Pretenţii. Sentința nr. 977/2013. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 977/2013 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 964/216/2013
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 977/2013
Ședința publică de la 15 octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. B.
Grefier: V. R. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta J. N. și pe pârâtul P. C.-A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 07.10.2013, fiind consemnate în încheierea de amânare de pronunțare din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.04.2013 sub nr. dosar_, reclamanta J. N. l-a chemat în judecată pe pârâtul P. C. A., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului să îi restituie suma de 1.561,5 euro, pe care reclamanta i-a expediat-o pârâtului prin Western Union la data de 19.04.2010. Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente, calculată începând cu data de 1.02.2013, când a fost notificat pârâtul; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este fosta cumnată a pârâtului, iar în luna aprilie 2010, în timp ce se afla în Italia, reclamanta a fost contactată de pârât care i-a solicitat să îl împrumute cu suma de 1.500 de euro întrucât dorea să achiziționeze un autoturism. Reclamanta s-a înțeles cu pârâtul ca acesta să îi restituie suma de 1.500 de euro plus comisionul de expediere în termen de 6 luni, calculate din data de 19.04.2010. Astfel, scadența plății era la 19.10.2010. La data de 19.04.2010 reclamanta s-a prezentat la o sucursală a Western Union din localitatea Olzai, Italia, unde a depus pe numele pârâtului suma de 1.500 de euro. Reclamanta a plătit 61,5 euro comision de expediere a sumei de 1.500 euro. Pârâtul a ridicat personal această sumă, în acest sens fiind dovada expedierii din care reiese că suma a ajuns în posesia pârâtului. După data de 19.10.2010, pârâtul a refuzat să restituie suma, refuzând orice fel de colaborare cu reclamanta. Întrucât se apropia termenul de prescripție, reclamanta l-a notificat pe pârât prin intermediul executorului judecătoresc I. V. (notificarea nr. 5/E/1.01.2013), solicitându-i să își execute obligația de plată în termen de 15 zile de la primirea notificării. Pârâtul nu și-a îndeplinit obligația. Din momentul primirii notificării debitorul este pus în întârziere.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1166, art. 1270 și urm. C.civ. În dovedire s-au solicitat probele cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului. La cerere au fost atașate înscrisuri (f.5-13).
La data de 14.05.2013 pârâtul P. C. A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâtul a arătat că sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod civil, față de data încheierii pretinsei convenții. Reclamanta nu are calitate procesuală activă pentru că nu este titularul dreptului reclamat, neexistând nici un fel de dovadă a contractului de împrumut. Recipisa de expediere a unei sume de bani la data de 19.04.2010 prin Western Union nu reprezintă un contract de împrumut. La data de 19.04.2010 pârâtul era căsătorit cu sora reclamantei. Acțiunea de față este promovată de reclamantă după ce sora sa a promovat acțiunea de divorț și s-a pronunțat divorțul. Este vorba de un act de răzbunare și de o înscenare a existenței unui pretins contract de împrumut. Reclamantei îi revine sarcina probei. Dovada pretinsului contract de împrumut nu se poate face decât prin act autentic sau prin act sub semnătură privată, conform art. 1191 din vechiul Cod civil.
În dovedire s-au solicitat probele cu înscrisuri și interogatoriu.
Prin încheierea de ședință din data de 8.07.2013 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și interogatoriu.
La termenul de judecată din data de 16.09.2013 instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârât prin întâmpinare, dispunând unirea excepției cu fondul cauzei. La același termen de judecată instanța a administrat interogatoriile pârâtului (f.44) și reclamantei (f.43).
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta J. N. a depus la dosar copii certificate de pe niște înscrisuri emise de Western Union (f.8), din care reiese că la data de 19.04.2010 reclamanta a depus la societatea „A. C. S.r.l.” din R., în calitate de mandatară a Western Union Italia, suma de 1.500 de euro, pentru a fi trimisă pârâtului P. C. A., în România. Se observă că în aceste înscrisuri se menționează adresa la care locuia reclamanta în Italia, codul fiscal al reclamantei, data și locul nașterii reclamantei, CNP-ul, data emiterii actului de identitate al reclamantei, expeditoare a sumei de 1.500 de euro. În ce îl privește pe destinatarul sumei de 1.500 de euro, nu se menționează decât numele – P. C. A. – și țara în care locuiește destinatarul. Reclamanta nu a depus alte înscrisuri pentru dovedirea existenței convenției de împrumut despre care a susținut că a intervenit între părți.
Fiind interogat, pârâtul P. C. A. a recunoscut că reclamanta J. N. este fosta sa cumnată, iar în perioada în care pârâtul a fost căsătorit cu sora reclamantei, între părți existau relații bazate pe încredere. Pârâtul a negat că i-ar fi solicitat reclamantei un împrumut de 1.500 de euro și că s-ar fi obligat să îi restituie această sumă în termen de 6 luni, respectiv la data de 19.10.2010. Pârâtul inițial a negat că reclamanta i-ar fi trimis suma de 1500 de euro prin Western Union și a contestat valabilitatea înscrisurilor aflate în copie la fila 8 dosar. La întrebarea nr. 10 („Cum vă explicați existența acestor înscrisuri de la fila 8 dosar? Dvs. personal ați semnat de primirea sumei de 1.500 euro de la Western Union?”), pârâtul a răspuns că reclamanta i-a trimis această sumă, pentru sora reclamantei.
Fiind interogată, reclamanta J. N. a recunoscut că la data de 19.04.2010 pârâtul era căsătorit cu sora reclamantei, iar ulterior pârâtul și sora reclamantei au divorțat. Reclamanta a mai declarat că înainte de divorțul surorii sale i-a trimis o notificare pârâtului. În acest sens, reclamanta a depus la dosar o copie certificată de pe notificarea nr. 5/E/1.02.2013 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc I. V. către pârâtul P. C. A., prin care reclamanta J. N. îi solicita pârâtului ca în termen de 15 zile de la data primirii notificării să îi restituie prin mandat poștal suma de 1.500 de euro, pe care reclamanta i-a remis-o cu titlu de împrumut la data de 19.04.2010 (f.5-6). La dosar nu a fost depus un înscris doveditor al comunicării notificării nr. 5/E/1.02.2013 către pârât.
Examinând extrasul de pe protalul instanțelor de judecată depus de reclamantă la dosar (f.11-12) și efectuând verificări în ECRIS, instanța reține ca fiind dovedit aspectul că pârâtul P. C. A. a fost căsătorit cu numita P. M. E., iar prin sentința pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș la data de 22.03.2013 în dos. nr._ s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată în data de 25.10.2003, prin acordul soților, urmând ca P. M. E. să reia numele purtat anterior căsătoriei: „J.”.
Din cele expuse mai sus, instanța reține că la data de 19.04.2010 reclamanta J. N., aflată în Italia, a transmis suma de 1.500 de euro prin intermediul serviciului Western Union către pârâtul P. C. A., care la acea dată era căsătorit cu sora reclamantei, numita P. M. E.. Pârâtul a recunoscut că reclamanta i-a expediat prin Western Union suma de 1.500 de euro, însă a susținut că suma era destinată surorii reclamantei, negând că ar fi primit suma cu titlu de împrumut. Având în vedere susținerile pârâtului cu ocazia interogatoriului, instanța apreciază că prin înscrisurile de la fila 8 reclamanta nu a făcut dovada în condițiile art. 1169-1170 C.civ. 1864 (aplicabil, față de data pretinsei convenții de împrumut) a faptului că a încheiat cu pârâtul o convenție de împrumut, reglementată de art. 1576 și urm. C.civ. 1864. Nu este cert cu ce titlu a fost expediată suma de 1.500 de euro pe numele pârâtului.
Astfel, nu s-a făcut dovada de către reclamantă, în condițiile răspunderii contractuale reglementate de Codul civil 1864, a existenței obligației pârâtului P. C. A. de a restitui reclamantei suma de 1.500 de euro. Pe cale de consecință, nu s-a făcut dovada că reclamanta este titulara unui drept de creanță privind suma de 1.500 de euro, ce ar urma să fie plătită de pârât.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei J. N., invocată de pârât prin întâmpinare, este întemeiată, astfel că va fi admisă. Se va respinge acțiunea reclamantei, atât în ce privește debitul pretins de 1.561,5 euro, compus din 1.500 de euro reprezentând pretins împrumut și 61,5 euro reprezentând cheltuieli de expediere, cât și în ce privește dobânda legală aferentă (accesorium sequitur principale).
În temeiul disp. art. 453 C.pr.civ. va fi obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârât, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli tehnoredactare, conform chitanțelor de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârât prin întâmpinare.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta J. N., domiciliată în ., județul Argeș, în contradictoriu cu pârâtul P. C.-A., domiciliat în ., județul Argeș, ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Obligă reclamanta să plătească pârâtului 1100 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10.2013.
Președinte, Grefier,
A. B. V. R. I.
AB/VRI 13.03.2014 4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1031/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 66/2013.... → |
|---|
