Plângere contravenţională. Sentința nr. 1335/2015. Judecătoria DETA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1335/2015 pronunțată de Judecătoria DETA la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 1335/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL T.
.
operator de date cu caracter personal nr. 5271
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2007
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ nr. 1335
Ședința publică de la 24 septembrie 2015
Completul compus din
Președinte A. P. M.
Grefier F. V.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de reclamantul T. M. V., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T., împotriva procesului-verbal ., nr._ emis în data de 02.12.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile și martorul F. A. L..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, față de procesul-verbal de executare a mandatului de aducere, efectuat de Plt. maj. S. C. din cadrul de Inspectoratului de Jandarmi Județean T., constată imposibilitatea administrării probei testimoniale cu martorul F. A. L..
Instanța văzând că nu s-au solicitat probe noi, nu s-au invocat excepții, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 20.03.2015, ca urmare a declinării conform dispozițiilor sentinței civile nr. 3166/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, reclamantul T. M. V., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T., a solicitat admiterea plângerii și anularea procesului-verbal ., nr._ emis în data de 02.12.2014, iar pe cale de consecință exonerarea sa de la plata amenzii și a punctelor de amendă precum și restituirea permisului de conducere.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în fapt, circulând regulamentar la data de 02.12.2014 cu autoturismul marca VW având nr. de înmatriculare_, în jurul orelor 1633, pe DN 59, după ce a efectuat o manevră de depășire a marcajului longitudinal discontinuu care desparte sensurile de mers. În limitele de viteză, fiind îndreptățit a efectua acea manevră în lipsa unor mașini care să fi venit din față, și fără a crea probleme în trafic, la un interval scurt de timp a fost oprit de către un echipaj de poliție și sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 350+540 lei, 10 puncte amendă și reținerea permisului de conducere, motivând în mod ne-real că a efectuat manevra de depășire a autovehiculului aflat în fața sa peste marcajul continuu simplu.
Reclamantul a arătat că dintre locul în care se afla agentul de poliție și unde a susținut că a perceput situația dată, și locul unde a început și încheiat manevra de depășire era destul de mare și ca atare nu îi permitea acestuia să facă o apreciere exactă a manevrei de depășire, presupunând în mod eronat că a depășit marcajul continuu fără a arăta nici o probă în acest sens.
S-a precizat că practic a fost sancționat fără motiv, în speță nesubzistând rațiunea aplicării sancțiunii contravenționale fiind obligat în mor ilegal la plata unei sume de bani pe care nu o datorează, deoarece descrierea faptei făcută într-un mod generic de către agentul constatator, lipsind elementele concrete de natură a proba cele arătate în procesul-verbal nu satisface cerința legală, procesul-verbal astfel încheiat fiind lovit de nulitate.
În drept plângerea contravențională a fost întemeiată pe dispozițiile art. 118 din OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice.
În temeiul dispozițiilor art. 411 aliniat 2 teza a-II-a a solicitat judecarea în lipsa sa.
În probatoriu a solicitat interogatoriu, martori, înscrisuri și orice mijloace de probă a căror necesitate ar reieșii din dezbateri.
În susținerea plângerii au fost atașate împuternicire avocațială, taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, procesul-verbal ., nr._ emis în data de 02.12.2014, cartea de identitate a reclamantului.
Pârâtului i-a fost comunicată plângerea contravențională iar la data de 15.01.2015 acesta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara, pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea valabilității actului da sancționare.
Pe fondul cauzei a apreciat că motivele învederate de către reclamant sunt neîntemeiate, acesta făcându-se vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, din probele existente la dosarul cauzei, rezultând fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul-verbal corespunde realității.
S-a solicitat a se avea în vedere faptul că abaterea săvârșită de reclamant a fost constatată la fața locului de agentul de poliție legal abilitat în acest sens, acesta percepând în timp real abaterea săvârșită, prin propriile simțuri (ex propriis sesnsibus).
Față de motivele acțiunii, pârâtul, în primul rând, a susținut și a solicitat a se avea în vedere faptul că abaterea săvârșită de către reclamant a fost constatată la fața locului personal de către agentul de poliție care a fost legal abilitat în acest sens, acesta percepând în timp real abaterea săvârșită, prin propriile simțuri (ex propriis sensibus).
S-a solicitat a se poate observa faptul că legislația conferă putere actelor întocmite de către un agent aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constatările sale fiind girate cu prezumția de temeinicie și legalitate, a mai menționat pârâtul.
Pornind de la aceste premise se poate lesne observa faptul că legislația conferă putere actelor întocmite de către un agent aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constatările sale fiind girate cu prezumția de temeinicie și legalitate, a mai menționat pârâtul.
Procesul-verbal de contravenție fiind un act întocmit de un agent în exercițiul funcțiunii, pârâtul a solicitat recunoașterea valorii probatorii a acestui înscris care constată starea de fapt, beneficiind de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și veridicitate, având forță probantă, se execută din oficiu, fiind întocmit în forma ,,ad validitatem" cu respectarea condițiilor de forma și fond în scopul producerii efectelor juridice pentru care a fost întocmit.
Conform art. 315 aliniat 2 Cod procedură civilă se opune la audierea ca martori a persoanelor care sunt rude cu reclamantul sau au interes în cauză.
În temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 223 și art. 411 aliniat 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea și în lipsă.
La data de 15.01.2015 Inspectoratul de Poliție Județean T. – Serviciul Rutier a depus la dosar documentația care a stat la baza sancționării contravenționale a reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 3166/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii contravenționale formulată de reclamantul T. M. V., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T., împotriva procesului-verbal ., nr._ emis în data de 02.12.2014, în favoarea Judecătoriei D..
La data de 20.03.2015 dosarul a fost înregistrat la Judecătoria D. sub nr._ .
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martori.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ emis în data de 02.12.2014, s-a dispus sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.100 alin.3 lit. e din OUG nr195/2002 și cu amenda în cuantum de 540 lei pentru fapta prevăzută de art.101 alin.1 pct 18 din OUG nr. 195/2002 .
S-a reținut în sarcina petentului ca în data de 02.12.2014 la ora 16:30 pe DN 59 la km 2+850 m a condus auto marca VW cu nr_ și a depășit un autovehicul în zona de acțiune a indicatorului ce semnificația depășirea autovehiculelor, cu excepția motocicletelor fără ataș, interzisă, de asemenea nu a avut asupra sa permisul de conducere ,faptele contravenționale reținute în sarcina petentului fiind prevăzute de art.100 alin.3 lit.e și art. 101 alin.1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.
Împotriva procesului verbal de contravenție petentul a formulat, în termen legal, plângere.
Procesul verbal contestat a fost încheiat în prezența petentului, fiind semnat de către acesta .
Instanța nu va reține motivul de nulitate constând în descrierea generică a faptei, agentul constatator individualizând contravenția prin suficiente elemente de fapt, nerezumându-se doar la reluarea abstractă a textului de lege care consacră contravenția reținută în sarcina petentului.
Verificând potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 din Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind indicat actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția reținută în sarcina petentului, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța a constatat că prin raportare la jurisprudența CEDO, trebuie analizat, în fiecarea caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală în sensul art. 6 din Convenția Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal; 2) natura faptei;3) natura și gradul de severitate a sancțiunii aplicate.
În cauză, nerespectarea regulilor privind depășirea reprezintă o faptă contravențională și nu penală. Deasemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de total de 900 lei ,dar și prin suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile . Pe de altă parte rațiunea urmărită de către legiuitor în încriminarea acestei fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice. Totodată nerespectarea regulilor privind depășirea poate genera o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice, cât și consecințe deosebit de grave.
Astfel, prin raportare la sancțiunea aplicată și la natura faptei, instanța a concluzionat că fapta reținută în sarcina petentului nu reprezintă o acuzație în materie penală dar consecințele sunt următoare: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă niciuna din aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează aceste garanții se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
Jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă procesului-verbal de contravenție și cu atât mai mult să-l lipsească de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta proporționalitatea dintre scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale și mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționată contravențional.
Din această perspectivă, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are prin el însuși forța probantă și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu înseamnă a nega prezumția de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art.6 din Convențiea Europeană.
Astfel că, sub aspectul temeiniciei, instanța va reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt reținute și a încadrării în drept până la proba contrară, probă ce revine în condițiile art.1169 C.civ. contestatorului.
Instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 100 alin. 3 lit.e din OUG 195/2002 este contraventie si se sanctioneaza cu amendaprevăzută înclasa a-II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce o perioadă de 30 zile, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:
e) nerespectarea regulior privind depășirea.
Totodată, instanța va avea în vedere și dispozițiile art.120 lit. i) din H 1391/2006, conform cărora: se interzice depășirea vehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
Iar conform art.101 alin.1 pct 18 constituie contravenție se sancționează cu amenda prevăzută in clasa a –III –a de sancțiuni nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art.35 alin.2( actele de identitate, permisul de conducere, documentele de înmatriculare.....)
Petentul a contestat în plângerea contravențională săvârșirea contravenției prevăzute de art.. 100 alin. 3 lit.e din OUG 195/2002, respectiv depășirea neregulamentară efectuată în zona incidenței indicatorului depășirea autovehiculelor, cu excepția motocicletelor fără ataș, interzisă, necontestând însă, că în data menționată a condus autoturismul fără a avea asupra sa permisul de conducere.
Instanța va avea în vedere faptul că procesul-verbal de constatare a contravenției, legal întocmit, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. Totuși, conferirea forței probante procesului verbal de constatare a contravenției nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 din Convenția europeană. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
Întrucât situația de fapt expusă în procesul verbal de constatare a contravenției are valoare unei dovezi depline până la proba contrară, prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost investit de către stat, petentul, care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal, are posibilitatea să administreze probe sub aspectul temeiniciei actului constatator, probe de natură a răsturna prezumția relativă de veridicitate a actului constatator.
Însă, din probele administrate, instanța apreciază că prezumția de veridicitate a procesului verbal de contravenție nu a fost răsturnată, petentul nereușind să dovedească instanței că starea de fapt consemnată în procesul verbal contestat nu corespunde realității .
În consecință, avându-se în vedere împrejurarea că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție – deși, potrivit dispozițiilor art. 249 finală Cod procedură civilă, îi incumba sarcina acestei probe – și ținându-se seama și de faptul că în speță nu există vreo cauză de nulitate absolută a procesului verbal care să poată fi reținută din oficiu, instanța constată așadar că forța probantă a procesului verbal nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa, petentul în data de 02.12.2014 la ora 16:30 pe DN 59 la km 2+850 m a condus auto marca VW cu nr_ și a depășit un autovehicul în zona de acțiune a indicatorului ce semnificația depășirea autovehiculelor, cu excepția motocicletelor fără ataș, interzisă, de asemenea nu a avut asupra sa permisul de conducere ,făcându-se, astfel, vinovat de faptele contravenționale reținute în sarcina sa .
În ceea ce privește amenda contravențională în cuantum de 360 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.100 alin.3 lit. e din OUG nr195/2002 și amenda în cuantum de 540 lei pentru fapta prevăzută de art.101 alin.1 pct 18 din OUG nr. 195/2002, instanța constată că sancțiunile aplicate sunt corect individualizate raportat la gravitatea faptelor, urmând a fi menținute, agentul constatator întocmind procesul verbal contestat cu respectarea dispozițiilor art.20 alin.1 și art.10 alin.1și 2 din O.G nr.2/2001 conform cărora în situația săvârșirii de către o persoană a mai multor contravenții în același timp, constatate de către același agent constatator, se întocmește un singur proces verbal, aplicându-se pentru fiecare faptă câte o sancțiune, care se cumulează și al căror total nu poate depăși dublul maxim prevăzut de lege pentru contravenția cea mai gravă. În cauză, agentul constatator, a constatat săvârșirea a două fapte contravenționale și a aplicat pentru fiecare faptă câte o sancțiune, cumulându-le .
Fată de aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent și va menține procesul verbal ca legal și temeinic întocmit.
Fără cheltuieli de judecată.
DISPUNE
Respinge plângerea contravenționale formulată de reclamantul T. M. V. având CNP_ cu domiciliul în Gătaia, ., județul T., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T. cu sediul în Timișoara, .. 44-46, județul T., împotriva procesului-verbal . nr._ emis în data de 02.12.2014.
Menține procesul-verbal ., nr._ emis în data de 02.12.2014, ca fiind temeinic și legal.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria D..
Pronuntata în ședinta publică din 24.09.2015.
Președinte Grefier
A. P. M. F. V.
Redactat APM 7.10.2015.
Tehnoredactat FV 7.10.2015.
4 exemplare / 2 exemplare comunicate părților.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1251/2015. Judecătoria DETA | Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 1336/2015.... → |
|---|
