Pretenţii. Sentința nr. 2244/2013. Judecătoria DEVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2244/2013 pronunțată de Judecătoria DEVA la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 10847/221/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA
D., .. 35
Tel:0254_/ Fax: 0254_ /e-mail_
operator de date cu caracter personal nr. 4259
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2244/2013
Sedința publică din: 23.04.2013
Instanța constituită din:
P.: A. E. B.
GREFIER: G. O.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de reclamanții Hedre M., P. R. D. și P. F. în contradictoriu cu pârâții V. G. și V. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat: reprezentanta reclamanților – avocat A. O. și pârâții V. G., V. S., lipsă fiind reclamanții.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se procedează la identificarea pârâtului V. S. care prezintă actul de identitate, datele fiind consemnate în caietul grefierului.
Reprezentanta reclamanților depune la dosar interogatoriul cu întrebările formulate în scris pentru pârâtul V. S..
Se administrează proba cu interogatoriul pârâtului V. S., răspunsurile la întrebări fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Reprezentanta reclamanților solicită ca ambii pârâți să fie obligați în solidar la plata sumei, față de declarația scrisă pe care au dat-o și prin care și-au recunoscut calitatea de succesori ai defunctului, considerând că este o obligație proprie a acestora. De asemenea, arată că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fond.
Instanța constată procedura probatorie închisă, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamanților solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâților în solidar la plata sumei datorate, cu cheltuieli de judecată, și depune la dosar chitanță onorariu avocat.
Pârâții, având cuvântul, arată că sunt de acord cu admiterea acțiunii.
I N S T A N T A
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.11.2012 sub nr._, reclamanții Hedre M., P. R. D. și P. F. au solicitat în contradictoriu cu pârâții V. G. și V. S. obligarea acestora la plata către reclamanți a sumei de 2990 lei, actualizată cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanții au arătat că în anul 2010 tatăl reclamantelor Hedre M. și P. R. D., soț al reclamantei P. F., a dat defunctului V. T., tatăl pârâtului V. S. și soț al pârâtei V. G., marfă în valoare de 3990 lei, constând în produse pe care acesta le avea în urma lichidării afacerii sale, fiind întocmită cu acea ocazie un înscris denumit “declarație” prin care defunctul V. T. recunoștea că-i datorează lui P. V., actualmente decedat și acesta, suma de 3990 lei și se obliga să o plătească până la data de 20.07.2010. Reclamantele arată că, întrucât defunctul V. T. nu a înțeles să restituie banii, în calitate de moștenitoare ale defunctului P. V. au solicitat moștenitorilor lui V. T. restituirea acestora, fiind încheiat la data de 02.10.2011 un înscris denumit “declarație” prin care pârâții recunosc datoria de 3990 lei și se obligă să o restituie în rate lunare de 300 lei, începând cu noiembrie 2011. Se mai arată că până în prezent pârâții au restituit suma de 1000 lei, acțiunea fiind promovată pentru diferență.
În drept au invocat dispozițiile art. 1164, 1165,1650, 1719 NC.civ.
În probațiune au solicitat administrarea probe cu înscrisuri și au depus în copie două înscrisuri sub semnătură privată denumite “declarație”.
Pârâta V. G., legal citată, nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat în fața instanței la prima zi de înfățișare arătând că recunoaște debitul datorat.
Pârâtul V. S., legal citat, nu a forulat întâmpinare dar s-a prtezentat în fața instanței pentru administrarea interogatoriului, arătând că recunoaște pretențiile reclamanților..
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 290,2 lei, conform chitanței de la fila nr. 8 și timbru judiciar de 3 lei (f. 7).
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâților.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între autorii părților litigiului a intervenit în anul 2010 un contract nenumit, dovadă fiind faptul că potrivit înscrisului sub semnătură privată depus la dosar (f. 4), autorul pârâților V. T. recunoaște că datorează autorului reclamanților P. V. suma de 3990 lei, angajându-se că o va achita până în 20 iulie 2010.
Ulterior, după decesul celor două părți ale convenției, între moștenitorii celor două persoane decedate s-a întocmit înscrisul sub semnătură privată denumit “declarație” prin care pârâții V. G. și V. S. recunosc datoria de 3990 lei pe care “soțul, respectiv tatăl V. T. – decedat, o are față de P. V. - decedat, și ne obligăm să restituim întreaga sumă datorată urmașilor acestuia”, respectiv reclamanților din prezenta cauză, în rate lunare de 300 lei, începând cu luna noiembrie 2011.
Deși nu sunt întrunite toate condițiile prevăzute de art. 1176 și art. 1180 Cod civil, care dispune că actul sub semnătură privată prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani sau o câtime oarecare, trebuie să fie scris în întregul lui de acela care l-a subscris sau cel puțin acesta, înainte de a semna, să adauge la finele actului cuvintele „bun și aprobat”, arătând totdeauna în litere suma sau câtimea lucrurilor și apoi să iscălească, înscrisul constatator al obligațiilor celor doi pârâți este apt să facă această dovadă în condițiile în care pârâții nu-l contestă. În acest sens, se constată că fiecare dintre cei doi pârâți au recunoscut la interogatoriul ce i-a fost administrat asumarea obligației prin acest înscris, și existența ei în prezent ca urmare a neexecutării parțiale.
Instanța mai reține și că, din punct de vedere al termenului de prescripție, dreptul material la acțiune al reclamanților pentru predarea sumei de bani a început să curgă din noiembrie 2011, când a avut loc întreruperea cursului prescripției anterioare prin recunoaștere, astfel că prezenta cerere a fost formulată înlăuntrul termenului prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
Luând în considerare acest probatoriu, instanța constată că reclamanții dețin o creanță certă, lichidă și exigibilă în sensul art. 379 al.3 C.proc.civ., în valoare de 2990 lei.
În privința obligației corelative a pârâților de restituire a sumei de 2990 lei, instanța constată că izvorul obligației îl reprezintă un pasiv succesoral, ca urmare a decesului numitului V. T., față de care pârâta V. G. este soție supraviețuitoare, iar pârâtul V. S. este descendent de gradul I.
În aceste condiții, instanța nu-i poate obliga pe pârâți în solidar la restituirea sumei de 2990 lei, astfel cum au solicitat reclamanții, întrucât potrivit dispozițiilor art.1041 cod civil de la 1865, în vigoare la momentul asumării obligației, obligația solidară nu se prezumă ci ea trebuie stipulată expres. Mai mult, fiind vorba de recunoașterea unui pasiv succesoral, și nu de obligații proprii asumate de cei doi pârâți, în speță sunt incidente și dispozițiile art. 1060 C.civ. potrivit cărora în privința erezilor, obligația este divizibilă, ei nefiind ținuți decât în proporție cu părțile lor ereditare.
Aplicând aceste dispoziții legale la obligațiile ce rezultă din înscrisul constatator al acestora, instanța nu regăsește faptul că cei doi pârâți s-ar fi obligat în mod expres la plata în solidar a pasivului succesoral. În aceste condiții, se impune ca fiecare din cei doi pârâți să suporte în parte datoria autorului lor, proporționat cu cotele de moștenire ale fiecăruia.
Aceste cote sunt date de dispozițiile art. 1 lit. a) din Legea nr. 319/1944 potrivit cărora “Soțul supraviețuitor moștenește din averea celuilalt soț, … a) când vine la succesiune cu copiii legitimi și recunoscuți sau numai cu unii din ei, ori cu descendenții lor, moștenește o pătrime”
În aceste condiții, întrucât aceeași proporție trebuie să se aplice și pasivului, instanța apreciază că pârâtei V. G., în calitate de soție supraviețuitoare, îi revine obligația de a plăti reclamanților suma de 747,5 lei, iar pârâtului V. S. îi revine obligația de a plăti reclamanților suma de 2242,5 lei, ce reprezintă cota de 3/4 parte.
În ce privește actualizarea acestor sume cu indicele de inflație la data plății, principiul general aplicabil în materie prevede că neexecutarea unei obligații atrage după sine atât repararea prejudiciului efectiv, cât și beneficiul nerealizat, conform art. 1084 C.civ. Aceste dispoziții îndreptățesc creditorii de a pretinde actualizarea sumei cu rata inflației, pentru acoperirea prejudiciului cauzat de fluctuațiile monetare, numai astfel fiind asigurată repararea completă a prejudiciului comis, aspect susținut și de dispozițiile art. 371 al. 2 C.proc.civ.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că acțiunea promovată este în parte întemeiată, sens în care va fi admisă, cu obligarea pârâtului V. G. la plata către reclamanți a sumei de 747,5 lei, și a pârâtul V. S. la plata către reclamanți a sumei de 2242,5 lei, sume reprezentând debite restante, ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății.
În privința pretențiilor constând în cheltuieli de judecată, instanța apreciază că în speță sunt incidente ispozițiile art. 275 C.proc.civ., “Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.potrivit cărora”. În speță, anterior cererii de chemare în judecată, nu s-a făcut nici un act de punere a pârâților în întârziere, iar recunoașterea datoriei de către pârâtul V. G. a avut loc la prima zi de înfățișare, iar de către pârâtul V. S. la primul termen în care a fost citat cu mențiunea prezenței la interogatoriu, acesta aflându-se în imposibilitate de prezentare la prima zi de înfățișare, aspect învederat de către pârâta V. G.. În aceste condiții, instanța apreciază că pârâtului V. S. nu i se poate reține nici o culpă procesuală de natură a atrage obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, mai ales că în nici un moment procesual nu s-a opus admiterii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții Hedre M., domiciliat în D., .. H1, ., Jud. Hunedoara, P. R. D., domiciliată în D., ., ., Jud. Hunedoara, și P. F., domiciliată în ., ., în contradictoriu cu pârâții V. G. și V. S., ambii domiciliați în ., ..
Obligă pârâtul V. G. la plata către reclamanți a sumei de 747,5 lei, reprezentând debit restant, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație la data plății.
Obligă pârâtul V. S. la plata către reclamanți a sumei de 2242,5 lei, reprezentând debit restant, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație la data plății.
Respinge cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.04.2013.
Președinte, Grefier,
A. E. B. O. G.
A.E.B./O.G.
7 ex./04.07.2013
| ← Anulare act. Sentința nr. 4075/2013. Judecătoria DEVA | Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... → |
|---|
