Obligaţie de a face. Sentința nr. 2777/2013. Judecătoria DEVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2777/2013 pronunțată de Judecătoria DEVA la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 2922/221/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA
D., . nr. 35
Tel: 0254_/ Fax: 0254_ / e-mail_
operator de date cu caracter personal nr. 4259
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2777/2013
Ședința publică din data de: 30.05.2013
Instanța constituita din :
PREȘEDINTE: C. C.– judecător
D. E.- grefier
Pe rol se află pronunțarea acțiunii civile formulate de reclamanta W. N., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. Distribuție Banat –Unitatea Teritorială de Rețea D., având ca obiect – obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23.05.2013, care este parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 30.05.2013 pentru când a hotărât următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea inregistrată pe rolul acestei instante la data de 26.03.2012, sub nr._, reclamanta W. N. a chemat în judecată pe pârâta S.C. E. Distribuție Banat –Unitatea Teritorială de Rețea D., solicitând instanței, ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligată pârâta să schimbe amplasamentul stâlpului de medie tensiune nr. 3, ce face parte din Derivația 20 kv PTZ 173 Pompe Teliuc din dreptul căii de acces pe proprietatea reclamantei, pe un alt amplasament, pe cheltuiala pârâtei, iar în subsidiar obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri civile constând în lipsa de folosință a terenului afectat de cei doi stâlpi de medie tensiune amplasați pe terenul său, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că în anul 2010 a cumpărat un teren în suprafață de 6170 m.p., în . în C.F. nr._, nr. cadastral_, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. F. Ladislau sub nr. 539/22.03.2010.
La data cumpărării a constatat existența pe teren a doi stâlpi de medie tensiune, însă a considerat că aceștia nu împietează asupra bunei folosințe a terenului, deoarece sub unul dintre stâlpi putea efectua lucări de manajare a intrării pe proprietate.
În același an construit și casă de locuit, fără să cunoască că nu putea executa lucrări de amenjare a căii de acces, datorită zonei de protecție a stâlpului, fapt pentru care a apelat la o altă cale de acces, pe proprietatea unor vecini, dar care au anunțat-o că intenționează să își înstrăineze proprietățile, astfel că există posibilitatea să aibă probleme cu accesul la proprietatea sa.
S-a mai arătat că unul dintre cei doi stâlpi este amplsat chiar în fața căii de acces, astfel că se impune ca pârâta să-I schimbe amplasamentul, tot pe terenul său, dar la o altă distanță de . de construcție, pentru a nu fi afectată folosința terenului și a casei.
În cazul în care pârta refuză, reclamanta a arătat că va fi nevoită să ceară pe cale separată de la vecinii săi un drept de servitude și astfel solicită să fie obligată pârâta la plata unor despăgubiri civile reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului afectat de cei doi stâlpi, iar din această sumă să despăgubească vecinii pentru lipsa de folosință a acestora asupra terenului afectat de servitutea de trecere ce se va constitui în favoarea reclamantei, pe terenul acestora.
Se mai arată că înțelege utilitatea publică a acestor stâlpi, insă aceasta nu poate afecta dreptul său de proprietate, mai mult, a arătat că decopertarea cablurilor aferente stâlpilor, datorită eroziunii solului ar putea prezenta pericol pentru siguranța reclamantei și familiei sale.
In drept, a invocat dispozitiile art. 480, 631 Cod Civil, art. 16 din Legea nr. 13/2007, art. 59 din Legea nr. 71/2011.
În dovedire reclamanta a depus în copie extrase C.F. nr._ Teliciul Inferior, nr. cadastral_, contract de vânzare-cumpărare, schiță cadastrală, răspuns formulat de pârâtă la solicitarea reclamatei.
La termenul de judecată din data de 31.05.2012, reclamanta a depus o precizare la acțiune prin care a arătat că suma pretinsă cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea lipsei de folosință este de 10.000 lei.
Acțiunea reclamantei a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, prin încheierea din data de 03.10.2012.
Pârâta S.C. E. Distribuție Banat –Unitatea Teritorială de Rețea D., legal citată, a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată, iar pe cale reconvențională, în cazul în care instanța va găsii întemeiată cererea reclamantei de schimbare a amplasamentului stâlpului, a solicitat obligarea reclamantei la suportarea cheltuielilor generate de mutarea stâlpului pe un alt amplasament.
S-a mai arătat că stâlpii invocați de reclamantă sunt construiți încă din anul 1985, cu mult timp înainte ca această să devină proprietarului terenului, astfel că aceasta avea cunoștință de existența stâlpilor și a acceptat cumpărarea terenului ca atare, fiind astfel obligată să respecte sarcina existentă, atât timp cât capacitățile energetice sunt de interes naționa, ele deservind utilitatea publică.
S-a mai arătat că potrivit art. 41 alin.4 din Legea nr. 13/2007, terenurile pe care situează capacități energetice la data intrării în vigoare a legii sunt și rămân în proprietatea statului român, astfel că terenul pe care sunt amplasați cei doi stâlpi aparține domeniului public al statului, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 163/2007.
S-a mai arătat că potrivit art. 41 alin.7 din aceeași lege cheltuielile pentru modificarea instalațiilor de distribuire a energiei electrice, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente sunt suportate de cel care a generat modificarea, acesta fiind și considerentul pentru care a formulat cererea reconvențională.
În ceea ce privește cererea subsidiară pârâta a arătat că reclamanta poate obține despăgubiri doar în condițiile art. 16 alin.8 din lege, respectiv cu ocazia intervențiilor pentru retehnologizări, reparații, revizii sau avarii și când se produc pagube proprietarilor din vecinătatea capacităților energetice.
S-a mai arătat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 16 alin.5 din lege, aceste dispoziții referindu-se numai la capacitățile energetice edificate după apariția legii.
În drept pârâta a invocat dispozițiile art. 115-118, 119 Cod proc.civ., Legea nr. 13/2007 și H.G. nr. 135/2011.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare în care a reitarat susținerile din cererea introductivă, precum și întâmpinare la cererea reconvențională solicitând respingerea acesteia.
La data de 04.10.2012, instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale și formarea unei cauze separate, pe rolul Judecătoriei D., dosar fila nr. 62.
Instanța a încuviințat reclamantei, proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu expertiza topografică, raportul fiind depus la dosar filele nr. 160-170.
Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 22.03.2010, reclamanta a dobândit dreptulde proprietate asupra unui teren situat în . suprafață de 6.170 mp., pe care ulterior și-a edificat o casă, în care locuiește în prezent cu fiul său.
Pe terenul respectiv se află amplasați doi stâlpi de medie tensiune, construiți în anul 1985, ce fac parte din Derivația 20 kv PTZ 173 Pompe Teliuc-Izvoarele, ce reprezintă o linie electrică de utilitate publică și se află în administrarea pârâtei.
Prin prezenta acțiune reclamanta tinde în principal la obligarea pârâtei să schimbe amplasamentul unui dintre cei doi stâlpi, respectiv cel din dreptul căii de acces pe proprietatea reclamantei, pe cheltuiala pârâtei, iar în subsidiar obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri civile constând în lipsa de folosință a terenului afectat de cei doi stâlpi de medie tensiune amplasați pe terenul său.
Se incidența în cauză a dispozițiilor art. 30 alin. 3 din Legea nr. 123/2012 privind energia electrică și gazele naturale, “Terenurile pe care se situează rețelele electrice de transport existente la . prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului pe durata de existență a rețelei”
Este de mentionat ca, la data intrarii in vigoare a Legii nr. 123/2012, a fost abrogată Legea energiei electrice nr. 13/2007, ce conținea prevederi similare (art. 41 alin.4), precum și Legea nr. 318/2003 (abrogată prin Legea nr. 13/2007), care de asemenea continea prevederi similare celor ale Legii nr. 123/2012.
De asemenea, potrivit art. 12 alin. 2 din Legea nr. 123/2012, “Asupra terenurilor si bunurilor proprietate publica sau privata a altor persoane fizice ori juridice si asupra activitatilor desfasurate de persoane fizice sau juridice in vecinatatea capacitatii energetice se instituie limitari ale dreptului de proprietate in favoarea titularilor autorizatiilor de infiintare si de licente care beneficiaza de: a) dreptul de uz pentru executarea lucrarilor necesare realizarii, relocarii, retehnologizarii sau desfiintarii capacitatii energetice, obiect al autorizatiei; b) dreptul de uz pentru asigurarea functionarii normale a capacitatii, obiect al autorizatiei de infiintare, pentru reviziile, reparatiile si interventiile necesare; c) servitutea de trecere subterana, de suprafata sau aeriana pentru instalarea/desfiintarea de retele electrice sau alte echipamente aferente capacitatii energetice si pentru acces la locul de amplasare a acestora, in conditiile legii;d) dreptul de a obtine restrangerea sau incetarea unor activitati care ar putea pune in pericol persoane si bunuri;e) dreptul de acces la utilitatile publice”
Prevederi similare se regăseau și în Legea energiei electrice nr. 13/2007, la articolul 16 alin.2.
Totodată se mai reține că, cu ocazia soluționării unei excepții de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 163/2007 a reținut că "exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora, deși are ca efect lipsirea celor interesați de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formală și nici într-o expropriere de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății private. Este ceea ce a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Mellacher și alții împotriva Austriei, 1989, o speță referitoare la reglementarea folosirii bunurilor. De asemenea, în cauza Sporrong și Lonnroth împotriva Suediei, 1982, aceeași Curte a arătat că, întrucât autoritățile nu au trecut la exproprierea imobilelor petiționarilor, aceștia puteau să-și folosească bunurile, să le vândă, să le lase moștenire, să le doneze sau să le ipotecheze".
Astfel instanța reține că dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului unde sunt amplasați cei doi stâlpi de medie tensiune, nu este un drept absolut, iar prevederile art.44 alin.4 si cele ale art.136 din Constitutie au în vedere circumstanțele executării prerogativelor dreptului de proprietate, justificate de necesitatea ocrotirii interesului public, iar legiuitorul poate institui limitări rezonabile în valorificarea dreptului de proprietate ca drept subiectiv garantat.
Reclamanta a achiziționat imobilul teren, la nivelul anului 2010, iar chiar din cuprinsul acțiunii, rezultă în mod cert faptul că acesta cunoștea încă de la momentul dobândirii terenului de existența și amplasamentul celor doi stâlpi de medie tensiune, ce fac parte din rețeua electrică administrată de pârât și aflată în proprietatea statului.
Se mai reține totodată că cei doi stâpi se află pe terenul respectiv încă din anul 1985, înainte ca fostul proprietar al terenului (de la care a cumpărat reclamanta) să dobândească dreptul de proprietate asupra acestuia, în baza legilor fondului funciar, așa cum rezultă din extrasul C.F de la dosar fila nr. 5.
Astfel se reține că terenul dobândit de reclamantă era afectat de o servitute, un drept de uz al statului asupra terenului pe care se află amplasați cei doi stâlpi ce sunt parte componentă dintr-o rețea electrică de transport, de utilitate publică, proprietatea statului român.
Reteaua electrică, din care fac parte integrantă și cei doi stâlpi, fiind o investiție de utilitate publică si nu există nici o încalcare a dreptului de proprietate al reclamantei, folosința terenului, de către aceasta, fiind limitată în condițiile legilor sus amintite.
Exercitarea dreptului de uz si servitute asupra proprietatilor afectate de capacitati energetice se realizează cu titlu gratuit pe toata durata existentei acestora așa cum rezultă din temeiurile de drept sus amintite, precum și din considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 163/2007.
În ceea ce privește cererea reclamantei privind schimbarea amplasamentului a unuia dintre cei doi stâlpi, pe cheltuiala pârâtei, instanța reține că și în această privință legiuitorul a reglementat în mod clar care sunt circumstanțele în care se pot realiza aceste demersuri și cine suportă costurile unei asemenea operațiuni, în acest sens fiind incidente dispozițiile alineatului 11 al articolui 36 din din Legea nr. 123/2012 ce preved că „ Cheltuielile pentru modificarea instalațiilor de transport al energiei electrice, ca urmare a racordării de noi utilizatori sau a schimbării caracteristicilor energetice inițiale ale utilizatorilor existenți, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate conform reglementărilor în vigoare”, respectiv de cel care a generat modificarea.
Se mai reține că Legea energiei electrice nr. 13/2007(abrogată prin Legea nr. 123/2012), conținea prevederi similare (art. 41 alin.7).
Dispozitiile art.16 alin.5 din Legea nr.13/2007, invocate de reclamantă în susținerea cererii sale, se aplicau doar pentru lucrările privind capacitățile energetice efectuate dupa . acestei legi, iar reclamanta nu putea beneficia de aceste reglementări, cât timp lucrarile de construcție a celor doi stâlpi s-au efectuat anterior, în cursul anului 1985, astfel ca pârâta nu îi datoreaza reclamantei nici vreo despăgubire întrucât nu a existat nici o lucrare, după data când reclamanta a devenit proprietar care sa-i afecteze aceasteia suprafata de teren deținută în proprietate.
Astfel se reține de către instanță că deși, în esență, schimbarea amplasamentului celor doi stâlpi este posbilă în condițiile legii, legiuitorul a instituit și în sarcina cărei persoane revine obligatia de plată a cheltuielilor pentru modificarea instalatiilor de distributie a energiei electrice, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, respectiv în sarcina celui care a generat modificarea, deci potrivit textelor legale incidente în cauză, reclamanta trebuie sa suporte aceste cheltuieli și nu pârâta.
Ori, în aceste coniții, cererea reclamantei privind obligarea pârâtei să modifice amplasamentul unuia dintre cei doi stâlpi, pe cheltuiala pârâtei, este inadmisibilă și astfel că instanța va respinge acest capăt de cerere.
De asemenea și solicitarea reclamantei de a i se plati de catre pârâtă contravaloarea lipsei de folosință a terenului apare ca nefondată, cât timp reteaua electrică este proprietatea publică a statului dată în administrate distribuitorului de energie electrică.
Legile sus amintite, incidente în cauză nu preved și nu au prevăzut acordarea de despăgubiri banești aferente lipsei de folosință a terenului pe care se află capacități energetice. Reteaua electrică este o investitie de utilitate publică si nu există nici o încalcare a dreptului de proprietate al reclamantei, folosința terenului fiind limitată în conditiile legii iar exercitarea dreptului de uz si servitute asupra proprietatilor afectate de capacități energetice se realizează cu titlu gratuit pe toata durata existenței acestora.
Față de toate aceste considerente instanța va respinge acțiunea reclamantei ca fiind inadmisibilă.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de către pârâtă astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta W. N., cu domiciliul în Com. Teliucu Inferior, ., județul Hunedoara, în contradictoriu cu pârâta E. DISTIRBUȚIE BANAT – Unitatea Tertorială de Rețea D., cu sediul în D., ..39, jud. Hunedoara.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.05.2013.
P., GREFIER,
C. C. D. E.
(concediu de odihnă)
Semnează Grefier Șef
Red. 4 ex.
CC / DE/26.08.2013
| ← Investire cu formulă executorie. Încheierea nr. 681/2013.... | Evacuare. Sentința nr. 3128/2013. Judecătoria DEVA → |
|---|
