Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 4312/2013. Judecătoria DEVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4312/2013 pronunțată de Judecătoria DEVA la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 453/221/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA
D., . nr. 35
Tel: 0254_/ Fax: 0254_ / e-mail_
operator de date cu caracter personal nr. 4259
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4312 / 2013
Ședința publică din data de 31 octombrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: R. M.
Grefier: M. G. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii civile formulate de reclamanta F. C. I., în contradictoriu cu pârâtul D. D. C., având ca obiect – partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24.10.2013, care este parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 31.10.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față constată:
Prin cererea formulată și înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 23 ianuarie 2013, reclamanta F. C.-I., domiciliată în mun. D., .. 5, ., județul Hunedoara, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul D. D. C., cu sediul procesual ales în mun. Drobeta Turnu Severin, .. 82A, județul M., ca prin hotărârea ce se va pronunța (1) să se constate că apartamentul nr. 12 situat în mun. D., .. 5, ., înscris în C.F. nr. 5835/12 D., nr. top 3755/x/1 are calitatea de bun propriu al reclamantei; (2) să se dispună împărțirea bunului comun constând în autoturismul Peugeot 406, nr. de identificare VF38BRHZF81583545, în sensul atribuirii acestuia către pârât, cu plata unei sulte în favoarea reclamantei; (3) cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, în esență, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, căsătorie desfăcută prin sentința civilă nr. 4379/15.07.2010 pronunțată de Judecătoria D.. A mai arătat că imobilul în litigiu a fost dobândit în timpul căsătoriei dar prețul a fost achitat în întregime de reclamantă din banii proveniți de la părinții săi. Totodată reclamanta a arătat că a beneficiat de sprijin material de la părinții ei încă de la începutul căsătoriei aceștia organizând și nunta reclamantei cu pârâtul. A mai arătat că după desfacerea căsătoriei a mai efectuat îmbunătățiri în apartament tot cu sprijinul părinților săi. Cu privire la autoturismul Peugeot a arătat că acesta a fost dobândit prin contribuția egală a ambilor soți și a solicitat atribuirea către pârât cu obligarea acestuia la plata unei sulte reprezentând jumătate din valoarea actuală a autoturismului.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a anexat în fotocopii: sentința civilă nr. 4379/15.07.2010 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1101/14.11.2001 de B.N.P. T. O., carte identitate autoturism Peugeot, facturi fiscale.
Pârâtul a formulat întâmpinare (fila 24 din dosar) prin care a solicitat respingerea primului capăt de cerere privind constatarea calității de bun propriu al pârâtei a imobilului constând în apartament cu 2 camere și că este de acord cu partajul autoturismului în litigiu, dar prin atribuirea acestuia către el și obligarea sa la plata sultei către reclamantă. A arătat că nu există nici un contract de donație încheiat între părinții reclamantei și aceasta cu privire la suma de bani cu care s-a cumpărat apartamentul și că, dimpotrivă, apartamentul a fost achiziționat de soți după nuntă din fonduri proprii și din darul de nuntă primit de aceștia în considerarea căsătoriei lor. Totodată a mai arătat că și părinții săi au contribuit material la anumite bunuri pe durata căsătoriei și la organizarea botezului unuia dintre copii.
Taxe timbru – prin încheierea din data de 21.06.2013, dată în camera de consiliu (fila 47 din dosar) s-a admis cererea de asistență judiciară formulată de reclamantă și s-a dispus reducerea taxei judiciare de timbru cu 50%. Prin chitanța . nr._/04.07.2013, reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 1596,00 lei.
În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, interogatoriul reclamantei și proba testimonială fiind audiați martorii A. M., S. E. și S. I. M..
Analizând acțiunea civilă de față, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:
Aspecte preliminare:
Raportat la data desfacerii căsătoriei (15 iulie 2010) și la dispozițiile art. 33 din Legea 71/2011 – instanța constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile privind regimul matrimonial al soților reglementate de Codul civil 2009, motiv pentru care va analiza pretențiile formulate de părțile litigante în prezenta procedură, prin prisma dispozițiilor Codului familiei și cele ale Codului de procedură civilă incidente în cauză.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4379/15 iulie 2010 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul civil nr._ s-a desfăcut căsătoria încheiată între soți din culpa ambilor, copii minori ai acestora, D. Alexia M. și D. A. G. fiind încredințați spre creștere și educare reclamantei.
Cu privire la capătul de cerere privind constatarea calității de bun propriu al reclamantei al apartamentului nr. 12 situat în mun. D., .. 5, ., înscris în C.F. nr. 5835/12 D., nr. top 3755/x/1 instanța reține următoarele:
Potrivit art. 30 Codul familiei – „bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale soților”. Textul instituie și o prezumție relativă de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, care poate fi răsturnată prin orice mijloace de probă. C. propriu zisă ce se cuvine din devălmășie fiecăruia dintre soți se stabilește pe baza contribuției efective a fiecăruia la dobândirea tuturor bunurilor comune.
Articolul 31 din acelasi cod prevede exceptiile de la regula instituita de art. 30, prevazând ca sunt bunuri proprii ale fiecarui sot:
a) bunurile dobândite înainte de încheierea casatoriei;
b) bunurile dobândite in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune;
c) bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti;
d) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si inovatii, precum si alte asemenea bunuri;
e) indemnitatea de asigurare sau despagubire pentru pagube pricinuite persoanei;
f) valoarea care reprezinta si înlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare.
Reclamanta a invocat în sustinerea actiunii faptul ca bunul ar fi propriu deoarece a fost achiziționat din banii proveniți de la părinții săi iar aceștia au realizat donația exclusiv pentru aceasta și nu pentru ambii soți.
În speță, instanța constată că bunul indiviz, respectiv imobilul constând în apartamentului nr. 12 situat în mun. D., .. 5, ., înscris în C.F. nr. 5835/12 D., nr. top 3755/x/1a, a fost dobândit în proprietate de ambii soți, nu doar de către reclamantă. Relevante în acest sens sunt mențiunile cuprinse în însăși contractul autentic de vânzare-cumpărare.
În aceste condiții, chiar dacă suma de bani ar proveni de la părinții reclamantei, dată fiind voința acesteia ca bunul să devină bun comun în sensul dispozițiilor art. 30 din Codul familiei, exprimată cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1.101/14.11.2001 de către B.N.P. T. O. (fila nr. 8 din dosar), se va reține că imobilul constând în apartamentul nr. 12 situat în mun. D., .. 5, ., înscris în C.F. nr. 5835/12 D., nr. top 3755/x/1 reprezintă proprietatea comună a foștilor soți.
Și din declarațiile martorilor A. M. (filele 83-84) și S. E. (fila nr. 86) rezultă că apartamentul a fost achiziționat de către ambele părți, proaspăt căsătoriți la acea dată, chiar dacă banii au provenit de la părinții reclamantei.
Instanța având în vedere aceste considerente reține că reclamanta nu a răsturnat prezumția instituită de art. 30 cod fam., motiv pentru care va respinge capătul de cerere privind constatarea calității de bun propriu al apartamentului nr. 12 situat în mun. D., .. 5, ., înscris în C.F. nr. 5835/12 D., nr. top 3755/x/1 ca neîntemeiat și întrucât nu s-a formulat și cerere de partaj cu privire la acest bun nu se va pronunța, extrapetit, cu privire la împărțirea bunului.
Cu privire la partajarea bunului comun constând în autoturismul Peugeot 406, nr. de identificare VF38BRHZF81583545, instanța reține că prin divorțul părților, dreptul de proprietate devălmașă s-a transformat în plan intelectual, într-o proprietate pe cote-părți, iar până la proba contrară, cele două cote-părți se prezumă a fi egale. Potrivit dispozițiilor legale, coproprietatea este un drept de proprietate pe cote-părți ideale, abstracte, matematice, care aparține la două sau mai multe persoane asupra unuia și aceluiași lucru.
Specific regimului juridic al coproprietății este faptul că fiecărui coproprietar îi aparține o cotă-parte ideală, abstractă din dreptul de proprietate, bunul obiect al dreptului de proprietate rămânând nefracționat și are caracter vremelnic deoarece durează în timp până la sistarea ei.
Modalitatea specifică și cea mai frecventă de încetare a coproprietății este partajul sau împărțeala, respectiv operația juridică prin care încetează starea de coproprietate ori de indiviziune, în sensul că bunul sau bunurile stăpânite pe cote-părți sunt împărțite materialmente între copărtași, fiecare devenind proprietar exclusiv asupra unei părți determinate sau asupra unui anume bun din cele ce formau obiectul coproprietății.
Din poziția procesuală exprimată de părți (declarațiile reclamantei în cererea de chemare în judecată –fila nr. 3, răspunsul la interogatoriu al pârâtului - întrebarea nr. 14, fila nr. 88 verso) și din probatoriul administrat (declarațiile martorului S. I. M. – fila nr. 86) instanța constată că autoturismul a fost achiziționat în timpul căsătoriei părților, acestea având o contribuție comună la dobândirea acestui bun, în cotă de ½ parte fiecare.
Cu privire la modalitatea de partajare a autoturismului instanța constată că ambele părți (reclamanta prin cererea de chemare în judecată iar pârâtul prin întâmpinare) au fost de acord cu privire la modalitatea de partajare prin atribuirea autoturismului către pârât cu plata unei sulte către reclamantă reprezentând jumătate din valoarea acestuia.
Totodată instanța reține că pârâtul nu contestă evaluarea bunului realizată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, respectiv suma de 15.218,00 lei.
În consecință, instanța va dispune partajarea bunului comun al părților după cum urmează:
Va atribui autoturismul Peugeot 406 2.0 HDI, nr. de identificare VF38BRHZF81583545, ._ pârâtului D. D. C..
Pentru egalizarea valorică a loturilor, în temeiul art. 6735 alin. 2 teza finală Cod procedură civilă, va fi obligat pârâtul D. D. C. să plătească reclamantei F. C.-I. suma de 7609,00 lei cu titlu de sultă.
În temeiul art. 276 Cod procedură civilă, va compensa în totalitate cheltuielile judiciare făcute de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă, formulată de reclamanta F. C.-I., domiciliată în mun. D., ., . în contradictoriu cu pârâtul D. D. C., cu sediul procesual ales în mun. Drobeta Turnu Severin, .. 82A, județul M., și în consecință:
Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei autoturismul Peugeot 406 2.0 HDI, nr. de identificare VF38BRHZF81583545, ._.
Constată că reclamanta și pârâtul au avut o contribuție comună la dobândirea acestui bun, în cotă de ½ parte fiecare.
Dispune partajarea bunului comun al părților după cum urmează:
Atribuie autoturismul Peugeot 406 2.0 HDI, nr. de identificare VF38BRHZF81583545, ._ pârâtului D. D. C..
Pentru egalizarea loturilor obligă pârâtul D. D. C. să plătească reclamantei F. C.-I. suma de 7609,00 lei cu titlu de sultă.
Respinge în rest acțiunea.
În temeiul art. 276 Cod procedură civilă, compensează în totalitate cheltuielile judiciare făcute de părți.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 octombrie 2013.
Președinte, Grefier,
R. M. M. G. M.
Red. R.M./M.G.M.
4 ex. – 28.11.2013
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1323/2013. Judecătoria DEVA | Curatelă. Hotărâre din 25-09-2013, Judecătoria DEVA → |
|---|
