Acţiune în constatare. Sentința nr. 1/2013. Judecătoria DEVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1/2013 pronunțată de Judecătoria DEVA la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 3492/221/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA
D., . nr. 35
Tel: 0254_/ Fax: 0254_
operator de date cu caracter personal nr. 4259
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1.941 /2013
Ședința publică din 08 aprilie 2013
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: R. C. R. - judecător
GREFIER: D. M.
Pe rol fiind amânată pronunțarea în acțiunea civilă formulată de reclamanta S. A., în contradictoriu cu pârâtul C. A., având ca obiect acțiune în constatare, pentru deliberarea asupra actelor și lucrărilor dosarului.
S-a constatat că mersul dezbaterilor au fost consemnate, conform disp. art. 147 C.proc.civ., în încheierea de amânare a pronunțării din data de 25.03.2013, și, în continuare, în încheierea de amânare a pronunțării din data de 01.04.2013, care fac parte integrantă din hotărâre.
În conformitate cu disp. art. 150 C.proc.civ., socotindu-se lămurită, instanța de judecată reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ din data de 11.04.2012, reclamanta S. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C. A., să se pronunte o hotărâre prin care să se constate că că pârâtul a săvârșit un abuz de drept prin promovarea acțiunii în uzucapiune ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei D. și să fie obligat la plata sumei de 50.000 lei cu titlul de despăgubiri, cu cheltuieli de jduecată.
În motivare, se arată că prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._ reclamanta a chemat în judecată pe pârât și pe ceilalți moștenitori, solicitând pronuntarea unei hotărâri care să constate masa succesorală rămasă în urma defuncților părinți C. A. și C. Gafia și să se dispună partajarea masei cu formarea de loturi și stabilirea de sultă, la momentul promovării acestei acțiuni necunoscându-se amplasamentul celor două imobile din masa succesorală în cartea funciară, acesta fiind stabilit ulteior prin expertiză topografică.
Se învederează ca la ultimul termen de judecată s-a comunicat de către OCPI copia în extenso a cărții funciare și astfel a aflat că pârâtul C. A., fără a comunica celorlalte părți din dosar, a promovat acțiune în uzucapiune pentru imobilele din masa succesorală și figura înscris în CF 920 S. V. ca fiind proprietar, dosarul de uzucapiune fiind promovat în anul 2009, la un an de la inițierea doasarului de partaj succesoral, fiind soluționat definitiv și irevocabil prin sentința nr. 842/2011 pronunțată în dosarul nr._, reclamanta fiind prejudiciată prin
exercitarea de către pârât a drepturilor sale procedurale, fiind înlăturată de la succesiunea părinților săi.
În continuare, se arată că un drept procedural nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau a păgubi pe altul sau într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei credințe, pârâtul săvârșind un abuz de drept, fiind cumulate cele două elemente, subiectiv și obiectiv, constând în vinovăția pârâtului și în prejudiciul cauzat unei terțe persoane.
Cu privire la suma de 50.000 lei, se arată că aceasta este partea ce s-ar fi cuvenit reclamantei în funcție de valoarea celor două case și a terenului aferent, stabilită prin expertiză.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 15 NCC, art. 1353, 723 NCC, art. 723 C.pr.civ., art. 3 din Decretul 31/1954 și art. 57 din Constituția României.
Legal citat, pârâtul C. A. a formulat întâmpinare(f.47-49) prin care a solicitat respingerea cererii arătând că este proprietar tabular asupra imobilelor înscrise în CF 920 S. V. nr. top.924/3/2/a/2, case, curți și grădini, proprietatea fiind dobândită prin posesie îndelungată, confirmată prin sentința nr. 842/2011 a Judecătoriei D., iar în dosarul de partaj a dovedit că terenurile au fost primite în urma muncii pe care a prestat-o în gospodăria lui Percic P., construcțiile fiind construite în regie proprie, cu materiale cumpărate de pârât.
Se mai menționează că părinții părților au realizat încă din timpul vieții un partaj de ascendent, în urma căruia cele două surori și-au primit partea de moștenire, respectiv sume de bani, astfel că reclamanta nu are interes în promovarea acestei acțiuni, pârâtul neputând fi acuzat de rea-credință, câtă vreme a acționat pentru recunoașterea unui drept al său conferit de lege, în dosarul de partaj invocât excepția lipsei calității procesuale pasive și active, iar dacă se făceau verificări se putea observa cine era proprietar.
Pârâtul mai arată că însăși reclamanta a formulat cerere de uzucapiune și partaj succesoral, obiect al dosarului nr._, desprins prin disjungere din dosarul de partaj succesoral.
Reclamanta, în administrarea probei cu înscrisuri, a depus la dosar următoarele: sentinț nr. 482/2012(f.6-9), extras portal(f.10-12), de clarație(f.86-89).
Pârâtul a depus la dosar următoarele înscrisuri: reoluția 357/P/2012(f.61), referat(f.62), sentinta nr. 7784/2012(f.63-66).
Prin încheierea din data de 28.01.2013 instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu interogatoriu pârâtului(f.69-70) și cea testimonială, fiind audiați martorii S. H.(f.80-81) și R. D.(f.71-72), iar pârâtului proba cu înscrisuri.
Prin încheierea din data de 18.02.2013 s-a încuviințat pârâtului proba testimonială cu martorii P. Lucreția(f.84-85) și P. I.(f.82-83).
Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 30.09.2008 reclamanta S. A. a formulat o cerere de chemare în judecată a pârâților C. A., C. M., C. D. A., C. N., C. N. jr. și G. Anișoara, solicitând să se constate că masa succesoarlă după defuncții C. A. senior și C. Gafia, se compune din imobilul situat în S., .. 31-33, jud. Hunedoara, compus din teren și două corpuri de casă distincte, edificate de aceștia, să se constate calitatea succesorală a părților și să se dispună partajarea masei succesorale prin atribuirea corpului 1 de clădire reclamantei, împreună cu terenul aferent, iar pârâtului C. A., corpul 2 de clădire cu terenul aferent și întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate.
Această cerere a format obiectul dosarului nr._, atașat la prezenta cauză.
La dosar s-a depus chiar de către reclamantă, în ședința din data de 04.12.2008(f.34, dos._ ), cartea funciară nr. 920 S. V., in extenso(f.24-31-dos_ ).
În același dosar s-a procedat la luarea interogatoriului pârâtului C. A.(f.73), în data de 02.04.2009, acesta solicitând respingerea cațiunii, arătând că terenul a fost cupărat de el, iar ulterior a construit casele fără autorizație, fiind chiar amendat.
Prin încheierea din data de 02.04.2009 s-a dispus realizarea a două expertize, în construcții și topografică.
La data de 17.12.2010 pârâtul C. A. a formulat note de ședință(f.274) prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active și pasive, raportat la faptul că din extrasul de carte funciară rezultă că nu părțile sunt proprietarii tabulari ai imobilelor, antecesorii nefiind înscriși în cartea funciară, excepțiile fiind unite cu fondul cauzei.
În dosarul nr._ s-a pronunțat sentința nr. 482/2012 prin care s-a admis în parte acțiunea, s-a constatat deschisă succesiunea defuncțiolor C. A. și C. Gafia, s-a stabilit calitatea de moștenitori si s-a respins în rest acțiunea, motivat de faptul că nu s-a dovedit existența vreunui drept de proprietate al defuncților asupra imobilelor indicate de către reclamantă ca făcând parte din masa succesorală.
Această sentință a fost menținută prin decizia civilă nr. 157/A/2012 a Tribunalului Hunedoara, care a modificat sentința doar în privința cheltuielilor de judecată.
Pe parcursul soluționării dosarului nr._, respectiv la data de 18.03.2009, pârâtul C. A. a înregistrat la Judecătoria D. o acțiune în uzucapiune prin care a chemat în judecată pe pârâții C. T., B. M. și Vasescu C., S. A., G. O. M. și Statul Român, proprietarii tabulari ai imobilului înscris în CF 476 S., nr. top.924/2, imobil situat în S., .. 33, jud. Hunedoara, casă și teren, susținând că le-a dobândit prin posesie îndelungată.
Cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune a format obiectul dosarului nr._, atașat prezentei cauze.
Prin sentinta nr. 842/09.02.2011 s-a admis acțiunea reclamantului C. A. și s-a constata că aceasta a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului teren arător în suprafață reală de 1885 mp, înscris în CF 920 S. V., nr. top.924/3/2/a/2 și s-a dispus rectificarea suprafeței de carte funciară a parcelei cu nr. top.924/3/2/a/2 din CF 920 S. V. de la 20.141 mp la 21.570 mp și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului în cartea funciară.
În prezenta cauză reclamanta solicită a se constata faptul că prin introducerea de către pârât a cererii de chemare în judecată, obiect al dosarului_, în timp ce se desfășura judecata în procesul de ieșire din indiviziune, reprezintă o exercitare cu rea credință a unor drepturi procedurale, adică un abuz de drept.
Abuzul de drept reprezintă exercitarea unui drept procesual cu rea-credință, contrar scopului în vederea căruia a fost recunoscut de lege.
Prin urmare, abuzul de drept procesual comportă două elemente, și anume: unul de natură subiectivă, constând în exercitarea dreptului cu rea-credință, fie în scopul de a-l șicana pe adversar, fie deliberat în vederea constrângerii acestuia la anumite concesii sau chiar la abandonarea dreptului său; altul de natură obiectivă,
exprimat în deturnarea dreptului de la finalitatea social-economică pentru care a fost recunoscut și garantat juridicește titularului său.
Răspunderea pentru abuzul de drept este în noua reglementare a Codului civil o formă particulară de manifestare a răspunderii civile delictuale, astfel încât aceasta nu poate fi angajată în absența vinovăției și a prejudiciului cauzat unei alte persoane.
Caracterul excesiv al exercitării dreptului, necesar pentru antrenarea răspunderii, are în vedere situația valorificării acestuia de către titular într-un mod exacerbat, cauzându-se altuia un prejudiciu mai oneros decât cel care ar putea fi, în mod obiectiv, creat prin exercitarea acestui drept, în mod firesc, în conformitate cu scopul în virtutea căruia a fost recunoscut de leguitor și în limitele sale. Caracterul excesiv al exercitării dreptului impune, per a contrario, necesitatea existenței unui raport de proporționalitate între exercițiul dreptului de către titular și prejudiciul care ar putea fi cauzat unui terțe persoane pe această cale. Depășirea acestui raport de proporționalitate și, implicit, situarea dreptului subiectiv înafara limitelor sale, face ca exercițiul dreptului să fie excesiv și de natură să atragă răspunderea titularului. De altfel, chiar NCC, în art. 1353, stabilește, ca principiu general, că cel care cauzează altuia un prejudiciu prin chiar exercițiul drepturilor sale nu este obligat să îl repare.
Din aceste considerente, instanța nu poate aprecia că pârâtul a acționat cu rea-credință.
Este adevărat că introducerea unei cereri de chemare în judecată în timp ce se desfășura un alt proces a cărui soluție depindea de această nouă cerere, nu a fost o atitudine tocmai principială, însă, raportat la întreaga situație de fapt, nu se poate reține că pârâtul a acționat pe ascuns, știut fiind că desfășurarea proceselor este publică.
În plus, în cererea de chemare în judecată, obiect al dosarului nr._, pârâtul nici nu putea să cheme în judecată pe reclamantă, atât timp cât cadrul procesual în uzucapiune este format de către posesorul ce pretinde dobândirea dreptului de proprietate prin posesie îndelungată și proprietarul tabular, iar în speță, proprietarii tabulari erau cei care au și fost chemați în judecată de către C. A., toți aceștia fiind cunoscuți și de către reclamanta S. A., aceasta cunoscând cuprinsul cărții funciare, extrasul fiind depus la dosarul de partaj chiar de către reclamantă. Mai mult, participarea la judecată a terților, în uzucapiune, sau în orice altă cauză, nu se poate face decât la inițiativa acestora.
Pârâtul a avut în permanență aceeași atitudine, în sensul că a susținut chiar în cadrul procesului de partaj că terenul l-a cumpărat în anul 1970 și că a construit casele în regie proprie, aspecte confirmate de martori atât în cadrul dosarelor_ și_ cât și în prezenta cauză.
În consecință, nu se poate susține că exercitarea de către pârât a acțiunii obiect al dosarului_ reprezintă o exercitare a dreptului procedural cu încălcarea scopului pentru care a fost recunoscut de lege. De asemenea, instanța nu poate reține nici apărarea reclamantei în sensul că a fost prejudiciată prin scoaterea bunului din masa succesorală, atât timp cât bunul nu a făcut parte niciodată din această masă, imobilul fiind în proprietatea tabulară a altor persoane, care ulterior au pierdut acest drept, prin exercitarea de către pârât a acțiunii în uzucapiune.
Raportat la toate aceste considerente, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta S. A., domiciliată în S., ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul C. A., domiciliat în S., .. 33, jud. Hunedoara, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.04.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
R. C. R. D. M.
Promovat Tribunal Hunedoara
Semnează Președintele
Judecătoriei D.
C. F.
RCR/DM
4 ex./11.09.2013
.
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 2290/2013. Judecătoria DEVA | Pretenţii. Sentința nr. 4689/2013. Judecătoria DEVA → |
|---|
