Pretenţii. Sentința nr. 1505/2013. Judecătoria DEVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1505/2013 pronunțată de Judecătoria DEVA la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 10645/221/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA
D., .. 35
Tel:0254_/ Fax: 0254_ / e-mail judecătoria_
operator de date cu caracter personal nr. 4259
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DOSAR nr._
Sentința civilă nr.1505/2013
Ședința publică din data de 19.03.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. A. – judecător
GREFIER: B. L.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamanta Administrația Națională „Apele Române” – Administrația Bazinală de A. M. în contradictoriu cu reclamanta ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a constatat că, prin serviciul registratură, reclamanta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 43,90 lei și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
JUDECĂTORIA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată că:
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr._ /19.11.2012, reclamantul Administrația Națională „Apele Române” – Administrația Bazinală de A. M., cu sediul în Târgu-M., ..33, jud. M., a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul ., cu sediul în S., ., jud. Hunedoara, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 429,04 lei, reprezentând debit restant.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că la data de 23.06.2011 a procedat la deschiderea ofertelor care aveau să participe la licitația desfășurată în vederea atribuirii contractului de închiriere a unor bunuri proprietate publică a statului și aflate în administrarea sa; la procedură au participat 4 ofertanți printre care și pârâtul, însă oferta acestuia a fost declarată neconformă; înainte de licitație, conform prevederilor art. 9 și 10 alin.2 din Anexa la Ordinul 1222/2008 pârâtului i-a fost vândut caietul de sarcini, fiind emisă factură fiscală nr. 681/17.06.2011 în valoare de 429,04 lei; pârâtul și-a manifestat intenția de a achita factura fiscală emisă, însă la momentul efectuării plății a greșit codul IBAN al beneficiarului, ceea ce a dus la neîncasarea de către reclamant a sumei datorate de pârât; deși a fost atenționat verbal asupra acestui aspect, pârâtul nu a remediat situația.
În drept, s-au invocat disp. art. 1516 și urm. C.civ. (2009), Ordinul 1222/2008.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă de la dezbateri, conform art. 242 alin. 2 din C.pr.civ.
S-au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: factură fiscală nr. 681/17.06.2011 (f. 16), documente licitație publică (f. 8-15), ordin de plată (f. 7), notificări (f. 4-6).
Acțiunea a fost timbrată cu suma de 43,90 lei taxă de timbru și 1,50 lei timbru judiciar, anulate la dosar (f. 21).
Pârâta . legal citată la adresa indicată de Oficiul Registrului Comerțului – f. 20, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță prin reprezentant pentru a-și preciza poziția procesuală față de cererea formulată, astfel încât, potrivit art. 152 din C.pr.civ., instanța se va pronunța pe temeiul dovezilor administrate.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, a apărărilor expuse și a probelor administrate, instanța reține următoarea situație de fapt:
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că între reclamantă, în calitate de vânzător al caietului de sarcini pentru desfășurare licitație publică și pârât, în calitate de cumpărător, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare în formă simplificată, având ca obiect caiet de sarcini conform specificației din factură, contract încheiat conform dispozițiilor art. 35 și urm. Cod comercial, fără a se întocmi un înscris – instrumentum. Reclamanta, executând contractul, a emis factură fiscală nr. 681/17.06.2011 (dată față de care se constată un raport juridic obligațional anterior intrării în vigoare a dispozițiilor Noului Cod civil) în valoare totală de 429,04 lei (f. 16).
La data de 21.11.2011, 23.01.2012 și 28.03.2012 reclamanta a invitat societatea pârâtă la conciliere directă (f. 4-6), însă aceasta nu a dat curs invitației și nu a trimis adresă de răspuns pentru a contesta debitul.
Referitor la factura fiscală depusă, instanța reține că facturile fiscale sunt documente financiar contabile reglementate în principal de legea fiscală. Cu toate acestea, în legătură cu facturile fiscale, legea materială comercială și cea procesuală incidentă leagă consecințe de ordin probatoriu al raporturilor materiale comerciale. Și este așa, deoarece în comerț nu este obligatorie proba actelor și faptelor comerciale prin înscrisuri autentice ad validitatem și ad solemnitatem. Comerțul implică o altă raportare la timp, activitatea se derulează rapid așa încât și actele ce probează raporturile juridice sunt diferite față de raportul civil clasic. Pentru a fi constituite mijloace de probă a raporturilor comerciale, legea comercială prevede expres (art. 46 alin. 1 teza 3 din Codul comercial) că factura trebuie să fie acceptată. Așa fiind, singura exigență în materie este prezentarea unei facturi fiscale acceptate. Acceptarea se poate face expres ori tacit. Acceptarea expresă are loc prin semnarea și ștampilarea actului, iar acceptarea tacită presupune acte și fapte neîndoielnice din care rezultă faptul juridic al acceptării (preluarea mărfii, plata parțială a contravalorii acesteia etc.). În cauză, instanța constată că factura fiscală depusă a fost însușită de către pârâtă prin livrarea/recepționarea mărfurilor contractate.
Totodată, societatea pârâtă a efectuat plata sumei de bani solicitate, însă a geșit în cuprinsul instrumentului de plată codul IBAN al beneficiarului, astfel încât plata nu poate fi considerată valabilă, raportat la disp. Art. 1096 cod civil 1864 – „Plata trebuie să se facă creditorului sau împuternicitului său, sau aceluia ce este autorizat de justiție sau de lege a primi pentru dânsul.
Plata dată aceluia ce n-are împuternicire de a primi pentru creditor, este valabilă, dacă acest din urmă o ratifică sau profită de dânsa (C. civ. 1097 și urm., 1190, 1532 și urm., 1609).”
Pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței prin reprezentant pentru a propune probe în apărare; totodată, în temeiul art. 1169 C.civ., nu a produs nici o dovadă din care să rezulte stingerea obligației de plată a debitului solicitat și nu a contestat cuantumul sumei pretinse.
În cauză sunt aplicabile următoarele dispoziții legale:
Potrivit art. 379 alin. 3 C.pr.civ., “creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul”, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede: “creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală”. Totodată, termenul prevăzut în favoarea sau și în favoarea debitorului trebuie să fie împlinit ori, în condițiile legii - art. 263 și art. 382 C.pr.civ. - debitorul să fie decăzut din beneficiul termenului.
Se vor reține în cauză și dispozițiile art. 969 C.civ., potrivit cu care „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”.
Instanța constată astfel că reclamanta are împotriva pârâtei o creanță certă (existența ei rezultând din factură fiscală nr. 681/17.06.2011), lichidă (cuantumul ei este determinat) și exigibilă (fiind stabilit un termen de plată împlinit în cauză), pretenția reclamantei întrunind exigențele prevăzute de art. 379 alin. 3, 4 C.pr.civ.
Prin urmare, reținând că au fost respectate prevederile legale referitoare la procedura concilierii prealabile cererii de chemare în judecată, că societatea reclamantă și-a dovedit pretențiile în condițiile art. 1169 - 1170 C.civ. și art. 46 C.. vedere și dispozițiile art. 969 C.civ., instanța urmează a admite prezenta cerere astfel cum a fost formulată de către reclamantă, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 429,04 lei, reprezentând contravaloare factură fiscală nr. 681/17.06.2011.
Văzând și disp. art. 274 C.pr.civ.,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamantul Administrația Națională „Apele Române” – Administrația Bazinală de A. M., cu sediul în Târgu-M., ..33, jud. M., în contradictoriu cu pârâtul ., cu sediul în S., ., jud. Hunedoara și, în consecință:
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 429,04 lei, reprezentând contravaloare factură fiscală nr. 681/17.06.2011.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 45,40 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. C. L. B.
Red. CA/.>
4 ex. - 20.04.2013.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4416/2013. Judecătoria DEVA | Actiune in regres. Sentința nr. 4109/2013. Judecătoria DEVA → |
|---|
