Pretenţii. Sentința nr. 676/2015. Judecătoria DETA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 676/2015 pronunțată de Judecătoria DETA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 168/220/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D.
OP 5271
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 676
Ședința publică de la 29 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. I. H.
Grefier I. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de reclamanta C. E. – V. în contradictoriu cu pârât S.C. E. A. - REASIGURARE S.A. - SUCURSALA TIMIȘOARA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat V. I., în reprezentarea reclamantei, lipsește reclamanta și pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură s-a depus un înscris din partea pârâtei intitulat întâmpinare.
Fiind primul termen de judecată, instanța, din oficiu, verifică competența generală, conform art. 1-3 din Legea 304/2004, materială, potrivit art. 94 alin. 1 lit.”j” din NCPC și teritorial, în baza art. 115 NCPC, apreciind că Judecătoria D. este competentă în soluționarea prezentei cauze.
În temeiul art. 238 alin.1 din NCPC instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului.
Avocat V. I., pentru reclamantă, depune la dosar chitanță privind plata onorariului de avocat și consideră că acțiunea se poate soluționa la acest termen întrucât nu mai are alte cereri de formulat. De asemenea, apreciază că întâmpinarea depusă la dosar de către pârâtă este tardivă, ținând seama de data formulării.
Având în vedere data formulării întâmpinării de către pârâta . SA – Sucursala Timișoara, dar și susținerile apărătorului reclamantei care invocă tardivitatea întâmpinării, instanța recalifică acest înscris ca fiind concluzii scrise.
Nemaifiind alte probe de administrat în cauză, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată deoarece pretențiile reclamantei au fost dovedite, având în vedere că pârâta nu a înțeles să respecte termenul de plată, cu cheltuieli de judecată, constând în onorariul de avocat și taxa de timbru.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauze civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ din 02 februarie 2015, reclamanta C. E. – V. a chemat în judecată pârâta S.C. E. A. - REASIGURARE S.A. - SUCURSALA TIMIȘOARA, solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei de 8.303 lei, reprezentând penalități întârziere.
În fapt, susține că prin sentința penală nr. 42/11.03.2014 pronunțată de către Judecătoria D., în dosarul nr._, având ca obiect vătămare corporală, pârâta a fost obligată la plata sumei de 53.320 lei reprezentând despăgubiri, aceasta devenind definitivă, prin decizia penală nr. 547/A din 19.06.2014 fiind comunicată pârâtei la data de 04.07.2014. Potrivit dispozițiilor prevăzute la art. 36 alin. 5 din norma din_, privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule ...
,,(5) Despăgubirea se plătește de către asiguratorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurator, sau de la data la care asiguratorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească", iar potrivit cu disp art. 37 ale aceluiași act, sunt datorate penalități..." Art. 37. - Dacă asiguratorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurator, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere" .... Așadar, scadența plății era la data de 15.07.2014, suma fiind consemnată la data de 20.10.2014 de către terțul poprit, Raiffeisen Bank.
De asemenea, învederează că la data de 08.07.2014 a formulat cererea de punere în executare cu bună învoială a sentinței, pârâta refuzând nejustificat plata. Față de aceasta a fost nevoită sa procedez la executarea silită a hotărârii pentru plata despăgubirii, realizarea dreptului fiind întârziată cu 98 de zile, din culpa exclusivă a pârâtei, care nu a înțeles să se conformeze potrivit celor stabilite prin hotărâre judecătorească. Ținând cont de exigențele legale privind plata despăgubirii în termen de 10 zile de la primirea hotărârii judecătorești definitive, pârâta datorează penalități în cuantum de 8.303,73 lei calculate după formula reglementată potrivit normei supra indicată, respectiv (42.366 lei x 0,2% =84,732 lei x 98 zile=8.303,73 lei). Deși a formulat o cerere de plată a penalităților și chemat la conciliere directă, pentru soluționarea amiabila a litigiului, la data de 19.11.2014, pârâta nu a răspuns acestor solicitări, față de care a formulat prezenta acțiune.
În drept: invocă art. 1349 Cod civil, Legea 136/1995, și art. 451 Cod proc. civ.
Solicită judecarea cauzei și potrivit disp. art. 223 alin. 3, C.Civ .
În probațiune solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, drept pentru care atașează la cerere dovada achitării taxei judiciare ; împuternicire avocațială; cerere de despăgubiri și invitație informare mediere; Încheiere de eliberare a sumelor de bani consemnate din 23 oct. 2014 emisă de B. M. Claici; Decizia penală nr. 547/A din 19 iunie 2014; Încheierea penală nr. 547/A din 30 iunie 2014 dată de Curtea de Apel Timișoara – Secția Penală; Sentința penală nr. 42 din 11 martie 2014 pronunțată de Judecătoria D. (fil. 2- 23).
S.C. E. A. - REASIGURARE S.A. - SUCURSALA TIMIȘOARA a formulat întâmpinare prin care invoca excepția inadmisibilității în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea societății la plata penalităților aferente sumelor stabilite prin decizia penală nr.547/A pronunțata la data de 19.06.2014.
În susținerea excepției inadmisibilității, înțelege să invoce prevederile art.65 pct.3. al Ordinului nr.14/2011, conform căruia reclamantul; în situația în care era nemulțumit de sumele primite, avea obligația de a formula obiecțiuni în termen de 30 de zile de la efectuarea plății: "În situația efectuării plății de către asiguratorul RCA direct în contul indicat în declarația de acceptare a despăgubirii de către persoana prejudiciată, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asiguratorului RCA eventualele obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii, dacă plata efectuată conțin elementele necesare identificării acesteia de către creditor”.
Având în vedere faptul că reclamantul nu a notificat asiguratorului RCA eventualele obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii, solicită admiterea excepției și respingerea acestui capăt de cerere ca inadmisibil.
Pe fondul cauzei, învederează că daunele morale, prin natura lor, nu sunt susceptibile de a fi majorate prin aplicarea unor penalități asupra lor, neexistând temei legal sub acest aspect.
Astfel, stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente, unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța urmând să aibă în vedere o . criterii, cum ar fi consecințele negative suferite în plan psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele negative suferite, măsura în care a fost afectată situația familială a reclamantului, aceste aspecte conducând la o justă apreciere a cuantumului daunelor morale cauzate de prejudiciul afectiv suferit, care însă nu mai poate fi reevaluat și indexat prin aplicarea penalităților.
În conformitate cu prevederile doctrinei dreptului, dauna morală reprezintă "orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane". Prejudiciile morale sunt cele care rezultă din vătămarea unui interes personal nepatrimonial. Din definiția dată în doctrina dreptului rezultă că daunele morale nu sunt susceptibile de evaluare bănească.
Prin urmare, daunele morale nu pot fi supuse unei cuantificări exacte, certe datorită naturii valorilor nepatrimoniale, ce au fost lezate, având doar efect compensatoriu, astfel că nu este operantă nici actualizarea lor în raport cu vreun criteriu obiectiv, cum ar fi penalitățile și/sau dobânzile legale.
Pe de altă parte, solicită a se observa că reclamantul putea pune în executare decizia penală de la data la care aceasta a rămas definitivă, respectiv de la data de 19.06.2014, ori reclamantul a rămas în pasivitate timp de 98 zile, perioadă în care ar fi putut fi făcute demersuri în vederea executării acestei sentințe.
Atitudinea reclamantului prin neexecutarea sentinței denota reaua sa credință și respectiv, încercarea obținerii unor alte sume de bani necuvenite.
Concluzionând și față de aceste aspecte, consideră cererea formulată de reclamantă ca fiind netemeinică și nelegală.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, solicită aplicarea dispozițiilor art.451 alin.2. NCPC.
În concluzie, solicită în principal admiterea excepției inadmisibilității astfel cum a fost argumentată, iar pe fond respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală.
În susținerea cererii solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, rezervându-și dreptul la orice altă probă a cărei necesitate ar rezulta din dezbateri.
În drept, invocă prevederile art.205 din Legea 134/2010 privind Codul de procedura civilă, Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, Ordinul CSA nr.14/2011.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 42 pronunțată de Judecătoria D. la data de 11 martie 2014 în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 547/A pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, pârâta a fost obligată, în calitate de asigurător pentru răspundere civilă obligatorie la plata către reclamantă a sumei de 40.000 lei cu titlu de daune morale și 2.366 lei reprezentând daune materiale.
Deși hotărârea judecătorească reprezentând titlul executoriu a fost comunicată pârâtei la data de 04.07.2014 (f.7), aceasta a efectuat plata debitului la data de 23.10.2014, conform încheierii de eliberare a sumelor de bani consemnate, emise de executorul judecătoresc M. Claici (f.8).
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta solicită plata penalităților de întârziere aferente debitului, invocând prevederile art. 36 și 37 din Ordinul nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
Pârâta prin întâmpinare a invocat prevederile art. 65 din Ordinul 14/2011, apreciind că pretențiile reclamantei sunt inadmisibile, întrucât a încasat despăgubirea astfel cum a fost achitată, fără a face obiecții în termen de 30 de zile de la plată.
Potrivit art. 36 alin. 5 din Ordinul 14/2011 despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească, iar potrivit art. 37 din același act normativ, în situația în care asigurătorul nu respectă termenul de plată prevăzut de art. 36 alin. 5, va fi obligat la plata unei despăgubiri în cuantum de 0,2 % din suma datorată, pentru fiecare zi de întârziere.
Așa cum am arătat mai sus, în condițiile în care decizia penală nr. 547/A pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost comunicată pârâtei la data de 04.07.2014, aceasta ar fi trebuit să efectueze plata până cel târziu în data de 15.07.2014, conform art. 36 alin. 5 din Ordinul 14/2011. Cu toate acestea, pârâta a achitat prejudiciul reclamantei la data de 23.10.2014, după 98 de zile.
Întrucât pârâta nu a respectat termenul de plată prevăzut de art. 36 alin. 5 din Ordinul 14/2011, în speță sunt incidente prevederile art. 37 din același ordin, astfel încât la debitul principal se calculează penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi, rezultând un cuantum de 8303 lei.
Susținerile pârâtei cu privire la inadmisibilitatea demersului judiciar al reclamantei sunt neîntemeiate. Astfel, textul de lege invocat de pârâtă, respectiv art. 65 alin. 3 din Ordinul 14/2011 se referă la eventualele obiecții pe care persoana prejudiciată le-ar putea formula în termen de 30 de zile de la încasarea despăgubirii, obiecții care să vizeze cuantumul despăgubirii, or, în cauza de față, reclamanta nu a contestat întinderea despăgubirilor ci a reclamat nerespectarea de către pârâtă a termenelor legale de plată.
Față de cele de mai sus, instanța apreciază întemeiată cererea de chemare în judecată, fapt pentru care o va admite, în consecință va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8303 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului în cuantum de 42.366 lei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că reclamanta a achitat taxa de timbru în cuantum de 522 lei și onorariu de avocat în cuantum de 1500 lei. Potrivit art. 453 C., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la suportarea cheltuielilor de judecată. Prin urmare, dată fiind soluția de admitere a cererii de chemare în judecată, instanța o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 2022 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. E. V. domiciliată în comuna Dumbrăvița, .. 3/B, jud. T., în contradictoriu cu pârâta .-REASIGURARE SA cu sediul în Voluntari, Șoseaua București Nord, nr. 10, Global City Business Park, jud. Ilfov.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8303 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului în cuantum de 42.366 lei.
Obligă pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 2022 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2015.
Președinte, D. I. H. | ||
Grefier, I. S. |
Red. DIH -
Tehnored: I.S. - 22 Mai 2015 4 ex/2 .>
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 685/2015. Judecătoria DETA | Pretenţii. Sentința nr. 677/2015. Judecătoria DETA → |
|---|
