Plângere contravenţională. Sentința nr. 1121/2014. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1121/2014 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 1768/216/2014
Dosar nr._ plângere contravențională
Operator prelucrare date cu caracter personal nr. 5012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1121/2014
Ședința publică de la 20 octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE G.-M. T.
Grefier N. R.
Pe rol fiind spre soluționare cauza civilă privind pe reclamantul C. G. și pe pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș pentru Postul de Poliție B., prin reprezentant legal, având ca obiect plângere contravenționala (proces-verbal contestat . nr._/27.05.2014).
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, au lipsit reclamantul, reprezentantul legal al pârâtului și martorii D. V. și D. M.-D..
Procedura îndeplinită în mod legal, conform art. 153 alin. 1 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cererii și stadiul soluționării acesteia, după care:
Instanța, având în vedere lipsa părților la prima strigare a cauzei, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, potrivit dispozițiilor art. 104 alin. 13 din Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, a răspuns martorul D. M.-D., lipsă fiind reclamantul, reprezentantul legal al pârâtului și martorul D. V..
Procedura îndeplinită în mod legal, conform art. 153 alin. 1 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cererii și stadiul soluționării acesteia, după care:
Instanța procedează la audierea martorului D. M.-D., cu respectarea dispozițiilor art. 318-323 Cod procedură civilă, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Martorul D. M.-D., fiind întrebat de instanță, arată că martorul D. V. locuiește în același . altă scară, și lucrează tot la Spitalul Brădet, însă crede că este în concediu pentru că nu l-a văzut de două săptămâni.
În baza art. 259 C.proc.civ., instanța revine asupra probei cu martorul D. V., urmând ca aceasta să nu mai fie administrată.
Instanța, în baza art. 244 alin. 1 C.pr.civ., socotindu-se lămurită, declară încheiată cercetarea procesului și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș la data de 19.06.2014 sub nr._, petentul C. G. a solicitat, în contradictoriu cu I.P.J. Argeș – Postul de Poliție B., anularea procesului-verbal . nr._/27.05.2014, și înlăturarea efectelor acestuia.
În motivarea plângerii, se arată că în perioada 19-31.05.3014 petentul a fost internat pentru tratament de specialitate la Spitalul de Recuperare Brădet din ., județul Argeș. Cum spitalul nu dispune de spațiu pentru parcarea autovehiculelor pacienților, a parcat auto proprietatea personală cu numărul_ pe . centrului medical.
În timp ce se afla sub tratament, la unitatea spitalicească s-au prezentat doi agenți de poliție care i-au prezentat un proces-verbal gata completat și i-au sugerat să-l semneze, sub pretextul că a staționat neregulamentar cu autoturismul pe domeniul public. Deoarece se afla internat într-un centru medical, nu i s-a prezentat conținutul procesului-verbal și nu i s-a dat dreptul să facă obiecțiuni, a refuzat să-l semneze.
A mai arătat că, la data de 06.06.2014, a primit prin poștă copia procesului-verbal . nr._, prin care a fost sancționat contravențional cu amenda în valoare de 340 lei pentru faptul că în data de 27.05.2014, orele 14:30, a staționat voluntar cu auto marca Volkswagen, cu nr._ pe trotuarul străzii Spitalului, blocând în acest mod circulația pietonilor.
Petentul a învederat instanței că aspectele descrise în procesul-verbal sunt netemeinice și nelegale, deoarece pe . Spitalului de Recuperare Brădet nu sunt indicatoare sau marcaje care să interzică ori să reglementeze modul în care se parchează autoturismele, iar parcarea autoturismului său s-a făcut cât mai aproape de marginea dreaptă a sensului de mers, paralel cu trotuarul, asigurând astfel spațiul legal necesar pentru circulația pietonilor și fără a stânjeni traficul rutier.
Ca și motive de nelegalitate a procesului-verbal, a invocat : agentul constatator i-a îngrădit dreptul de a face obiecții cu privire la conținutul procesului-verbal; actul normativ încălcat a fost consemnat greșit respectiv OUG 195/2002 în loc de H.G. 1391/2006; în actul de constatare nu s-a consemnat locul unde se depune plângerea contravențională; fapta contravențională a fost încadrată greșit și incomplet, fiind consemnate două articole din două acte normative care prevăd aceeași faptă respectiv art. 143 lit. a și art. 108 alin. 1 lit. b; articolul încălcat a fost descris sumar respectiv art. 108 alin. 1 lit. b în loc de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martorul D. A., anexând copii conforme cu originalul de pe următoarele înscrisuri: carte identitate, certificat de înmatriculare autoturism, proces-verbal de contravenție, bilet de ieșire din spital.(f.4-9)
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și H.G. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Prin întâmpinarea depusă în termenul legal, intimatul a solicitat menținerea procesului-verbal atacat și a sancțiunilor aplicate.
În motivarea apărărilor, a arătat că, în fapt, contravenientul a fost sancționat cu amendă 340 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 143 lit. a din HG 1391/2006 și art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG nr. 195/2002 R, sancționat de art. 100 alin. 2 din OUG 195/ 2002 R, constând în aceea că, la data de 27.05.2014, a staționat autoturismul marca VW Golf, cu nr. de înmatriculare_, pe trotuarul străzii de acces spre Spitalul de Recuperare Brădet, ocupând în totalitate lățimea trotuarului respectiv, circulația pietonilor fiind astfel blocată.
A mai arătat că anterior, în aceeași zi, la Postul de Poliție B. a fost depusă o plângere de către Asociația de proprietari Brădet, Blocul 55, ., prin președintele asociației, dl. M. D., care reclama faptul că în parcarea și curtea blocului 55 Brădet, situat în imediată vecinătate a Spitalului de recuperare Brădet, precum și pe . spital, sunt parcate mai multe autoturisme ce aparțin pacienților internați la spitalul de recuperare și care blochează circulația în zona respectivă și ocupă parcarea proprietarilor din blocul nr. 55.
Cu ocazia verificării celor sesizate în plângere, au fost identificate două autoturisme staționate neregulamentar, respectiv un autoturism VW Golf_, staționat pe . spre spital, și autoturismul marca Skoda cu nr._, staționat neregulamentar pe podul de trecere peste râul V., proprietarii acestora, C. G. și respectiv D. V. A., fiind sancționați conform art. 143 alin. 1 lit. a din HG 1391 din 2006 și art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG 195 din 2002 R.
În drept, au fost dispozițiile art. 115-188 C.proc.civ., Legea nr. 180/2002, OG 2/2001, OUG nr. 195/02/R și HG nr. 1396/2006.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin răspunsul la întâmpinare, petentul a solicitat respingerea apărărilor formulate și a argumentelor invocate prin întâmpinare și să se dispună admiterea plângerii, astfel cum a fost formulată. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii cu cea a avertismentului.
Prin încheierea din data de 22.09.2014, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba cu martorii D. A., D. M. D. ( declarațiile acestora fiind consemnate la file nr.45, 57) și D. V..
La termenul din data de 20.10.2014, instanța, în temeiul art. 259 C.proc.civ., a revenit asupra probei cu martorul D. V. și a dispus ca aceasta să nu mai fie administrată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/27.05.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 340 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 143 lit. a din HG 1391/2006 și sancționată de 108 alin.1. lit. b din OUG nr.195/2002, constând în aceea că, în data de 27.05.2014, ora 14:20, a staționat autoturismul marca Volkswagen Golf de culoare roșie, cu numărul de înmatriculare_, pe trotuarul străzii de acces spre Spitalul de Recuperare Brădet din ., ocupând în totalitate lățimea trotuarului respectiv și blocând astfel circulația pietonilor pe acesta în zona respectivă. ( proces-verbal fila nr. 7)
În perioada respectivă, petentul era internat la Spitalul de Recuperare Brădet, astfel cum reiese din conținutul biletului de ieșire din spital nr. 70:1771/619 din 31.05.2014.(f.9)
Instanța mai reține, potrivit susținerii petentului și a declarațiilor martorilor D. M. și D. A., faptul că locurile din parcarea spitalului sunt insuficiente față de numărul mare de pacienți care vin la tratament cu autoturismele personale, precum și faptul că în zona în care a parcat petentul nu sunt montate indicatoare privind interdicția de a staționa în zona respectivă. ( f. 45,57)
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator.
Verificând legalitatea procesului-verbal, se constată că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Cu privire la motivele de nelegalitate invocate de petent, instanța nu le poate reține, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În ceea ce privește critica potrivit căreia nu i s-a dat posibilitatea să formuleze obiecțiuni, aceasta nu este de natură să atragă nulitatea procesului-verbal atacat, nefiind unul din cazurile care atrag nulitatea absolută, prev. de art. 17 din OG nr. 2/2001, și nici nu poate opera nulitatea relativă, deoarece nu s-a făcut dovada cauzării unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Petentul a invocat obiecțiunile în fața instanței, care le-a și analizat cu ocazia soluționării prezentei plângeri contravenționale.
Din aceleași considerente, nu pot fi primite nici criticile potrivit cărora nu s-a consemnat locul unde se depune plângere contravențională și că fapta contravențională ar fi fost greșit încadrată, în sensul că au fost consemnate două articole din două acte normative care prevăd aceeași faptă.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Potrivit jurisprudenței CEDO - cauza I. P. contra României (Decizia din 28 iunie 2011), acuzarea unei persoane de săvârșirea unei contravenții reprezintă o acuzație în materie penală, având în vedere caracterul represiv al sancțiunii, aspect ce implică respectarea prezumției de nevinovăție, dar și existența unui echilibru între prezumția de validitate a procesului-verbal și prezumția de nevinovăție.
În cauzele A. contra României (Hotărârea din 04 octombrie 2007) și N. G. contra României (Hotărârea din 03 aprilie 2012), Curtea amintește că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, cerând, între altele, ca îndeplinindu-și funcțiile membrii instanței să nu plece de la ideea preconcepută că inculpatul a comis fapta atribuită; obligația prezentării probei revine acuzării și îndoiala e folosită în avantajul acuzatului. În plus, aceasta trebuie să indice interesatului acuzațiile pentru a-i oferi ocazia de a-și pregăti și prezenta apărarea în consecință și de oferi probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Aplicând aceste principii la situația de fapt reținută, instanța constată că petentul, prin probele propuse și administrate în fața instanței, nu a răsturnat prezumția de validitate a procesului-verbal contestat, respectiv nu a putut proba o situație contrară celei din procesul-verbal de contravenție.
Cu privire la principiul proporționalității, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Raportat la textele invocate, instanța apreciază că amenda aplicată petentului, în cuantum de 340 lei, este disproporționată în raport cu împrejurările în care a fost săvârșită fapta, precum și cu urmarea produsă de către aceasta. Astfel, modalitatea săvârșirii contravenției, scopul urmărit de petent, lipsa unei urmări sociale periculoase, sunt aspecte ce conduc la reținerea unui grad de pericol social scăzut al faptei. Petentul a săvârșit fapta contravențională în condițiile în care se afla internat într-o unitate medicală iar locurile de parcare insuficiente, atât din curtea acesteia cât și cele din zonă, nu i-au permis să staționeze autoturismul cu respectarea normelor legale în materie.
Se constată astfel că o amendă într-un cuantum atât de ridicat nu îndeplinește o funcție reparatorie sau educativă, ci doar una sancționatorie, disproporționată față de pericolul concret al faptei. Pe de altă parte, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului ar putea asigura responsabilizarea, pe viitor, a petentului.
Prin urmare, pentru a da eficiență principiului proporționalității răspunderii contravenționale cu gravitatea faptelor și a împrejurărilor în care acestea au fost săvârșite, în temeiul art. 34 și art. 21 alin. 3 raportat la art. 7 din O.G. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei, aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . CP nr._/27.05.2014, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, petentul fiind exonerat de plata amenzii, și se va menține în rest procesul - verbal cu numărul de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de reclamantul C. G., CNP_, domiciliat în Pitești, . A, ., scara A, apartament 17, județul Argeș, împotriva procesului-verbal . nr._/27.05.2014 întocmit de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș pentru Postul de Poliție B., cu sediul în ..
Înlocuiește sancțiunea contravențională constând în amenda în cuantum de 340 lei, aplicată petentului prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/27.05.2014, cu sancțiunea avertismentului.
Menține, în rest, procesul-verbal cu numărul de mai sus.
Atrage atenția petentului ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Curtea de Argeș.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.10.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
G.-M. T. N. R.
Red. Jud. G.M.T
Tehnored. A.D.
4 ex/18.12.2014
.>
- reclamant C. G.
- pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș pentru Postul de Poliție B.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 146/2014.... | Fond funciar. Sentința nr. 1028/2014. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ → |
|---|
