Plângere contravenţională. Sentința nr. 170/2014. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 170/2014 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 889/198/2013
Dosar nr._ plângere contravențională
Operator de date cu caracter personal nr. 5012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 170/2014
Ședința publică de la 18 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte: M. U.
Grefier: V. M.
Pe rol, soluționarea plângerii contravenționale înregistrată sub numărul_ / din 8 aprilie 2013, la Judecătoria B., și înregistrată, în urma declinării competenței, la Judecătoria Curtea de Argeș, la data de 12 septembrie 2013, plângere formulată de către reclamantul B. I. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/14 aprilie 2011, întocmit de către reprezentanții pârâtei C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ.
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art. 231 alin. 2 Cod procedură civilă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns personal reclamantul și martorul din acte, P. P., lipsă fiind reprezentantul legal al pârâtei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează obiectul cauzei și stadiul de soluționare a cererii, după care;
Instanța procedează la audierea martorului asistent P. P., cu respectarea dispozițiilor art. 318-323 Cod procedură civilă, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Reclamantul reiterează instanței că nu i s-a comunicat niciodată procesul-verbal emis de pârâtă, despre acest lucru a aflat de la primărie în aprilie 2013, copia procesului-verbal fiind primită de la primărie, moment în care a formulat prezenta plângere. Mai arată că la poarta locuinței există un magazin care este deschis mereu unde putea să fie lăsat acel proces-verbal.
La interpelarea instanței, dacă consideră necesară audierea martorului din acte P. P., lipsă la acest termen, reclamantul lasă la aprecierea instanței.
Reclamantul depune înscrisuri, respectiv mai multe procese-verbale emise pe numele său pentru a face dovada că martorul audiat la acest termen a mai semnat asemenea acte sancționatoare emise pe numele său, deși susține că nu a fost la domiciliul său decât o dată.
Instanța, având în vedere că a fost audiat martorul semnatar al procesului-verbal de afișare al actului sancționator la domiciliul petentului, pune în discuție excepția tardivității formulării plângerii invocată din oficiu.
Reclamantul reiterează că a aflat de la Primăria Curtea de Argeș despre acest act sancționator întocmit la data de 14 aprilie 2011, el neprimind niciodată procesul-verbal contestat. Lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției tardivității formulării plângerii invocate din oficiu. Nu mai are alte cereri de formulat și solicită să se acorde cuvântul asupra fondului.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Reclamantul solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată și dovedită cu înscrisurile depuse la dosar. Mai arată că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a fost înstrăinat la data de 26.01.2010 numitului Z. R. N., mașina fiind radiată, deci la un interval de un an și șase luni de când agentul constatator ar fi afișat actul sancționator, deci mașina nu-i mai aparținea, având un alt proprietar. În concluzie solicită admiterea plângerii, anularea actului sancționator cu exonerarea sa de plata amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată:
Sub nr._ /8 aprilie 2013 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei B. plângerea formulată de reclamantul B. I., prin care s-a solicitat să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, . nr._/14.04.2011 întrucât acesta este netemeinic și nelegal, fiind întocmit cu încălcarea prevederilor art. 16 alin. 7 din OG 2/201, respectiv lipsa semnăturii olografe a agentului constatator de pe procesul-verbal contestat. În motivarea plângerii, reclamantul a arătat că potrivit articolului 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa semnăturii agentului constatator de pe procesul-verbal atrage nulitatea acestuia, nulitate care se poate constata și din oficiu. De asemenea, a menționat că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a fost înstrăinat la data de 26.01.2010 d-lui Z. R.-N., conform contractului de vânzare-cumpărare anexat.
Reclamantul a depus odată cu plângerea și înscrisuri (contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, procesul-verbal contestat).
La data de 3 iunie 2013 s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de pârâta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - centrul de studii tehnice rutiere și informatică, prin care s-a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției . 13 nr._ îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, că fapta reținută în sarcina petentului constituie contravenție potrivit art. 8 alin. 1 din O.G 15/2002, agentul constatator aplicând corect sancțiunea amenzii în cuantum minim potrivit art. 14, anexa nr. 2 în valoare de 250 lei ( pentru categoria A potrivit anexei nr. 1), deși acesta avea posibilitatea de a-i aplica sancțiunea amenzii până a cuantumul maxim prevăzut, respectiv 500 lei, iar petentul nu a fost în măsură să răstoarne prezumția temeiniciei actului constatator, acesta nedepunând la dosar, în fond, dovada că la data săvârșirii contravenției deținea rovineta valabilă. În motivarea în fapt s-a menționat că „la data de 29.03.2013, pe DN/ km 411 + 865 m, pe raza localității Scamas, județul Hunedoara, vehicul cu nr. de înmatriculare_, aparținând CIP & I. SRL, cu domiciliul/sediul în A., sat CIUMBRUD . . surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovienietă valabilă, sens în care, a data de 24.04.2013, a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN”. S-a mai susținut că pe lângă procesul-verbal, dovada săvârșirii contravenției o reprezintă proba foto emisă de sistemul SIEGMCR, care atestă prezența autovehiculului în data la ora și în locul stipulat în procesul-verbal. Despre contractul de vânzare-cumpărare s-a arătat că nu este opozabil pârâtei, solicitând înlăturarea apărării petentului cu privire la înstrăinarea autoturismului, deoarece contractul de vânzare-cumpărare este un înscris sub semnătură privată, iar data acestor înscrisuri poate fi opusă terților decât dacă au fost înregistrate conform art. 1182 cod civil la o instituție publică, din ziua în care a fost înscris într-un registru public, din ziua morții celui care l-a încheiat sau din ziua în care a fost trecut în extras de către funcționari publici, cum ar fi punerea de sigilii sau pentru efectuarea de inventare. S-a mai menționat că sistemul promovat de Codul civil urmărește să nu fie opuse terților înscrisuri care pot fi antedatate, astfel încât, prin aplicarea la situația de față, să nu fie trecută în documente o dată anterioară săvârșirii faptei, deși transferul dreptului de proprietate să fie operat la o dată ulterioară săvârșirii faptei contravenționale, astfel că acest tip de înscrisuri au forță probantă doar între părțile contractante. Au mai arătat că din prevederile art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vechiului care este menționat în certificatul de înmatriculare: utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal, iar în baza de date a Ministerului Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, petentul apare menționat ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravențională îi revine conform OG 2/2001 și O.G. 15/2002. S-a susținut că petentul avea obligația, conform Ordinului 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor, art. 24, al. 2, lit. d) să procedeze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului în sensul radierii acestuia de pe numele sau și în baza de date a MAI – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate. Cum petentul nu a depus diligențe pentru transferul dreptului de proprietate asupra vehiculului și pentru radierea acestuia din baza de data a instituțiile mai sus menționate, acesta rămâne în cartea de identitate a vehiculelor ca fiind proprietar și utilizator, situație în care răspunderea contravențională în sarcina acestuia s-a angajat conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002. S-a mai arătat că petentul nu invocă existența unei roviniete valabile, ci doar apreciază în mod eronat că procesul este lovit de nulitate. Cu privire la lipsa semnăturii agentului constatator din cuprinsul procesului-verbal contestat, pârâta a precizat că OG 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele-verbale de constatare a contravenției, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice, valorificând principiul de drept „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”( unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să o facă). S-a mai menționat că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost emis prin sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor. Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre această instituție și CNADNR SA, că procesul-verbal de constatare a contravenției este generat și tipărit, de asemenea, tot cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR și, conform prevederilor art. 7 al Legii nr. 455/2011 privind semnătura electronică are asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare de semnare electronice. Despre procesul-verbal de constatare a contravenției contestat s-a arătat că acesta conține mențiunea expresă ca a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de către agentul constatator, cu certificatul calificat emis de CERTSIGN SA. Întrucât art. 17 din OG nr. 2/2001 nu impune ca condiție de legalitate semnătura manuscrisă a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept ,,ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”, pârâta a susținut că procesul-verbal este semnat potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe înscrisuri, care, emanând de la pârâtă și recunoscute, dobândesc potrivit legii valoarea unor acte autentice, în concordanța cu exigențele formele ale oricărui proces valabil de contravenție. S-a mai arătat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 și 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei – S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. Din coroborarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 cu prevederile art. 19 din O.G. nr. 2/2001, reiese că procesul-verbal de constatare a contravenției este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale și conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator Hriscu M., cu certificatul calificat emis de CertSIGN SA. Pârâta a solicitat și judecarea și în lipsă a cauzei. În drept, s-au invocat dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I nr. 769/2010 cu modificările și completările ulterioare – Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilitare a rețelei de drumuri naționale din România. Ca probe s-au menționat înscrisuri și orice alte probe doveditoare vor reieși din dezbateri.
O dată cu întâmpinarea pârâta a depus și înscrisuri (certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală, proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR).
Prin sentința civilă nr. 3591/4 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei B. și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul B. I. având ca obiect plângere contravențională, la Judecătoria Curtea de Argeș.
Dosarul s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș la data de 12 septembrie 2013 și prin rezoluția judecătorului din data de 18 septembrie 2013 s-a fixat primul termen de judecată și s-a dispus citarea părților, pârâta cu mențiunea de a depune dovada comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/14 aprilie 2011 către reclamant.
La data de 8 octombrie 2013 s-a înregistrat la dosar procesul-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției, înaintat de pârâtă.
Reclamantul a mai depus la dosar înscrisuri (adresa din 29 martie 2011, confirmare de primire, contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, somație nr. 858/11 iulie 2011, somație nr. 1469/24 noiembrie 2011).
S-a audiat martorul P. P..
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/14 aprilie 2011 întocmit de către reprezentanții pârâtei C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN, reclamantul B. I. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2012, constând în aceea că vehiculul categoria A cu numărul de înmatriculare_, aparținând reclamantului B. I., a circulat la data de 9 noiembrie 2010, ora 2204, locul DN7 km 188 + 900 m, Seaca, județul V., fără a deține rovinietă valabilă.
Procesul-verbal a fost încheiat în ziua de 14 aprilie 2011, ora 904, la sediul pârâtei, respectiv .. 401 A, sector 6 București, prin reprezentantul pârâtei M. Zane, angajat al C.A.D.N.R. S.A CESTRIN, în funcția de agent constatator.
Procesul-verbal a fost comunicat de pârâtă la data de 18 aprilie 2011, prin afișare la ușa domiciliului contravenientului, așa cum rezultă din procesul-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției nr. 3691/18 aprilie 2011. Procesul-verbal de comunicare este semnat de reprezentantul pârâte, C. G., și de martorul asistent, P. P., ale căror date sunt menționate în cuprinsul acestui act.
Analizând cu prioritate, în baza art. 248 Cod procedură civilă, excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale, excepție invocată din oficiu, se constată că această excepție este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Potrivit disp art. 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Dispozițiile art. 26 din O.G. nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, prevăd că în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii. Art. 27 din același act normativ prevede că, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului, iar operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Conform disp. art. 10 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.
Astfel, procesul-verbal în litigiu, care a fost încheiat la data de 14 aprilie 2011, a fost comunicat contravenientului reclamant la data de 18 aprilie 2011 (așa cum rezultă din înscrisurile depuse de pârâtă), dar reclamantul a susținut că în realitate nu a primit niciodată acest proces-verbal, deși alte procese-verbale i-au fost comunicate la aceeași adresă.
Reclamantul a introdus plângerea de față la data de 8 aprilie 2013, plângerea fiind transmisă prin poștă la sediul instanței.
Martorul P. P. a relatat că este pensionar din 2012, dar a lucrat la Drumuri Naționale la Siguranța Circulației Rutiere, respectiv monta semne rutiere, iar în această calitate însoțea controlorii de trafic, situații în care a semnat mai multe procese-verbale în calitate de martor. A precizat că mergea cu agentul constatator cu mașina, acesta știind adresa exactă, întocmea procesul-verbal de comunicare a actului, iar el îl semna ca martor. A precizat că a fost de multe ori și în Curtea de Argeș pentru astfel de comunicări, iar agentul constatator punea procesul-verbal în cutia poștală sau îl afișa pe ușă, el însoțindu-l la această operație. A arătat că își recunoaște semnătura de la rubrica martor din procesul-verbal de la fila 8 dosar, dar că nu-și mai amintește dacă la vreo comunicare la adresa respectivă era un magazin în curte, respectiv la poartă. A precizat că inițial striga la poartă, dar dacă destinatarul nu era acasă puneau procesul-verbal în cutia poștală sau îl afișau, în cazul unei case pe poarta de acces din gospodărie. Martorul a mai precizat că nu poate să își amintească dacă a făcut vreo comunicare la un imobil vis-a-vis de M., dar nu a semnat niciodată vreun proces-verbal de comunicare fără să fi mers la imobilul respectiv, el verificând să corespundă adresa din procesul-verbal cu cea din înscrisul pe care îl semna. A mai arătat că recunoaște semnăturile de pe cele două procese-verbale depuse de reclamant la dosar, dar nu-și amintește să fi fost de mai multe ori la aceeași adresă și nu poate să explice de ce în alte ocazii când a semnat procesul-verbal ca martor reclamantului i s-a comunicat personal procesul-verbal de contravenție, dar că uneori nu era prezent când agentul proceda la afișare.
Față de precizările martorului semnatar la procesului-verbal din 18 aprilie 2011, care, deși și-a recunoscut semnătura pe ambele înscrisuri din dosar, a precizat că nu crede că a fost de mai multe ori la aceeași adresă, precizând că uneori nu era prezent la afișarea procesului-verbal alături de persoana care realiza de fapt afișarea, se apreciază că în cazul de față nu s-a făcut dovada comunicării procesului-verbal potrivit dispozițiilor legale, care prevăd ca modalitate principală comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, tocmai pentru a se confirma primirea actului de către destinatar, și doar ca modalitate subsidiară comunicarea prin afișare la domiciliul contravenientului, fiind necesar ca operațiunea de afișare să se consemneze într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Având în vedere aceste aspecte se reține că plângerea a fost formulată de reclamant în termen legal, ca urmare a lipsei dovezii comunicării legale a procesului-verbal.
Pe fondul cauzei, se reține că pârâta a formulat în dosar o întâmpinare care nu are legătură cu plângerea reclamantului și cu procesul-verbal atacat de acesta, deși a indicat numărul corect de dosar.
Reclamantul a invocat ca motiv principal de nulitate a procesului-verbal lipsa semnăturii agentului constatator, iar ca motiv subsidiar împrejurarea că nu mai era proprietarul autovehiculului din anul 2010, împrejurarea pe care o comunicase și pârâtei prin corespondența din martie 2011, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Conform disp. art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15 din 24 ianuarie 2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Potrivit art. 8 alin. 2 din același act normativ, cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2.
Potrivit art. 9 din O.G. nr. 15/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 8 se fac și de către personalul împuternicit din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., iar începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, cazuri în care procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini, iar procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției.
Conform disp. art. 10 din O.G. nr. 15/2002, contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor legale menționate, în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, așa cum prevede art. 34 din O.G. nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care reprezintă reglementarea cadru în materie, trebuie avute în vedere toate elementele prevăzute de acest act normativ ca fiind garanții ale legalității și temeiniciei, inclusiv motivele de nulitate care pot fi invocate din oficiu de instanță.
Conform disp. art. 16 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Art. 17 din O.G. nr. 2/2001 prevede că lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constată și din oficiu.
În cazul de față, procesul-verbal, așa cum a fost încheiat și comunicat reclamantului, nu este semnat de agentul constatator, M. Zane, lipsa semnăturii fiind sancționată cu nulitatea absolută, nulitate ce poate fi invocată din oficiu de instanță.
În cuprinsul procesului-verbal se menționează la subsol că „acest document a fost generat și semnat electronic conform prevederilor legii 455/2001 și a H.G. 1259/2011 de către M. Zane cu certificat numărul_034B4B din data de 22 decembrie 2010 emis de Certsign S.A. – furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii”. Potrivit dispozițiilor în vigoare, semnătura electronică este valabilă, dar cu respectarea întocmai a legii speciale.
Legea nr. 455/2001 definește în art. 4 semnătura electronică ca reprezentând date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare, iar semnatarul ca reprezentând o persoană care deține un dispozitiv de creare a semnăturii electronice și care acționează fie în nume propriu, fie ca reprezentant al unui terț. Același articol definește semnătura electronică extinsă ca reprezentând acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: este legată în mod unic de semnatar; asigură identificarea semnatarului; este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă (art. 4 pct. 4).
Potrivit art. 7 din Legea nr. 455/2001, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Art. 9 din aceeași lege prevede că partea care invocă înaintea instanței o semnătură electronică extinsă trebuie să probeze că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute la art. 4 pct. 4.
În cazul unui proces-verbal de constatare a contravenției, pentru care forma scrisă este cerută ca o condiție de validitate, este deci necesară semnătura electronică extinsă. Pârâta a depus la dosar un certificat calificat emis de CERTSIGN S.A. dar pentru agentul constatator M. G. Hriscu, valabil între 8 ianuarie 2013 – 8 ianuarie 2014, persoană care este alta decât agentul constatator M. Zane, iar valabilitatea certificatului calificat începe după 2 ani de la întocmirea procesului-verbal în discuție, deci pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale menționate mai sus.
Nu există în cuprinsul procesului-verbal întocmit și comunicat reclamantului nicio mențiune din care să rezulte că acest înscris a fost semnat cu semnătură electronică extinsă. În cazul semnării înscrisului cu semnătură electronică extinsă, în formatul electronic al înscrisului precum și în formele printate ale acestuia apar în mod distinct datele în formă electronică (în formă grafică), existând în mod cert posibilitatea identificării acestor semne ca reprezentând dovada semnăturii electronice extinse.
În cazul de față nu se identifică nici o semnătură electronică extinsă a agentului constatator, astfel că ne aflăm în prezența unui motiv de nulitate care poate fi invocat și din oficiu, dar care a fost invocat în mod expres de reclamant în plângerea formulată, astfel că nu se mai impune analizarea temeiniciei procesului-verbal și a celorlalte motivele invocate de reclamant în plângere referitor la faptul că nu mai avea proprietatea asupra autoturismului.
În raport de cele ce preced, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite plângerea de față și va anula procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/14 aprilie 2011, exonerând reclamantul de plata amenzii aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, excepție invocată din oficiu.
Admite plângerea contravențională formulată de reclamantul B. I., domiciliat în Curtea de Argeș, ., județul Argeș, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/14 aprilie 2011 întocmit de reprezentanții pârâtei C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ, cu sediul în București, sector 6, B.dul I. M., nr. 401 A.
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/14 aprilie 2011 și exonerează reclamantul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se va depune la Judecătoria Curtea de Argeș.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 februarie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. U. V. M.
Red. Jud. M.U./Tehn.A.D/ex.5/8.10.2014
| ← Fond funciar. Sentința nr. 293/2014. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ | Plângere contravenţională. Sentința nr. 171/2014.... → |
|---|
