Plângere contravenţională. Sentința nr. 1258/2015. Judecătoria DETA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1258/2015 pronunțată de Judecătoria DETA la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 834/220/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL T.
.
operator de date cu caracter personal nr. 5271
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2007
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ nr. 1258
Ședința publică de la 10 septembrie 2015
Completul compus din
Președinte A. P. M.
Grefier F. V.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de reclamantul I. N., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T., împotriva procesului-verbal ., nr._ emis în data de 01.05.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns reclamantul fiind asistat de avocat O. C.-M., lipsește pârâtul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat O. C.-M., pentru reclamant, depune răspunsul date de Porsche România cu privire la performanțele autoturismului și solicită încuviințarea probei cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea auto, depune un înscris în acest sens.
Instanța respinge proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea auto, apreciind că aceasta nu este utilă cauzei.
Avocat O. C.-M., pentru reclamant, arată faptul că insistă în proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea auto, învederând faptul că fără administrarea acestei probe nu se vor putea aprecia din punct de vedere tehnic constatările surprinse în procesul-verbal, iar pronunțarea unei soluții, fără această probă, se va face în condițiile încălcării principiilor fundamentale ale procesului civil, respectiv acela al dreptului la un proces echitabil și al egalități părților, procesul-verbal ., nr._ emis în data de 01.05.2015 este un act juridic care se bucură de o prezumție de adevăr care poate fi răsturnată numai printr-o administrare completă și concludentă a probelor.
Instanța văzând că nu s-au solicitat probe noi, nu s-au invocat excepții,
instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Avocat O. C.-M., pentru reclamant, solicită admiterea plângerii contravenționale așa cu a fost ea formulată, solicitând amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 08.05.2015, reclamantul I. N., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T., a solicitat ca prin hotărârea ce se v-a pronunța să se dispună, în principal, anularea procesului-verbal ., nr._ emis în data de 01.05.2015 și absolvirea sa de măsurile luate prin acesta.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, procesul-verbal ., nr._ emis în data de 01.05.2015 este nelegal și netemeinic pentru următoarele considerente: măsura de sancționare a fost dispusă deși el nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, împrejurare care o va dovedi cu înscrisuri și martor.
Reclamantul a menționat că pe baza probatoriului pe care îl va administra se va putea constata că se impune anularea procesului-verbal, de altfel, lipsesc date și elemente strict necesare și prevăzute de lege pentru ca acesta să fie întocmit în condiții legale, împrejurări care fac ca procesul-verbal să fie lovit de nulitate.
Pe fondul plângerii contravenționale a precizat că împrejurările de fapt, în mod real, s-au derulat cu totul altfel decât s-a reținut în procesul-verbal, așa încât contravenția reținută și sancționată ne subzistă.
Alăturat plângerii contravenționale au fost atașate: taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, dovada de circulație, copia procesului-verbal, copia cărții de identitate.
Pârâtului i-au fost comunicate atât plângerea contravențională cât și actele alăturate acesteia.
La data de 29.05.2015, la solicitarea instanței, Inspectoratul de Poliție Județean T. – Serviciul Rutier a depus la dosar întreaga documentație care a stat la baza sancționării contravenționale a reclamantului.
La data de 12.06.2015 pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea valabilității actului de sancționare.
Pe fondul cauzei a apreciat că motivele învederate de către reclamant sunt neîntemeiate, acesta făcându-se vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, din probele existente la dosarul cauzei, rezultând fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul-verbal corespunde realității.
Pârâtul a menționat faptul că din analiza procesului-verbal ., nr._ emis în data de 01.05.2015, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 aliniat (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cât și cele prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, contravenientul semnând de luare la cunoștință, fără a face obiecțiuni.
Pârâtul a mai precizat faptul că reclamantul deși a formulat plângere contravențională împotriva actului de constatare și sancționare pe care l-a calificat ca netemeinic, acesta nu a administrat niciun mijloc de probă împotriva actului pe care îl contestă, iar susținerile acestuia sunt lipsite de relevanță, având în vedere că abaterea săvârșită a fost înregistrată cu mijloace tehnice și observând că reclamantul nu a propus probe în dovedirea susținerilor sale, astfel că atâta timp cât acesta nu a adus probe pertinente, ori nu invocat împrejurări credibile, cele reținute de către agentul constatator în procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate.
Conform art. 315 aliniat 2 Cod procedură civilă se opune la audierea ca martori a persoanelor care sunt rude cu reclamantul sau au interes în cauză și totodată se opune administrării în cauză a probelor cu caracter extrajudiciar întrucât acestea nu respectă principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil.
În temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 223 aliniat 3 coroborat cu art. 411 aliniat 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea și în lipsă.
La data de 18.06.2015 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat înlăturarea susținerilor pârâtului cuprinse în întâmpinare, acestea nefiind relevante și fiind lipsite de suport instituțional și probatoriu, iar pe cale de consecință a solicitat admiterea plângerii contravenționale respectiv anularea procesului-verbal și absolvirea sa de măsurile dispuse prin acesta.
În motivare a arătat că în ceea ce privește apărările de fond, susținerile și apărările pârâtului cuprinse în întâmpinare sunt lipsite de relevanță juridică și nu pot fi luate în considerare de către instanță în pronunțarea soluției, ele reprezentând generalități referitoare la procesul-verbal de contravenție contestat.
S-a mai menționat că așa cum a arătat în plângere și rezultă inechivoc din chiar înscrisurile aflate în dosar și din probele pe care le-a solicitat și urmează a se administra procesul-verbal de contravenție este marcat de nelegalitate din mai multe considerente.
Măsura de sancționare a fost dispusă deși nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, împrejurare pe care o poate dovedi cu acte și martor, solicitând în acest sens cca instanța să intervină pentru lămurirea strictă și reală a împrejurărilor de fapt.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ emis în data de 01.05.2015, s-a dispus sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 877,5 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe timp de 90 de zile pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.102 alin.3 și cu avertisment pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr195/2002.
S-a reținut în sarcina petentului că în data de 01.05.2015 la ora 18,52 pe DN 59 B km 21+500 metri a condus autoturismul marca AUDI cu nr._ cu viteza de 114 km /ora, depășind cu 54 km/h limita legal admisă și fără a avea asupra sa permisul de conducere.
Împotriva procesului verbal de contravenție petentul a formulat, în termen legal, prezenta plângere.
Procesul verbal contestat a fost încheiat în prezența petentului,fiind semnat de către acesta.
Verificând potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, raportat la faptele contravenționale reținute în sarcina petentului, instanța a constatat că prin raportare la jurisprudența CEDO, trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală în sensul art. 6 din Convenția Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal; 2) natura faptei;3) natura și gradul de severitate a sancțiunii aplicate.
În cauză, nerespectarea regulilor privind viteza regulamentară și nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute de lege, reprezintă fapte contravenționale și nu penale. Deasemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 877,5 lei și avertisment ,dar și prin suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe timp de 90 de zile. Pe de altă parte rațiunea urmărită de către legiuitor în încriminarea acestei fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice. Totodată nerespectarea regulilor privind viteza regulamantară poate genera o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice, cât și consecințe deosebit de grave.
Având în vedere Hotărârea din 23 noiembrie 2006 a Marii Camere, pronunțată în caza Jussila împotriva Finlandei, unde Curtea Europeană analizează propria jurisprudență în materie, evidențiind existența unor acuzații penale, cu grad de severitate diferit, făcând distincție între infracțiunile prevăzute de dreptul penal și restul faptelor penale, altele decât infracțiunile, situație în care garanțiile procesual penale recunoscute de art. 6 din Convenție nu se vor aplica în aceeași măsură faptelor penale altele decât infracțiunile, astfel că, prin raportare la sancțiunile aplicate petentului și la natura faptelor, instanța a concluzionat că faptele reținute în sarcina petentului nu reprezintă o acuzație în materie penală ,dar există consecințele următoare: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă niciuna din aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează aceste garanții se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
Jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă procesului-verbal de contravenție și cu atât mai mult să-l lipsească de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta proporționalitatea dintre scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale și mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționată contravențional.
Din această perspectivă, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are prin el însuși forța probantă și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu înseamnă a nega prezumția de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art.6 din Convențiea Europeană.
Astfel că, sub aspectul temeiniciei, instanța va reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt reținute și a încadrării în drept până la proba contrară, probă ce revine în condițiile art.1169 C.civ. contestatorului.
Instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 100 alin. 2 lit. e) din OUG 195/2002 ca este contravenție si se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a –IV –a de sancțiuni depășirea cu mai mult de 50 km /h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Disp. art. 109 din OG nr.2/2001 stipulează la alin. 2 „Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. (3) In cazurile prevazute la alin.(2), procesul-verbal se poate incheia si in lipsa contravenientului, dupa stabilirea identitatii conducatorului de vehicul, mentionandu-se aceasta in procesul-verbal, fara a fi necesara confirmarea faptelor de catre martori.
De asemenea, potrivit art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 rep „în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.”
Iar conform art.101 alin.1 pct 18 constituie contravenție se sancționează cu amenda prevăzută in clasa a –III –a de sancțiuni nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art.35 alin.2( actele de identitate, permisul de conducere, documentele de înmatriculare.....)
Analizând dispozițiile de mai sus, instanța reține că în situația în care un conducător auto depășește viteza legală, pentru a-i fi imputată fapta și pentru ca acesta să fie sancționat contravențional trebuie ca viteza de deplasare a acestuia să fie depistată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
Astfel, în materia depășirii limitelor de viteză, contravenientul se află în imposibilitate absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal de contravenție, în această situație sarcina probei revenind organului contestator care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției.
Instanța va reține că situația de fapt descrisă în procesul verbal contestat corespunde realități, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin 3 lit e din OUG nr.195/2002 precum și de săvârșirea faptei prev. de art.101 alin.1 pct 18.
Instanța nu va reține că viteza de deplasare a petentului era mai mică decât cea înregistrată pentru că rezultatul unei măsurări de viteză efectuată cu cinemometrul nu înglobează limitele erorilor tolerate, ci înglobează o eroare de măsurare a cărei valori poate diferi de la o măsurare la alta, iar la controlul metrologic legal efectuat periodic prin verificări metrologice se urmărește ca aceste erori de măsurare să se încadreze în limitele erorilor tolerate impuse. Ulterior efectuării controlului metrologic legal utilizatorul are obligația de a respecta instrucțiunile de instalare, punere în funcțiune și utilizare, elaborate de producător. Verificarea încadrării în cerințele cuprinse în NML 021-05 ( printre care se numără și încadrarea în limitele erorilor tolerate, conform paragrafului 3.1.1 ) se realizează în principal cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele.
Întrucât la dosar a fost depus de către intimată buletinul de verificare metrologică a cinemometrului folosit ( fila 21) precum CD cu înregistrarea faptei reținute în sarcina reclamantului (fila 16) și atestatul agentului constatator (fila 17) instanța va constata că viteza cu care circula petentul la volanul auto marca AUDI nr._ în data de 01.05.2015ora 18:52 la km 21+500 metri ( zonă în care limita de viteză este de 60km/oră) a fost de 114 km/h, cinemometrul montat pe autospeciala poliției indicând corect viteza și întrucât agentul constatator este o persoană calificată, va aprecia că au fost respectate instrucțiunile de instalare, punere în funcțiune și utilizare elaborate de producătorul aparatului, din buletinul de verificare metrologică existent la dosar rezultă că aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_ măsoară viteza atât în regim staționar cât și în regim de deplasare.
Astfel, în măsura în care în procesul-verbal este indicat numărul și . și marca și numărul autoturismului pe care a fost montat aparatul radar cu care s-a măsurat viteza cu care a circulat petentul la volanul autoturismului, putându-se verifica dacă sunt îndeplinite condițiile art.109 alin.2 din O.G nr.195/2002, respectiv dacă viteza a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, procesul verbal fiind susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are o altă probă de nevinovăție, se poate susține temeinicia acestuia fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si recunoscuta de Curtea Europeana în numeroase cauze referitoare la contraventii ( cauza A. împotriva României).
Dealtfel, petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt cu privire la faptele contravenționale reținute în sarcina sa. Instanța nu va da eficiență susținerii petentului că din înregistrarea video depusă la dosar de către pârât rezultă faptul că în decurs de o secundă autoturismul condus de către petent a fost înregistrat cu două viteze, respectiv 69 km/h și 114 km/h, ceea ce este imposibil din punct de vedere tehnic. În urma vizionării filmării, instanța va aprecia că viteza T 69 care apare pe înregistrare aparține vehicului care a ieșit din raza de înregistrare a aparatului radar, fiind cert că autoturismul condus de către petent în momentul înregistrării a avut viteza de 114 km/h apoi, petentul a redus treptat viteza în momentul observării autospecialei de politie.
Instanța mai reține și că petentul nu contestă că în data menționată a condus autoturismul menționat în procesul verbal fără a avea asupra sa actele de identitate, permisul de conducere, documentele de înmatriculare.
Astfel că, instanța va da eficiență constatărilor personale ale agentului constatator, care conferă forța probantă procesului verbal și care pot constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului până la proba contrară, probă ce revine contestatorului. Însă petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa . Astfel că, instanța va aprecia ca petentul se face vinovat și de săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de art. 101 alin.1 pct 18 din OUG 195/2002.
Astfel că, sub aspectul temeiniciei, instanța va reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt reținute și a încadrării în drept până la proba contrară, probă ce revine contestatorului.
În consecință, avându-se în vedere împrejurarea că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție – deși, potrivit disp. art.249 C.proc.civ., lui îi incumba sarcina acestei probe – și ținându-se seama și de faptul că în speță nu există vreo cauză de nulitate absolută a procesului verbal care să poată fi reținută din oficiu, instanța constată așadar că forța probantă a procesului verbal nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată- amenda în cuantum de 877,5 lei( echivalentul a 9 puncte-amenda, punctajul minim conform clasei IV de sancțiuni – art.98 alin.4 lit.d din OUG nr.195/2002) cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce și sancțiunea avertisment pentru fapta prev. de art 101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002, în cauză, agentul constatator a aplicat corect dispozițiile legale prev. de art.20 alin 1 din OG 2/2001 coroborate cu art.10 alin.1 și 2 ( în situația săvârșirii de către o persoană a mai multor contravenții în același timp, constatate de către același agent constatator se întocmește un singur proces verbal, aplicându-se pentru fiecare faptă o sancțiune, care se cumulează și al căror total nu poate depăși dublul maxim prevăzut de lege pentru contravenția cea mai grea) și a individualizat corect sancțiunile
Fată de aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent și va menține procesul verbal ca legal și temeinic întocmit.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravenționale formulată de petentul I. N. având CNP_ cu domiciliul în Pitești, ., nr. 1, ., etaj 4, ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T. cu sediul în Timișoara, .. 44-46, județul T., împotriva procesului-verbal ., nr._ emis în data de 01.05.2015.
Menține procesul-verbal ., nr._ emis în data de 01.05.2015 ca fiind legal și temeinic.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare .Apelul se depune la Judecătoria D..
Pronuntata în ședinta publica din 10.09.2015.
Președinte Grefier
A. P. M. F. V.
Redactat APM 30.09.2015.
Tehnoredactat FV 30.09.2015.
4 exemplare / 2 exemplare comunicate părților.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1332/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1268/2015. Judecătoria... → |
|---|
