Fond funciar. Sentința nr. 551/2014. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 551/2014 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 670/216/2014
Dosar nr._ fond funciar – repunere în termen
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
Operator de date cu caracter personal nr. 5012
COMPLET SPECIALIZAT CAUZE DE FOND FUNCIAR
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 551/2014
Ședința publică de la 29 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. U.
Grefier E. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul F. GH. I. și pe pârâta C. L. DE FOND FUNCIAR CURTEA DE ARGEȘ - reprezentată prin președinte-primar N. D., având ca obiect fond funciar - cerere de repunere în termen.
Fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 20 mai 2014, iar susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată:
Sub nr._ /19 februarie 2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș cererea de repunere în termen formulată de reclamantul F. Gh. I., prin care s-a solicitat ca în baza HG 890/2005 și a Legii 247/2005 să se dispună repunerea în termenul de a formula cererea de reconstituire a dreptului de proprietate adresată Comisiei Locale de Fond Funciar Curtea de Argeș, în numele autorului G. C., care a avut calitatea de moșnean în cadrul Obștei Moșnenilor Argeșeni din Curtea de Argeș nedivizată, respectiv un număr de 100 puncte la poziția 45 urmând ca din suprafața ce a constituit averea Obștei să i se atribuie reclamantului suprafața de teren moștenită.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în conformitate cu anexa 39 din HG 890/2005, membrii Obștei Moșnenilor Argeșeni au mandatat un reprezentant ales de ei în persoana domnului vicepreședinte V. V., să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2020, 14 ha, reprezentând averea Obștei în care reclamantul, în calitate de moștenitor al autorului său avea un număr de 48,5 puncte. S-a mai arătat că, după o judecată începută în anul 2006 până în anul 2013, prin decizia nr. 2662/2013 eliberată în ședință publică de la 20.11.2013 de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._, a considerat că cererea formulată de persoana pe care o mandataseră să solicite dreptul de proprietate este nelegală deoarece reconstituirea trebuie cerută prin cerere separată de fiecare moșnean în parte, Obștea nefiind altceva decât administratorul acestei suprafețe de teren. Reclamantul a precizat că a luat cunoștință de această decizia la data de 02.02.2014, moment de la care s-a născut și dreptul de a solicita repunerea în termen în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.
Prin rezoluția judecătorului din 21 februarie 2014 s-a dispus comunicarea către reclamant a următoarelor obligații de îndeplinit în termen de 10 zile, sub sancțiunea anulării cererii: să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea, cu raportare la dispozițiile legale aplicabile; să arate dovezile pe care se sprijină cererea; să depună, în două exemplare, toate înscrisurile de care înțelege a se folosi în proces, certificate pentru conformitate cu originalul, conform art. 150 Cod procedură civilă (înscrisul respectiv trebuie să poarte mențiunea executată prin scriere de mână sau aplicarea unei parafe cu textul „conform cu originalul”, urmată de semnătura persoanei în cauză); să precizeze date pentru identificarea pârâtei, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant.
La data de 6 martie 2014 s-au înregistrat la dosar precizările reclamantului, care a arătat că înțelege să formuleze cererea în contradictoriu cu C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș reprezentată de președinte-primar N. D., că modalitatea în care s-a luat la cunoștință de decizia Tribunalului Argeș în data de 2 februarie 2014 este procesul-verbal întocmit cu ocazia Adunării generale Ordinare, că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, că temeiul de drept al cererii este art. 19 din decretul 167/1958, iar numărul real este de 6 pe care le solicită, iar autorul a avut în cadrul Obștei Moșnenilor Argeșeni un număr de 100 puncte la poziția 45, precum și că depune înscrisuri (adeverința nr. 95/6 martie 2014, cererea din 19 februarie 2014, tabelul moșnenilor argeșeni, procesul-verbal din 2 februarie 2014, decizia civilă nr. 2662/20 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ ).
La data de 1 aprilie 2014 s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de pârâta C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș reprezentată de președinte-primar N. D., prin care s-a solicitat, în principal, respingerea acesteia ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivare, pârâta a arătat că, față de acțiunea reclamantului, înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului F. Gh. I., dar fiind că acesta nu a făcut dovada calității de moștenitor după pretinsul autor G. D. C.. S-a arătat că reclamantul nu a depus nici un act de sare civilă sau certificat de moștenitor din care să rezulte că este moștenitorul autorului G. D. C., astfel că nu este îndreptățit să solicite repunerea în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul menționat, motiv pentru care pârâta solicită respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Pe fondul cauzei, C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș a solicitat respingerea acțiunii pentru mai multe motive. S-a arătat că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul F. Gh. I. a solicitat repunerea sa în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în numele autorului G. D. C., indicând ca temei de drept al cererii de repunere în termen, HG nr. 890/2005 și Legea nr. 247/_, nefăcând trimitere clară la prevederile din cele două acte normative care pot fi aplicabile în cauză, iar ulterior, revine și indică ca temei de drept art. 19 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctiva, abrogat prin N.C.C. Pârâta a apreciat că cererea trebuie respinsă ca inadmisibilă sau tardiv introdusă pentru că sediul materiei repunerii în termenul de prescripție este reprezentant de art. 2522 N.C.C., care stipulează la alin. 1 că „cel care, din motive temeinice, nu și-a exercitat în termen dreptul la acțiune supus prescripției poate cere organului de jurisdicție competent repunerea în termen și judecarea cauzei”. Prin urmare, repunerea în termenul de prescripție extinctivă reprezintă un beneficiu recunoscut de lege titularilor drepturilor subiective, în condițiile anume prevăzute, în temeiul căruia aceștia își pot valorifica drepturile chiar dacă termenul de prescripție extinctiva s-a împlinit. Chiar dacă, spre deosebire de cauzele de suspendare și de întrerupere a prescripției, care sunt indicate de lege, în cazul repunerii în termen legiuitorul se mulțumește să precizeze, în mod generic, că este vorba de ,,motive temeinice”, lăsându-le la aprecierea instanței care urmează să decidă, de la caz la caz, în funcție de situația concretă, nu trebuie ignorată finalitatea instituției prescripției extinctive – sancționarea conduitei culpabile a titularului dreptului subiectiv costând în inactivitatea acestuia. Pârâta a susținut că sub acest aspect reclamantul nu face dovada unor împrejurări de fapt care au reprezentat o piedică la depunerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul prevăzut de lege. În ipoteza în care instanța ar aprecia că motivul invocat de reclamant reprezintă o cauză care justifică repunerea în termenul de prescripție extinctivă, va constata că, potrivit alin. 2 al art. 2522 N.C.C. care dispune că ,,repunerea în termen nu poate fi dispusă decât dacă partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, socotit din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au justificat depășirea termenului de prescripție”, reclamantul ar fi putut să-și exercite dreptul la acțiune până cel târziu la 20 decembrie 2013. Pârâta a mai arătat că are în vedere că motivele cu care își justifică depășirea termenului de prescripție au încetat la data de 20 noiembrie 2013, data la care Tribunalul Argeș a pronunțat decizia nr. 2662. S-a mai arătat că decizia a fost pronunțată așa cum susține chiar reclamantul, în ședința publică și deci, începând cu data pronunțării, acesta trebuie să cunoască încetarea motivelor care au justificat depășirea termenului de prescripție, iar susținerile reclamantului că ar fi luat la cunoștință despre decizia tribunalului la mai mult de două luni de la data pronunțării sunt irelevante din punct de vedere legal, din moment ce pronunțările date de instanță sunt accesibile oricărei persoane. Pârâta a mai susținut că Legea nr. 247/2005 și HG nr. 890/2005, pe care reclamantul își întemeiază, generic, acțiunea, nu reglementează instituția repunerii în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, iar Legea nr. 18/1991, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, reglementează termenul pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, nedepunerea cererilor în termen fiind sancționată cu decăderea. S-a mai arătat că în practica judiciară s-a apreciat că termenul pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, termen stabilit de Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, este un termen de decădere, iar nu un termen de prescripție, nefiind susceptibil de întrerupere sau suspendare, așa încât nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la prescripția extinctivă. Prin neformularea cererii de reconstituire în interiorul acestui termen de decădere, partea pierde însuși dreptul său subiectiv civil la reconstituirea, în condițiile legii, a dreptului de proprietate, acest termen reprezentând un termen de decădere materială. Întrucât legea nu reglementează, ca instituție, termenele de decădere materială, prin analogie, se aplică dispozițiile legale cele mai apropiate, acestea regăsindu-se în prevederile art. 185 și art. 186 N.C.P.C., iar art. 186 NCPC prevede la alin. 1 că ,,partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinice justificate”, iar la alin. 2 stabilește că „partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen”. Deci repunerea în termen implică existența a două condiții, și anume: partea sa fi fost împiedicată din motive temeinice justificate, să își exercite dreptul înăuntrul termenului imperativ; partea sa solicită repunerea în termen în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării. Pârâta a apreciat că, făcând aplicarea acestor dispoziții, reclamantul F. Gh. I. are sarcina de a dovedi existența motivelor temeinice justificate care l-au împiedicat să formuleze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul legal, adică până la data de 30 noiembrie 2005, inclusiv, așa cum prevedea art. III din Titlul VI al Legii nr. 247/2005 modificată prin OUG nr. 127/2005.După cum susține reclamantul, motivul care l-a împiedicat să formuleze cerere de reconstituire în termenul legal este acela că, după o judecată începută încă din anul 2006, Tribunalul Argeș, prin Decizia civilă nr. 2662/20.11.2013 pronunțată în dosarul nr._, a respins plângerea Obștei Moșnenilor Argeșeni, considerând că cererea formulată de V. V., persoana pe care reclamantul și alți membrii ai obștei au mandatat-o să solicite dreptul de proprietate este nelegală deoarece reconstituirea trebuia cerută prin cerere separată de fiecare moșnean în parte, obștea nefiind altceva decât administratorul acestei suprafețe de teren”. Pârâta a apreciat că desfășurarea unui proces timp de 7 ani de zile și pierderea acestuia de către membrii Obștei Moșnenilor Argeșeni, prin mandatarul desemnat de ei, V. V., nu constituie motiv temeinic justificat, cu caracter excepțional, care să conducă la repunerea în termen a acestora, individual. De vreme ce au mandatat o persoană care să le valorifice dreptul de proprietate este evident că aveau cunoștință de prevederile legilor fondului funciar astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 și cunoșteau faptul că fiecare membru al formei asociative (al obștei) sau moștenitor al acesteia posibilitatea de a dobândi, la cerere, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, ori, nimeni și nimic nu au împiedicat membrii obștei care l-au mandatat pe V. V. să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș și ulterior, să îi reprezinte în instanță, să depună, și individual, în termen legal, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, așa cum a stabilit legiuitorul la art. 46 din Legea nr. 18/1991 republicată, și cum de altfel au procedat și alți moștenitori ai moșnenilor (în număr de 87) și care au fost validați pentru dreptul cuvenit în Obștea Moșnenilor Argeșeni. Pârâta a precizat că reclamantul nu arată acele circumstanțe excepționale care să ateste imposibilitatea obiectivă a acestuia de a depune cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul legal, simplul fapt că mandatarul desemnat de către aceasta și alți membrii ai obștei, s-au judecat cu C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș în valorificarea dreptului de proprietate timp de 7 ani, neprezentând un motiv temeinic justificat. De altfel, prin decizia civilă nr. 2662/20.11.2013 pronunțată în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, Tribunalul Argeș a respins plângerea Obștei Moșnenilor Argeșeni pe considerentul că nu mai este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru alte suprafețe de teren decât cele pentru care s-a realizat deja validarea, deoarece validarea s-a făcut în limita cererilor de reconstituire formulate de moștenitorii moșnenilor conform art. 46 din Legea nr. 18/1991, republicată, și nu s-a făcut dovada că sunt și alți moștenitori ai moșnenilor care au depus, în termenul legal, cereri de valorificarea a drepturilor. Pârâta a mai arătat că în cauză nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiție pentru repunerea în termen, și anume: partea sa solicite repunerea în termen în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării. Deși nu a făcut dovada motivelor temeinic justificate care l-au împiedicat să depună cerere de reconstituire în termen legal, reclamantul arată că dreptul de a solicita repunerea în termen în vederea reconstituirii dreptului de proprietate s-a născut de la data de 02.02.2014, când a luat la cunoștință de decizia civilă nr. 2662/20.11.2013 pronunțată în dosarul nr._ . Reclamantul depune la dosarul cauzei un PROCES VERBAL din data de 02.02.2014, încheiat cu ocazia Adunării Ordinare a Obștei Moșnenilor Argeșeni din Curtea de Argeș, semnat de P. I. - în calitate de președinte al Obștei Moșnenilor Argeșeni, de S. E. - membru în prezidiul de conducere a lucrărilor, S. G.-membru în prezidiul de conducere a lucrărilor și P. V. - persoana care a întocmit procesul verbal. În cuprinsul procesului verbal s-a consemnat că la Adunarea Ordinară a Obștei Moșnenilor Argeșeni din data de 02.02.2014 au fost prezenți un număr de 91 moșneni din totalul de 144 de moșneni, însă nici în cuprinsul și nici în partea finală a procesului verbal nu sunt menționate numele și semnăturile celor 91 moșneni pretinși prezenți. Chiar dacă în cadrul Adunării Ordinare a Obștei Moșnenilor Argeșeni din data de 02.02.2014 s-a da citire Deciziei civile nr. 2662/20.11.2013 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, nu rezultă de nicăieri că reclamantul a fost prezent la adunare, astfel încât termenul de 15 zile să fie calculat de la data de 02.02.2014. Pârâta a mai arătat că termenul începe să curgă de la data pronunțării deciziei nr. 2662/2013 de către Tribunalul Argeș, respectiv de la data de 20 noiembrie 2013, când mandatarul a luat la cunoștință, în ședința publică, de soluția pronunțată de instanță de judecată, acesta fiind prezent la proces, așa încât termenul de 15 zile a fost împlinit încă din 6 decembrie 2013.
Prin rezoluția judecătorului din data de 23 aprilie 2014 s-a fixat primul termen de judecată și s-a dispus citarea părților.
Examinând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului F. Gh. I., cu motivarea că acesta nu a făcut dovada calității de moștenitor după pretinsul autor G. D. C., respctiv nu a depus nici un act de sare civilă sau certificat de moștenitor din care să rezulte că este moștenitorul autorului G. D. C., astfel că nu este îndreptățit să solicite repunerea în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul menționat.
În baza art. 248 Cod procedură civilă, examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepție invocată de pârâtă, instanța o apreciază ca neîntemeiată, urmând a o respinge.
Potrivit disp. art. 36 Cod procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, iar existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Reclamantul susține că este moștenitorul autorului său G. D. C., care a avut calitatea de moșnean în cadrul Obștii Moșnenilor Argeșeni Curtea de Argeș și astfel este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate care i-a aparținut autorului său, conform legilor fondului funciar. Actuala Obște a Moșnenilor Argeșeni este o persoană juridică înființată în baza Legii nr. 1/2000, prin sentința civilă nr. 16/PJ/9 mai 2000 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. 14/PJ/2000, sentință rămasă irevocabilă. Dintr-un tablou al moșnenilor argeșeni întocmit în baza tabelului din 1943 care cuprindea vechii moșneni, precum și a unor hotărâri ale Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș pronunțate în anul 2002, respectiv în anul 2006, tablou certificat de Obștea Moșnenilor Argeșeni, rezultă că numitul G. D. C. a avut calitatea de moșnean în trecut (poziția 45 din acel tablou), iar moștenitorul acestuia este și S. O. C., al cărei moștenitor este reclamantul, așa cum reiese din adeverința eliberată de obște. Oricum, în cauza de față nu poate analiza vocația succesorală a reclamantului la moștenirea autorului său G. D. C., așa cum a susținut pârâta, ci trebuie analizate doar calitatea și interesul reclamantului de a formula cererea de repunere în termen. Aceste două condiții de exercitare valabilă a unei acțiuni civile în justiție au fost dovedite de autorul demersului judiciar, el susținând că este moștenitorul lui G. D. C., așa cum rezultă și din înscrisurile emise de Obștea Moșnenilor Argeșeni, având astfel calitatea de a formula cerere de reconstituire.
Împrejurarea dacă reclamantul are sau nu vocație concretă la moștenirea autorului său, fiind astfel îndreptățit la reconstituire, este o chestiune ce trebuie analizată în cadrul procedurii derulate în fața Comisiei Locale de Fond Funciar Curtea de Argeș, ea neputând fi verificată în acest dosar.
Prin urmare, în baza art. 248 raportat la art. 247 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția ridicată de pârâtă prin întâmpinare.
Nu poate fi împărtășită nici opinia pârâtei că cererea de față este inadmisibilă, atâta vreme cât ea este permisă de lege, putându-se formula atât cereri de repunere în termenul de prescripție, cât și cereri de repunere în termenul procesual de decădere.
Se apreciază însă că cererea reclamantului de repunere în termen nu este întemeiată.
Vechea Obște a Moșnenilor Argeșeni deținea, înainte de 1945, suprafața de 2.020 ha și 700 mp. teren în 7 parcele, având inițial 243 membri, conform unui tablou din data de 11 mai 1935.
După apariția Legii nr. 18/1991 și a celorlalte legi de fond funciar, obștii i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor suprafețe de teren, prin hotărâri succesive ale Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș emise în perioada 2002-2006. Ultima hotărâre, nr. 123/26 octombrie 2006, a acestei comisii, care a avut ca obiect reconstituirea suprafeței de 48,5 ha, a fost contestată în instanță de către obște, iar prin decizia civilă irevocabilă nr. 2662/20 noiembrie 2013 a Tribunalului Argeș pronunțată în dosarul nr._, i-a fost respinsă plângerea, reținându-se că obștea nu putea solicita reconstituirea în procedura în fața comisiei de fond funciar, deoarece toți membrii săi, luați individual, nu au formulat cerere de reconstituire în nume propriu, conform art. 46 din Legea nr. 18/1991 republicată.
Astfel, ca urmare a acestei decizii irevocabile a instanței, reclamantul, moștenitor al unui membru al vechii obști existente înainte de 1945, a formulat cererea de față, susținând că trebuie repus în termenul de a formula cerere de retrocedare, deoarece acum, prin pronunțarea hotărârii Tribunalului Argeș, i s-a născut acest drept legal.
Se apreciază că prezenta cerere a reclamantului a fost formulată pentru repunerea într-un termen de decădere, termen reglementat de art. 180-186 Cod procedură civilă. Termenul în discuție nu poate fi unul de prescripție, reglementat de art. 2517-2544 Cod civil.
Potrivit dispozițiilor legilor fondului funciar, așa cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 247/2005, cererea de reconstituire a fost reglementată în mod expres atât ca termen de formulare, cât și ca titular, formă și conținut, dar mai ales ca mod de înregistrare, prevăzându-se că se înregistrează fiecare cerere sub nr. distinct la data formulării, în ordine cronologică, în registrul special ținut în acest scop. Potrivit art. 33 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate privind terenurile forestiere au putut fi formulate până la data de 30 noiembrie 2005.
Referitor la mandatul necesar formulării cererii de reconstituire, care vizează un drept de dispoziție, având și rol de repunere în termenul de acceptare a moștenirii, se reține că este necesar un mandat expres și o procură scrisă, fiind exclus un mandat verbal în acest sens.
Art. 9 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, care reglementează modalitatea de depunere a cererii de reconstituire și organul competent să o soluționeze, stabilește că în cazul nedepunerii acestei cereri în termenul prevăzut de lege, partea interesată este decăzută din termen.
Acest termen prevăzut în mod expres de legea specială are o natură juridică mixtă, atât de drept substanțial, cât și de drept procesual, întrucât, ca termen de drept civil, nesocotirea lui atrage stingerea dreptului subiectiv civil de reconstituire, iar ca termen de drept procesual, nerespectarea lui atrage stingerea dreptului procesual de a solicita și obține analiza și rezolvarea cererii de reconstituire.
Ca termen de decădere materială, potrivit art. 2548 Cod civil, acesta nu este supus suspendării și întreruperii, afară de cazul când legea dispune altfel.
Ca termen procesual de decădere, art. 184 Cod procedură civilă vorbește doar de cazurile de prelungire a acestuia, făcând referire la instituția întreruperii sale.
Legea procesuală civilă reglementează și instituția repunerii în termenul procesual de decădere, aplicabilă și în speța de față.
Potrivit art. 186 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, iar potrivit alin. 2 al aceluiași text de lege, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând repunerea sa în termen.
Reclamantul nu a făcut dovada unei cauze temeinic justificare, care să-l fi împiedicat să formuleze personal cererea de reconstituire în termenul prevăzut de legile fondului funciar, cerere pe care să o depună la C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș.
Împrejurarea că toți membrii obștii ar fi desemnat un mandatar comun în anul 2006, care să le reprezinte interesele și să formuleze cerere pentru ei, nu este un motiv temeinic justificat, reclamantul trebuind să cunoască legea și să formuleze el personal cerere de reconstituire, iar după aceea își putea desemna un mandatar care să îi reprezinte interesele în fața comisiei de fond funciar și mai apoi, după caz, în fața instanțelor judecătorești.
Mai mult decât atât, data de la care s-ar calcula cele 15 zile pentru formularea cererii de față este 20 noiembrie 2013, când s-a pronunțat în mod irevocabil Tribunalul Argeș asupra plângerii obștii, prin decizia nr. 2662/2013, iar nu 2 februarie 2014, când reclamantului i s-ar fi adus la cunoștință conținutul acelei hotărâri judecătorești. Nici nu s-a făcut dovada că reclamantul ar fi participat la acea ședință a obștii din 2 februarie 2014 și i s-ar fi comunicat personal decizia Tribunalului Argeș, pentru a se stabili că aceasta este data de la care încep să curgă cele 15 zile la care se referă art. 186 alin. 2 Cod procedură civilă.
Orice termen procedural de decădere se calculează de la data când persoana în cauză putea cunoaște motivul care a dus la nașterea dreptului său de a cere repunerea în termenul prevăzut de lege, această posibilitate producându-se în speță la data de 20 noiembrie 2013, când reprezentantul obștii a fost și prezent în sala de ședință la Tribunalul Argeș și a știut că pricina a rămas în pronunțare.
Nu poate fi primită susținerea reclamantului că prin acea decizie pronunțată de Tribunalul Argeș la 20 noiembrie 2013 i s-a stabilit dreptul individual la reconstituire, deoarece acest drept este conferit de lege.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate trebuia formulată în mod individual de către reclamant la momentul când acesta era îndreptățit și în termenul prevăzut de această lege, neștiința reclamantului neconstituind acum un motiv de repunere în termenul de a formula aceeași cerere.
Prin decizia irevocabilă a Tribunalului Argeș din 20 noiembrie 2013 nu s-a făcut altceva decât să se verifice dacă s-a respectat legea și dacă ea a fost aplicată în mod corect, nestabilindu-se prin acea hotărâre niciun drept propriu al fiecărui membru al Obștii moșnenilor Argeșeni la reconstituire. S-a apreciat doar că obștea nu putea formula o astfel de cerere de reconstituire pentru membrii săi, ci aceștia trebuiau să depună cereri individuale, însă în termenul prevăzut de legile fondului funciar.
Pârâta a și susținut prin întâmpinare că alți 87 de moșneni aflați în situația reclamantului au formulat la momentul permis de lege o astfel de cerere individuală de reconstituire și au fost validați în drepturile cuvenite, ca moștenitori ai vechilor moșneni din cadrul obștii.
În raport de toate cele ce precedă, în baza art. 186 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepție invocată de pârâtă.
Respinge cererea de repunere în termen formulată de reclamantul F. Gh. I., CNP:_, domiciliat în municipiul Curtea de Argeș, . nr. 9, județul Argeș, împotriva pârâtei C. L. DE FOND FUNCIAR CURTEA DE ARGEȘ - reprezentată de președinte-primar N. D., cu sediul în municipiul Curtea de Argeș, ., județul Argeș.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Curtea de Argeș.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 mai 2014.
Președinte, M. U. | ||
Grefier, E. P. |
Red. Jud. M.U. /Tehn. A.D./ex.5/6.09.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1218/2014. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ | Cereri. Sentința nr. 115/2014. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ → |
|---|
