Grăniţuire. Sentința nr. 2/2013. Judecătoria DEVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2/2013 pronunțată de Judecătoria DEVA la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 9413/221/2010
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA
D., . nr. 35
Tel: 0254_/ Fax: 0254_
operator de date cu caracter personal nr. 4259
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2.082/ 2013
Ședința publică din 15 aprilie 2013
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: R. C. R. - judecător
GREFIER: D. M.
Pe rol fiind amânată pronunțarea în acțiunea formulată de reclamantele A. C., A. A., J. P., în contradictoriu cu pârâta B. T. A., având ca obiect grănițuire, pentru deliberarea asupra actelor și lucrărilor dosarului și pentru depunerea concluziilor scrise.
S-a constatat că mersul dezbaterilor au fost consemnate, conform disp. art. 147 C.proc.civ., în încheierea de amânare a pronunțării din data de 08.04.2013, care face parte integrantă din hotărâre.
În conformitate cu disp. art. 150 C.proc.civ., socotindu-se lămurită, instanța de judecată reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ din data de 29.10.2010, reclamantele A. C., A. A. și J. P., au solicitat în contradictoriu cu pârâții T. R., T. E. și B. T. A., să se dispună grănițuirea prin stabilirea liniei de hotar care desparte proprietatea reclamantelor de cea a pârâților, să se dispună ca pârâții să fie obligați să contribuie la cheltuielile de construcție a zidului comun pe linia de hotar ce va fi stabilită, iar în caz de refuz reclamantele să fie autorizate să efectueze lucrările și pârâții să fie obligați să plătească ½ din cheltuieli, să se dispună ca pârâții să desființeze zidul despărțitor amplasat nelegal pe o porțiune de teren care nu reprezintă hotarul real, iar în caz de refuz, reclamantele să fie autorizate ca desființarea sa fie executată pe cheltuiala pârâților, cât și obligarea acestora la plata despăgubirilor civile pentru prejudiciul cauzat reclamantelor, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantele arată, în esență, că imobilul deținut de reclamante este învecinat la est cu cel aflat in proprietatea pârâților, iar în
prezent, între imobile nu există o linie de hotar, motiv care generează neînțelegeri, deși în trecut autorii părților stabiliseră hotarul real despărțitor al celor două proprietăți, semne care au dispărut, iar pârâții refuză să se stabilească hotarul real și să se construiască un zid comun, pârâții chiar începând edificarea unui zid despărțitor pe o linie despărțitoare trasată în mod subiectiv și unilateral.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480, 494, 584, 592, 600, 1075 C.civ. și art. 112, 274 C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 35 lei(f.4,49).
Pârâții T. R. și B. A. au formulat întâmpinare(f.25-26), prin care au solicitat respingerea cerererii față de pârâta T. E. ca fiind introdusă față de o persoană inexistentă și respingerea cererii ca neîntemeiată și nefondata, cu cheltuieli de judecată.
Se arată că pârâta T. E. a decedat la data de 01.02.2007 și că linia de hotar dintre proprietăți a fost stabilită in mod amiabil de antecesorii actualilor proprietari, modul de folosință respectând această înțelegere, gardul existent între terenuri fiind realizat pe linia de hotar ce desparte imobilele, însă din anul 2009 au apărut neînțelegeri când pârâții au încercat repararea gardului, iar reclamanta A. C. a refuzat contribuția bănească.
La data de 06.04.2011 reclamanții și-au precizat cererea(f.46) arătând că înțeleg sa formuleze cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâții T. R. și B. T. A., în nume propriu și în calitate de moștenitori ai defunctei T. E..
Au solicitat ca instanță să dispună ca pârâții să desființeze zidul despărțitor amplasat nelegal pe o porțiune de teren care nu reprezintă hotarul real, iar în caz de refuz reclamantele să fie autorizate ca desfiintarea să fie executată pe cheltuiala pârâților și să se ia act că nu se mai menține capătul de cerere de la pct.3 din acțiunea introductivă prin care au solicitat obligarea pârâților la plata despăgubirilor civile pentru prejudiciul cauzat reclamantelor, motivat de faptul ca aceste pretenții vor fi formulate pe cale separată, fiind mențiunte în rest solicitările.
La data de 25.03.2013 reclamantele și-au precizat cererea(f.224) arătând că înțeleg să formuleze cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta B. T. A. în nume propriu și în calitate de moștenitor a defuncților T. R. și T. E., având în vedere decesul pârâtului T. R. intervenit la data de 13.01.2013, menținându-se în rest cererea.
Prin încheierea din data de 18.05.2011 instanța a încuviintat reclamanților proba cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâților(f.61), cu martorii G. C.(f.63) și O. F.(f.100), precum și cu expertiza topografică, iar pârâților, proba cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantelor(f.120-125), cu martorii I. I.(f.62) și F. M.(f.99), precum și atașarea dosarului penal nr. 2132/P/2009.
Reclamantele au depus la dosar următoarele înscrisuri: carte funciară(f.5-11), documentație topografică(f.12-16).
Pârâții au depus la dosar următoarele înscrisuri: certificat deces(f.27), raport de expertiză tehinică extrajudiciară(f.28-31), documentație topografică(f.32-36), extrase CF(f.37-41), ordonanță(f.64), autorizații pentru
executarea de lucrări(f.65-68), situație de lucrări(f.69-70), proces verbal de recepție definitivă(f.71-73), adeverință medicală(f.96), decizia nr. 1741(f.97), certificat medical nr. 200(f.98), rezoluție(f.101-102), declarație(f.107), sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale(f.209).
Expertul T. P. G. a depus la dosar raportul de expertiză realizat în cauză(f.132-164), acesta raspunzând totodată și la obiecțiunile formulate de părți(f.176-182, 198-204).
Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele :
Reclamantele sunt proprietarele imobilului situat în D., ., jud. Hunedoara și înscris în CF_ D., provenit din conversia de pe hârtie a CF 2477 D., iar pârâta este proprietara imobilului situat în D., ., jud. Hunedoara și înscris în CF_ D., provenit din conversia de pe hârtie a CF 5239 D., în CF_ D., provenit din conversia de pe hârtie a CF 1883 D., în CF_ D., provenit din conversia de pe hârtie a CF 666 D. și în CF 635 D..
Între aceste imobile nu există o linie de graniță clar determinată, fapt ce a dus la formularea de plângeri penale reciproce între părți, finalizate prin soluții de scoatere de sub urmărire penală sau de neîncepere a urmăririi penale(f.64, 101-102).
Faptul că între părți există raporturi tensionate generate de amplasarea liniei de graniță între imobile este confirmat și de către martorii audiați în cauză. Tot din depozițiile acestora rezultă că hotarul dintre cele două proprietăți fusese stabilit de antecesori în linie dreaptă, însă, în prezent, unii stâlpi de susținere ai gardului sunt plasați în zig-zag, neputându-se stabili cine a făcut o astfel de amplasare, dat fiind că atât reclamantele cât și pârâții au efectuat lucrări care au dus la nemulțumiri reciproce și la formularea de plângeri penale, astfel cum s-a arătat mai sus.
Împrejurarea că unii stâlpi sunt amplasați în zig-zag rezultă și din concluziile raportului de expertiză(f.132-164,176-182,198-204), expertul identificând stâlpi, sau pietre de hotar care sunt amplasați la distanțe diferite față de anumite repere fixe.
Deși pârâții susțin că reclamantele nu au respectat linia de graniță între proprietăți astfel cum aceasta fusese stabilită de antecesori, este greu de crezut că hotarul fusese amplasat în zig-zag, o astfel de grănițuire fiind lipsită de logică și eficiență practică. În plus, din schița care a făcut parte din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 75/7/26.01.1960(f.157-164), precum și din planurile ce însoțesc autorizațiile de construcție(f.72), rezultă că hotarul între cele două proprietăți este reprezentat de o linie dreaptă.
În consecință, având în vedere faptul că ambele părți nu au respectat linia de graniță, că nu au dovedit împrejurarea că amplasamentul actual al celor câteva pietre de hotar sau stâlpi este cel stabilit de antecesori și care rezultă din schițele care au făcut parte din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 75/7/26.01.1960(f.157-164), precum și din planurile ce însoțesc autorizațiile de construcție(f.72), instanța apreciază că granița între imobilele aparținând părților este reprezentată de o linie dreaptă, astfel cum a fost stabilită
de expert și conturată cu mov în raportul de expertiză, situată între punctele 10-1-28-27-26-25-24-23-22(f.181).
În această configurație se respectă și suprafețele de teren înscrise în cartea funciară. Astfel, imobilul reclamantelor este în suprafață tabulară de 3366 mp, iar stabilirea liniei de graniță pe aliniamentul 10-1-28-27-26-25-24-23-22(f.181), respectăș această dimensiune, suprafața reală din măsurători urmând a fi de 3403 mp.
Aceeași concluzie se desprinde și în ceea ce o privește pe pârâtă, suprafața totală din acte și înscrisă în cartea funciară fiind de 4152 mp, iar în urma stabilirii hotarului în linie dreaptă pe aliniamentul 10-1-28-27-26-25-24-23-22, nu se încalcă suprafața din acte, pârâta stăpânind în realitate suprafața totală măsurată de 4246 mp.
Prin urmare, având în vedere faptul că în teren între cele două proprietăți nu există nici o suprafață de teren care să nu aparțină niciuneia dintre părți, cum rezultă din raportul de expertiză(f.139), stabilirea graniței în linie dreaptă apare ca fiind o soluție justă și echitabilă și în conformitate cu suprafețele înscrise în cartea funciară pentru ambele imobile, atât reclamantele, cât și pârâta stăpânind suprafețe reale mai mari decât cele înscrise în cartea funciară(reclamantele cu 37 mp în plus, iar pârâta cu 94 mp în plus), astfel că nici una dintre părți nu este vătămată.
În consecință, se va stabili linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantelor, în suprafață de 3.403 mp, delimitată prin conturul roșu din raportul de expertiză întocmit în cauză și imobilul proprietatea pârâtei, în suprafață de 4.246 mp, conturat cu mov prin același raport de expertiză, pe linia dreaptă, conturată cu mov în raportul de expertiză, situată între punctele 10-1-28-27-26-25-24-23-22.
Potrivit art. 584 C.civ., aplicabil în speță, având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată(29.10.2010), cheltuielile grănițurii trebuie să fie suportate de către ambii vecini, astfel că, solicitarea reclamantelor de obligare a pârâtei la a suporta jumătate din cheltuielile de construcție a zidului comun, apare ca fiind întemeiată.
Prin urmare instanța va obliga pârâta să contribuie la cheltuielile de construcție a zidului comun pe linia de hotar stabilită în cotă de 1/2, iar în caz contrar reclamantele sunt autorizate să efectueze lucrările de ridicare a zidului comun.
În ceea ce privește solicitarea de obligare a pârâtei să desființeze zidul despărțitor amplasat nelegal pe o porțiune de teren care nu reprezintă hotarul real, iar în caz de refuz, reclamantele să fie autorizate ca desființarea sa fie executată pe cheltuiala pârâtei, instanța o va respinge având în vedere faptul că, astfel cum s-a arătat mai sus, din depozițiile martorilor nu se poate stabili cu exactitate faptul că pârâta este cea care a amplasat stâlpii cu nerespectarea liniei de granița dintre imobilele vecine, cu atât mai mult cu cât și reclamantele au încălcat aceeași linie de hotar.
În plus, între imobilele vecine nici nu există un zid despărțitor, ambele părți susținând acest lucru, alături de martori, care au arătat că cei câțiva stâlpi existenți nu sunt legați prin plasă sau alte materiale.
Prin urmare această cerere va fi respinsă.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., întrucât a căzut în pretenții, instanța va obliga pârâta la plata către reclamante a sumei de 3.805,5 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru – 35 lei(f.4,49), timbru judiciar – 0,50 lei, onorariu expert – 2.470 lei(f.60,115,129,197) și onorariu apărător – 1.300 lei(f.240).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte cererea precizată formulată de reclamantele A. C., A. A. și J. P., toate cu domiciliul în D., ., jud. Hunedoara, în contradictoriu cu pârâta BOLOBOȘ T. A., cu domiciliul în D., ., jud. Hunedoara.
Stabilește linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantelor, în suprafață de 3.403 mp, delimitată prin conturul roșu din raportul de expertiză întocmit în cauză și imobilul proprietatea pârâtei, în suprafață de 4.246 mp, conturat cu mov prin același raport de expertiză, pe linia dreaptă, conturată cu mov în raportul de expertiză, situată între punctele 10-1-28-27-26-25-24-23-22.
Obligă ca pârâta să contribuie la cheltuielile de construcție a zidului comun pe linia de hotar stabilită în cotă de 1/2, iar în caz contrar reclamantele sunt autorizate să efectueze lucrările de ridicare a zidului comun.
Respinge în rest cererea.
Obligă pârâta la plata către reclamante a sumei de 3.805,5 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în sedință publică, azi 15.04.2013.
Președinte Grefier
R. C. R. D. M.
Promovat Tribunal Hunedoara
Semnează Președintele
Judecătoriei D.
C. F.
RCR/DM
6 ex./06.09.2013
| ← Acţiune în constatare. Încheierea nr. 1958/2013. Judecătoria DEVA | Acordare personalitate juridică. Hotărâre din 14-05-2013,... → |
|---|
