Plângere contravenţională. Sentința nr. 6638/2016. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6638/2016 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-05-2016 în dosarul nr. 6638/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDCRV:2016:028._
DOSAR NR._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6638
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 10.05.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol soluționarea acțiunii civile privind pe petentul P. V., în contradictoriu cu intimata Poliția L. a M. C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, care învederează instanței că la data de 01.04.2016 și respectiv la data de 10.05.2016 petentul a depus la dosar cerere de renunțare la judecată.
În conformitate cu prevederile art. 131 N.c.p.c., instanța procedează la verificarea competenței și, în temeiul prevederilor art. 32 alin. 2 din O.G. 2/2001, coroborate cu prevederile art. 94, pct. 3 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Instanța rămâne în pronunțare pe cererea de renunțare formulată de către petent.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale dedusă judecății:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.11.2015 sub nr._, petentul P. V., în contradictoriu cu intimata Poliția L. a M. C., a formulat plângere contravențional împotriva procesului verbal de contravenției nr._ din 06.11.2015, solicitând constatarea nulității procesului-verbal nr._ din data de 06.11.2015, precum și exonerarea petentului de plata amenzii contravenționale stabilită prina cesta în sumă de 5.000 lei; în subsidiar, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ în sensul reducerii amenzii aplicate până la minimul special al acesteia, respectiv suma de 1.000 lei; să se constate că măsura cuprinsă în procesul verbal atacat privind ". prevederilor legislației în vigoare" este nelegală deoarece trebuie avută în vedere legislația în vigoare la data realizării efective a modificărilor interioare și a schimbării destinației, atât privind posibilitatea impunerii unei astfel de măsuri, precum și regulile aplicabile autorizării la construcții lato sensu; să se dispună suspendarea măsurii impuse de intimată petentului de a intra în legalitate, până la soluționarea definitivă a capătului 3 din cererea de mai sus.
În motivarea acțiunii petentul a arătat că, în lipsa mențiunii exprese din cuprinsul procesului verbal de contravenție cu privire la "modificările interioare, nestructurale" pe care le-ar fi executat, nu este în măsură să contureze în prezent decât o apărare generică, deoarece nu a fost de față la data deplasării agenților constatatori la fața locului, nefiindu-i nici predată nota de constatare la care se face vorbire în cuprinsul procesului verbal și nefiindu-le explicat în mod concret de ce fapte s-ar face vinovat. În aceste condiții petentul arată că poate doar să bănuiască că modificările nestructurale la care se face vorbire în cuprinsul procesului verbal atacat să se refere la grupurile sanitare care s-au edificat în aproximativ aceeași perioadă cu schimbarea destinației imobilului.
Petentul a mai arătat că, din câte cunoaște, schimbarea destinației imobilului a fost efectuată încă din anul 1992, având în vedere faptul că aceste părți din imobil au făcut obiectul unui contract de închiriere către o societate comercială începând cu acest an (contract pe care și petentul a fost nevoit să îl respecte până la expirarea acestuia, respectiv până în anul 1999, însă pe care nu l-a deținut niciodată în materialitatea sa, fiindu-i numai prezentat în acea perioadă originalul acestuia de către foștii chiriași pentru opoziție) ce avea ca obiect de activitate tot servicii de alimentație publică – bar/restaurant, activând chiar sub actuala denumire comercială Club Korona încă de atunci.
De asemenea, tot din câte cunoaște petentul, modificările spațiului au fost efectuate în fapt în perioada 1992-1994 de către chiriașii din acea perioadă. Petentul a mai menționat că nu cunoaște cu exactitate data deoarece a intrat în proprietatea a 1/2 din parterul și demisolul imobilului la data de 08.12.1997, conform contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. 834/03.07.1997 la BNP R. L. – C., intrând în proprietatea restului de 1/2 din aceste părți din imobil la data de 19.12.2002 conform certificatului de moștenitor autentificat sub nr. 168/19.12.2002 de BNP Cernobai E..
Prin contractul de partaj voluntar menționat mai sus se prevede, de altfel, faptul că grupurile sanitare existau deja în materialitatea lor la data redactării actului, acestea regăsindu-se enumerate ca încăperile numărul "5,5 prim (grup sanitar)", ce se corelează cu schița cadastrală ce face parte din memoriul tehnic atașat acestui contract de partaj, ce poartă și ștampila notarului public.
Pe cale de excepție, petentul a invocat nulitatea absolută a procesului verbal, având în vedere că intimata s-a limitat la a menționa faptul că ar fi "executat modificări interioare nestructurale", fără a le identifica și indica cel puțin la modul general. Atât timp cât nota de constatare nu i-a fost comunicată, ar trebui să fie lipsită de orice efect trimiterea la un astfel de document extrinsec procesului-verbal atacat care poate fi modificat unilateral oricând de intimată în funcție de apărările formulate de petent.
De asemenea, în temeiul art. 31 din Legea 50/1991, petentul a invocat prescripție dreptului de a constata contravențiile și aplica amenzile prevăzute la art. 26 din Legea 50/2001, astfel, având în vedere faptul că modificările imputate prin procesul verbal atacat au fost efectuate în urmă cu 16-18 ani, așa cum rezultă din contractul de partaj voluntar și planul parterului atașat acestuia. Mai mult decât atât, faptul că aceste modificări au fost efectuate cu mai mult de 3 ani în urmă reprezintă și un fapt notoriu, în această locație desfășurându-și activitatea localul de alimentație publică cunoscut sub denumirea comercială de Club Korona încă din anul 1992.
Totodată, petentul a arătat că nu are nici calitatea de investitor și nici calitatea de executant conform art. 26 alin. 1 lit. a) pentru a putea fi tras la răspundere contravențională.
În ceea ce privește regimul juridic al autorizării construcțiilor aplicabil petentul apreciază că acesta este cel de la data efectuării acestora și nu cel de la data constatării contravenției. Deși intimata îi impune petentului prin dispoziția cuprinsă în procesul verbal atacat la punctul 4, măsura de a intra în legalitate până la data de 06.02.2016, față de realitatea situației de fapt relatată mai sus, consideră că, în măsura în care instanța va consta că aceste modificări s-au produs în perioada 1992-1994, este necesar ca instanța să contate de asemenea că toate regulile aplicabile atât cu privire la posibilitatea impunerii obligației de a intra în legalitate dar și regulile aplicabile construirii și intabulării acestor modificări sunt cele în vigoare sau aplicabile pentru construcțiile realizate în acea perioadă și nu cele în vigoare la data constatării contravenției. În mod evident, în cazul în care trebuie să se conformeze anumitor dispoziții legale privind disciplina în construcții în vigoare în prezent pentru construcții edificate anterior intrării lor în vigoare, s-ar încălca atât principiul constituțional privind neretroactivitatea legii, dar și principiile previzibilității dreptului și a legitimei așteptări consacrate de către jurisprudența instanțelor naționale dar și europene.
Petentul apreciază că, față de prevederile Anexei nr. 2 din Legea 50/1991, este evident că aceste controale concertate ale intimatei vizează localurile cu un anumit specific, respectiv localurile de alimentație publică, respectiv activitatea de bar-restaurant.
În aceste condiții, intimata este orientată exclusiv spre a identifica destinația actuală a imobilului care este dată, în cazul de față, de obiectul de activitate al chiriașilor imobilului care au obținut toate autorizațiile necesare pentru desfășurarea respectivelor activități și spre a identifica și indica, pur formal și fără nicio legătură cu exigențele legii, care prevede că astfel de modificări trebuie să fie efectuate "pentru realizarea schimbării de destinație".
Ori, realizarea lucrărilor de construire a unor grupuri sanitare nu poate sub nicio formă să fie privită ca fiind o modificare atât de importantă încât să fie legată strict de realizarea activităților comerciale ale chiriașilor, necesitatea construirii acestora pentru a deservi parterul și demisolul fiind evidentă orice destinație ar fi avut spațiul respectiv.
Prin urmare, în mod greșit agenții constatatori au încercat să identifice forțat și cu orice preț astfel de modificări astfel încât să le lege de schimbarea de destinație, pentru a putea susține că sunt îndeplinite condițiile impuse de lege citate mai sus pentru a putea antrena la fel de forțat răspunderea contravențională.
În drept, au fost invocate prevederile art. 32 din O.G. 2/2001, art. 26 și urm., precum și art. 31 din Legea 50/1991, precum și orice altă dispoziție legală incidentă în prezenta cauză.
În susținerea plângerii au fost depuse la dosar originalul procesului verbal de contravenție contestat și, în copii conforme cu originalul, certificat de moștenitor nr. 168/19.12.2002, contract de partaj voluntar autentificat sub nr. 834/03.07.1997.
La data de 10.02.2016 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind netemeinică.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că sancțiunea aplicată se încadrează în dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991, iar dispozițiile art. 3 din Legea nr. 50/1991 prevăd obligativitatea deținerii autorizației de construire pentru executarea lucrărilor de construire sub sancțiunea legii.
Intimatul a mai arătat că petenta avea obligația legală de a solicita și obține autorizația de construire înainte de începerea executării lucrărilor, astfel cum prevăd art. 1 și 2 din Legea 50/1991.
De asemenea, intimatul a arătat că procesul verbal contestat a fost întocmit conform prevederilor legale, acesta conținând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, fapta fiind descrisă conform art. 35 din Legea nr. 50/1991.
Mai mult decât atât, dreptul de a constata contravenția și de a aplica amenda nu a fost prescris, ținând cont de prevederile art. 37 din Legea nr. 50/1991. Față de aceste dispoziții legale, este evident că nu se consideră finalizate (deci nu începe să curgă termenul de prescripție) construcțiile realizate fără autorizație de construire, astfel încât pentru acestea se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege.
De asemenea, intimatul consideră că legiuitorul stabilește ca data la care o construcție este terminată, nu este cea când faptic dobândește utilitatea pentru care a fost edificată, ci doar atunci când a fost realizată cu respectarea condițiilor de legalitate ori constatate prin recepția finală, conform prevederilor art. 37, alin. 2 și alin. 5 din Legea 50/1991. Această intenție a legiuitorului rezultă și din prevederile art. 28 și art. 32 din același act normativ, care vorbesc despre oprirea lucrărilor, cu alte cuvinte se apreciază ca lucrările sunt în curs până la obținerea autorizației de construire, iar data constatării contravenției este, de fapt, cea a "săvârșirii faptei", în sensul art. 31, ce reglementează prescripția răspunderii contravenționale.
Din coroborarea acestor texte rezultă că intenția legiuitorului a fost aceea de a reglementa o contravenție continuă, data constatării marcând începutul termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.
Cum în speța de față nu există dovezi privind obținerea autorizației și bineînțeles recepția lucrărilor, moment în raport de care începe să se calculeze termenul de prescriere a aplicării sancțiunii, intimatul consideră că dreptul de a aplica sancțiunea nu a fost prescris.
Intimata a mai arătat că sancțiunea a fost aplicată cu respectarea prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, astfel: se încadrează în limitele prevăzute de actul normativ, respectiv de Legea nr. 50/1991, republicată (1.000 lei – 100.000 lei); este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, respectiv executarea unor lucrări de construcții – modificări interioare la imobil schimbându-i destinația din parter-locuință și pivniță în spațiu comercial pentru desfășurarea activității de bar-club, fără a deține documentație tehnică și autorizație de construire pentru schimbare de destinație; s-a ținut seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, reliefând comportamentul petentului în respectarea interdicțiilor legale de a construi, fără aprobarea autorităților competente, respectiv autoritatea deliberativă Consiliul Local al M. C. și autoritatea executivă Primarul M. C..
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 N.c.p.c., Legii nr. 50/1991 republicată și dispozițiile legale anterior menționate.
În susținerea plângerii au fost anexate, în copii conforme cu originalul, nota de constatare nr._/06.11.2015, schițe topo, certificat de moștenitor nr. 447/27.05.1996, contract de partaj voluntar autentificat sub nr. 834/03.07.1997, contract de partaj voluntar autentificat sub nr. 829/02.07.1997, certificat de moștenitor nr. 168/19.12.2002, planșe foto.
La data de 01.04.2016 petentul a depus la dosar, în original, cerere de renunțare la judecată autentificată sub nr. 209/14.03.2016.
Potrivit dispozițiilor art. 406 din Noul Cod de Procedură Civilă, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă. Cererea se face personal sau prin mandatar cu procura speciala.
Instanța constată că cererea de renunțare la judecata datată 14.03.2016, este formulata ulterior comunicării acțiunii către intimat, dar pana la primul termen de judecata și cuprinde semnătura petentului, fiind respectate astfel cerințele art. 406 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Față de cele expuse mai sus, instanța urmează a lua act de manifestarea de voință a petentul în sensul renunțării acestuia la judecarea plângerii contravenționale de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea petentului la judecata plângerii contravenționale formulate de petentul P. V. (C.N.P._), cu domiciliul în C., .. 14, jud. D., în contradictoriu cu intimata Poliția L. a M. C., cu sediul în C., ., nr. 22, jud. D..
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, recurs ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 10.05.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. S.M.B./Tehnored. A.S.
4 ex. / 16.06.2016
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7444/2016.... → |
|---|
