Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 187/2015. Judecătoria DETA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 187/2015 pronunțată de Judecătoria DETA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 187/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D.
OP 5271
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 187
Ședința publică de la 11 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. I. H.
Grefier I. S.
Pe rol se află soluționarea amânării acțiunii civile formulată de reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâții M. L., M. E. G., G. D. A., S. G. și B. R., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat L. C. Martonosy, în reprezentarea reclamantului, și avocat S. O., pentru pârâții de rang 1,2,3 și 4, lipsesc reclamantul și pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află în stare de judecată.
Nemaifiind alte probe de administrat în cauză, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată și precizată, urmând ca acele cheltuieli de judecată să fie solicitate pe cale separată. De asemenea, solicită instanței să aibă în vedere faptul că din probele administrate în cauză, în realitate este vorba despre o vânzare care s-a efectuat în baza unui contract de mână, iar din depozițiile martorilor audiați rezultă că autorul părților, respectiv M. G., a construit cele două case, comportându-se ca proprietar, iar apoi a mai achiziționat și o suprafață de teren, însă fără a fi evidențiate în cartea funciară.
Învederează că între cei doi nepoți ai lui M. G. a existat un litigiu ce avea ca obiect stabilirea linie de hotar datorită faptului că unele operațiuni nu au fost consemnate în cartea funciară, iar în această situație apreciază că singura soluție ar fi ca instanța să constate nevalabilitatea contractului de vânzare – cumpărare încheiat, raportat la faptul că vânzătorii nu erau titularii dreptului de proprietate.
Pentru încheierea valabilă a unui contract de vânzare - cumpărare trebuie îndeplinite condițiile art. 1179, aflat în circuitul civil și mai ales asupra căruia vânzătorii pot dispune, fiind proprietari.
În opinia sa, pârâții au acționat cu rea – credință în scopul privării reclamantului de anumite drepturi, care iu-ar afecta normal folosința imobilului în care locuiește. Mai mult, nu au ținut cont de ultima dorință a defunctului lor bunic care a dorit ca ambii nepoți să beneficieze în mod egal la aceleași drepturi.
Reprezentantul pârâților de rang 1,2,3 și 4 solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât reclamantul dorește anularea unui contract de vânzare – cumpărare legal încheiat. În opinia sa, acele înscrisuri depuse la dosar de către reclamant sunt lovite de nulitate pentru nerespectarea formei cerute de lege, iar în ceea ce privește reaua - credință a pârâților nu a fost dovedită, prețurile au fost achitate, iar pârâții și-au îndeplinit procedurile de publicitate. Solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În replică, reprezentanta reclamantului solicită instanței să aibă în vedere că pârâții nu și-au formulat în niciun fel apărarea, iar în ce privește onorariul de avocat solicită cenzurarea acestuia, respectiv reducerea onorariului de avocat.
Reprezentantul pârâților susține că sunt îndeplinite condițiile prev. de lege astfel că nu se impune reducerea cuantumului onorariului de avocat.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr. 1405/220 din 12 august 2013, reclamantul M. I. a chemat în judecată pe pârâții M. L., M. E. – G., Gîltofet D. – A., S. G. și B. R., solicitând instanței ca după administrarea probatoriului să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr.493 din data de 14.07.2006 asupra imobilului situat în Jebel, identificat prin CF nr.431, nr. topo 874-875/b, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată conform art.445 C.pr .civ.
În fapt, susține că la data de 21.01.1982, defuncții M. G. (G.) și M. I. - bunicii rec1amantului - au donat acestuia, prin contractul de donațiune autentificat sub nr.56/21.01.1982 la notariatul de Stat D., nuda proprietate asupra construcțiilor situate în satul Ghilad, nr.356, jud. T., construcții evidențiate în CF 1789 Ghilad la nr. top 874-875/a, rezervându-și un drept de uzufruct viager.
Prin același contract de donațiune, având în vedere art.30 alin.2 din Legea nr. 58/1974, terenul aferent construcțiilor donate, respectiv 250 mp, a trecut în proprietatea Statului, constituindu-se în favoarea bunicului său un drept de folosință asupra terenului în suprafață de 250 mp teren pe durata de existență a construcțiilor ce fac obiectul contractului de donațiune.
Astfel, reclamantul dobândește un drept de proprietate asupra construcțiilor și un drept de folosință asupra terenului, teren asupra căruia a demarat procedura obținerii pe cale administrativă.
În anul 1981, M. G. - bunicul lui M. I. și M. D. (decedat prin moștenitorii M. L., M. E., G. D. A.) deținea o suprafață de 2892 mp; din care donează lui suprafața de 1435 mp și lui M. Dore11457 mp.
Pe această suprafață de teren (2892 mp) M. G. construiește două case pentru cei doi nepoți, una în anul 1960 (cea a lui M. I.), iar cealaltă în anul 1968 (M. D.).
După construirea casei lui M. D., M. G. mai cumpără un sfert de plaț - în anul 1969 - de la U. A. care îl dobândise de la F. (conform înscrisului sub semnătură privată anexat); mai mult, M. G. achiziționează de la J. I. 1/3 din suprafața de teren înscrisă în CF nr.431; toate aceste operațiuni au fost realizate în timpul vieții bunicului său, însă fără a evidenția aceste operațiuni în cartea funciară; era interzis - în perioada comunistă - ca persoanele să dețină în proprietate terenuri.
Mai mult, învederează faptul că în anul 1901 în cuprinsul CF nr.431 a localității Ghilad, .-875 a fost dezmembrată în parcele 874-875/a (CF nr.1789) și 874-875/b (CF nr.431).
Între cei doi nepoți ai lui M. G. a existat un litigiu ce avea ca obiect stabilirea liniei de hotar dintre cele două imobile; din cauza faptului că unele operațiuni nu au fost redate în cartea funciară, el riscând să sufere un prejudiciu care l-ar împiedica la folosirea normală a casei în care locuiește.
Apreciază că singura soluție este ca instanța să constate nevalabilitatea contractului de vânzare - cumpărare încheiat, raportat la faptul că vânzătorii nu erau titularii dreptului de proprietate; terenul nu se găsea în patrimoniul vânzătorilor deoarece ascendenții acestora înstrăinaseră terenul către M. G..
Pentru încheierea valabilă a unui contract de vânzare - cumpărare trebuie îndeplinite condițiile esențiale prevăzute de art. 1179 C.civ., capacitate, consimțământ, cauză și un obiect licit, aflat în circuitul civil și mai ales asupra căruia vânzătorii pot dispune, fiind proprietari.
În acest caz, vânzătorii au înstrăinat o suprafață de teren ce nu se afla în patrimoniul lor; caz în care contractul de vânzare cumpărare este lovit de nulitate absolută;
Consideră că are un interes în promovarea acestei acțiunii; este important ca să își poată rezolva situația juridică a casei, deoarece urmașii lui M. D. doresc înstrăinarea imobilului din Ghilad, iar el riscă să piardă o parte din suprafața de teren ce i-a fost donată de bunicul său.
Prin înscrisul sub semnătură privată redactat la data de 1969 este menționat că între Ursulesscu A. și M. G. s-a încheiat un contract prin care primul "vinde un sfert din plațul de la numărul 356 pe care l-a dobândit de la F. A., fără a proceda la măsurarea și evidențierea acestor operațiuni în cartea funciară.
În acest caz, M. D. și vânzătorii au dat dovada de rea-credință deoarece cunoșteau faptul că M. G. achiziționase acea suprafață de teren care le-ar reveni ambilor nepoți; prin contractul de vânzare cumpărare M. D. achiziționase și suprafață de teren cumpărată de bunicul său asupra căruia și reclamantul ar avea drepturi.
Pentru valabilitatea unui contract de vânzare cumpărare, vânzătorul trebuie să fie titularul dreptului care urmează a se înstrăina, caz în care acesta nu poate transmite cumpărătorului acest drept, vânzătorul nu poate înstrăina un bun ce nu se mai găsește în patrimoniul său;
Atât vânzătorii cât și M. D. au cunoscut starea de fapt, știau că M. G. achiziționase acea suprafață de teren, însă în loc să soluționeze diferendul cu el au preferat a achiziționa întreaga suprafață de teren.
Ca și sancțiune, nulitatea absolută lipsește actul de efectele sale juridice, mai mult, în acest caz intervine nevalabilitatea obiectului actului juridic.
Obiectul actului juridic este acela la care părțile se obligă, iar acest obiect trebuie să îndeplinească anumite condiții, iar în cazul contractelor translative de proprietate, vânzătorul trebuie să fie titularul dreptului subiectiv.
Vânzătorii au înstrăinat întreaga suprafață de teren fără a ține cont de faptul că bunicul său achiziționase acel teren anterior; aceștia - în cunoștință de cauză - au acționat cu rea - credință în scopul privării lui de anumite drepturi, care i-ar afecta normal folosința imobilului în care locuiește. Mai mult, aceștia nu au ținut cont de ultima dorință a defunctului lor bunic care a dorit ca ambii nepoți sa beneficieze în mod egal de aceleași drepturi.
În drept, invocă prevederile art. 189 C.pr.civ., art. 1246 – 1254 Cod civil.
În probațiune, solicită a se încuviința proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților, expertize, proba testimonială prin audierea martorilor A. C. și B. A..
În temeiul disp.art.218, alin.3 Cod procedură civilă, solicită judecarea prezentei cauze și în lipsă.
La cerere au fost atașate: extras de carte funciară pentru informare nr. 431 Ghilad; contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 493 din 14 iulie 2006 la BNP D. R. ; contract de vânzare și cumpărare încheiat la data de 30 ianuarie 1937; contract de vânzare – cumpărare încheiat la 8 dec.1926; contract de donațiune; extras de carte funciară nr. 1789 Ghilad; extras CF nr. 431 Ghilad; declarația numitului U. A.; certificat de calitate de moștenitor nr. 4 din 22 ianuarie 2010, dovada achitării eșalonate a taxei de timbru, adresa nr. 49/19 mai 2014 emisă către Camera Notarilor Publici; adresa de răspuns nr. 396/26.05.2014; adresa nr. 50 din 27 mai 2014 emisă către C.I. Notarial C. A. – Ș. ; dovada expedierii prin fax a adresei către notarul public; adresa nr. 48/19 mai 2014 emisă către DEP Timișoara; dovada expedierii prin fax a adresei către evidența populației; certificat de moștenitor nr. 68 din 05 iunie 2008; certificat suplimentar de moștenitor nr. 169 din 18 dec.2008; certificat suplimentar de moștenitor nr. 5 la certificatul de moștenitor nr. 68/05.06.2008.
Reclamantul a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru, iar în subsidiar eșalonarea plății acestei taxe, astfel că, prin Încheierea Camerei de Consiliu din 12 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria D. cererea a fost admisă, reclamantul fiind obligat la plata eșalonată a taxei de timbru în cuantum de 843,55 lei, în 5 rate lunare, fiecare în cuantum de 168,71 lei.
Procedând la soluționarea cauzei părțile au fost legal citate.
La data de 12 februarie 2014 reclamantul a comunicat la dosar note de ședință prin care solicită instanței introducerea în cauză a numitei C. Z. – D., moștenitoare a defunctei B. R..
Pârâții nu au formulat întâmpinare.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul pârâților și proba testimonială, în cauză fiind audiați martorii B. A., A. C., propuși de reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 493/14.07.2006 M. D. și soția acestuia M. L. dobândesc cu titlu de bun comun, prin cumpărare suprafața de 2063 mp din totalul de 2761 mp aferent terenului intravilan cu număr top. 874-875/b înscris în CF 431 Ghilad – CF nou_ Ghilad, de la vânzătorii S. G. și B. R.. Conform contractului de vânzare-cumpărare mai sus amintit, aceștia din urmă au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului înstrăinat prin succesiune conform Certificatelor de moștenitor nr. 83 și 84 din data de 14.07.2006 emise de BNP D. R..
Din documentele de la dosar rezultă că reclamantul a dobândit prin donație de la bunicii săi, M. G. și M. I., dreptul de nudă proprietate asupra construcțiilor evidențiate în CF 1789 Ghilad și terenul cu nr. top. 874-875/a (f.13).
Potrivit actului sub semnătură privată intitulat „Declarație” (f.17), depus la dosar de către reclamant, rezultă că U. A. a vândut la data de 16.02.1969 lui Magiaru I. G. un sfert din plațul de la nr. 356 din . de 2500 lei.
Potrivit art. 17 alin. 1 din Decretul-Lege 115/1938, aplicabil în speță, drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă și cel care primește dreptul este acord de voință asupra constituirii sau strămutării, în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară.
Totodată, potrivit art. 44 pct. 2 din același act normativ, intabularea se va încuviința doar dacă înscrisul original are deplină putere doveditoare potrivit dreptului comun, astfel încât instanța apreciază că de o astfel de caracteristică se bucură în principiu înscrisurile autentice.
În consecință, pentru dobândirea valabilă a unui drept de proprietate asupra unui imobil, în primul rând, dobânditorul trebuia să își înscrie în cartea funciară dreptul dobândit, în baza unui titlu care să aibă deplină putere doveditoare. Totodată, instanța mai reține că în baza Decretului 115/1959, în vigoare la data încheierii înscrisului prezentat de reclamant, tranzacțiile între vii având ca obiect terenuri erau interzise.
Ca atare, neîndeplinirea condițiilor de mai sus atrage ineficacitatea unei convenții care are ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra unui teren. D. urmare, instanța reține că odată cu încheierea înscrisului intitulat „Declarație”, prezentat de reclamant, nu a operat un transfer al dreptului de proprietate asupra terenului cu nr. top. 874-875/b înscris în CF 431 Ghilad ci s-ar putea eventual aprecia că înscrisul poate constitui o promisiune de vânzare-cumpărare în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra terenului în discuție. În această situație, autorul reclamantului, M. G., ar fi avut dreptul fie de a cere promitentului vânzător U. A. îndeplinirea obligației, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului, în măsura în care este posibil, fie rezoluțiunea convenției cu obligarea debitorului pârâte la plata de daune-interese.
Instanța mai reține de asemenea că, deși reclamantul solicită constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 493/14.07.2006, având ca obiect terenul în suprafață de 2063 mp cu nr. top. 874-875/b, invocând reaua-credință a pârâților în calitate de succesori ai autorului comun M. G., nu a reușit să facă dovada niciunei legături între promitentul vânzător din actul sub semnătură privată încheiat la data de 16.02.1989, respectiv U. A., și vânzătorii consemnați în contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită, respectiv S. G. și B. R..
Astfel instanța apreciază că în situația în care autorul reclamantului, M. G. nu a dobândit un drept de proprietate asupra terenului cu nr. top. 874-875/b înscris în CF 431 Ghilad, pârâtul S. G. și B. R. au înstrăinat în mod valabil dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.063 mp înscris în CF 431 Ghilad cu nr. top 874-875/b, către cumpărătorii M. D. și soția acestuia, perfectând contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 493/14.07.2006, reclamantul nefiind în măsură să solicite desființarea acestui contract invocând nulitatea absolută având ca temei înstrăinarea bunului altuia sau frauda creditorului.
Față de aspectele reținute, instanța apreciază că declarațiile martorilor cu privire la construirea a două case de către autorul reclamantului inclusiv pe terenul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută se cere a fi constatată, aspect recunoscut de pârâta M. L. prin răspunsul la interogatoriu, nu prezintă relevanță față de obiectul prezentei acțiuni.
D. urmare, instanța apreciază ca fiind neîntemeiată acțiunea formulată, fapt pentru care urmează a fi respinsă.
În temeiul disp. art. 453 alin. 1 c. proc. civilă, față de respingerea cererii reclamantului, instanța îl va obliga să achite pârâților S. G., M. L., M. E. G. și Gâltofeț D. A. cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat. Constatând, din documentele depuse în acest sens la dosar că onorariul de avocat solicitat este în cuantum de 2000 lei, instanța va obliga reclamantul la plata acestei sume, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Solicitarea reprezentantei reclamantului formulată cu ocazia dezbaterilor referitor la reducerea onorariului de avocat al pârâților este neîntemeiată, având în vedere că începând cu termenul din 15 octombrie 2014 pârâții au beneficiat de serviciile de asistență judiciară a avocatului ales iar cuantumul onorariului, raportat la munca depusă de avocat și la complexitatea cauzei, nu este unul excesiv și nu se impune reducerea lui.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. I., cu domiciliul procedural ales la SCPA Martonosy și Asociații din Timișoara, .. 2, ., în contradictoriu cu pârâții M. L. și M. E. G., ambele cu domiciliul în Timișoara, ., ., ., Gîltofeț D. A., domiciliată în Jebel, nr. 684, jud. T., S. G., domiciliat în D., ., jud. T. și Cocați Z.-D., domiciliată în Timișoara, .. 45, jud. T..
Obligă reclamantul M. I. la plata sumei de 2000 lei către pârâții S. G., M. L., M. E. G. și Gâltofeț D. A., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.02.2015.
Președinte, D. I. H. | ||
Grefier, I. S. |
Red. DIH – 02 aprilie 2015
Tehnored: I.S. – 4 martie 2015
8 ex./emis 6 .>
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1135/2015. Judecătoria DETA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 141/2015. Judecătoria DETA → |
|---|
