Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1269/2014. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1269/2014 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 1344/216/2014
Dosar nr._ revendicare imobiliară
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
Operator de date cu caracter personal nr. 5012
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1269/2014
Ședința publică de la 27 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. U.
Grefier E. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul P. GH. N. și pe pârâta C. E., având ca obiect revendicare imobiliară.
Fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 18 noiembrie 2014, iar susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată:
Sub nr._ /14 mai 2014 s-a înregistrat acțiunea formulată de reclamantul P. Gh. N. împotriva pârâtei C. E., prin care s-a arătat că pârâta i-a ocupat abuziv și ilegal în N-V-ul lotului Poiana M. o suprafață de 900 mp.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că acest teren a fost deținut de numitul R. N. venit în satul lui, fiind suspectat de poliție de moartea unui om. Acesta, fiind sprijinit de fostul Consiliul Popular și-a construit un bordei pe terenul reclamantului din Poiana M., iar după câțiva ani a adus-o pe C. E., având domiciliul în județul Prahova, cu care a trăit în concubinaj până la moartea acestuia. În primăvara anului 1996 cei doi s-au prezentat la reclamant că vor să cumpere terenul din jurul bordeiului construit de el. Reclamantul a arătat că s-a deplasat la fața locului și a constatat că ocupaseră 600 mp. În toamna aceluiași an s-au prezentat din nou la reclamant, spunându-i că n-au bani și nu mai pot cumpăra terenul în cauză. A mai precizat că numitul R. N. a decedat în februarie 1997, C. E. rămânând singură, iar după o perioadă scurtă de timp s-a deplasat la locul ei de origine, unde și-a vândut dreptul de casă și teren rămas moștenire de la părinți în urma decesului acestora, fratelui său. S-a întors la Oești în același bordei lăsat de R. N. și treptat, fără să știe reclamantul, Primăria Corbeni i-a făcut rol pe 600 mp fără să prezinte nici un act legal de proprietate, dar în realitate ea ocupa 900 mp. Reclamantul a arătat că a constatat acest lucru efectuând cadastru la S. Dafinut P., vecin la sud cu terenul deținut de C. E.. Deplasându-se la primărie, reclamantul a constatat că domnul primar și doamna secretar nu vor să elibereze actele necesare pentru încheierea cadastrului pentru că la nord a fost trecut vecin reclamantul. Față de aceasta situație, reclamantul a arătat că solicită revendicarea terenului în suprafață de 900 mp deoarece este proprietar de drept.
Odată cu cererea de chemare în judecată, reclamantul a depus și înscrisuri (act de vânzare-cumpărare din 20 ianuarie 1937, proces-verbal de vecinătate, adeverința nr. 1487/16.06.1992, adeverința nr. 2001/23.09.1997, planul pădurii Oești-Pământeni – trupul Poiana M., CI reclamant).
La data de 2 iunie 2014 s-au înregistrat la dosar precizările reclamantului și înscrisuri (proces-verbal nr. 10/29 mai 2014, proces-verbal de vecinătate, adeverința nr. 2974/27 mai 2014, nota de înregistrare, chitanța adeverința nr. 1487/16.06.1992, adeverința nr. 2001/23.09.1997, planul pădurii Oești-Pământeni – trupul Poiana M.).
La data de 11 iunie 2014 s-au înregistrat la dosar precizările reclamantului și înscrisuri (dovadă comunicare).
La data de 12 iunie 2014 s-au înregistrat la dosar precizările reclamantului și înscrisuri (certificat cu privire la identificarea numărului topografic/cadastral și de carte funciară după numele/denumirea proprietarului, certificat de căsătorie).
La data de 26 septembrie 2014 s-au înregistrat la dosar note scrise depuse de pârâta C. E., prin care aceasta a arătat că P. N. a chemat-o în judecată pentru a-i lua terenul pe care este amplasată gospodăria sa și a solicitat instanței să respingă cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată. Pârâta a precizat că a fost într-o relație de concubinaj cu R. I. N. și au trăit împreună 32 de ani, începând cu anul 1966 și până la decesul acestuia, în anul 1998. A mai arătat că în anul 1966 R. I. N. avea atribuit de către primărie, ca lot ajutător, terenul pe care a construit și o casă, iar acest teren a fost stăpânit de către R. I. N. împreună cu ea fără a fi tulburați de nimeni, și în anul 1997 R. N. a încheiat cu pârâta un contract de întreținere. Pârâta a precizat că ea a dus la primărie contractul de întreținere după decesul lui R. N., a fost înscrisă în rolul agricol și a continuat posesia exercitată încă din anul 1966 până în prezent. A apreciat că P. Gh N. nu este îndreptățit să ceară această suprafață de teren ce a fost stăpânită de către pârâtă mai bine de 49 de ani, dintre care 31 de ani împreună cu R. N., deoarece a intervenit prescripția achizitivă, instituție consacrată în dreptul civil și de care înțelege să se folosească ca și excepție invocată în apărarea ei, deoarece consideră ca prin posesia neviciată exercitată mai mult de 30 de ani a dobândit drept de proprietate asupra terenului. Despre P. Ghe N., a susținut că dorește să înstrăineze terenul ei vecinilor S. S. E. și B. I. și de aceea a chemat-o în judecată, pentru ca în mod abuziv să-și însușească terenul pârâtei, teren pe care reclamantul nu l-a stăpânit nici un moment în perioada cuprinsă între anii 1966-2014. În dovedirea apărărilor, pârâta a solicitat proba cu interogatoriu, înscrisuri și cu martori.
Odată cu notele scrise, pârâta a depus la dosar și înscrisuri (adeverința nr. 4659/12 septembrie 2014, copie BI pârâtă, certificat de deces R. N., contract de întreținere autentificat sub nr. 1657/21 noiembrie 1997 de BNP L. Beudeanu, schiță teren, adeverință nr. 2310/13 noiembrie 1997, chitanțe impozite și taxe locale, cupon pensie).
La data de 30 septembrie 2014 s-au înregistrat la dosar înscrisurile depuse de reclamant (adeverința nr. 4628/3 septembrie 2013).
S-au interogat din oficiu părțile, s-au mai depus înscrisuri (la 10 octombrie 2014 de către reclamant).
La data de 13 octombrie 2014 pârâta a formulat cerere de ajutor public judiciar sub forma asistenței prin avocat și a depus înscrisuri în acest sens (copie BI, cupon pensie, declarație).
Prin încheierea de ședință din data de 4 noiembrie 2014 s-a admis cererea formulată de pârâta C. E. și s-a acordat ajutor public judiciar sub forma plății onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenței juridice și, după caz, a apărării, printr-un avocat numit din oficiu, pentru pârâtă.
S-au audiat martorii S. S. E. și Balaităr I..
Părțile au depus la dosar concluzii scrise.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin actul de vânzare-cumpărare din 20 ianuarie 1937, vânzătorii P. A..N.Eladescu și A..N.Eladescu au vândut cumpărătorilor G. N.N.P. și F. Gh.N.N. P. două porțiuni de pământ moștenesc din moșia vânzătorilor, în întindere de 412.468 mp, conform schiței de plan întocmită de ing. Gh. B., cu vecinii: prima porțiune, denumită „Vălcele” și „Nucet”, la R – I. N.N. P., N.Scotocea și N. G., la A – cumpărătorul G. N.N.P., I. Al.S., moșt. I.Ambrinos, I. H. și moșt. I. I. D., la Mzi – I.. N.N. P. și la Mn – I. I. T., I. T. B., I. D., marin I. Arnan, G. I. G. și C-tin D. (s-a menționat că de la această porțiune de teren cumpărătorii vor avea acces de ieșire pe drumul existent de șase metri liniari din Valea Oească la Călinica), iar a doua porțiune, denumită „La poeana M.”, la R – D-tru S., la A – pârâul rece, la Mzi – Valea Oească de unde se varsă pârâul rece în ea, D-tru G., N. M., G. F. și cu ceilalți cumpărători și la Mn – restul proprietății vânzătorilor.
În planul pădurii Oești-Pământeni – trupul Poiana M., situată în ., întocmit de ing. I. B., se menționează terenul proprietatea d-nei F. N. P. cumpărată de la A.. Eladescu în suprafață de 15 ha.
Potrivit adeverințelor eliberate de Primăria comunei Corbeni sub nr. 1487/16 iunie 1992 și sub nr. 2001/23 septembrie 1997, reclamantul P. N. figurează în evidențele din registrul agricol cu suprafața de 350 ari teren pășune în pct. „Valea Oească – Poiana M.”, iar acest teren nu a fost în evidența primăriei Corbeni, a IAS-ului sau a CAP –ului și nu a făcut obiectul Legii 18/1991.
Conform datelor din cartea de identitate, reclamantul P. N. este fiul lui G. și F..
Certificatul cu privire la identificarea numărului topografic/cadastral și de carte funciară după numele/denumirea proprietarului nr. 5299/26 mai 2014 eliberat de OCPI Argeș – BCPI Curtea de Argeș, din rezultă că pe numele lui P. N., căsătorit cu P. F., au fost identificate înregistrară referitoare la imobilul teren în suprafață de 12.062 mp extravilan, fâneață, situat în pct. Dealul lui S. – Valcele, ., cu nr. carte funciară 118 Uat Corbeni și nr. cadastral/topografic 199, așa cum a precizat reclamantul, privește altă persoană decât pe acesta. Reclamantul nu a depus la dosar un astfel de înscris care să-l privească și care să se refere la terenul în litigiu.
Potrivit adeverinței eliberate de Primăria comunei Corbeni sub nr. 4628/3 septembrie 2013, reclamantul P. N. figurează în evidențele din registrul agricol cu suprafața de 100 ari teren pășune în pct. „Poiana M.”.
La solicitarea reclamantului, s-a întocmit documentația cadastrală pentru terenul din pct. „Valea Oeasca”, .-Pământeni de către ing. M. A., respectiv plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, în care s-a menționat suprafața totală de 906 mp, din care 1CC - 168 mp curți construcții, 2A - 295 mp agricol și 3P - 443 mp pășune, precum și construcția C1 în suprafață de 23 mp – casă paiantă construită în 19, „casă proprietatea lui C.”. Procesul-verbal de vecinătate, așa cum a fost depus la dosar la fila 78 (singurul exemplar care poartă semnătura inginerului de cadastru), nu a fost însă finalizat, lipsind mențiunile referitoare la data încheierii, precum și semnăturile vecinilor.
Pârâta C. E., potrivit adeverinței eliberată de Primăria comunei Corbeni nr. 4659/12 septembrie 2014, figurează în evidențele din registrul agricol cu suprafața de 6 ari teren în pct. „Acasă”, din care 4 ari arabil și 2 ari curți construcții și o casă de 24 mp construită în 1974, în baza contractului de întreținere nr. 1657/21 noiembrie 1997 făcut de R. N., precizându-se că R. N. deținea rol din anul 1978, figurând în registrul agricol în anii 1974-1980.
R. N. a decedat la data de 7 februarie 1998, așa cum rezultă din certificatul de deces . nr._.
Prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 1657/21 noiembrie 1997 de BNP L. Beudeanu, R. N. a declarat că dă spre întreținere, în deplină proprietate și posesie, numitei C. E., imobilul proprietate lui situat în ., pct. „Acasă”, învecinat cu: E – P. V. și M. I., V – T. I. și G. I., S – S. I. și la N – G. I., împreună cu casa aflată pe acest teren. În contract s-a menționat că terenul a intrat în proprietatea lui R. N. prin atribuire în anul 1965, de când l-a stăpânit netulburat, în mod public, pașnic și în nume de proprietar, iar casa a fost făcută de el din fonduri proprii. În cuprinsul contractului autentic s-a menționat printre actele care au stat la baza întocmirii acestuia și adeverința nr. 2310/13 noiembrie 1997 eliberată de Primăria comunei Corbeni și schița terenului.
Potrivit adeverinței nr. 2310/13 noiembrie 1997 eliberată de Primăria comunei Corbeni, R. N. figurează în evidențele din registrul agricol cu suprafața de 6 ari teren în pct. „Acasă” și o casă de locuit în suprafață de 24 mp.
În schița terenului înregistrată la Primăria comunei Corbeni în noiembrie 1997, se menționează terenul deținut de R. N. în pct. „Acasă” (intravilan) în suprafață de 725 mp, cu vecinii și dimensiunile laturilor.
Din chitanțele referitoare la impozite și taxe locale, rezultă că în anii 1994 și 1995 R. N. a plătit astfel de sume, iar în anii 2007 – 2014 pârâta C. E. a plătit impozit pe clădiri și impozit pe terenuri – intravilan.
Prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, reclamantul revendică suprafața de teren de 900 mp situată în pct. „Poiana M.”, satul Oeștii Pământeni, ., „în partea de N-V a lotului Poiana M. la marginea pădurii”.
Potrivit răspunsurilor la interogatoriul luat din oficiu, reclamantul a precizat că revendică de la pârâtă acest teren, care permanent a fost în proprietate privată, terenul provenind de la părinții lui, dobândit prin cumpărare în anul 1937, iar în anul 1959 revenindu-i lui, dar fără act (întrebarea nr. 2). Reclamantul a mai precizat că el a stăpânit terenul până în 1997, iar atunci, când a decedat R., pârâta a intrat pe teren și îl stăpânește și în prezent, dar că în 1996 pârâta și R. au venit la el spunând că vor să cumpere terenul, l-au măsurat și avea 600 mp, și de atunci au stăpânit terenul și până în prezent, dar cu aprobarea lui (întrebarea nr. 3). Reclamantul a menționat că le-a dat aprobarea verbală pârâtei și lui R. să stăpânească terenul, convenind să o lase pe pârâtă să stăpânească terenul cât timp trăiește ea, dar pârâta vrea să vândă terenul și fiind el nu este de acord îl revendică de la pârâtă (întrebarea nr. 4). Reclamantul a mai precizat că terenul este împrejmuit iar gardurile sunt făcute de pârâtă (întrebarea nr. 8 și întrebarea nr. 9).
Pârâta, la interogatoriul luat din oficiu, a precizat că în anul 1969, R. N., despre care a arătat că a fost soțul ei, a primit de la primărie terenul în litigiu pentru a-și construi casă, iar după un an s-au mutat amândoi acolo (întrebarea nr. 1), menționând că are rol agricol pe numele lui R. din 1974 și până în 1997, iar în 1997 i-a făcut act ei (întrebarea nr. 2). Pârâta a susținut că nu a avut nicio înțelegere cu reclamantul, că terenul a fost dat de primărie, neștiind că este al reclamantului, stăpânindu-l și plătind taxele, fiind rolul pe numele ei (întrebarea nr. 2, întrebarea nr. 3 și întrebarea nr. 4). Pârâta a precizat că după 1990 reclamantul a vândut terenul din jur și le-a cerut și lor să-i plătească terenul în litigiu cu 700 lei/lună, dar ei nu au fost de acord (întrebarea nr. 5).
Referitor la identificarea terenului în litigiu, nu s-a putut realiza expertiza tehnică de specialitate dispusă în cauză din oficiu, deoarece părțile au refuzat să plătească onorariul pentru expert, reclamantul opunându-se efectuării expertizei.
Din depozițiile martorilor audiați, care sunt vecinii terenului în litigiu, au rezultat aspecte referitoare la părți, stăpânirea exercitată de pârâtă asupra terenului și casei și împrejurarea că întocmirea cadastrului a generat litigiul de față.
Martora S. S. E. a relatat că este vecină de hotar cu pârâta, pe care o cunoaște de circa 8 ani și că știe din auzite că pârâta locuiește pe acel teren care este al reclamantului și pe care nu i l-a plătit acestuia. A mai menționat că atunci când și-a făcut martora cadastru pe terenul ei, cumpărat de la reclamant, la vecinătatea de Nord reclamantul a spus că el este vecin că este terenul lui, dar cei de la primărie nu au fost de acord, nu i-a mai dat anexele necesare la intabulare, susținând că vecina la Nord este pârâta, fără însă să-i spună cum și în baza cărora acte ar fi pârâta proprietar acolo.
Martorul Balaităr I. a relatat că el cunoaște părțile, fiind vecin de 37 de ani cu reclamantul, iar pe pârâtă din 1966 când a venit și ea în comună. A arătat că prin 1966-1967 a venit întâi în comună R. N. și apoi a venit pârâta, care a trăit cu R., că R. și-a făcut în 1965 o casă cu două camere pe terenul reclamantului, o casă de lemn din care a terminat doar o cameră, când a venit pârâta una din camere era gata, cea în care locuiește și în prezent, cealaltă fiind neterminată și astăzi. A mai precizat că știe acel teren de pe vremea tatălui reclamantului și știe că a fost terenul familiei P., pentru că lucra acolo și nu știe de unde a venit R. și nici cine i-a dat voie să construiască acolo pe terenul reclamantului. A mai menționat că reclamantul era la școală, tatăl lui era bătrân și așa nimeni nu a zis nimic, iar după 1990, când s-a dat terenul înapoi, reclamantul a venit și a vândut tot restul pământului, mai puțin unde avea R. casa. A mai arătat că reclamantul a vorbit cu R. și cu pârâta să le vândă și lor terenul de sub casă, dar ei au zis că nu au bani și atunci reclamantul i-a spus că-i lase să stea cât vor trăi R. și pârâta. A mai menționat că R. a murit în 1997, nu a fost căsătorit cu pârâta, dar pârâta a rămas să locuiască în continuare acolo. A mai arătat că vecina de la vale a terenului a vrut să facă cadastru, de la primărie i-au spus să se ducă la vecinii, iar reclamantul a zis că el e vecin, că e pământul lui, iar cei de la primărie au zis că este terenul pârâtei, iar reclamantul vrea să apară el în cadastru ca vecin.
Litigiul de față a fost generat deci de împrejurarea că reclamantul a vândut martorei S. S. E. un teren din vecinătatea celui în discuție, iar la momentul realizării documentației cadastrale a întâmpinat dificultăți deoarece el s-a declarat proprietar vecin al terenului înstrăinat, iar primăria a susținut că proprietar vecin este pârâta C. E.. Ca motiv pentru declanșarea procesului de față, chiar reclamantul a arătat că vrea să o împiedice pe pârâtă să vândă terenul în litigiu altor persoane, deoarece el nu este de acord cu vânzarea ci doar ca pârâta să stăpânească terenul cât timp trăiește ea.
În susținerea acțiunii în revendicare de față, reclamantul a invocat că a dobândit terenul în litigiu prin moștenirea legală de la autorii lui care l-au cumpărat în 1937, iar pârâta a susținut că a dobândit terenul în litigiu prin cumpărare în 1997 de la autorul ei care îl primise prin atribuire de la stat pentru casă, invocând și uzucapiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului.
Acțiunea în revendicare presupune ipoteza în care reclamantul a pierdut posesia bunului proprietatea sa, bunul fiind posedat fără drept de către pârât, fiind esențiale deci atât stabilirea momentului în care proprietarul a pierdut posesia cât și a modalității în care pârâtul a intrat în posesia bunului.
În cazul de față, susținerile reclamantului, din cererea inițială, modificările ulterioare, respectiv precizări, și până la concluziile scrise, sunt contradictorii și imprecise, atât cu privire la solicitări dar și cu privire la situația de fapt și la indicarea actelor și înscrisurilor depuse la dosar. Astfel, reclamantul a invocat modalități și momente complet diferite pentru a justifica ocuparea terenului în litigiu de către pârâtă, susținând că el a exercitat permanent dreptul de proprietate asupra terenului, că l-a stăpânit chiar până în anul 1997 când pârâta l-a ocupat, dar și că în 1996 pârâta și R. stăpâneau terenul și i-a lăsat și în continuare să stăpânească până la decesul lor, dar cu aprobarea lui. S-a dovedit însă că posesia terenului, așa cum a recunoscut chiar reclamantul la interogatoriu, a fost începând cel puțin cu anul 1969 (sau 1965 raportat la depoziția martorului Balaităr I.), când s-a construit casa de către R. N., exercitată de pârâtă și R. N.. Despre modalitatea în care R. N. a intrat în stăpânirea terenului, din adeverințele eliberate de Primăria comunei Corbeni, rezultă că acesta a figurat înregistrat în evidențele de rol agricol cu acest teren, începând cu anii 1974-1980, fără să se menționeze în baza cărui act.
Potrivit disp. art. 563 Cod civil, care definește acțiunea în revendicare, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept, având de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul, iar dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut.
Contractul de vânzare-cumpărare din 20 ianuarie 1937 invocat de reclamant și contractul de întreținere autentificat sub nr. 1657/21 noiembrie 1997 de BNP L. Beudeanu, invocat de pârâtă sunt încheiate anterior datei de 1octombrie 2011, deci, potrivit art. 3 din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, care prevede că actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor, în cauză sunt aplicabile cu privire la titlurile părților dispozițiile Codului civil din 1864, în forma în vigoare anterior datei de 1 octombrie 2011. Astfel, conform disp. art. 1294 și urm. cod civil din 1864 (în forma în vigoare anterior datei de 1 octombrie 2011) cumpărătorii nu puteau dobândi în proprietate, nici ca suprafață și nici ca amplasament, respectiv vecinătăți, un alt teren decât aveau în proprietate vânzătorii către ei.
Atât reclamantul cât și pârâta au susținut că au un drept de proprietate asupra imobilului teren în litigiu, pentru care însă au arătat proveniență diferită, urmând a se compara titlurile invocate de părți și a se stabili dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile unei acțiuni în revendicare. Deoarece ambele părți au invocat titluri de proprietate asupra terenului în litigiu, trebuie să se analizeze forma și limitele terenului proprietatea reclamantului, posesia anterioară exercitată de acesta asupra terenului, forma și limitele terenului proprietatea pârâtei și momentul și modalitatea în care pârâta a început exercitarea posesiei asupra terenului în litigiu (respectiv terenul pentru care se suprapun titlurile părților).
Cât privește provenința terenului, în lipsa unei expertize de specialitate prin care să se identifice terenul raportat la actele invocate de părți, nu se poate verifica și confirma în mod cert că, așa cum a susținut reclamantul, terenul în litigiu a aparținut la origini autorilor săi, G. N.N.P. și F. Gh.N.N. P., deoarece, pe de o parte, vecinătățile din actul de vânzare-cumpărare din 20 ianuarie 1937 nu se regăsesc în planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate întocmit de inginerul de cadastru (probabil în 2014), iar pe de altă parte, nu există la dosar dovezi cu privire la transmiterea dreptului de proprietate de la G. N.N.P. și F. Gh.N.N. P. la reclamant. Reclamantul nu a depus la dosar alte înscrisuri cu ajutorul cărora să se poată stabili o corespondență între terenul din actul din anul 1937 și terenul în litigiu, respectiv terenul din planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate (restul documentației cadastrale întocmite la solicitarea reclamantului, în special memoriul tehnic, certificate de deces ale părinților reclamantului, certificat de moștenitor, etc.).
Coroborându-se doar înscrisurile cu susținerile părților și cu depozițiile martorilor, s-ar putea aprecia că terenul în litigiu este terenul pe care se află amplasată construcția casă în care locuiește pârâta (despre construcție și reclamantul a recunoscut că a fost edificată de R. N. în anul 1969), teren despre care se susține că a aparținut inițial familiei P..
Referitor la denumirea terenului în litigiu, din înscrisurile depuse de părți, rezultă mai multe denumiri diferite: „La poeana M.” „Valea Oeasca”, „Valea Oească – Poiana M.”, „Acasă”.
Cât privește stăpânirea terenului în litigiu, susținerile pârâtei în sensul că a intrat în stăpânirea terenului din pct. „Acasă” încă din anul 1969, iar din anul figurează în rolul său agricol, au fost confirmate de înscrisurile depuse la dosar dar și de recunoașterile reclamantului, rezultând din acest evidențe și împrejurarea că terenul nu a făcut obiectul aplicării legilor speciale ale fondului funciar, aflându-se în permanență în proprietate privată și în posesia lui R. N. și apoi a pârâtei. La momentul la care R. N. a construit casa și a început să stăpânească terenul (1969 sau chiar 1965), reclamantul era la școală, așa cum au relatat martorii, astfel încât este evident că reclamantul niciodată nu a fost în posesia terenului în litigiu, care a fost stăpânit permanent din 1969 și până în prezent, succesiv dar și în același timp, de R. N. și de pârâtă.
Deci, se reține pe de o parte că din compararea titlurilor părților rezultă că titlul pârâtei este mai bine caracterizat decât titlul reclamantului (contractul invocat de pârâtă datează din anul 1997, ea fiind parte în acel act, contractul invocat de reclamant datează din 1937 și nu există dovezi ale transmiterii dreptului de proprietate de la părțile din acel act la reclamant), iar pe de altă parte, pârâta este în posesia terenului în litigiu cel puțin din anul 1969, de când locuiește în casa edificată pe acest teren, iar acest teren figurează în rolul agricol al pârâtei din anul 1997 (înscrierile în registrul agricol nu se puteau efectua decât la cererea proprietarului terenului), reclamantul stând în pasivitate în tot acest interval de timp, recunoscând și confirmând astfel stăpânirea exercitată de pârâtă, cel puțin din anul 1990, de când a vândut terenul din jur fără să se manifeste cu privire la terenul în litigiu (pârâta a negat orice convenție sau discuție cu reclamantul, iar reclamantul nu a dovedit vreo convenție cu pârâta sau cu R. N.). De asemenea se reține că terenul în litigiu nu a făcut obiectul legilor speciale ale fondului funciar, fiind permanent proprietate privată (până în anul 1969 probabil proprietatea numiților G. N.N.P. și F. Gh.N.N. P.), însă în realitate reclamantul nu a intrat niciodată în posesia terenului și deci nu a pierdut niciodată această posesie.
Ca urmare, la data la care autorul pârâtei, R. N., i-a înstrăinat acesteia imobilul (prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 1657/21 noiembrie 1997 de BNP L. Beudeanu), terenul era deja în posesia lui R. N. de 28-30 de ani (raportat la anul 1969 sau 1965). La rândul său, pârâta a continuat această posesie, din 1997 și până în prezent, invocând în cauză împotriva acțiunii în revendicare, ca apărare, și uzucapiunea. Pentru a opera uzucapiunea invocată de pârâtă, potrivit disp. art. 1890 Cod civil din 1864, care reglementează prescripția achizitivă, trebuiau îndeplinite două condiții: să existe o posesie de 30 de ani și posesia să fie utilă, adică neviciată (în condițiile prevăzute de art. 1847 Cod civil din 1864, respectiv posesia a fost continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar). Din probele administrate în cauză, a rezultat în mod clar că R. N. și apoi pârâta au stăpânit întotdeauna terenul ca și în prezent, între limitele existente și astăzi, terenul fiind împrejmuit cu garduri pe toate laturile, din anul 1969 (sau 1965), acest teren fiind transmis de la R. N. la pârâtă (în anul 1997). Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în cadrul unui recurs în interesul legii, prin decizia nr. 4 din 16 ianuarie 2006, stabilind că în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea Legii nr. 58/1974 și Legii nr. 59/1974 prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin . acestor legi, astfel că, după abrogarea lor prin Decretul-lege nr. 1/1989 și Decretul-lege nr. 9/1989, posesorii acelor terenuri pot solicita instanțelor de judecată să constate că au dobândit dreptul de proprietate privind terenurile respective. Cu privire la termenul uzucapiunii de 30 de ani, acesta a început să curgă în anul 1969 (1965) și este împlinit prin joncțiunea posesiilor exercitate de R. N. și C. E., fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 1859 și art. 1860 Cod civil din 1864 (este vorba despre o posesie propriu-zisă exercitată de cei doi și pârâta care invocă joncțiunea este dobânditoarea dreptului transmis de primul posesor).
Astfel, pe de o parte, reclamantul nu a reușit să dovedească dreptul de proprietate asupra terenului revendicat, iar pe de altă parte, pârâta a fost în posesia terenului din anul 1969 (1965), dobândind proprietatea ca efect al uzucapiunii.
Față de cele reținute, se apreciază că acțiunea, așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul P. GH. N. împotriva pârâtei C. E., privind revendicarea terenului în suprafața de 900 mp situat în pct. „Poiana M.”, satul Oeștii Pământeni, ., „în partea de N-V a lotului Poiana M. la marginea pădurii”, este neîntemeiată, urmând ca, în baza art. 563 Cod civil, să fie respinsă.
Conform disp. art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale, iar partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume.
Față de soluția de respingere a cererii de chemare în judecată, se va dispune obligarea reclamantului la plata către stat a sumei de 400 lei reprezentând onorariul pentru avocatul din oficiu desemnat pentru pârâtă prin acordarea ajutorului public judiciar (potrivit încheierii de ședință din 4 noiembrie 2014).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea, așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul P. GH. N., CNP_, domiciliat în .-Pământeni, județul Argeș, împotriva pârâtei C. E., CNP_, domiciliată în .-Pământeni, județul Argeș.
Obligă reclamantul la plata către stat a sumei de 400 lei reprezentând onorariul pentru avocatul din oficiu desemnat pentru pârâtă prin acordarea ajutorului public judiciar.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria curtea de Argeș.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 noiembrie 2014.
Președinte, M. U. | ||
Grefier, E. P. |
Red. Jud. M.U./Tehn.A.D./5 ex/11.07.2015
Comunicat 2 ex.
1 ex. reclamantului P. GH. N.
1 ex. pârâtei C. E.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 430/2014. Judecătoria... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 1268/2014.... → |
|---|
