Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 882/2013. Judecătoria DEJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 882/2013 pronunțată de Judecătoria DEJ la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 1349/219/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3187
JUDECĂTORIA D.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 882/2013
Ședința publică din data de 04.07.2013
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: M. Ș. G.
GREFIER: I. M. L.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulate de către creditoarea .., prin avocat E.-GAZDAC O., împotriva debitoarei .., având ca ordonanță de plată.
Dezbaterile în fond s-au desfășurat la 27.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la această dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 29.04.2013, sub nr._, creditoarea .., prin avocat E.-GAZDAC O., în contradictoriu cu debitoarea .., a solicitat instanței emiterea unei ordonanțe de plată împotriva debitoarei prin care să se dispună obligarea debitoarei la plata către creditoare:
- a sumei de 1963,62 lei, cu titlu de preț al mărfii livrate și neachitate;
- a penalizărilor suplimentare de 1% pentru fiecare zi de întârziere;
- a dobânzii legale calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății debitului principal;
- a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea susține că între părți s-au desfășurat relații comerciale în temeiul cărora debitoarea a achiziționat marfă în valoare de 2771,56 lei, emițându-se în acest sens facturi semnate de către debitoare. Din această sumă debitoarea a achitat doar suma de 807,94 lei.
În continuare creditoarea face trimitere la prevederile O.U.G. nr. 119/2007, arătând că este vorba despre o creanță certă, lichidă și exigibilă.
De asemenea se face trimitere la art. 1523 lit. d) din N.C.C. referitor la curgerea de drept a dobânzilor atunci când obligația de a plăti o sumă de bani a fost asumată în exercițiul activității unei întreprinderi.
În final, creditoarea precizează că a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, trimițând debitoarei somația.
În drept, au fost invocate prevederile O.U.G. nr. 119/2007, art. 1523, art. 1535 din N.C.C.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților la dezbateri.
În probațiune, a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, depunând la dosar în copii certificate pentru conformitate: somația și dovada de comunicare a acesteia, fișa analitică partener, factura fiscală nr. 3679/30.09.2011 și factura fiscală seria ..06.2012.
Cerere a fost legal timbrată.
În procedura regularizării cererii de chemare în judecată a fost precizat cuantumul penalităților solicitate (la suma de 2457,28 lei).
La data de 20.06.2013, debitoarea a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare, învederează că deși în cuprinsul unei dintre facturi sunt menționate în mod unilateral penalități de 1% pe zi de întârziere, debitoarea nu și le-a asumat în mod expres. Referitor la debitul principal arată că a făcut o plată în avans de 2131,93 către creditoare și că aceasta ar trebui ca în prezent să-i livreze marfă pentru această sumă de bani.
În final, se mai arată că dispozițiile legale la care se face trimitere în acțiune – O.U.G. nr. 119/2007 – au fost abrogate.
În probațiune, a înțeles să se prevaleze de proba cu înscrisuri depunând fișa analitică partener 401, respectiv 409.01, ambele emise de către debitoare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Întrucât cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei D., după . Noului Cod de procedură civilă, instanța a urmat procedura reglementată de art. 1013 și urm. din acest cod, astfel cum stipulează norma tranzitorie cuprinsă la art. 3 din Legea nr. 76/2012.
Contrar susținerilor debitoarei, faptul că O.U.G. nr. 119/2007, la care face trimitere creditoarea în motivarea acțiunii sale, a fost abrogată prin Legea de punere în aplicare a Noului Cod de procedură civilă, nu împiedică instanța să analizeze acțiunea din perspectiva noii proceduri a ordonanței de plată reglementate de Noul Cod de procedură civilă care a înlocuit prevederile actului normativ abrogat.
Acțiunea este admisibilă de vreme ce creditoarea a făcut dovada de comunicare către debitoare a somației de plată în sensul art. 1016 alin. (2) rap. la art. 1014-1015 din N.C.P.C.
Referitor la debitul principal, având în vedere cele două facturi depuse la dosarul cauzei acceptate la plată de către debitoare prin semnătură și principiul disponibilității, instanța constată că este vorba despre o creanță certă, lichidă și exigibilă, constând în obligația de plată a unei sume de bani care rezultă dintr-un contract constatat printr-un înscris în formă simplificată, conform art. 1013 alin. (1) din N.C.P.C. În analiza caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, instanța se raportează la dispozițiile art. 662 din N.C.P.C., care definește aceste trei noțiuni în materia executării silite de drept comun, cu precizarea că textul trebuie interpretat prin analogie.
Instanța observă că din facturile acceptate la plată prin semnătură rezultă existența creanței, iar cuantumul acesteia este precis determinat constând într-o sumă de bani, 2771,56 lei, din care creditoarea solicită suma de 1963,62 lei. Creanța este exigibilă, deoarece obligația debitoarei a ajuns la scadență de la data receptării facturilor de către debitoare, fiind vorba de obligații simple, conform art. 1397 din N.C.C. rap. la art. 1186 din N.C.C. Astfel, pentru suma de 2457,28 lei (aferentă facturii nr. 3679) scadența s-a împlinit la data de 04.10.2011, iar pentru suma de 314,28 lei (aferentă facturii nr. 2329) scadența s-a împlinit la data de 25.06.2012.
Având în vedere momentul încheierii contractelor în formă simplificată (prin semnarea facturilor), acestea sunt supuse prevederilor Noului Cod civil.
Debitoarea a învederat, prin întâmpinare, faptul că nu mai are de achitat nici un debit față de către creditoare, depunând în probațiune fișa analitică cont 401 Furnizori și fișa analitică 409.01 furnizori emise de către debitoare. Însă, art. 280 alin. (1) din N.C.P.C. face trimitere la registrele profesioniștilor întocmite și ținute cu respectarea legii, iar nu și la actele emise unilateral de către profesionist în baza acestor registre (cum este situația debitoarei), astfel că debitoarea nu a făcut dovada contrară celor susținute și probate de către creditoare.
Creditarea susține că pârâta a achitat suma de 807,94 lei, fără a face precizări cu privire la imputația plății, dar având în vedere prevederile art. 1509 lit. d) din N.C.C., instanța constantă că suma achitată trebuie imputată asupra creanței mai vechi constatate de factura nr. 3679.
Astfel, în temeiul art. 1021 alin. (1) și (3) din N.C.P.C., instanța va obliga debitoarea la plata către creditoare a debitului principal stabilind un termen de plată de 20 de zile de la data comunicării sentinței.
În privința penalităților de 1% pe fiecare zi de întârziere, instanța consideră că acceptarea la plată a contractelor în formă simplificată, prin semnarea facturilor în care s-a menționat de către creditoare o penalitate de 1% pe zi în caz de întârziere la plată, nu poate fi asimilată unei clauze penale din perspectiva principiului forței obligatorii a contractului. În concret, acceptarea la plată a acestor facturi nu echivalează cu acordul celeilalte părți cu privire la penalitățile de întârziere. Mai mult, instanța observă că mențiunea privind penalitățile a fost introdusă doar în factura nr. 2329 (pentru suma de 314,28 lei), care însă pentru motivele precizate mai sus nu poate produce efecte în contextul unui contract simplificat.
În consecință, va respinge, ca neîntemeiat, acest capăt de cerere.
Referitor la dobânda legală solicitată, conform art. 1017 alin. (1) și (2) pct. 1 din N.C.P.C., creanța produce dobânzi de la data la care obligația a devenit exigibilă, însă instanța va acorda dobânzile astfel cum au fost solicitate de către creditoare, în virtutea principiului disponibilității, de la data introducerii cererii (29.04.2013) și până la achitarea efectivă a debitului.
Văzând și dispozițiile art. 451 alin. (1), art. 452 și art. 453 din N.C.P.C, privind cheltuielile de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, cererea de ordonanță de plată formulată de către creditoarea .., CUI RO215433, J12/1454/26.06.1991, cu domiciliul procesul ales în Mun. Cluj-N., ., ., prin avocat E.-Gazdac O., în contradictoriu cu debitoarea .., CUI RO24750620, J_, cu sediul în Municipiul D., ., jud. Cluj.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 1963,62 lei (din care suma de 1649,34 lei aferentă facturii nr. 3679/30.09.3011, iar suma de 314,28 lei aferentă facturii fiscale nr. 2329/25.06.2012), cu titlu de preț al mărfii livrate și neachitate.
Stabilește termen de plată 20 de zile de la data comunicării sentințe conținând ordonanța de plată.
Respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere referitor la plata penalităților suplimentare de 1% pe fiecare zi de întârziere.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a dobânzii legale aferente debitului principal de la data introducerii cererii de chemare în judecată – 29.04.2013 – până la plata efectivă a prețului.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1153 lei (onorariu avocațial, taxă de timbru și timbru judiciar).
Executorie.
Cu drept de cerere în anulare pentru creditoare și debitoare, în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea în anulare se depune la Judecătoria D..
Pronunțată în ședință publică astăzi, data de 04.07.2013.
Președinte, Grefier,
M. Ș. G. I. M. L.
Tehnoredactat și red. M.Ș.G.,
Nr. ex. 4/18.07.2013
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 167/2013. Judecătoria DEJ | Suspendare provizorie. Încheierea nr. 507/2013. Judecătoria DEJ → |
|---|
