Plângere contravenţională. Sentința nr. 1157/2015. Judecătoria DETA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1157/2015 pronunțată de Judecătoria DETA la data de 20-08-2015 în dosarul nr. 1157/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D.
JUDEȚUL T.
.
operator de date cu caracter personal nr. 5271
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2007
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1157
Ședința publică din data de 20 august 2015
Completul compus din
Președinte A. P. M.
Grefier F. V.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de reclamanta M. R. I., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T., împotriva procesului-verbal ., nr._ emis în data de 26.09.2014.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care,
Instanța văzând că nu s-au solicitat probe noi, nu s-au invocat excepții, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr._ la data de 08.05.2015, ca urmare a declinării competenței teritoriale conform sentinței civile nr. 2689/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, reclamanta M. R. I., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T., a solicitat a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 26.09.2014.
În motivarea plângerii contravenționale, petenta a arătat că procesul-verbal este netemeinic și nelegal deoarece cele consemnate nu corespund cu realitatea, neexistând vreo probă, cum ar fi înregistrarea video a faptei. Totodată, nu este menționat nici locul exact al săvârșirii contravenției sau direcția de deplasare.
Petenta a mai precizat că în procesul-verbal nu s-a consemnat luarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule, astfel că această măsură a rămas fără obiect.
În apărarea sa petenta a mai invocat practică judiciară și dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
Prin întâmpinarea formulată în termenul legal intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, procesul-verbal fiind atât legal cât și temeinic.
În motivare, intimatul a arătat că la data de 26.09.2014, petenta a condus autoturismul marca Renault Fluence cu nr. de înmatriculare_ pe DN 59 km 20+600 m, fiind înregistrat de radarul montat pe autospeciala MAI_ rulând cu viteza de 127 km/h în zonă de limitare la 70 km/h. Astfel, s-au încălcat dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, încheindu-se procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ prin care petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 810 lei, luându-se față de aceasta și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile, conform art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.
A mai precizat intimatul că aparatul radar deține buletin de verificare metrologică valabil, montat pe autospeciala MAI_, fapta fiind constatată de agentul de poliție cu ajutorul aparatului radar, prin propriile simțuri.
În drept, au fost invocate prevederile art. 315 alin. 1 C.proc.civ. și art. 411 alin. 2 C.proc.civ.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu documentația depusă la dosar.
În ședința publică din data de 04.02.2015 instanța a dispus emiterea unei adrese intimatului cu solicitarea de a ne comunica care este cea mai apropriată localitate de locul săvârșirii contravenției, pentru stabilirea competenței teritoriale a instanței. Prin adresa nr._/G.A/25.02.2015 intimatul ne-a comunicat că localitatea cea mai apropiată este loc. Pădureni, iar instanța competentă din punct de vedere teritorial este Judecătoria D..
Prin sentința civilă nr. 2689/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ s-a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii contravenționale formulată de petenta M. R. I., împotriva procesului-verbal . nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T., în favoarea Judecătoriei D..
La data de 08.05.2015 dosarul a fost înregistrat la Judecătoria D. sub nr._ .
La data de 23.06.2015, la solicitarea instanței, DRDP Timișoara a depus adresa nr. 230/534/22.06.2015.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele :
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ emis în data de 26.09.2014,, s-a dispus sancționarea petentei cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.102 alin.3 lit e din OUG nr195/2002 și cu sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
S-a reținut în sarcina petentei că în data de 26.09.2014 la ora 10:52 pe DN 59 B la km 21+600 a condus autoturismul cu nr._ cu viteza de 127 km /ora, depășind cu 57 km/h limita legal admisă de 70 km/h.
Împotriva procesului verbal de contravenție petenta a formulat, în termen legal, prezenta plângere.
Procesul verbal contestat a fost încheiat în prezența petentei, fiind semnat de către aceasta, iar la rubrica obiecțiuni s-a consemnat că petenta a avut o urgență și a fost oprită la începutul sectorului de drum cu limitare de viteză.Verificând potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța a constatat că prin raportare la jurisprudența CEDO, trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală în sensul art. 6 din Convenția Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal; 2) natura faptei;3) natura și gradul de severitate a sancțiunii aplicate.
În cauză, nerespectarea regulilor privind viteza reprezintă o faptă contravențională și nu penală. Deasemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 810 lei ,dar și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile . Pe de altă parte rațiunea urmărită de către legiuitor în încriminarea acestei fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice. Totodată nerespectarea regulilor privind viteza poate genera o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice, cât și consecințe deosebit de grave.
Astfel, prin raportare la sancțiunea aplicată și la natura faptei, instanța a concluzionat că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală în sensul Convenției cu consecințele următoare: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă niciuna din aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează aceste garanții se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
Jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă procesului-verbal de contravenție și cu atât mai mult să-l lipsească de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta proporționalitatea dintre scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale și mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționată contravențional.
Din această perspectivă, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are prin el însuși forța probantă și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu înseamnă a nega prezumția de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art.6 din Convenția Europeană.
Astfel că, sub aspectul temeiniciei, instanța va reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt reținute și a încadrării în drept până la proba contrară, probă ce revine contestatorului.
Instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 102 alin. 3 lit e din OUG 195/2002 ca este contravenție si se sancționează cu amenda prevăzută in clasa a –IV –a de sancțiuni depășirea cu mai mult de 50 km /h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Disp. art. 109 din OG nr.2/2001 stipulează la alin. 2 „Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, iar potrivit alin. 3: În cazurile prevăzute la alin. 2, procesul verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.”
De asemenea, potrivit art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 rep „în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.”
Analizând dispozițiile de mai sus, instanța reține că în situația în care un conducător auto depășește viteza legală, pentru a-i fi imputată fapta și pentru ca acesta să fie sancționat contravențional trebuie ca viteza de deplasare a acestuia să fie depistată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
Astfel, în materia depășirii limitelor de viteză, contravenientul se află în imposibilitate absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal de contravenție, în această situație sarcina probei revenind organului contestator care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției.
Instanta va reține că situația de fapt descrisă în procesul verbal contestat corespunde realități, petenta făcându-se vinovată de săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin 3 lit e din OUG nr.195/2002.
Instanța nu va reține că viteza de deplasare a petenteii era mai mică decât cea înregistrată pentru că rezultatul unei măsurări de viteză efectuată cu cinemometrul nu înglobează limitele erorilor tolerate, ci înglobează o eroare de măsurare a cărei valori poate diferi de la o măsurare la alta, iar la controlul metrologic legal efectuat periodic prin verificări metrologice se urmărește ca aceste erori de măsurare să se încadreze în limitele erorilor tolerate impuse. Ulterior efectuării controlului metrologic legal utilizatorul are obligația de a respecta instrucțiunile de instalare, punere în funcțiune și utilizare, elaborate de producător. Verificarea încadrării în cerințele cuprinse în NML 021-05 ( printre care se numără și încadrarea în limitele erorilor tolerate, conform paragrafului 3.1.1 ) se realizează în principal cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele.
La dosar a fost depus de către intimată buletinul de verificare metrologică a cinemometrului montat pe auto cu nr. MAI_ ( fila 19) precum și atestatul agentului constatator (fila 19).
Din înregistrarea video( 43) și din înscrisul depus de către CNADNR la fila 12 instanța va constata că viteza cu care circula petenta la volanul auto cu nr._ în afara localității pe DN 59 km 21+600 ( drum pe care limita de viteză era de 70 km/h ) a fost de 127 km/h, cinemometrul montat pe autospeciala poliției indicând corect viteza și întrucât agentul constatator este o persoană calificată, va aprecia că au fost respectate instrucțiunile de instalare, punere în funcțiune și utilizare elaborate de producătorul aparatului. Instanța nu va considera întemeiată apărarea petentului cum că aparatul radar nu era omologat să măsoare viteza în regim staționar întrucât din buletinul de verificare metrologică existent la dosar ( fila 19) rezultă că aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_ măsoară viteza atât în regim staționar cât și în regim de deplasare.
Astfel, în măsura în care în procesul-verbal este indicat numărul autoturismului pe care a fost montat aparatul radar cu care s-a măsurat viteza cu care a circulat petentul la volanul autoturismului, putându-se verifica dacă sunt îndeplinite condițiile art.109 alin.2 din O.G nr.195/2002, respectiv dacă viteza a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, procesul verbal fiind susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are o altă proba de nevinovăție, se poate susține temeinicia acestuia fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si recunoscuta de Curtea Europeana în numeroase cauze referitoare la contraventii ( cauza A. împotriva României).
De altfel, petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt cu privire la fapta contravențională reținută în sarcina sa.
În consecință, avându-se în vedere împrejurarea că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție – deși, potrivit disp. art.249 C.proc.civ., lui îi incumba sarcina acestei probe – și ținându-se seama și de faptul că în speță nu există vreo cauză de nulitate absolută a procesului verbal care să poată fi reținută din oficiu, instanța constată așadar că forța probantă a procesului verbal nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată- amenda în cuantum de 810 lei( echivalentul a 9 puncte-amenda, punctajul minim conform clasei IV de sanctiuni – art.98 alin.4 lit.d din OUG nr.195/2002) cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 zile, în cauză, agentul constatator a aplicat corect aceste dispozitii legale și a individualizat corect sancțiunea.
În procesul verbal a fost menționat temeiul de drept al contravenției și al sancțiunilor prevăzute de lege, a fost menționată luarea măsurii tehnico administrative a reținerii permisului și a fost adăugată mențiunea referitoare la perioada de 90 zile de suspendare a permisului de conducere. Este necontestat faptul că petentei i-a fost eliberată dovada reținerii permisului de conducere, fiind depusă de către petentă la fila 8 a dosarului
În baza art. 109 alin. 9, OUG nr. 195/2002 se completează cu cele ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, dacă prin prezenta ordonanță de urgență nu se dispune altfel.
Potrivit art. 96 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului. Suspendarea dreptului de a conduce autovehicule este una din sancțiunile complementare.
Potrivit art. 180 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, adoptat prin HG nr. 1391/2006, *În cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1A, care va cuprinde în mod obligatoriu: data, ora și locul unde este încheiat; gradul profesional, numele și prenumele agentului constatator, unitatea din care acesta face parte; numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reședința contravenientului, numărul și . de identitate ori, în cazul cetățenilor străini, al persoanelor fără cetățenie sau al cetățenilor români cu domiciliul în străinătate, . numărul pașaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberării acestuia și statul emitent; descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; numărul punctelor-amendă aplicate și valoarea acestora, posibilitatea achitării de către persoana fizică, în termen de cel mult două zile lucrătoare, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, sancțiunea contravențională complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativă dispusă; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale; termenul de exercitare a căii de atac, semnătura agentului constatator și unitatea de poliție la care se depune plângerea.*. Potrivit art. 181 din același act normativ, în privința contravențiilor constatate cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 au și natura juridică a unor norme de interpretare oficială autentică a normelor juridice pentru a căror aplicare au fost adoptate. Din prevederile legale mai sus arătate, care constituie dreptul comun în materia contravențiilor la regimul rutier, prevăzute de art. 195/2002, având în vedere și că sancțiunea complementară este prevăzută de lege pentru o . contravenții, atât pentru cele pentru care este necesară utilizarea mijloacelor tehnice omologate, cât și pentru cele pentru care legalitatea constatării nu este condiționată de utilizarea unor astfel de mijloace, observând că modelul 1A stabilit de legiuitor nu cuprinde mențiunea expresă referitoare și la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, spre deosebire de celelalte sancțiuni complementare la care face referire, rezultă că, potrivit legii, aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce se dispune prin procesul verbal, așa cum prevede art. 96 din OUG nr. 195/2002, prin luarea și menționarea măsurii tehnico administrative a reținerii permisului de conducere, ca formă de executare, potrivit art. 97 din OUG nr. 195/2002 raportat la art. 180 alin. 1 și 189 din Regulamentul de aplicare.
În speță agentul constatator nu a utilizat modelul prevăzut de anexa 1D prevăzut de Regulament pentru contravențiile pentru constatarea cărora este necesară utilizarea unui mijloc tehnic omologat, model care include și mențiunea referitoare la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, însă, având în vedere că de esența utilizării unui alt model al procesului verbal este doar menționarea datelor de identificare ale aparaturii tehnice omologate utilizate la constatarea contravenției, nu se poate reține că această neregularitate poate impieta asupra legalității actului sancționator sub aspectul aplicării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce. De altfel, în procesul verbal contestat, în speță, nu numai că a fost menționată măsura tehnico administrativă a reținerii permisului de conducere, ci a fost menționată de către agentul constatator și durata reținerii acestuia, în executarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce. În aceste condiții, apare și excesiv a se reține că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce nu a fost aplicată prin procesul verbal contestat.
Fată de aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent și va menține procesul verbal ca legal și temeinic întocmit.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de reclamanta M. R. I. având CNP_ cu domiciliul procedural ales în Timișoara, ., ., județul T., la Cabinet de Avocat D. M., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T. cu sediul în Timișoara, .. 44-46, județul T..
Menține procesul-verbal ., nr._ emis în data de 26.09.2014, ca fiind legal și temeinic.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria D..
Pronunțată în ședința publică, azi, 20 august 2015.
Președinte Grefier
A. P. M. F. V.
Redactat APM 01.09.2015.
Tehnoredactat FV 02.09.2015.
4 exemplare / 2 exemplare comunicate părților.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1327/2015. Judecătoria DETA | Partaj judiciar. Sentința nr. 1169/2015. Judecătoria DETA → |
|---|
