Contestaţie la executare. Sentința nr. 173/2013. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 173/2013 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 32/216/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
Sentința civilă Nr. 173
Ședința publică de la 14 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-A. S.
Grefier G. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe contestatorul S.-I. I.-C. și intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CURTEA DE ARGEȘ PRIN REPREZENTANT LEGAL, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează obiectul cererii.
INSTANȚA
1. Prin contestația introdusă la această instanță și înregistrată sub nr._ la data de 08.01.2013, numita S. I. I. C. a solicitat în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CURTEA DE ARGEȘ anularea actelor de executare silită: titlu executoriu nr._/13.12.2012 și somație nr. 3/30/3/_145014, ambele emise în dosarul de executare silită nr._/13.12.2012 precum și a executării silite însăși, cu cheltuieli de executare.
În motivarea contestației s-au subliniat următoarele:
Contestatoarea a obținut venituri în urma desfășurării de activități liberale, respectiv avocatură.
În data de 21.12.2012 intimata i-a comunicat actele de executare sus menționate din care rezultă că are de achitat la bugetul de stat suma de_ lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate.
Din titlul executoriu rezultă că suma de_ lei este compusă din următoarele sume: 1897 lei conform deciziei accesorii nr._/13.09.2012 cu termen de plată în data de 05.10.2012; 3059 lei conform deciziei accesorii nr._/13.09.2012 cu termen de plată în data de 05.10.2012 și_ lei conform deciziei accesorii nr._/13.09.2012 cu termen de plată în data de 13.09.2012.
Contestatoarea arată că deciziile accesorii menționate în titlul executoriu nu i-au fost comunicate niciodată, nici în momentul comunicării actelor de executare contestate și nici anterior. Mai mult, titlului executoriu și somației nu i-au fost anexate nici un alt înscris din care să rezulte veridicitatea sumelor solicitate de intimată și modul de calcul al acestora.
Se susține de către aceeași contestatoare că aceste informații se impuneau a fi transmise, în condițiile în care aceasta nu a depus niciodată la sediul intimatei vreo decizie de impunere și nici nu a optat pentru a fi asigurată în sistemul public de asigurări de sănătate, prin semnarea vreunui contract.
Petenta subliniază în prima parte a motivelor invocate competența materială a Judecătoriei Curtea de Argeș de a soluționa prezenta contestație, invocând dezlegările date de Înalta Curte de Casație și Justiție pin decizia 14/2007 – recurs în interesul legii.
În continuare se susține nelegalitatea titlului executoriu în raport de inexistența unui contract de asigurare încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate Argeș.
În partea a doua a contestație se subliniază faptul că până în prezent nu i s-a comunicat nici un titlu de creanță. Ori, în lipsa unui asemenea titlu nu se impunea emiterea titlului executoriu.
Contestației i-au fost anexate actele de executare contestate și un număr de 4 hotărâri judecătorești pronunțate de alte instanțe, în spețe similare celei de față.
La data de 21.01.2013, la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare din partea intimatei, prin care se solicită respingerea contestației ca inadmisibilă.
Se arată în motivarea acestei solicitări că petenta nu a contestat, în prealabil, la instanța competentă material titlul de creanță, acesta devenind titlu executoriu. Cu privire la procedura de comunicare a titlului de creanță se arată că s-a realizat prin postarea pe portalul instituției emitente.
La data de 24.01.2013, contestatoarea a depus o cerere de probatorii, admisă în parte de instanță, în sensul că s-a solicitat intimatei să depună la dosar deciziile emise de CAS Argeș și dovada comunicării acestora, precum și copia dosarului de executare.
La data de 04.02.2013 s-au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: somația și titlu executoriu contestate, un anunț colectiv, un proces verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate la care s-a anexat un tabel nominal, un OPIS de predare a creanțelor FNUASS, Decizia_ nedatată, Decizia_/13.09.2012 și anexa la aceasta.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
2. Contestatoarea a prestat în perioada 01.01._12 activități liberale – avocatură din care a obținut venituri impozabile. În atare condiții a depus la sediul administrației fiscale competente declarații privind aceste venituri, fapt care rezultă în mod implicit din cuprinsul anexei la Decizia nr._/13.09.2012. În baza acestor declarații, CAS Argeș a emis două decizii referitoare la obligațiile de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate, prima având nr._ (nedatată) și a doua nr._/13.09.2012.
Ulterior, la data de 13.12.2012, intimata din prezenta cauză emite un titlu executoriu și o somație pe care le comunică contestatoarei.
Se remarcă așadar faptul că, deși deciziile_ și_ menționate de intimată ca fiind titluri de creanță au fost emise de CAS Argeș, actele de executare silită au fost întocmite de către o altă autoritate publică, respectiv DGFP Argeș – AFP Curtea de Argeș, însă fără a se menționa dacă intimata a procedat la executarea silită în baza unei preluări a creanței conform OPIS-ului depus, dar care este nesemnat, neștampilat și nici nu prevede părțile între care s-a încheiat ori, în temeiul art. 141 alin.10 ) C.proc.fisc. potrivit căruia „instituțiile publice finanțate total sau parțial de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz, care nu au organe de executare silită proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului general consolidat, spre executare silită, organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală”.
Privitor la motivele inserate de către petentă în contestația la executare se rețin următoarele:
3. Nelegalitatea titlului executoriu generată, în opinia contestatoarei de lipsa unui contract de asigurare și implicit a calității de asigurat în sistemul public de sănătate nu poate fi analizată de către această instanță ci doar de instanța de contencios administrativ.
Prin aceste motive, petenta nu contestă (doar) actele de executare emise ci însăși obligația fiscală. În opinia sa, lipsa unui contract atrage în mod direct lipsa calității de asigurat și pe cale de consecință lipsa obligației de a contribui la bugetul CASS. Ori, dacă această opinie ar fi una legală s-ar ajunge la concluzia că obligația fiscală nu există.
Fiind o contestație îndreptată împotriva obligației fiscale, competența de soluționare revine instanței de contencios administrativ, în condițiile art. 2 alin.1) lit.d) C.proc.civ. raportat la art. 41 C.proc.fisc., fapt de altfel subliniat și de către instanța supremă, în Decizia 14/2007 - recurs în interesul legii (alin.14 teza finală din considerentele hotărârii).
4.Criticile privind nelegalitatea formelor de executare silită ca urmare a necomunicării titlului de creanță se dovedesc însă a fi întemeiate.
Potrivit art. 141 alin.1) C.proc.fisc. executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu, iar potrivit art. 141 alin.4) C.proc.fisc. titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Din cuprinsul acestor texte de lege rezultă în mod neechivoc faptul că organul competent are obligația de a emite în prima fază titlul de creanță, în care sunt înscrise obligațiile fiscale și data lor scadentă, iar ulterior, în măsura în care debitorul refuză plata acestor obligații se emite titlul executoriu.
Refuzul la plată poate fi desigur unul explicit, materializat prin contestația formulată împotriva obligației fiscale sau implicit prin refuzul la plată. Pentru a constata existența unui refuz, organul competent va trebui însă să procedeze la comunicarea titlului de creanță, în condițiile legii.
Acest fapt este subliniat de altfel și de legiuitor, în cuprinsul art. 45 C.proc.fisc. potrivit căruia, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară iar actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.
Privitor la comunicarea titlului de creanță, legea prevede următoarele modalități (art. 44 alin.2 și 2 ind.1 C.proc.fisc):
- sub semnătură
- prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
- prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.
În speța dedusă judecății, intimata a procedat la comunicarea titlului de creanță, însă potrivit disp. art. 44 alin.3 C.proc.fisc., respectiv prin publicitate, prin afișarea pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului.
Ori, o asemenea procedură de comunicare este permisă doar în cazurile în care comunicarea în condițiile alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă.
Sarcina de a dovedi imposibilitatea comunicării titlului de creanță în condițiile alin. (2) sau (2^1) revine intimatei.
Analizând conținutul celor 2 acte de creanță (decizii) se reține că intimata cunoștea adresa de domiciliu a contestatoarei, astfel că avea posibilitatea de a le remite, cel puțin prin intermediul unei scrisori recomandate cu confirmare de primire, dacă nu prin agent procedural.
Pe de altă parte, prin Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004 au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
La capitolul II din această hotărâre se prevede în mod expres că în cazul procedurii de comunicare a actului administrativ sunt aplicabile dispozițiile art. 90, 91 și 92 din Codul de procedură civilă, cu excepția dispozițiilor privind comunicarea prin afișare. Ori, și aceste dispoziții, prevăd posibilitatea de comunicare prin afișare doar ca o excepție, aplicabilă în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege.
În concluzie, deși avea obligația și posibilitatea de a comunica cele 2 titluri de creanță direct debitorului, intimata a ales, în mod nelegal a proceda la afișarea lor.
Constatând necomunicarea, în condițiile legii, a actelor de creanță, instanța va reține că acestea nu pot fi opuse contestatoarei și nu produc efecte juridice, sancțiune prevăzută, după cum s-a arătat anterior de art. 45 alin.2 C.proc.fisc.
Ori, unul din efectele juridice al titlului de creanță constă în aceea că devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă.
Fiind înlăturat acest efect, este evident că executarea silită pornită împotriva contestatoarei nu are la bază un titlu executoriu, emis în condițiile legii.
Revenind asupra disp. art. 141 alin.1 C.proc.fisc., potrivit cărora executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, reținând inexistența unui titlu executoriu, instanța urmează a dispune desființarea executării silite ca fiind nelegală cu consecința anulării înscrisurilor emise cu această ocazie, respectiv cel denumit titlu executoriu și somația din data de 13.12.2012.
Cele două decizii – titluri de creanță nu sunt acte de executare ci acte administrativ-fiscale prin care se constată existența unei creanțe. Ca atare, acestea nu pot fi desființate prin procedura contestației la executare ci doar pe calea contestației împotriva obligației fiscale exercitate în condițiile legii (după comunicarea lor debitorului), de către instanța competentă.
Față de cele expuse anterior, instanța urmează a admite contestația la executare, în sensul că va dispune anularea actelor de executare: titlul executoriu nr._/13.12.2012 și somație nr. 3/30/3/_145014, ambele emise în dosarul de executare silită nr._/13.12.2012 precum și a executării silite însăși.
Intimata, ca parte căzută în pretenții urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de contestatoare, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea S. I. I. C. cu domiciliul în mun. Curtea de Argeș, ..E22, ., jud. Argeș în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CURTEA DE ARGEȘ cu sediul în mun. Curtea de Argeș, ., jud. Argeș.
Anulează titlul executoriu nr._/13.12.2012 și somația nr. 3/30/3/_145014, ambele emise în dosarul de executare silită nr._/13.12.2012 precum și executarea silită însăși.
Obligă intimata, la plata în favoarea contestatoarei, a sumei de 199 lei, reprezentând 194 lei taxă de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare,
Pronunțată în ședință publică, azi 14.02.2013.
Președinte, C.-A. S. | ||
Grefier, G. M. |
C.S.A/22 Februarie 2013/4 ex.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 736/2013. Judecătoria CURTEA DE... | Pretenţii. Sentința nr. 239/2013. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ → |
|---|
