Contestaţie la executare. Sentința nr. 742/2013. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 742/2013 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 15-07-2013 în dosarul nr. 876/216/2013
Dosar nr._ Operator prelucrare date cu caracter personal nr. 5012
Contestație la executare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 742
Ședința publică de la 15 iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. U.
Grefier: C. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. A. și pe pârâtele B. R. și C. M., având ca obiect contestație la executare.
Fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 9 iulie 2013, iar susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată:
Sub nr._ /5 aprilie 2013 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș contestația la executare formulată de reclamantul S. A., prin procurator S. C. G., împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 105/E/2013 al BIEJ I. V., pârâte fiind B. R. și C. M., ca fiind netemeinică și nelegală, solicitându-se anularea titlului executor nr. 105/25 martie 2013. În motivarea contestației, reclamantul a arătat că a fost somat de către BIEJ I. V. prin somația cu nr. dosar executare 105 din 25 martie 2013 să achite creanța care revine debitorului S. A., adică suma de 446 lei. Contestatorul a arătat că, prin chitanțele nr._/2013 și_/2013, dovedește faptul că a achitat integral creanța în sumă de 446 lei, din care 223 lei B. R. și 223 lei lui Cotanescu M., sumă rezultată a o achita S. A. către creditoare. Această plată a fost adusă la cunoștința BIEJ I. V. atât prin notificarea nr. 105/29 martie 2013 cât și direct la sediul biroului de către procuratorul contestatorului. S-a mai arătat, referitor la punere în deplină posesie și proprietate a suprafeței de 64 mp, că niciodată contestatorul nu a avut în posesie această suprafață, de altfel rezultă clar din decizia nr. 3047/2013 a Tribunalului Argeș că Mincef F. ocupă suprafața de 64 mp și că au stăpânit și stăpânesc și în prezent bunurile care le-au revenit. Contestatorul a mai arătat că la data de 8 martie 2013 B. R. a refuzat primirea sumei de 446 lei, afirmând că o să-i plătească mai mulți bani, drept urmarea refuzului preluării banilor, contestatorul pe data de 26 martie a trimis prin poștă adresa către creditoare pe care o atașează. A mai arătat că prin notificarea nr. 105/2013 și telefonic, contestatorul a anunțat BIEJ I. V. despre situația reală de fapt și de drept și a solicitat în conformitate cu prevederile noului Cod de procedură civilă să sisteze orice demers pentru executarea silită a debitorului S. A.. Contestatorul a mai precizat că el consideră că față de creditoarele menționate creanța lui este stinsă prin achitarea sumei de 446 lei, stabilită prin decizia nr. 3047/2013 a Tribunalului Argeș, astfel încât solicită să se anuleze și încheierea din data de 11 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, deoarece creanța nu este certă, lichidă și exigibilă. A mai solicitat cheltuieli de judecată. În drept a invocat disp. art. 662 și urm. Cod procedură civilă, iar ca probe a solicitat înscrisuri și orice altă probă admisă de lege.
Odată cu contestația, reclamantul a depus înscrisuri (notificare nr. 105/E/2013 din 29 martie 2013, factura . nr._ din 28 martie 2013, factura . nr._ din 28 martie 2013, factura . nr._ din 28 martie 2013, factura . nr._ din 28 martie 2013).
Prin rezoluția judecătorului din data de 12 aprilie 2013 i s-au comunicat reclamantului lipsurile referitoare la cererea de chemare în judecată și i s-a pus în vedere obligația completărilor referitoare la: să depună în două exemplare înscrisurile de care înțelege a se folosi în proces, certificate pentru conformitate cu originalul, conform art. 150 Cod procedură civilă; să facă dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 83 lei (conform art. 2 alin. 2 rap. la art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 146/1997) și să depună timbru judiciar în cuantum de 3 lei (conform art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995); să depună dovada calității de reprezentant al reclamantului, conf. art. 151 Cod procedură civilă, respectiv procura în original sau în copie legalizată.
La data de 26 aprilie 2013, reclamantul a depus la dosar înscrisurile solicitate.
Prin rezoluția judecătorului din data de 7 mai 2013 s-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată și înscrisurilor către pârâți și li s-a pus în vedere acestora obligația de a depune întâmpinare.
Prin rezoluția judecătorului din data de 6 iunie 2013 s-a fixat primul termen de judecată, s-a dispus citarea părților și s-au solicitat executorului judecătoresc I. V. copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare nr. 105/E/2013, punându-se în vedere părții interesate - contestatarul să achite cheltuielile ocazionate de acestea, precum și relații și explicații scrise în legătură cu executarea silită în litigiu, având în vedere motivele invocate în contestația la executare.
La data de 12 iunie 2013 s-au depus la dosar copii certificate de executorul judecătoresc de pe actele dosarului de executare nr. 105/E/2013, precum și explicațiile solicitate.
La data de 8 iulie 2013 pârâtele B. R. și Cotanescu M. au depus la dosar întâmpinare.
La data de 12 iulie 2013 reclamantul a depus la dosar concluzii scrise.
Examinând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 357/6 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele B. R. și C. M. împotriva pârâților S. A. și Minceff F., s-a stabilit hotarul între terenul proprietatea reclamantelor și terenul proprietatea pârâtului S. A. pe aliniamentul determinat de punctele 25-26-27-28-29-30-31, în planul de situație nr. 2 anexă la raportul de expertiză întocmit de expert G. D. R. (fila 142), s-a stabilit hotarul între terenul proprietatea pârâtului S. A. și terenul proprietatea pârâtei Minceff F. pe aliniamentul determinat de punctele 20-19-1-2-3-4-5-6-7-8-9-10, în planul de situație nr. 2 anexă la raportul de expertiză întocmit de expert G. D. R. (fila 142), au fost obligați pârâții S. A. și Minceff F. să lase reclamantelor în deplină proprietate și posesie suprafața de 64 mp teren curți construcții, astfel încât reclamantele să stăpânească lotul determinat de punctele 25-26-27-28-29-30-31-32-33-34-35-36-37-38-25 în planul de situație nr. 2 anexă la raportul de expertiză întocmit de expert G. D. R. (fila 142), s-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului S. A. să retragă gardul construit în limita proprietății sale, ca lipsit de obiect și a fost obligat pârâtul S. A. să plătească reclamantelor suma de 892 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 3047/22 noiembrie 2012 a Tribunalului Argeș s-a admis recursul declarat de pârâtul S. A. împotriva sentinței civile nr. 357/6 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ și s-a modificat în parte sentința în sensul că s-a înlăturat dispoziția cu privire la stabilirea hotarului dintre proprietatea pârâților S. și Minceff, menținându-se în rest sentința.
La cererea creditoarelor B. R. și Cotanescu M. s-a declanșat executarea silită, împotriva debitorilor S. A. și Mincef F., a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 357/6 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia nr. 3047/22 noiembrie 2012 a Tribunalului Argeș, iar prin încheierea de ședință din 11 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ s-a încuviințat executarea silită.
În dosarul de executare silită nr. 105/E/2013 al BIEJ I. V., executorul judecătoresc a întocmit acte și forme de executare împotriva debitorului S. A.: încheierea de ședință din 6 martie 2013, prin care s-a dispus admiterea cererii creditoarelor, înregistrarea acesteia, deschiderea dosarului de executare și înaintarea cererii, titlurilor executorii și a încheierii la instanța de executare pentru încuviințarea executării, încheierea de ședință din 25 martie 2013 prin care s-au stabilit cheltuielile de executare în cuantum de 2.159,45 lei, somație din 25 martie 2013 către debitorul S. A., proces-verbal nr. 105/E/5 aprilie 2013.
Titlul executoriu îl reprezintă o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, creanța reprezentând suma de 446 lei este o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar actele și formele de executare au fost întocmite de executorul judecătoresc cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la condițiile de formă și au fost comunicate de asemenea potrivit normelor procedurale.
Criticile reclamantului S. A. se referă exclusiv la împrejurarea că, potrivit chitanțelor depuse la dosar, acest debitor ar fi plătit suma datorată conform titlului executoriu încă de la data de 28 martie 2013, respectiv suma de 446 lei, din care 223 lei lui B. R. și 223 lei lui Cotanescu M., împrejurare adusă la cunoștința executorului judecătoresc la data de 29 martie 2013. A mai susținut reclamantul debitor că față de această împrejurare creanța este stinsă și încheierea din data de 11 martie 2013 trebuie anulată, deoarece creanța nu este certă, lichidă și exigibilă.
Din factura . nr._ din 28 martie 2013, rezultă că expeditorul S. C. a transmis prin mandat poștal către destinatarul Cotanescu M. suma de 223 lei, iar factura . nr._ din 28 martie 2013 rezultă că expeditorul S. C. a transmis prin mandat poștal către destinatarul B. R. suma de 223 lei. Referitor la creditoarea B. R., chiar reclamantul arată, în cuprinsul contestației, că aceast a refuzat primirea sumei de 446 lei.
Din explicațiile executorului judecătoresc rezultă că la data punerii în posesie s-a confirmat de creditoare plata cheltuielilor de judecată achitate de S. A., respectiv 446 lei, dar că debitorul trebuie să achite creditoarelor cheltuieli de executare, respectiv 1/2 din suma de 2.085 lei, cheltuieli de executare care s-au stabilit prin încheierea din 25 martie 2013.
Din înscrisurile depuse de reclamant și din explicațiile executorului judecătoresc rezultă deci că se confirmă doar plata de către debitorul S. A. a sumei de 446 lei către creditoare, sumă reprezentând cheltuieli de judecată potrivit titlului executoriu, sentința civilă nr. 357/6 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia nr. 3047/22 noiembrie 2012 a Tribunalului Argeș. Această plată a fost realizată însă de către debitor la data de 28 martie 2013, deci după declanșarea executării silite împotriva lui. Plata de către debitor, ulterior declanșării executării silite împotriva lui, nu afectează legalitatea și valabilitatea executării silite, ci cel mult poate duce la încetarea acesteia, în condițiile art. 702 Cod procedură civilă, care prevede că executarea silită încetează dacă s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum și alte sume datorate potrivit legii.
În cazul de față, debitorul a achitat doar suma de 446 lei menționată în titlul executoriu, după începerea executării silite, dar nu a achitat cheltuielile de executare. Reclamantul nu se referă de altfel în nici un fel la cheltuielile de executare, toate susținerile lui din cererea de chemare în judecată fiind referitoare la suma de 446 lei.
Potrivit art. 662 Cod procedură civilă, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
Conform disp. art. 655 Cod procedură civilă, în îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor sale legate de punerea în executare a titlurilor executorii, executorul judecătoresc va întocmi încheieri, procese-verbale și alte acte de procedură cu formele și în termenele prevăzute de lege.
Art. 669 Cod procedură civilă prevede că, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel, de asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Despre sumele datorate ce urmează să fie plătite, se prevede că se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii, iar pentru sumele stabilite astfel, încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc.
Cât privește creanța care face obiectul executării silite din dosarul de executare silită nr. 105/E/2013 al BIEJ I. V., se apreciază că îndeplinește cerințele prev. de art. 662 Cod procedură civilă, conform cărora executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă (creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui și creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată).
Prin concluziile scrise depuse la dosar după terminarea cercetării procesului și dezbaterea fondului, reclamantul a mai invocat aspecte noi cu privire la contestația de față, respectiv noi motive pentru care critică titlul executoriu și toate celelalte forme de executare silită, dar acestea nu pot fi analizate de instanță deoarece, potrivit art. 20 Cod procedură civilă, judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea și să respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil: art. 6 Cod procedură civilă - dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil (orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim și previzibil, de către o instanță independentă, imparțială și stabilită de lege, în acest scop, instanța este datoare să dispună toate măsurile permise de lege și să asigure desfășurarea cu celeritate a judecății, inclusiv în faza executării silite), art. 7 Cod procedură civilă - legalitatea (procesul civil se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legii, judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispozițiilor legii privind realizarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părților din proces), art. 8 – egalitatea (în procesul civil părților le este garantată exercitarea drepturilor procesuale, în mod egal și fără discriminări), art. 9 - dreptul de dispoziție al părților (procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute de lege, la cererea altei persoane, organizații ori a unei autorități sau instituții publice ori de interes public, obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților), art. 10 - obligațiile părților în desfășurarea procesului (părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia), art. 12 - buna-credință (drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți), art. 13 - dreptul la apărare (dreptul la apărare este garantat, părților pot să ia cunoștință de cuprinsul dosarului, să propună probe, să își facă apărări, să își prezinte susținerile în scris și oral și să exercite căile legale de atac, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege) și art. 14 – contradictorialitatea (instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel, părțile trebuie să își facă cunoscute reciproc și în timp util, direct sau prin intermediul instanței, după caz, motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile și apărările, precum și mijloacele de probă de care înțeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să își poată organiza apărarea).
Susținerile noi ale reclamantului, formulate pentru prima dată prin concluziile scrise, nu pot fi analizată de către instanță, deoarece reprezintă o veritabilă modificare a acțiunii reclamantului, modificare realizată după momentul procedural al acordării cuvântului pe fondul cauzei, deci după închiderea dezbaterilor în acest dosar, mai exact după amânarea pronunțării în cauză, astfel că nu pot avea nici o relevanță, instanța fiind deja în faza deliberării în momentul primirii acestor concluzii scrise. Nici prin exercitarea rolului activ al instanței nu se pot analiza în nici un fel noile pretenții ale reclamantului, după închiderea dezbaterilor în cauză și după acordarea cuvântului asupra fondului, în caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării grave a normelor de procedură și a dreptului pârâtelor la apărare. Nu este aplicabil nici textul prevăzut de art. 400 Cod procedură civilă referitor la repunerea pe rol a cauzei, deoarece nu este vorba despre noi lămuriri pe care instanța să le găsească necesare, ci reclamantul a înțeles să-și modifice complet și esențial susținerile referitoare la pretențiile deduse judecății.
Față de cele menționate se apreciază că prezenta contestație la executare formulată de reclamantul S. A., prin procurator S. C. G., împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 105/E/2013 al BIEJ I. V., pârâte fiind B. R. și C. M., este neîntemeiată, urmând ca, în baza art. 711 și urm. Cod procedură civilă, să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de reclamantul S. A., prin procurator S. C. G., cu domiciliul în București, sector 4, ., ., .> împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 105/E/2013 al BIEJ I. V., pârâte fiind B. R., domiciliată în ., județul Argeș, și C. M., domiciliată în Pitești, .. B25, ..
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Curtea de Argeș.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 iulie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. U. C. G.
Red.M.U
Tehnored.C.G/ 4 ex/25.09.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 925/2013. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ | Pretenţii. Sentința nr. 865/2013. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ → |
|---|
