Plângere contravenţională. Sentința nr. 7380/2016. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7380/2016 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 24-05-2016 în dosarul nr. 7380/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDCRV:2016:028._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7380/2016
Ședința publică de la 24 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-G. B.
Grefier L. T.
Pe rol soluționarea acțiunii civile privind pe petent G. D. S. și pe intimat I. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Instanța, constatând ca la apelul nominal nu au răspuns părțile, in temeiul art. 125 alin. 1 teza I din Regulamentul de ordine interioara a instanțelor judecătorești, lasă cauza la a doua strigare.
Reluând cauza la a doua strigare, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cauze în raport de dispozițiile art. 94 pct. 3 din codul de procedură civilă și art. 32 alin. 2 din OG 2/2001.
Instanța încuviințează pentru petent, în temeiul art. 255 coroborat cu art. 258 C.pr.civ., proba cu înscrisuri.
Instanța constată intervenită decăderea petentului din proba testimonială, întrucât nu a indicat numele și adresa martorului în vederea citării.
Instanța încuviințează pentru intimată, în temeiul art. 255 coroborat cu art. 258 C.pr.civ., proba cu înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față instanța constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecatoriei C. la data de 4.02.2016, sub nr._ petentul G. D. Ș. a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare a contraventiei . nr._ încheiat la data de 21.01.2016 de I.P.J. D., solicitând anularea acestuia, exonerarea sa de plata amenzii contravenționale, anularea sancțiunii complementare aplicate si restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul verbal mai sus mentionat a fost sanctionat cu amendă întrucât la data de 21.01.2016 ora 15,14 în timp ce circula cu autoturismul marca BMW cu nr. DJ0122 pe . C. a efectuat în mod intentionat depășirea altui autovehicul aflat în mișcare în zona de actiune indicatorului „depășirea interzisă” si cu încălcarea marcajului linie continuă, abatere filmată cu aparatul radar montat de auto MAI_.
Mentionează că nu este de acord cu cele reținute si că procesul vebral nu este semnat de un martor asistent, iar el a fost obligat să semneze procesul verbal desi refuzase să îl semneze.
A solicitat să fie obligată intimata să depună înregistrari video, filmări pentru ca petentul să îsi dovedească nevinovăția.
În dovedirea plângerii contravenționale a solicitat proba cu înscrisuri si cu martori.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
În dovedire s-au anexat înscrisuri respectiv procesul verbal în original.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Constatând că cererea de chemare in judecata îndeplinește condițiile prevăzute de art. 194-196 Cod procedura civila la data de 8.02.2016, prin rezolutie, instanta a dispus comunicarea cererii de chemare in judecata catre intimata, cu mentiunea pentru aceasta ca are obligatia de a depune intampinare, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica, daca legea nu prevede altfel, conform art. 208 alin. 2 Cod proc civila, in termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare in judecata, in conditiile art. 165 Cod proc civila.
La data de 28.03.2016 în termenul legal de 25 zile, intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Solicita sa se constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicita instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. în opinia intimatei instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, se considera ca masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situatiei de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal considera ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instantelor judecătorești.
Mai arata ca petentul a fost sancționat contravențional pentru o fapta ce a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. în special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va pomi în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicita ca instanta să constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează faptul ca nu dețin material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de politie.
De asemenea, solicita sa fie avute in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ. Solicita acesta intrucat in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile noastre si probele propuse raportandu-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
În concluzie, solicită respingerea plângerii contravenționale formulată de petent ca neîntemeiată si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic si legal.
În temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., au solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.
La data de 28.03.2016 instanta a dispus comunicarea întâmpinării către petent însă acesta nu a depus răspuns la întâmpinare.
La data de 21.04.2016 instanta a fixat primul termen de judecată la data de 24.05.2016 pentru când a dispus citarea părților.
În cauza a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 21.01.2016 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul I. D. procesul-verbal . nr._ prin care s-a reținut că petentul G. D. S. a condus autoturismul marca BMW cu nr de înmatriculare DJ 0122 si a efectuat depășirea altui autoturism aflat în mișcare raza de actiune a indicatorului „depășirea interzisă” si a depăsit marcajul linie continuă. Petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 420 lei.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi in cuantum de 420 lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Cât privește legalitatea procesului-verbal, instanța retine că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mentiunile obligatorii prevazute de art 17 din acest act normativ, mentiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulitătii actului constatator, nulitate care poate fi constatată și din oficiu de către instanță, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia și a semnăturii agentului constatator.
În ceea ce privește absența unui martor asistent, instanța apreciază că nu era necesar întrucât procesul verbal a fost semnat de către petent, or potrivit art. 19 din OG 2/2001 "în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnătura acestuia."
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază că petentul nu a reusit să răstoarne prezumtia de temeinicie si veridicitate a procesului verbal de contraventie contestat, desi îi revenea această obligatie potrivit disp art 249 Cod procedură civilă.
Astfel, desi acesta a sustinut ca nu se face vinovat de săvârsirea faptei contraventionale nu a făcut dovada faptului că cele reținute de agentul constatator în procesul verbal nu ar corespunde realității.
Din planșele foto depuse la f.12 din dosar se poate observa că mașina petentului a efectuat o depășire neregulamentară, pe linie continuă si în raza indicatorului „depășirea interzisă”, intimată făcând astfel dovada săvârșirii contraventiei de către petent.
În aceste conditii, instanta constată că petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal, astfel că urmează a menține procesul verbal contestat ca fiind legal si temeinic.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite iar pe de altă parte art. 21 alin.3 din același act normativ, potrivit căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului, instanța apreciază că sancțiunea a fost corect individualizate de către agentul constatator, aplicându-i-se acestuia sanctiunea minimă prevăzută de lege.
Având în vedere atitudinea procesuală a petentului care nu a recunoscut săvârșirea contraventiei, gradul de pericol social al contraventiei dat de faptul că efectuarea unei depășiri neregulamentare, poate conduce la producerea unui accident, instanta apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Pe cale de consecință, ținând cont de aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal, posibilitatea aplicării acestei prezumții fiind recunoscută chiar de către CEDO, instanța urmează să respingă prezenta plângere formulată de petentul G. D.-Ș., ca neîntemeiată și să mențină procesul verbal de contraventie ca legal si temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul G. D. Ș., CNP_, cu domiciliul în sat Malu M., .. 4, . D., în contradictoriu cu intimata I. D., cu sediul în C., ., județul D..
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 24.05.2016.
Președinte, C.-G. B. | ||
Grefier, L. T. |
Red. C.G.B.
Tehnored. C.G.B.
4 ex. / 16 Iunie 2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6564/2016.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
