Plângere contravenţională. Sentința nr. 1528/2015. Judecătoria DETA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1528/2015 pronunțată de Judecătoria DETA la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 1528/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D.
JUDEȚUL T.
.
operator de date cu caracter personal nr. 5271
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2007
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1528
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2015
Completul compus din
Președinte A. P. M.
Grefier F. V.
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de reclamantul Piatrelli M. în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și chemat în garanție C. I., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ., nr._ emis în data de 22.06.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și alte probe de administrat, declară încheiată cercetarea judecătorească, și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. înregistrată sub nr._ la data de 09.07.2015, reclamantul Piatrelli M. în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și chemat în garanție C. I., a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției ., nr._ emis în data de 22.06.2015.
În motivare a arătat că în fapt vehiculul cu nr. de înmatriculare_ care a circulat fără rovinietă în data de 02.12.2013 nu i-a mai aparținut acesta fiind vândut, în data de 18.06.2014, chematului în garanție C. I., prin firma de intermedieri auto S.C. „DARYOLIV” S.R.L., conform contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit .
În susținerea plângerii reclamantul a atașat certificat de înregistrare nr._/14.01.2010, certificat fiscal, contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._ emis în data de 22.06.2015, taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, cartea de identitate a chematului în garanție.
Pârâtei și chematului în garanție le-a fost comunicate atât plângerea contravențională cât și înscrisurile alăturate acesteia.
La data de 10.08.2015 pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată și neîntemeiată și, în subsidiar, menținerea procesului-verbal ca fiind temeinic și legal.
În motivare întâmpinării s-a arătat că în fapt, la data de 21.01.2015, pe DN 56 Km 3+860, pe raza localității Podari, județul D., vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând reclamantului, a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă, sens în care, la data de 22.06.2015, a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._ emis în data de 22.06.2015 de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN.
Potrivit dispozițiilor art. 1, alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante EURO), de masa totală maximă autorizata (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
Pârâta a solicitat a se observa că procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._ emis în data de 22.06.2015 îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
S-a menționat că procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 și 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
În temeiul art. 411 (i), pct.2 N.C.P.C., a solicitat judecarea și în lipsă a prezentei cauze.
În drept, ș-ia întemeiat întâmpinarea în baza dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455 / 2001 privind semnătura electronica, Ordinul M.T.I nr. 769 / 2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri și orice alte probe vor reieși din dezbateri.
La termenul din data de 15.10.2015 a fost admisă în principiu cererea de chemare în garanție a numitului C. I..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele :
Prin procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/22.06.2015, reclamantul Piatrelli M. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei conform art.8 alin.2 din OG nr. 15/2002 .
În sarcina reclamantului s-a reținut că în data de 21.01.2015, la orele 13,21 autoturismul categoria A cu nr._ aparținând reclamantului a circulat pe DN 69 km 3+860 fără a deține rovinietă valabilă.
Procesul verbal contestat a fost semnat olograf de către agentul constatator autorizat ( fila 28), încheiat în lipsa reclamantului.
Împotriva procesului verbal de contravenție reclamantul a formulat, în termen legal, prezenta plângere.
La dosar au fost depuse de către intimată proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR aferentă procesului verbal ., dovada comunicării procesului verbal, certificat calificat ( fila 27- 30).
Verificând potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Procesul verbal contestat a fost încheiat în lipsa contravenientului sau martorilor pentru că constatarea contravenției s-a efectuat cu ajutorul unor mijloace tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei SIEGMCR, conform prevederilor art.9 alin.2 și 3 din OG nr.15/2002 ,omologate, amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal.
Din punct de vedere al legalității, raportat la motivele de nulitate absolută, instanța constată că, la întocmirea procesului-verbal de contravenție contestat, au fost respectate toate dispozițiile art.16 si 17 din O.G. nr. 2/2001, vizând mențiunile ce în mod obligatoriu trebuie să fie cuprinse în procesul-verbal, cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei săvârșirii și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța a constatat că prin raportare la jurisprudența CEDO, trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală în sensul art. 6 din Convenția Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal; 2) natura faptei;3) natura și gradul de severitate a sancțiunii aplicate.
În cauză, nerespectarea regulilor privind plata rovinietei reprezintă o faptă contravențională și nu penală. Prevederile Og nr. 15/2002 instituie o obligație de diligență din partea utilizatorului de vehicule, iar în momentul în care s-a realizat această sustragere este angajată răspunderea contravențională, chiar și în cazul culpei în forma sa cea mai simplă. Rațiunea legii este evidentă în acest caz, urmărind obligația oricărui utilizator de vehicule de a circula pe drumurile naționale, având la bordul acestora dovada care să ateste plata rovinietei .De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 250 lei. Astfel, prin raportare la sancțiunea aplicată și la natura faptei, instanța a concluzionat că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală în sensul Convenției cu consecințele următoare: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă niciuna din aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează aceste garanții se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
Jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă procesului-verbal de contravenție și cu atât mai mult să-l lipsească de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta proporționalitatea dintre scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale și mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționată contravențional.
Consecințele calificării faptei imputate petentului de către instanță în prezenta cauză drept acuzație în materie penală sunt acelea că petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului.
Însă niciuna dintre aceste garanții procesuale nu are un caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, instanța de față constată că jurisdicția europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi.
Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea Europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată, orientare jurisprudențiala dovedită prin decizii de inadmisibilitate de tipul Falk împotriva Olandei.
O cauză semnificativă în jurisprudența Curții este Salabiaku împotriva Franței, în care instanța europeană analizează limitele prezumției de nevinovăție prin raportare la instituirea de către legislațiile naționale a unor prezumții de drept ori prin folosirea de către judecătorii naționali a prezumțiilor simple de fapt. În această cauză, instanța europeană a amintit faptul că prezumțiile de fapt sau de drept operează în legile represive din toate sistemele juridice și că ea nu interzice în principiu asemenea prezumții. Cu toate acestea, exigențele unui proces echitabil impun statelor contractante ca, în materie penală, să nu depășească, cu privire la instituirea prezumțiilor de fapt sau de drept, anumite limite și să le folosească într-o manieră rezonabilă, ținând cont de gravitatea faptei și cu respectarea dreptului la apărare al acuzatului. Prin urmare, Curtea a tatuat că instituirea unor prezumții care operează împotriva persoanei sancționate și care au rolul de a inversa sarcina probei, nu sunt incompatibile de plano cu respectarea prezumției de nevinovăție.
A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de "stabilire legală a vinovăției" în sensul art.6 din Convenție. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, facând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale ,minore ca gravitate raportat la faptele penale, dar extrem de numeroase.
Or, în ceea ce privește forța probantă atribuită de lege procesului-verbal de contravenție, instanța europeană a menționat, în mod constant, că administrarea probelor este supusă în primul rând regulilor din dreptul intern și că revine cu prioritate jurisdicțiilor nationale să aprecieze elementele furnizate de ele. Sarcina Curții este aceea de a verifica dacă procedura în ansamblul său, care cuprinde și modalitatea de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil ( cauza Ferrantelli si Santangelo împotriva Italiei ori Saidi împotriva Frantei).
Instanta reține că în cazul de față ( având în vedere și cauza Bosoni împotriva Franței), aplicarea art. 6 din Convenție prezentei cauze nu are ca obiect limitarea modalităților de probă prevăzute de legea internă.
Exigențele textului menționat au în vedere ca vinovăția să fie în mod legal stabilită și nu reprezintă un obstacol în calea prezumțiilor de fapt sau de drept instituite în materie contravențională, în măsura în care aceste prezumții nu sunt irefragabile, pot fi răsturnate prin proba contrară și procedura de judecată respectă dreptul la apărare al contravenientului.
În ceea ce privește forța probantă a procesului-verbal de contravenție în dreptul intern, instanța constată că art. 34 alin.1 din O.G.nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, însă instanța, pe de altă parte trebuie să ia în considerare faptul că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut.
Înțeleasă într-o modalitate restrictivă, dar improprie, respectarea prezumției de nevinovăție ar presupune ca instanța de judecată, ignorând existența procesului-verbal de contravenție, să stabilească temeinicia acuzației pe baza unor elemente întotdeauna extrinseci acestuia.
Dincolo de excesivitatea și imposibilitatea obiectivă de realizare a acestei cerințe, mai ales atunci când agentul constatator consemnează în procesul-verbal rezultatul propriilor sale constatări, această concluzie ar face ca, în materia contravențională, sarcina probei să fie mult mai împovărătoare decât în materia dreptului penal, unde, de exemplu, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante este un mijloc de probă necontestat.
Or, sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Textul articolului 34 alineatul 1 din OG nr. 2/2001 permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, de vreme ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesul-verbal de contravenție.
Din această perspectivă, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are prin el însuși forța probantă și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu înseamnă a nega prezumția de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art.6 din Convenția Europeană.
Astfel că, sub aspectul temeiniciei, instanța va reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt reținute și a încadrării în drept până la proba contrară, probă ce revine contestatorului
Prin urmare, în prezenta cauză instanța nu pornește de la ideea preconcepută că persoana sancționată contravențional este vinovată, ci analizarea procesului-verbal de contravenție este rezultatul unor verificări, mai restrânse ori mai largi, efectuate în mod obligatoriu de către aceasta. Așadar, procedând la administrarea celorlalte probe (înscrisuri, martori, poziția părților), situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție poate fi confirmată sau infirmată.
Potrivit art. 8 din OG 15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Referitor la susținerea reclamantului în plângere, în sensul că nu dumnealui a săvârșit fapta contravențională, întrucât transferase dreptul de proprietate al autoturismului categoria A cu nr._ marca Mercedes Benz către chematul în garanție Chinghinău I. la data de 18.06.2014 conform contractului de vânzare depus la dosar ( fila 5), instanța o va înlătura pentru următoarele motive:
Dispozițiile art.7 alin.1 din OG nr.15/2002 stipulează că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar conform art. 1* alin 1 lit b) din același act normativ: utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini, dar ,la data de 21.06.2015 cât și în prezent, în certificatul de înmatriculare al autoturismului_ e menționat ca și proprietar reclamantul Piatrelli M..
Faptul că la instanță s-a prezentat de către reclamant contractul de vânzare încheiat între reclamant și chematul în garanție la data de 18.06.2014 prin care reclamantul transferă dreptul de proprietate al autoturismului cu nr._ chematei în garanție, nu are relevanță atâta timp cât nu s-a făcut dovada că în certificatul de înmatriculare al autoturismului calitatea de proprietar al autoturismului respectiv o are cumpărătorul, întrucât legiuitorul a încriminat această contravenție raportat la calitatea utilizatorului, respectiv a persoanei fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi auto. Astfel că, susținerile petentului nu pot conduce la exonerarea acestuia de răspundere contravențională. Contractul de vânzare cumpărare produce efecte doar față de părțile care l-au încheiat, neputând fi opus terților. Orice schimbare a proprietarului/ utilizatorului autoturismului în cauză devine opozabilă terților doar după transcrierea dreptului de proprietate în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor competent. Ori, la data depistării în trafic, în certificatul de înmatriculare al autoturismului nr._ e menționat la rubrica proprietar reclamantul .
De altfel și în cazul încălcării obligației de preschimbare a certificatului de înmatriculare nu reprezintă o cauză de înlăturare și exonerare a răspunderii contravenționale raportat la dispozițiile art.11 din OG nr. 2/2001, deoarece obligația de a achita tariful de utilizare revine contravenientului, iar responsabilitatea achitării tarifului de utilizare, în condițiile art.7, revine deținătorilor menționați în certificatele de înmatriculare, indiferent că sunt persoane fizice ori juridice.
În consecință ,nu se poate pune problema nulității relative a procesului verbal de constatare a contravenției, deoarece nu este culpa agentului constatator pentru faptul că reclamantul împreună cu cumpărătorul vehiculului nu au înțeles să-și îndeplinească obligațiile legale prevăzute de art.11 alin.4 din OUG nr.195/2002, raportat și la dispozițiile art.264 alin.5 din Legea nr.571/2003 în care se menționează că înstrăinarea unui mijloc de transport prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, nu poate fi efectuată până când titularul dreptului de proprietate asupra mijlocului de transport nu are stinse orice creanțe fiscale locale cuvenite bugetului local al unității administrativ teritoriale unde este înregistrat mijlocul de transport, iar atestarea achitării acestor obligații bugetare se realizează prin certificatul fiscal emis de compartimentul de specialitate al autorităților administrațiilor locale, în caz contrar actele respective sunt nule de drept.
De asemenea, din punct de vedere procedural ,reclamanta avea posibilitatea în condițiile art.47 din OG nr.2/2001 coroborat cu dispozițiile art.72-74 c.pr.civ. de a chema în garanție pe titularul dreptului asupra autoturismului surprins în trafic fără a deține rovinieta, dar nu a uzat de acest drept în cadrul acestui proces.
În consecință, avându-se în vedere împrejurarea că reclamantul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție – deși, potrivitart.249 C.proc.civ., lui îi incumba sarcina acestei probe – și ținându-se seama și de faptul că în speță nu există vreo cauză de nulitate absolută a procesului verbal care să poată fi reținută din oficiu, instanța constată așadar că forța probantă a procesului verbal nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Prin urmare, întrucât reclamantul avea calitatea de utilizator și în această calitate avea obligația de a achita tariful de utilizare prin intermediul SIEGMCR , fapta reținută în sarcina sa, așa cum a fost descrisă în cuprinsul actului sancționator, constituie contravenția prevăzută de art 8 alin. 1 din OG 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 din OG 15/2002, fiind corect individualizată și sancțiunea aplicată - amenda în cuantum de 250, 00 lei, plângerea fiind neântemeiată, urmând a fi respinsă.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a numitului C. I., persoană cu care reclamantul a încheiat la data de 18.06.2014 contractul de vânzare –cumpărare a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ , instanța o va admite având în vedere următoarele:
Conform art 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.
La data de 18.06.2014, prin încheierea contractului de vânzare –cumpărare reclamantul a transmis chematei în garanție dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_ , dar acest contract își produce efecte doar între părțile contractante.
Pentru a fi opozabil și terților noul proprietar, respectiv chemata în garanție, avea obligația ,conform art 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, ca în termen de 30 zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului, înainte de a-l pune în circulație,să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate,obligație pe care nu a respectat-o.
Încălcarea de către chemata în garanție a obligației de preschimbare a certificatului de înmatriculare a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ achiziționat de la reclamant la data de 18.06.2014 ,a creat reclamantului prejudiciul în cuantum de 250 lei, amendă contravențională aplicată acestuia prin procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._ emis în data de 22.06.2015, pentru fapta contravențională prev. de art.8 alin.2 din OG nr. 15/2002.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, cu privire la prejudiciu, fapta ilicită, raportul de cauzalitate și vinovăție, precum și dispozițiile art.72 cpc ,instanța va admite pretențiile reclamantului .
Întrucât în materia răspunderii civile delictuale răspunderea este integrală, cel ce a săvârșit fapta ilicită fiind de drept în întârziere și totodată obligat pentru toate pagubele cauzate, atât pentru cele previzibile cât și pentru cele neprevizibile, instanța va dispune obligarea chematului în garanție C. I. la plata către reclamant a sumei de 250 lei ce reprezintă contravaloarea prejudiciului cauzat ca urmare a nerespectării de către aceasta a obligației prevăzute de art 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 de a solicita autorităților transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra auto cu nr._
Fără cheltuieli de judecată nesolicitate.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de reclamantul Piatrelli M. domiciliat în Jebel, nr. 449/A, județul T., în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România cu sediul în București, sector 6, .. 401A, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ., nr._ emis în data de 22.06.2015.
Menține procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._ emis în data de 22.06.2015.
Admite cererea de chemare în garanția formulată de către reclamantul Piatrelli M. în contradictoriu cu C. I. domiciliat în sat B., ., județul D..
Dispune obligarea chematului în garanție C. I. la plata către reclamant a sumei de 250 lei ce reprezintă contravaloarea prejudiciului cauzat ca urmare a nerespectării de către aceasta a obligației prevăzute de art. 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 de a solicita autorităților transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra auto cu număr de înmatriculare_ .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria D..
Pronunțată în ședința publică, azi, 12 noiembrie 2015.
Președinte Grefier
A. P. M. F. V.
Redactat APM 27.11.2015.
Tehnoredactat FV 24.11.2015.
5 exemplare / 3 exemplare comunicate părților.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Acțiune oblică, dezbatere succesorală și hotărâre care sa... → |
|---|
