Plângere contravenţională. Sentința nr. 1275/2014. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1275/2014 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 1866/216/2014
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
Operator de date cu caracter personal nr. 5012
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1275/2014
Ședința publică de la 27 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. U.
Grefier E. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul V. G. și pe pârâtul I. DE J. JUDEȚEAN ARGEȘ, prin reprezentant legal, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._/09 iunie 2014.
Fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 18 noiembrie 2014, iar susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată:
Sub nr._ /03 iulie 2014 s-a înregistrat plângerea formulată de reclamantul V. G. în contradictoriu cu I. de J. Județean Argeș, împotriva procesului-verbal . nr._ di data de 09.06.2014 întocmit de agent N. C., angajat al I.J.J. Argeș, prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a acestuia și să se constate netemeinicia și nelegalitatea procesului-verbal.
În motivarea plângerii, reclamantul a arătat că în ziua de 09.06.2014, în jurul orei 17:00 a fost amendat de organele de control ale IPJ Argeș, cu suma de 1.000 lei pentru motivul că a desfășurat activități de picnic în locuri interzise prin lege, fapta prevăzută și sancționată conform art. 8 alin.1 lit. a din Legea nr. 54/2012, dar consideră ca nu a încălcat prevederile legale, nu a desfășurat activități de picnic în locuri neamenajate special așa cum s-a menționat în procesul-verbal contestat. Reclamantul a susținut că în ziua de 09.06.2014, se afla cu soția sa și cu alte 2 familii pe marginea unei ape curgătoare din ., unde aveau scaunele pliante și o pătură pentru odihnă, mașinile fiind mai sus, la marginea pădurii, că serviseră masa la Cabana Ursului și au coborât puțin unde curgea apa și să vadă și cascada care era în zonă. În timp ce stăteau de vorbă, doi jandarmi ai Jandarmeriei Argeș, agenții constatatori, au strigat la ei să urce la mașini, certându-i că nu au urcat la momentul când ei au claxonat de sus, pentru a le aduce la cunoștință că au încălcat legea picnicului. S-a mai arătat că au încercat să le explice că ei de fapt nu mâncă, nu consumă băuturi alcoolice, nu făcuseră focul, ci pur și simplu stăteau pe marginea apei și că au respectat panourile informative și indicatoarele din zona respectivă. Reclamantul a mai arătat că procesul-verbal contestat este nul de drept, având în vedere următoarele aspecte: în procesul-verbal nu este indicat cu precizie ce făceau pentru a se constata cu dacă au fost încălcate prevederile Legii nr. 54/2012 și nici faptul că ar fi fost în zona respectivă vreun indicator în acest sens pe care nu l-am respectat, chiar agentul constatator la rubrica – alte mențiuni, precizează următoarele: ,,Zona nesemnalizată corespunzător pentru interzicerea picnicului”, agentul constatator nu a respectat dispozițiile art. 16, alin. 7 din OG nr. 2/2001, fiindu-i îngrădit în acest sens, dreptul de a face obiecțiuni, deoarece nu i s-a adus la cunoștință că poate specifica în procesul-verbal întocmit dacă are obiecțiuni, agentul constatator cel care a semnat procesul-verbal i-a spus doar că o să i-l trimită prin poștă că nu este nevoie să îl semneze, fără să specifice dacă a refuzat sau nu semnarea acestuia. S-a mai invocat că procesul-verbal nu este semnat de nici un martor care să fi depus mărturie în sprijinirea contravenției menționate în procesul-verbal și se impune în acest sens, ca I.J.J. Argeș, să facă dovada cu martori, iar în conformitate cu prevederile OUG nr. 195/2002, modificată și completată constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. S-a mai susținut că era necesar ca agenții constatatori să aibă un ordin de serviciu, de control pentru ziua respectivă, în vederea constatării și sancționării, în caz de încălcare a prevederilor legale. Reclamantul a mai menționat că agentul constatator a emis procesul-verbal de constatare a contravenției total abuziv întrucât la data săvârșirii contravenției și reținerii în trafic, nu i-a prezentat dovada planșa foto, care să ateste că a desfășurat activități de picnic în locuri neamenajate special pentru desfășurarea unor astfel de activități, or, nefiind dovedite aceste împrejurări, nu-i putea fi aplicată o sancțiune constând în amenda în cuantum de 1.000 lei. Reclamantul a solicitat ca instanța să pună în vedere intimatei să prezinte dovezi clare din care să rezulte ca în ziua de 09.06.2014 a încălcat prevederile Legii nr. 54/2012, apreciind că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, cu atât mai mult cu cât și practica CEDO este în sensul respectării prezumției de nevinovăție. Deși legislația internă, respectiv OG nr. 2/2001, nu prevede obligația pentru agentul constatator de a indica probe în dovedirea faptei, practica Curții Europene a Drepturilor Omului CEDO este constată în a considera contravențiile din dreptul intern român ca fiind ,,infracțiuni”, iar în aceste condiții proba celor imputate se face după regulile din procedura penală, cel acuzat (respectiv contravenientul) beneficiind de prezumția de nevinovăție, prezumție care poate fi răsturnată doar prin administrarea de probe clare și concludente. În acest sens a invocat că s-a pronunțat și Curtea Europeană în cauza A. contra României, motivându-se ca procedură în materie contravențională este asimilată procedurii penale, iar stabilirea vinovăției doar pe baza afirmațiilor Agentului constatator cuprinse în procesul-verbal,încalcă dreptul la un proces echitabil drept fundamental cuprins în art. 6-1 din Convenție. Așa fiind, în lipsa unor probe indubitabile care să conducă la vinovăția sa, reclamantul a susținut că simplele consemnări din procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 09.06.2014, nu pot conduce la aplicarea unei amenzi contravenționale. A mai arătat că este prima amendă contravențională pe care a primit-o, iar măsura aplicată este exagerată, apreciind că fapta reținută de organul constatator în sarcina lui, nu a produs urmări grave și a adus o atingere minimă ordinii și valorilor sociale ocrotite prin sancționarea contravenției, iar scopul preventiv al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii ,,Avertismentului”, necesitatea proporționalității între fapta omisă și sancțiunea aplicată este una din cerințele impuse de jurisprudența CEDO, jurisprudența ce a devenit obligatorie pentru instanțele naționale odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminența față de dispozițiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituie României. Față de cele arătate, reclamantul a solicitat admiterea plângerii și anularea procesului-verbal . nr._ din data de 09.06.2014 întocmit de agent N. C., angajat al I.J.J. Argeș, ca fiind netemeinic și nelegal și exonerarea de plata amenzii de 1.000 lei, iar în subsidiar, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 modificată, să fie aplicate dispozițiile art. 7 din O.G. 2/2001, modificată și completată, adică să fie înlocuită sancțiunea contravențională cu sancțiunea ,,avertisment”. Ca probe, a solicitat orice mijloc de proba admis de lege: înscrisuri și proba cu martorul Gaujan A..
Odată cu plângerea, reclamantul a depus la dosar și înscrisuri (procesul-verbal contestat; chitanța de plată a taxei de timbre în valoare de 20 lei, copie CI).
La data de 24 iulie 2014 s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de pârâtul I. de J. Județean Argeș, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii promovate de petent ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal și a sancțiunii aplicate. Pârâtul a arătat că în data de 09.06.2014, aflându-se în serviciu de patrulare pe raza comunei Arefu, agentul constatator a observat, în jurul orelor 17:03, mai multe persoane, printre care și petentul, care desfășurau activități de picnic (consumau băuturi, alimente și aveau un foc aprins în scopul pregătirii unui grătar) în Punctul Izvorul Piscului, aceasta nefiind una dintre zonele special amenajate în acest sens. Astfel, s-a deplasat către aceștia și, în urma prezentării calității sale le-a adus la cunoștință prevederile Legii 54/2012 conform cărora este interzis să desfășoare activități de picnic în afara zonelor special amenajate în acest sens, iar locul în care se aflau nu era destinat unor asemenea activități, fapta lor constituind contravenție. S-a mai arătat că petentul s-a adresat agentului constatator în sensul că zona nu era prevăzută cu indicatoare care să interzică picnicul, iar referitor la contravenție - ,, nu îl interesează măsurile luate de jandarmi, nu semnează nimic și nu plătește nici o amendă”. Având în vedere aceste aspecte, agentul constatator a procedat la întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenției prevăzute de art. 7 lit. ,,q” din Legea 54/2012 privind desfășurarea activităților de picnic, petentul fiind sancționat cu minimul prevăzut de actul normativ pentru fapta sa și cu posibilitatea achitării a jumătate din cuantumul amenzii. Cu referire la legalitatea procesului-verbal, pârâtul a apreciat că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de OG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv dispozițiile art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, astfel, actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. De asemenea, a apreciat ca neîntemeiate criticile petentului, potrivit cărora i-a fost îngrădit dreptul de a face obiecțiuni, aceasta nefiind decât o încercare de a induce instanța în eroare întrucât se poate observa cu ușurință faptul că rubrica ,,alte mențiuni” a fost completată, înserându-se propriile sale mențiuni, respectiv faptul că zona nu a fost semnalizată corespunzător pentru interzicerea picnicului. Mai mult, pârâtul a învederat faptul că însuși petentul se contrazice întrucât pe de o parte recunoaște obiecțiunea potrivit căreia – zona respectivă nu a fost semnalizată corespunzător pentru interzicerea picnicului, aceasta fiind inserată întocmai în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției, iar pe de altă parte acuză agentul constatator de faptul că nu i-a menționat obiecțiunile. Totodată, s-a arătat că în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 lit. e din Legea 54/2012 privind desfășurarea activităților de picnic, prin zone special amenajate pentru activitățile de picnic se înțelege – zonele aparținând domeniului public ori privat al statului și/sau l unităților administrative-teritorial, dotate cu utilități și facilități pentru desfășurarea activităților de picnic și în care aprinderea focului este permisă, ori, în zona respectivă nu se regăsea nici o astfel de utilitate sau facilitate. În ceea ce privește competența agentului constatator de a aplica sancțiunea, s-au invocat prevederile art. 8 alin. 2 din Legea 54/201 potrivit cărora ,,Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor… se fac de către…ofițerii și subofițerii din cadrul Jandarmeriei Române”. Mai mult, potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, cu modificările și completările ulterioare procesul-verbal de constatare al contravenției se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie. În raport cu cele invocate, pârâtul a apreciat că fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 7 lit. ,,q” din legea 54/2012 privind desfășurarea activităților de picnic, solicitând respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal și a sancțiunii aplicate, aceasta având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă, cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul în raport cu legile țării. Ca probe, pârâtul a indicat înscrisuri. În drept, s-au invocat art. 205-208 C.pr.civ., Legea 54/2012 privind desfășurarea activităților de picnic OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu ,modificările și completările ulterioare.
Pârâtul a depus și înscrisuri (adresa Primăriei Arefu).
La data de 12 august 2014 s-a înregistrat la dosar răspuns la întâmpinare formulat de reclamantul V. G., prin care s-a arătat că nu a încălcat prevederile legale, nu a desfășurat activități de picnic în locuri neamenajate special așa cum s-a menționat în procesul-verbal contestat. Așa cum a arătat și în plângerea contravențională formulată, a susținut că nu desfășura activități de picnic în locuri interzise de lege, de fapt nu mânca, nu consuma băuturi alcoolice, nu făcuse focul, ci pur și simplu stătea pe marginea apei și că a respectat panourile informative și indicatoarele din zona respectivă. A mai menționat că pârâtul se apară într-un mod cu totul neadevărat, fără a avea dovezi clare (planșe foto) și martori, spunând abia acum că agentul constatator a observat că reclamantul împreună cu alte persoane consumau băuturi alcoolice, alimente și aveau un foc aprins în scopul pregătirii unui grătar, în punctul Izvorul Piscului. În procesul verbal nu este indicat cu precizie ce facea pentru a se constata că dacă au fost încălcate prevederile Legii 54/2012 și nici faptul că ar fi fost în zona respectivă vreun indicator în acest sens pe care nu l-am respectat, considerând că este necesar că instanța de judecată să îi audieze din oficiu pe agentul constatator Nițuleascu C. și pe celălalt agent al I.J.J. Argeș, care a fost prezent la constatarea presupusei contravenții. Având în vedere susținerile intimatei cu privire la faptul că nu există motive de nulitate și de nelegalitate a procesului verbal contestat, reclamantul a arătat că intimata nu face dovada legală a acestor susțineri, prezentând adresa nr. 3345/23.07.2013 care face referire la Zona Valea L. ca nu se încadrează într-o zonă special amenajate pentru desfășurarea activității de picnic. În mod greșit considera intimata că contrazic în susțineri cu privire la respectarea prevederilor Legii nr. 54/2012, deoarece chiar dacă agentul constatator însăși la rubrica – Alte mențiuni, precizează următoarele ,,Zona nesemnalizată corespunzător pentru interzicerea picnicului” reclamantul nu a desfășurat nici un fel de activitate interzisă în acest sens, ba mai mult, a respectat panourile informative și indicatoarele din zona respectivă.
S-a audiat martorul G. C. A..
Reclamantul a depus la dosar și concluzii scrise.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/09 iunie 2014 întocmit de pârâtul I. DE J. JUDEȚEAN ARGEȘ, reclamantul V. G. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 7 lit. q) din Legea nr. 54/2012 și sancționată de art. 8 alin. 1 lit. i) din același act normativ, constând în aceea că în ziua de 9 iunie 2014, la orele 17:30, în punctul Izvorul Piscului, . activități de picnic în alte locuri decât cele prevăzute de lege.
Procesul-verbal a fost încheiat în prezența contravenientului, care l-a semnat, cu următoarele mențiuni „zonă nesemnalizată corespunzător pentru interzicerea picnicului”.
Conform art. 7 lit. q) din Legea 54/2012 privind desfășurarea activităților de picnic, persoanele fizice care desfășoară activitatea de picnic au obligația să nu desfășoare activități de picnic în afara zonelor special amenajate pentru activitățile de picnic și/sau a zonelor indicate pentru activitățile de picnic. Potrivit art. 8 alin. 1 lit. i) din același act normativ, nerespectarea acestei obligații constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 la 3.000 lei.
Art. 3 din Legea 54/2012 privind desfășurarea activităților de picnic, definește, la lit. a, activitate de picnic ca fiind orice activitate de recreere de afluență publică, desfășurată în zone de afluență publică consacrate pe domeniul public ori privat al statului și/sau al unităților administrativ-teritoriale de una ori mai multe persoane și care presupune consumul de băuturi și/sau alimente, precum și, după caz, aprinderea ori nu a focului.
Situația de fapt reținută de agentul constatator în procesul-verbal nu este clară, nefiind menționată în concret activitatea desfășurată de reclamant pentru a se putea verifica dacă este una dintre activitățile ce reprezintă activitate de picnic potrivit legii speciale. Ce anume activitate desfășura reclamantul nu rezultă nici din coroborarea mențiunilor actului atacat cu alte probe, respectiv înscrisurile depuse la dosar și depoziția martorului.
Din adresa emisă de Primăria Arefu rezultă că zona de picnic pe raza comunei Arefu este delimitată în dreptul Cetății Poienari, iar zona Valea L. nu se încadrează într-o astfel de zonă special amenajată pentru desfășurarea activității de picnic.
Locul săvârșirii contravenției imputate reclamantului este însă, potrivit mențiunilor procesului-verbal, „punctul Izvorul Piscului, . Valea L..
Martorul G. C. A., care a fost prezent la evenimentul dedus judecății de față, a relatat că grupul în care se afla reclamantul și reclamantul doar se plimbau pe marginea râului, că nu aveau mâncare și nici foc ci doar băuturi răcoritoare. A mai arătat că reclamantului nu i s-a cerut să semneze procesul-verbal ci i s-a spus că îi va fi trimis prin poștă.
Astfel, nu se poate aprecia cu privire la activitatea desfășurată de reclamant, în lipsa oricăror precizări cu privire la aceasta în procesul-verbal sau a altor probe.
În vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, așa cum prevede art. 34 din O.G. nr.2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care reprezintă reglementarea cadru în materie, trebuie avute în vedere toate elementele prevăzute de acest act normativ ca fiind garanții ale legalității și temeiniciei, inclusiv motivele de nulitate care pot fi invocate din oficiu de instanță.
În condițiile în care aprecierea faptei ca fiind contravenție se bazează pe descrierea activității desfășurate de contravenient, activitate dintre cele trei posibile variante prohibite de textul sancționator, se apreciază ca fiind esențială descrierea acestei activități imputate contravenitului, iar în condițiile în care există dubii cu privire la atribuirea unei astfel de activități reclamantului, se reține că prezumția de veridicitate relativă a procesului-verbal de contravenție a fost înlăturată.
Potrivit disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001, printre altele, lipsa mențiunilor privind fapta săvârșită atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constată și din oficiu.
Descrierea faptei presupune și indicarea ipotezei din textul de lege care o sancționează ca și contravenție, or în cazul de față, agentul constatator a descris o situație de fapt generică, fără să se poată identifica dacă se încadrează în textul de lege menționat, descrierea necorespunzătoare a faptei fiind evidentă, iar potrivit principiului in dubio pro reo, orice îndoială este interpretată în favoarea contravenientului.
În cauzele A. contra României (Hotărârea din 04 octombrie 2007) și N. G. contra României (Hotărârea din 03 aprilie 2012), Curtea amintește că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție și cere, între altele, ca, îndeplinindu-și funcțiile, membrii instanței să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis fapta atribuită; obligația prezentării probei revine acuzării și îndoiala e folosită în avantajul acuzatului. Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legii 54/2012 au drept scop prevenirea, reducerea și eliminarea impactului negativ asupra mediului, asupra stării de sănătate a populației, generat de practicarea inadecvată a activităților de picnic.
În cazul de față nu s-a menționat deci în mod corect fapta imputată contravenientului potrivit textului de lege din actul normativ care prevede și sancționează fapta ca și contravenție, aspect esențial și care atrage nulitatea procesului-verbal contestat. Față de acest motiv de nulitate, celelalte aspecte invocate de reclamant nu vor mai fi analizate.
Față de cele de mai sus, se apreciază că procesul-verbal în discuție este nelegal și netemeinic, astfel că plângerea contravențională formulată de reclamant împotriva procesului-verbal . nr._/09 iunie 2014, este întemeiată, urmând ca, în baza art. 34 din O.G. nr.2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, să fie admisă și să se dispună anularea procesului-verbal și exonerarea reclamantului de plata amenzii aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de reclamantul V. G., CNP_, domiciliat în Băbeni, ., județul V., împotriva procesului-verbal . nr._/09 iunie 2014 întocmit de pârâtul I. DE J. JUDEȚEAN ARGEȘ, cu sediul în municipiul Pitești, ., județul Argeș.
Anulează procesul-verbal contestat și exonerează pe reclamant de plata amenzii contravenționale de 1.000 lei.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Curtea de Argeș.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 noiembrie 2014.
Președinte, M. U. | ||
Grefier, E. P. |
Red. Jud. M.U./Tehn. A.D./5 ex/18.04.2015
…………………………..
Comunicat 2 ex.
1 ex. reclamantului V. G.
1 ex. pârâtului I. DE J. JUDEȚEAN ARGEȘ
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 984/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 1218/2014. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ → |
|---|
