Contestaţie la executare. Sentința nr. 3683/2013. Judecătoria DEVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3683/2013 pronunțată de Judecătoria DEVA la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 3912/221/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA
D., . nr. 35
Tel: 0254_/ Fax: 0254_
operator de date cu caracter personal nr. 4259
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.3683/2013
Ședința publică din 12.09.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Ș. D. - M.
Grefier – B. M. M.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de contestatorul G. P. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns contestatorul G. P., la prima strigare a cauzei.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța consideră necesar lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru ca contestatorul să depună dovada cauțiunii în registrul aflat la grefierul șef al instanței.
La a doua strigare contestatorul G. P. arată că a depus la grefierul șef al instanței, cauțiunea solicitată de instanță la termenul anterior, privind suspendarea executării pe care a solicitat-o inițial, și depune Decizia Curții de Apel A. I..
Totodată contestatorul solicită suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului nr._ .
Instanța pune în discuție aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.141 și următoarele Cod proc. Civ. și pe cele ale OG nr.92/2003, iar contestatorul consideră că nu este aplicabil acest articol, întrucât a cerut suspendarea cauzei la termenul anterior, până la soluționarea dosarului nr._ .
Instanța a dispus atașarea la dosar a listărilor de pe ECRIS și portalul instanțelor privind dosarele_/221/2012 a Curții de Apel A. I.,_ de pe rolul Tribunalului Hunedoara,_ de pe rolul Judecătoriei D. și_ * de pe rolul Tribunalului Hunedoara si arată că dosarul nr._ a fost soluționat, acordând cuvântul cu privire la suspendarea judecării cauzei.
Contestatorul susține că este un abuz aplicat asupra lui, și solicită suspendarea cauzei, întrucât dosarul respectiv a fost judecat în baza unor acte false, iar apărătorul ales nu și-a îndeplinit obligațiile, solicitând să se constate că actele depuse în acel dosar, sunt false, fiindu-i încălcat un drept la o hotărâre din 1974.
Referitor la titlul executoriu contestatorul susține că acesta îi încalcă dreptul de proprietate.
Instanța deliberând la cererea de suspendare formulată de contestator, având în vedere că dosarul nr. _ al Judecătoriei D., respectiv al Tribunalului Hunedoara, au fost soluționate în mod irevocabil, iar dosarul nr._ *, privește o cale extraordinară de atac, iar potrivit dispozițiilor art. 413 alin.1 pct.1 C., instanța poate suspenda judecarea cauzei când dezlegarea unei cauze depinde în tot sau în parte de existența sau inexistența unui drept, suspendarea putând dura până când hotătârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea, a devenit irevocabilă/definitivă – iar hotărârea din dosar nr._ este irevocabilă, tinând cont și de împrejurarea că dezlegarea prezentei pricini nu depinde de existența sau inexistența dreptului ce face obiectul judecării celor două dosare, respinge cererea de suspendare a judecării cauzei până la momentul soluționării dosarului nr._ .
Nemaifiind alte cereri din partea contestatorului instanța constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă acestuia cuvântul pe fond și pe cererea de suspendare a executării silite
Contestatorul pe fondul cauzei solicită suspendarea somației și a titlului executoriu, susținând că a fost încălcată legea și temeiul juridic al unei acțiuni, și să se ia act de actele depuse în dosarul_, care dovedesc că i-au fost încălcate drepturile.
Nemaifiind alte cereri, instanța declară închise dezbaterile și cauza rămâne în pronunțare pe cererea de suspendare a executării silite și pe contestația la executare.
INSTANȚA
deliberând asupra cauzei de față în camera de consiliu, constatã urmãtoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecãtoriei D. sub nr._ la data de 29.05.2013, formulată de contestatorul G. P., în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Finanțelor Publice a Municipiului D., aceasta a formulat contestiație la executare împotriva somației din dosarul de executare_/_ /_ nr._/29.04.2013 și a somațiilor nr.20/_ /_ emisă de AFP.
Alăturat contestației, contestatorul a a depus somația nr.20/_ /_ (f.4), titlul executoriu nr._/29.04.2013 (f.4 verso) și plicul de comunicare.
În faza de regularizare a cererii de chemare în judecată, contestatorul și-a precizat acțiunea, solicitând anularea somației și suspendarea executării silite, motivând în esență acțiunea prin faptul că executarea nu este conformă cu realitate, actul nu este legal, nu au fost îndepliniți anumiți factori de procedură în momentul emiterii și nu este dovedită cauzalitatea sumei.
În drept au fost invocate dispozițiile art.200, 415, 458, 503-504, 505, 714, 717 NCPC și Legea nr.554/2004.
Actiunea a fost timbrata cu 21 lei taxă judiciară de timbru și 1,5 lei timbru judiciar.
Intimata a depus întâmpinare (f. 15) prin care a solicita respingerea contestației ca nefondată. În motivare intimata a arătat că titlul executoriu a fost emis pentru recuperarea unei creanțe de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, ce au fost stabilite prin sentința penală nr.159/2013 a Judecătoriei D., pronunțată în dosarul nr._/221/2012, fiind solicitată a fi pusă prin executare prin adresa emisă la data de 26.03.2013, de către Judecătoria D.. Intimata a mai arătat că a procedat la executarea silită a cheltuielilor judiciare potrivit dispozițiilor art.25 din Legea nr.146/1997, iar actele de executare au fost îndeplinite cu respectarea dispozițiilor OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Intimata a depus la dosarul cauzei adresa Judecătoriei D. din dosar_/221/2012/26.03.2013, sentința penală nr.159/2013 a Judecătoriei D..
La termenul din 18.07.2013 (f.23-24), contestatorul a depus noi note, prin care a arătat că somația și titlul executoriu contestate au fost emise cu încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competență, potrivit dispozițiilor art.172 alin.3 nu există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, actul transmis nu respecta dispozițiile legale și se impune suspendarea executării actului nelegal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Potrivit prevederilor art. 172 din Codul de procedură fiscală, “persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor Codului de procedurã fiscalã, de către organele de executare. Contestația poate fi făcuta și împotriva titlului executoriu in temeiul căruia a fost pornita executarea, în cazul in care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevăzută de lege”.
Instanța reține că petentul contestator a criticat prin contestația la executare și precizările formulate, atât somația, cât și titlul executoriu, aducând împotriva acestuia apărări de fond.
Potrivit dispozițiilor art. 712 Noul cod de procedură civilă, act normativ la care Codul de procedură fiscală face trimitere pentru complinirea regulilor de soluționare a contestației la executare: “Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă”.
Astfel, instanța constată că temeinicia, legalitatea și procedura urmată în soluționarea dosarului nr._/221/2012 a Judecătoriei D., nu pot fi analizate în prezenta procedură, în speță fiind în prezența unor hotărâri care beneficiază de autoritate de lucru judecat și se bucură de prezumția de adevăr, legalitate și temeinicie.
În speță debitul contestatorului îl reprezintă cheltuielile judiciare la care acesta a fost obligat prin sentința civilă nr.159/2013 a Judecătoriei D. (f.18-19). Având în vedere că pentru contestarea creanței exista o procedură judiciară distinctă de procedura contestației la executare, analizarea fondului creanței în cadrul contestației la executare este inadmisibilă.
În ceea ce privește procedura efectivă de executare, analizată din punct de vedere formal, instanța va avea în vedere că potrivit disp. art.141 din OUG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală: „Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Titlul executoriu emis de organul de executare competent va conține, pe lângă: denumirea organului fiscal emitent; data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz; obiectul actului administrativ fiscal; motivele de fapt; temeiul de drept; numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; ștampila organului fiscal emitent; posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația; mențiuni privind audierea contribuabilului.
și următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
In speță, titlul executoriu nr._/29.04.2013 (f.4 verso) conține toate datele legale necesare menționate supra, neexistând nici un motiv de nulitate al acestuia.
Cu privire la somația nr.20/_ /_ (f.4), instanța reține că aceasta trebuie să respecte cerințele art. 43 alin. 2 și art.145 Cod procedură fiscală, iar din cuprinsul acestui act rezultă că au fost menționate toate datele indicate în aceste texte de lege.
Instanța mai reține că în cauză au fost respectate și dispozițiile art. 25 din Legea nr.146/1997, cu privire la competența și atribuțiile organului de executare: “Sumele realizate din cheltuielile judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiției și Ministerului Public pentru desfășurarea proceselor penale, care sunt suportate de părți sau de alți participanți la proces, în condițiile prevăzute de Codul de procedură penală, precum și din amenzile judiciare, constituie venituri la bugetul de stat și se cuprind distinct în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției. Executarea silită a debitelor se efectuează de organele de executare ale unităților teritoriale subordonate Ministerului Finanțelor Publice în a căror rază teritorială își are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislației privind executarea silită a creanțelor bugetare”. Pe cale de consecință, instanța constată că în cauză motivele contestatorului vizând încălcarea normelor de competență, nu sunt fondate.
Față de considerente de fapt și drept reținute mai sus, instanța apreciază că contestația la executare este neîntemeiată și pe cale de consecință urmează a o respinge.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.718 alin.1 Cod procedură civilă: “Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată”, ceea ce semnifică că suspendarea poate fi acordată doar de către instanța în fața căreia se judecă contestația la executare și până la soluționarea în fața acelei instanțe a contestației la executare.
Având în vedere momentul pronunțării asupra cererii de suspendare și soluția pe care instanța urmează să o pronunțate asupra fondului contestației, se constată că cererea a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă în consecință.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, instanța nu le va acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul G. P., cu domiciliul în D., ..D7, ., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice D., prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Hunedoara, cu sediul în D., ..H3, parter, jud. Hunedoara.
Respinge cererea de suspendare a executării silite formulată de contestator.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept exclusiv de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.09.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Ș. D.-M. B. M. M.
Red. 4 ex./27.09.2013
ȘDM/BMM
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1697/2013. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1915/2013. Judecătoria... → |
|---|
