Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2013 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 08-01-2013 în dosarul nr. 3298/216/2012
Dosar nr._ acțiune în răspundere contractuală
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. DE ARGEȘ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 11
Ședința publică din 08 ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte: M.-M. B.
Grefier: A.-M. C.-U.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile înregistrate la data de 05 decembrie 2012, formulată de reclamanții M. C. DE ARGEȘ, C. L. AL MUNICIPIULUI C. DE ARGEȘ, reprezentați prin primar N. D., ambii cu sediul în municipiul C. de Argeș, . 99, județul Argeș, împotriva pârâtului O. I., domiciliat în municipiul Pitești, . B4, scara B, apartamentul 4, județul Argeș, pentru a fi obligat acesta la repararea prejudiciului cauzat reclamantei, respectiv la plata sumei de 2130 lei, reprezentând chiria datorată pentru perioada ianuarie 2011 – 10 octombrie 2011 și majorări aferente acesteia.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns consilier juridic Anișoara L., pentru reclamanți, pârâtul, personal, lipsă fiind reprezentantul legal al reclamanților.
Procedura îndeplinită în mod legal, conform art. 85 alin. 1 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că pârâtul a formulat întâmpinare, și pentru comunicare, și a depus înscrisuri, aspect pe care instanța îl constată.
Instanța, verificându-și din oficiu competența, conform art. 159 ind. 1 alin. 4 Cod procedură civilă, constată că Judecătoria C. de Argeș este competentă pentru a soluționa cauza de față, raportat la disp. art. 1 și 5 Cod procedură civilă.
Instanța comunică reclamanților întâmpinarea formulată de pârât pentru acest termen de judecată.
Consilier juridic Anișoara L., pentru reclamanți, precizează că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile și întâmpinarea depuse de pârât. Nu mai au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra fondului, cerere cu care pârâtul, personal, este de acord.
Instanța ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Consilier juridic Anișoara L., pentru reclamanți, solicită admiterea cererii și obligarea pârâtului la plata sumelor menționate cu titlu de chirie restantă și majorări de întârziere aferente acesteia, respectiv 2130 lei .
Pârâtul, personal, solicită respingerea cererii, întrucât contractul a fost reziliat în urma acelei hotărâri judecătorești pronunțate în luna martie 2011, nu se poate vorbi de tacita relocațiune și reclamanții puteau să pună în executare a cea hotărâre din 2011 a instanței.
Consilier juridic Anișoara L., pentru reclamanți, în replică, precizează că s-a depus procesul-verbal de predare a spațului la data de 10 octombrie 2011 de către pârât, iar rezilierea contractului a intervenit în luna iunie 2011, dar pârâtul a continuat să folosească spațiul până la data predării efective menționate mai sus.
Pârâtul, personal, în replică, precizează că nu a folosit spațiul.
JUDECĂTORIA:
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /05 decembrie 2012, reclamanții M. C. de Argeș și C. L. al Municipiului C. de Argeș l-au chemat în judecată pe pârâtul O. I., pentru a se dispune obligarea acestuia la plata sumei de 2130 lei, din care 1305 lei reprezentând chiria datorată pentru perioada ianuarie 2011 – 10 octombrie 2011, iar 825 lei reprezentând majorările de întârziere aferente.
În motivarea cererii s-a arătat că între C. L. al Municipiului C. de Argeș – în calitate de proprietar și O. I. – în calitate de chiriaș s-a încheiat contractul de închiriere nr. 5140/8722/30 august 2001, prin care reclamantul a închiriat spațiul din C. de Argeș, .. 36 pentru desfășurarea unei activități de prestări servicii. Deoarece pârâtul nu și-a respectat obligația de plată a chiriei și nici clauza stabilită la pct. VII din contractul de închiriere, prin sentința civilă nr. 285/09 martie 2011 a Judecătoriei C. de Argeș acesta a fost obligat la plata sumei de 857 lei reprezentând chirie și majorări de întârziere aferente perioadei martie 2010 – decembrie 2010, dispunându-se totodată și rezilierea contractului de închiriere menționat, așa cum a fost completat și modificat prin actele adiționale nr. 630/21 ianuarie 2003 și 3184/10 martie 2010, precum și evacuarea necondiționată a pârâtului din acel spațiu închiriat. O. I. a nu s-a conformat dispozitivului sentinței civile nr. 285/09 martie 2011 și nu a predat spațiul închiriat, fiind somat de reclamanți prin adresa nr._/12 august 2011. El nu a predat spațiul la data de 31 august 2011 și nici nu a plătit debitele restante, predarea efectivă a imobilului închiriat făcându-se abia la 10 octombrie 2011, încheindu-se despre acest lucru și un proces-verbal. O. I. a plătit în final chiria și majorările de întârziere stabilite prin acea hotărâre judecătorească, însă nu a mai plătit chiria pentru perioada ianuarie 2011 – 10 octombrie 2011, cât a continuat să folosească acel spațiu pe care l-a predat reclamanților. Pentru perioada ianuarie 2011 – 31 mai 2011 a fost în vigoare contractul de închiriere, iar pentru perioada 01 iunie 2011 – 10 octombrie 2011 a operat tacita relocațiune. Chiria lunară stabilită prin actul adițional nr. 3184/10 martie 2010 la contractul de închiriere este de 140 lei, iar majorările de întârziere sunt de 0,3 % pentru fiecare zi de întârziere, potrivit cap. V din contract.
Potrivit art. 1831 alin. 2 din Noul Cod Civil, chiriașul este obligat la plata chiriei prevăzute în contract până la data eliberării efective a locuinței, precum și la repararea prejudiciului de orice natură cauzat locatorului până la acea dată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1796 lit. b) și d), art. 1810, art. 1831 din Noul Cod civil, art. 969, art. 1429 din vechiul cod civil și dispozițiile contractului de închiriere încheiat între părți.
Pârâtul a formulat întâmpinare (f. 30-31), prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca fiind neîntemeiată, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată. S-a susținut că pârâtul nu a folosit spațiul la care se referă reclamanții în perioada ianuarie – octombrie 2011 și el a așteptat ca, după pronunțarea sentinței civile nr. 285/09 martie 2011 a Judecătoriei C. de Argeș, reprezentanții reclamanților să vină să preia acel spațiu. S-a mai susținut că reclamanților nu le sunt aplicabile dispozițiile noului cod civil, deoarece contractul de închiriere s-a încheiat anterior datei de 01 octombrie 2011, când a intrat în vigoare noua lege civilă generală. De asemenea, nu a operat tacita relocațiune, deoarece pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei și aceasta era o condiție obligatorie pentru a opera tacita relocațiune. Potrivit pct. V din contractul de închiriere, neplata chiriei timp de trei luni consecutive duce la rezilierea de plin drept a contractului, îndreptățindu-l pe proprietar să procedeze la evacuarea bunurilor chiriașului din spațiul închiriat, fără nicio somație.
S-au depus la dosar: contractul de închiriere nr. 5140/8722/30 august 2011, act adițional nr. 630/21 ianuarie 2003, act adițional nr. 3184/10 martie 2010, sentința civilă nr. 285/09 martie 2011, rămasă definitivă și irevocabilă, învestită cu formulă executorie, adresa nr._/12 august 2011 a Primăriei Municipiului C. de Argeș, înștiințarea de plată nr. 1149/12 august 2011, procesul-verbal de predare-primire al spațiului situat în C. de Argeș, .. 36, înștiințarea de plată nr. 1402/10 octombrie 2011, adresa nr._/18 septembrie 2012 a Primăriei C. de Argeș, înștiințare de plată nr. 9/17 septembrie 2012, calculul chiriei restante și al dobânzilor de întârziere, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6769/23 decembrie 2004 de către BNP G. A..
Examinând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contractul de închiriere nr. 5140 înregistrat la Primăria C. de Argeș nr. 8722/30 august 2001, între C. L. al Municipiului C. de Argeș – în calitate de locator și O. I. – în calitate de chiriaș s-a stabilit ca locatorul să-i închirieze locatarului spațiul din C. de Argeș, .. 36 pentru desfășurarea activității de prestări servicii. Termenul închirierii a fost de un an, în perioada 01 august 2001 – 31 iulie 2002, iar chiria a fost de 19,20 USD, cu obligarea chiriașului de a o plăti lunar, până la data 25 a lunii pentru care se face plata ( pct. III-V din contract). La pct. V s-a mai stabilit și că în cazul neplății chiriei la termen, se calculează majorări de întârziere 0,3 % pe zi și se dispune și evacuarea chiriașului, cu suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate din culpa sa.
Prin actul adițional nr. 630/21 ianuarie 2003 la acel contract s-a prelungit termenul de închiriere începând cu 01 ianuarie 2003 și până la vânzarea spațiului închiriat, conform Legii 550/2002.
De asemenea, printr-un alt act adițional nr. 3184/10 martie 2010 s-a mai modificat prețul chiriei începând cu 01 martie 2010, care a fost de 140 lei/lună.
Prin sentința civilă nr. 285/09 martie 2011 a Judecătoriei C. de Argeș, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 26 aprilie 2011, s-au dispus următoarele:
,,Obligarea pârâtului să le plătească reclamanților suma de 857 lei reprezentând chirie și majorări de întreținere restante pe perioada martie 2010- decembrie 2010 pentru spațiul închiriat în .. 36 din mun. C. de Argeș, județul Argeș.
Rezilierea contractului de închiriere nr. 5140/8722/30 august 2001, așa cum a fost completat și modificat prin actele adiționale nr. 630/21 ianuarie 2003 și nr. 3184/10 martie 2010.
Evacuarea necondiționată a pârâtului din spațiul închiriat ce a format obiectul contractului susmenționat și al actelor adiționale la acesta”.
O primă chestiune ce trebuie lămurită în acest dosar este aplicarea legii civile în timp, deoarece de la 01 octombrie 2011 a intrat în vigoare noul Cod civil.
Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea 71/2011 de aplicare a noului Cod civil și potrivit art. 6 alin. 2 din acest cod, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite ori produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Astfel, în speță se aplică dispozițiile Codului civil în vigoare înainte de 01 octombrie 2011, deoarece contractul de închiriere și actele adiționale la aceasta s-au încheiat toate înainte de această dată.
Aspectul esențial care conduce la aprecierea instanței că acțiunea de față este nefondată este acela că acel contract de închiriere a spațiului din C. de Argeș, .. 36 a expirat la data de 31 iulie 2002 și nu a mai fost prelungit în condițiile legii, actul adițional nr. 630/21 ianuarie 2003 prevăzând că termenul de închiriere se prelungește cu 01 ianuarie 2003, când contractul nu mai era valabil și nu-și mai producea efectele.
Chiar dacă reclamanta susține că a operat tacita relocațiune, pentru perioada 01 august 2002 – 01 ianuarie 2003, conform art. 1437 din Codul civil în vigoare până la 01 octombrie 2011, acest lucru nu era posibil și a fost nelegal . Deși pârâtul a fost obligat prin acea sentință civilă nr. 285/2011 a Judecătoriei C. de Argeș la plata chiriei restante și a majorărilor de întârziere până la data de 01 ianuarie 2011, această hotărâre nu are autoritate de lucru judecat în cauza de față, deoarece pretențiile reclamanților se solicită exact după această dată
Instanța apreciază acum, date fiind probele dosarului, că după 01 ianuarie 2011 nu se poate reține că a că acel contract de închiriere încheiat în anul 2001 mai era în vigoare sau că ar fi operat tacita relocațiune.
Potrivit art. 1437 din Codul civil în vigoare până la 01 octombrie 2011 după expirarea termenului stipulat prin contractul de locațiune, dacă locatarul rămâne și el lăsat în posesie, atunci se consideră locațiunea ca reînnoită, efectele ei însă se reglementează după dispozițiile articolului relativ la locațiunea fără termen.
Întrucât tacita relocațiune operează ca un nou contract de locațiune, trebuie să fie îndeplinite condițiile cerute de lege pentru încheierea contractului. La fel trebuie îndeplinite condițiile cerute la încheierea contractului și pentru actul adițional din 21 ianuarie 2003. Astfel, în speță, contractul de închiriere nr. 5140 s-a încheiat în baza licitației publice din 27 iulie 2001, cum s-a menționat în mod expres la pct. I din acel înscris . Deci la data prelungirii acestui contract prin actul adițional nr. 630/21 ianuarie 2003, pentru a fi valabilă prelungirea termenului contractului, trebuia să se organizeze o nouă licitație, ceea ce nu s-a făcut de către reclamantă, lăsând la o parte aspectul de nelegalitate care constă în faptul că expirase de mult durata închirierii la momentul prelungirii acesteia prin acel act adițional.
Așadar, contractul din 2001 nu a mai fost valabil după expirarea primului termen de un an, iar dacă se invoca tacită relocațiune de către reclamanți, și în cazul acesteia trebuia organizată licitație publică, la expirarea primului termen al locațiunii la data de 31 iulie 2002, simpla tolerare a chiriașului nefiind suficientă pentru încheierea unui nou contract sau doar a unei clauze de prelungire a termenului ori de plată a chiriei majorate.
În altă ordine de idei, în același contract de închiriere din 2001 nu s-a stabilit în concret care este obiectul actului, prevăzându-se în mod generic doar spațiul din .. 36 din C. de Argeș. În acel loc există mai multe spații închiriate, așa cum rezultă și din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6769/23 decembrie 2004 de către BNP G. A., conform căruia, la data de 23 decembrie 2004, C. L. al Municipiului C. de Argeș i-a vândut aceluiași O. I. ( ca persoană fizică independentă) spațiile comerciale în suprafață de 41,61 mp. și de 11,34 mp. de la aceeași adresă. Deci s-ar putea trage concluzia că spațiul în litigiu i-a fost vândut pârâtului în anul 2004 și astfel contractul de închiriere nu a mai avut de atunci obiect . Dacă este vorba de un alt spațiu, acest spațiu nu a fost menționat în concret în contractul în litigiu, deci nu se știe ce spațiu s-a închiriat. Reclamanții nu au făcut dovezi suplimentare, iar pârâtul a precizat că nu a folosit acel spațiu în perioada ianuarie –octombrie 2011.
Oricum, față de cele reținute mai sus în legătură cu prelungirea contractului de închiriere, instanța reține argumentul superior că acel contract din anul 2001 încheiat între părți nu și-a mai putut produce efectele, nefiind prelungit în condițiile legii încă de la încheierea primului act adițional la acesta. Astfel, cel puțin după 01 ianuarie 2011, adică după data când pârâtul nu a mai fost obligat prin acea sentință civilă nr. 285/09 martie 2011 a Judecătoriei C. de Argeș, care trebuie să-și producă efectele, pârâtul nu mai datorează chirie în baza unui contrat valabil încheiat, deci reclamanții nu-i mai pot pretinde acest lucru prin acțiunea de față.
Art. 1831 alin. 2 din noul Cod civil nu este aplicabil în speță, fiind vorba despre un contract încheiat anterior datei de 01 octombrie 2011.
Art. 1453 din vechiul Cod civil prevede că dacă contractul de închiriere se desființează pentru culpa chiriașului, acesta e dator de a plăti chiria pe tot timpul necesar pentru o nouă închiriere, și daunele ce ar fi provenit din reaua întrebuințare a lucrului închiriat.
Deci reclamanții trebuie să facă dovada că au suferit un prejudiciu prin fapta exclusivă și culpabilă a pârâtului, că sunt îndreptățiți la daune –interese, ei având dreptul și la plata chiriei pentru o nouă închiriere, dovadă care nu a fost făcută, iar de o nouă închiriere nu poate fi vorba cât timp prelungirea contractului inițial s-a făcut în condiții nelegale.
Așa cum s-a reținut pe larg mai sus, la data încheierii actului adițional din 2003 expirase termenul închirierii, deci nu mai avea ce să se prelungească, iar reclamanții nu au organizat licitație publică și la prelungirea termenului închirierii, potrivit legii, așa cum s-a atribuit inițial acel spațiu cu chirie pârâtului în urma licitației publice din 27 iulie 2001.
Mai mult, după rămânerea definitivă a acelei sentințe civile nr. 285/09 martie 2011 a Judecătoriei C. de Argeș, adică după 26 aprilie 2011, reclamanții nu mai pot sub nicio formă să solicite daune-interese ori chiria restantă, deoarece trebuiau și puteau să apeleze la procedura executării silite, deci au o culpă totală în neexecutarea acelei hotărâri, inclusiv în evacuarea pârâtului din spațiu. Reclamanții au stat în pasivitate o perioadă mare de timp și acum nu pot pretinde despăgubiri pentru propria lor culpă, de nepunere în executare a unei hotărâri judecătorești.
În raport de cele ce precedă, în baza art. 1429 și următoarele din Codul civil în vigoare înainte de 01 octombrie 2011, instanța va respinge ca nefondată acțiunea de față.
Pârâtul nu a făcut dovada vreunor cheltuieli de judecată ocazionate de acest proces, astfel că el nu are ce cheltuieli să primească în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții M. C. DE ARGEȘ, C. L. AL MUNICIPIULUI C. DE ARGEȘ, ambii cu sediul în municipiul C. de Argeș, . 99, județul Argeș, împotriva pârâtului O. I., domiciliat în municipiul Pitești, . B4, scara B, apartamentul 4, județul Argeș.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M.-M. B. A.-M. C.-U.
Red. M.M.B.
Tehnored. A.D.
Ex.5/16.01.2013
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 397/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8/2013. Judecătoria... → |
|---|
