Plângere contravenţională. Sentința nr. 1658/2015. Judecătoria DETA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1658/2015 pronunțată de Judecătoria DETA la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 1658/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL T.
.
operator de date cu caracter personal nr. 5271
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2007
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ nr. 1658
Ședința publică de la 17 decembrie 2015
Completul compus din
Președinte A. P. M.
Grefier F. V.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de reclamantul T. D.-A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T., împotriva procesului-verbal ., nr._ emis în data de 16.07.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța văzând că nu s-au solicitat probe noi, nu s-au invocat excepții, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 16.10.2015, ca urmare a declinării conform dispozițiilor sentinței civile nr._ din data de 29.09.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, reclamantul T. D.-A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T., a contestat procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 16.07.2015 de către reprezentanți pârâtului, prin care a solicitat anularea procesului verbal.
În motivarea plângerii, reclamantul a arătat că starea de fapt reținută în procesul verbal nu corespunde realității.
S-a solicitat depunerea înregistrării video și s-a menționat că locul săvârșirii presupusei fapte nu se poate observa exact, deoarece se afla în afara localității.
Mai mult nu s-a specificat nici direcția de deplasare, astfel că procesul verbal nu cuprinde toate elementele prev. de O.G. 2/2001.
În fapt reclamantul a arătat că în data de menționată în procesul verbal, se deplasa în afara localității Voiteg pe DN 59, moment în care a fost oprit și sancționat de un polițist care i-a spus că a depășit viteza, cu toate ca în trafic se mai aflau și alte autovehicule.
La dosar s-au depus în fotocopie: procesul verbal . PTMX nr._ întocmit la data de 16.07.2015, CI raportul agentului constatator, legitimație și buletin de verificare metrologică.
La termenul din data de 29.09.2015 Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr._ din data de 29.09.2015 pronunțată în dosar nr._, sa admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și s-a dispus declinare competenței privind soluționarea cauzei formulată de reclamantul T. D.-A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T., împotriva procesului-verbal ., nr._ emis în data de 16.07.2015, în favoarea Judecătoriei D..
Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria D. la data de 16.10.2015 sub nr._ .
În cauză a fost încuviințată proba cu buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, atestat operator autovision, mijloacele de probă, înregistrarea video a aparatului radar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/16.07.2015 s-a dispus sancționarea petentului cu sancțiunea avertisment și cu sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
S-a reținut în sarcina petentului că în data de 16.07.2015 la ora 9:41 pe DN 59, Voiteg a condus autoturismul cu nr._ cu viteza de 125 km /ora, pe un sector de drum unde limita de viteză e de 70 km/h ,depășind cu 55 km/h limita legal admisă în afara localității.
Împotriva procesului verbal de contravenție petentul a formulat, în termen legal, prezenta plângere.
Procesul verbal contestat a fost încheiat în prezența petentului, nefiind semnat de către aceasta .
Verificând potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește faptul alegat de către petent, în sensul că agentul constatator nu i-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, instanța are în vedere decizia nr. XXII din 19 martie 2007 a ÎCCJ în sensul că acest motiv nu face parte din cele de nulitate absolută enumerate limitativ de art.17 din OG 2_ și poate atrage doar o nulitate relativă, în condițiile dovedirii acestei împrejurări și a unei vătămări încercate. Petentul nu a dovedit că cele consemnate în procesul verbal la rubrica alte mențiuni, respectiv că petentul nu face obiecțiuni, nu corespund realității respectiv nu a dovedit că nu i s-a adus la cunoștință de către agentul constatator că are dreptul de a face obiecțiuni și că cele consemnate în această rubrică de către agent nu au fost declarate de către petent. Chiar în situația în care instanța ar reține aspectul invocat de către petent ( că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni ), petentul nu a făcut dovada existenței unei vătămări, în condițiile în care obiecțiunile referitoare la încheierea procesului verbal au fost expuse în fața instanței de judecată, urmând să fie analizate fiecare în parte de către aceasta. Astfel că, și în acest caz, cauza de nulitate relativă ar fi fost acoperită prin formularea obiecțiunilor și analizarea lor în fața instanței.
Instanța va constata că petentului nu i s-a produs nicio vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție întrucât aceste date au fost aduse la cunoștința petentului în fața instanței de judecată .
Procesul verbal contine toate mentiunile prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute de textul de lege citat, anume numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta savârsita si data comiterii acesteia, precum si semnatura agentului constatator.
Astfel, instanța reține că în procesul verbal de contravenție sunt consemnate datele prevăzute de art 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia iar actul sancționator este semnat de către agentul constatator. De asemenea, instanța reține că agentul constatator a indicat în procesul verbal actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, respectiv OUG 195/2002 rep.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța a constatat că prin raportare la jurisprudența CEDO, trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală în sensul art. 6 din Convenția Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal; 2) natura faptei;3) natura și gradul de severitate a sancțiunii aplicate.
În cauză, nerespectarea regulilor privind viteza reprezintă o faptă contravențională și nu penală. Deasemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea sancțiunii avertisment ,dar și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile . Pe de altă parte rațiunea urmărită de către legiuitor în încriminarea acestei fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice. Totodată nerespectarea regulilor privind viteza poate genera o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice, cât și consecințe deosebit de grave.
Astfel, prin raportare la sancțiunea aplicată și la natura faptei, instanța a concluzionat că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală în sensul Convenției cu consecințele următoare: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă niciuna din aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează aceste garanții se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
Jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă procesului-verbal de contravenție și cu atât mai mult să-l lipsească de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta proporționalitatea dintre scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale și mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționată contravențional.
Din această perspectivă, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are prin el însuși forța probantă și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu înseamnă a nega prezumția de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art.6 din Convențiea Europeană.
Astfel că, sub aspectul temeiniciei, instanța va reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt reținute și a încadrării în drept până la proba contrară, probă ce revine contestatorului.
Instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 102 alin. 3 lit e din OUG 195/2002 ca este contravenție si se sancționează cu amenda prevăzută in clasa a –IV –a de sancțiuni depășirea cu mai mult de 50 km /h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Disp. art. 109 din OG nr.2/2001 stipulează la alin. 2 „Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, iar potrivit alin. 3 : În cazurile prevăzute la alin. 2, procesul verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.”
De asemenea, potrivit art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 rep „în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.”
Analizând dispozițiile de mai sus, instanța reține că în situația în care un conducător auto depășește viteza legală, pentru a-i fi imputată fapta și pentru ca acesta să fie sancționat contravențional trebuie ca viteza de deplasare a acestuia să fie depistată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
Astfel, în materia depășirii limitelor de viteză, contravenientul se află în imposibilitate absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal de contravenție, în această situație sarcina probei revenind organului contestator care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției.
Instanța va reține că situația de fapt descrisă în procesul verbal contestat corespunde realități, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin 3 lit e din OUG nr.195/2002.
Instanța nu va reține că viteza de deplasare a petentului era mai mică decât cea înregistrată pentru că rezultatul unei măsurări de viteză efectuată cu cinemometrul nu înglobează limitele erorilor tolerate, ci înglobează o eroare de măsurare a cărei valori poate diferi de la o măsurare la alta, iar la controlul metrologic legal efectuat periodic prin verificări metrologice se urmărește ca aceste erori de măsurare să se încadreze în limitele erorilor tolerate impuse. Ulterior efectuării controlului metrologic legal utilizatorul are obligația de a respecta instrucțiunile de instalare, punere în funcțiune și utilizare, eleborate de producător. Verificarea încadrării în cerințele cuprinse în NML 021-05 ( printre care se numără și încadrarea în limitele erorilor tolerate, conform paragrafului 3.1.1 ) se realizează în principal cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele.
Întrucât la dosar a fost depus de către intimată buletinul de verificare metrologică a cinemometrului folosit ( fila 22), atestatul agentului constatator (fila 23), CD cu înregistrarea faptei reținute în sarcina reclamantului, iar în procesul verbal de constatare a contravenției s-a menționat numărul autoturismului pe care a fost montat aparatul radar MAI_, instanța va constata că viteza cu care circula petentul la volanul auto cu nr._ pe DN 59 ( sector de drum pe care limita de viteză este de 70 km/h ) a fost de 125 km /ora, cinemometrul montat pe autospeciala poliției indicând corect viteza și întrucât agentul constatator este o persoană calificată, va aprecia că au fost respectate instrucțiunile de instalare, punere în funcțiune și utilizare elaborate de producătorul aparatului. Instanța nu va considera întemeiată apărarea petentului cum că aparatul radar nu era omologat să măsoare viteza în regim staționar întrucât din buletinul de verificare metrologică existent la dosar rezultă că aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_ măsoară viteza atât în regim staționar cât și în regim de deplasare.
Astfel, în măsura în care în procesul-verbal este indicat numărul autoturismului pe care a fost montat aparatul radar cu care s-a măsurat viteza cu care a circulat petentul la volanul autoturismului, iar din buletinul de verificare rezultă numărul, . și marca montat pe auto indicat în procesul verbal de contravenție, putându-se verifica dacă sunt îndeplinite condițiile art.109 alin.2 din O.G nr.195/2002, respectiv dacă viteza a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, procesul verbal fiind susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are o altă probă de nevinovăție, se poate susține temeinicia acestuia fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si recunoscuta de Curtea Europeana în numeroase cauze referitoare la contraventii ( cauza A. împotriva României).
De altfel, petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt cu privire la această faptă contravențională reținută în sarcina sa.
Întrucât procesul verbal de constatare a contravenției nu face dovada deplină a celor înscrise în acesta deoarece O.G nr.2/2001 nu arată în mod expres care este forța probatorie a acestuia ,dar CEDO, analizând plângeri formulate de persoane care, fiind sancționate contravențional, au sesizat Curtea cu privire la încălcarea de către instanțele naționale a art.6 din Convenție prin nerespectarea garanțiilor prevăzute în acest text a statuat că distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația statelor semnatare ale Convenției nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art.6 din Convenție. Curtea a concluzionat că acuzația adusă contravenientului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar petentul beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, motiv pentru care sarcina probei în procedura contarvențională desfășurată în fața instanței revine în primul rând organului constatator și nu petentului ( cauza A. contra României).
În această situație, în măsura în care procesul verbal este susținut de dovezi, iar contravenientul nu are probe din care rezultă nevinovăția sa, instanța va susține temeinicia acestuia .
În ceea ce privește sancțiunea aplicată- avertisment, cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 zile, în cauză, în condițiile în care sancționarea acestei contravenții conform clasei IV de sancțiuni – art.98 alin.4 lit.d din OUG nr.195/2002, este de la 9 la 20 puncte amendă, instanța nu va crea petentului o situație mai grea în calea de atac și va menține sancțiunea aplicată de către agentul constatator.
Fată de aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent și va menține procesul verbal ca legal și temeinic întocmit.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravenționale formulată de reclamantul T. D. A. având CNP_, cu domiciliul procedural ales în Timișoara, ., etaj II, . la Cabinet de Avocat D. M., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T. cu sediul în Timișoara, .. 44-46, județul T..
Menține procesul-verbal . nr._/16.07.2015 ca fiind legal și temeinic.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare Apelul se depune la Judecătoria D..
Pronuntata în ședinta publica din 17.12.2015.
Președinte Grefier
A. P. M. F. V.
Redactat APM 23.12.2015.
Tehnoredactat FV 28.12.2015.
4 exemplare / 2 exemplare comunicate părților.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 17-12-2015,... | Uzucapiune. Sentința nr. 1664/2015. Judecătoria DETA → |
|---|
