Pretenţii. Sentința nr. 4416/2013. Judecătoria DEVA
Comentarii |
|
Sentința nr. 4416/2013 pronunțată de Judecătoria DEVA la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 5415/221/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA
D., .. 35
Tel:0254_/ Fax: 0254_ / e-mail_
operator de date cu caracter personal nr. 4259
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 4416
Ședința publică de la 08 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. T.
GREFIER: S. Ș.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulate de reclamanta C.N. C. S.A. – Sucursala C.R.E.I.R C.F. Timișoara, în contradictoriu cu pârâții P. A. și B. I. M., având ca obiect – pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pârâtul B. I. M., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare cu pârâtul a fost legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art. 131 C.proc.civ., instanța, verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, raportat la art.94 alin1 lit. j) C. proc.civ.
Conform dispozițiilor art. 238 C.proc.civ., raportat la conținutul actelor procesuale, la probele admisibile în această procedură, instanța estimează durata acestui proces la 4 luni, ca termen optim și previzibil în soluționarea cauzei în condiții de legalitate și temeinicie.
Sub aspect probatoriu, instanța pune în discuție administrarea probei cu înscrisuri precum și necesitatea administrării probei cu interogatoriul pârâtului B. I., acesta arătând că este acord.
În baza art. 258 C.proc.civ, instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar, și din oficiu proba cu interogatoriul pârâtului B. I. M. apreciind că acestea sunt admisibile potrivit legii și apte să conducă la justa soluționare a cauzei
Se trece la administrarea interogatoriului.
La interpelarea instanței, pârâtul meționează că recunoaște fapta ce i se impută și faptul că la data săvârșirii faptei era împreună cu numitul P. A. în stația C. S. de unde au sustras niște cabluri. Pârâtul mai precizează că nu contestă prejudiciul pretins de reclamanta.
În temeiul disp. art. 392 C.proc.civ. nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
La interpelarea instanței pârâtul meționează că este de acord cu admiterea acțiunii
În baza art. 395 C.proc.civ., socotindu-se lămurită, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. la data de 19.07.2013, sub nr._, reclamantul COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „C.” SA București, SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATERE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF TIMIȘOARA a chemat în judecată pe pârâții P. A. și B. I. M., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să îi oblige pe aceștia la plata sumei de 884,12 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
În fapt, reclamantul a arătat că, prin ordonanța pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria D., la data de 22.05.2013 în dosarul nr. 1212/P/2012, s-a dispus în temeiul art. 230 C.proc.pen. rap la art. 10 lit. b ind.1 C.proc.pen., neînceperea urmăririi penale față de numiții P. A. și B. I., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.e, g și alin.3 lit.f C.pen și de distrugere și semnalizare falsă prevăzută de art 276 alin.1 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen..
Totodată, reclamantul a subliniat că din considerentele ordonanței rezultă cu certitudine faptul că pârâții au recunoscut săvârșirea faptei pe care o regretă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1357 și 1382 C.civ..
În dovedirea pretențiilor sale, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia a depus la dosarul cauzei, în copie pentru conformitate cu originalul următoarele: devizul de pagube (fila 7), ordonanța de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria D. în dosarul nr. 1212/P/2012 (fila 5).
În conformitate cu prevederile art. 223 alin.3 C.proc.civ., reclamanta a solicitat judecarea în lipsă.
Pârâții nu au formulat întâmpinare și nici nu au propus probe în apărare.
Sub aspect probatoriu, la termenul din data 8.11.2013, instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisurile depuse la dosar (ordonanța de neîncepere a urmării penale, fila 5; devizul de pagube, fila 7) și a dispus din oficiu acvirarea dosarului de urmărire penală nr.1212/P/2012 precum și proba cu interogatoriul pârâtului B. I..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 17.04.2013, pârâții B. I. M. și A. P. s-au întâlnit pentru a culege melci și întrucât nu au găsit s-au deplasat spre S., iar din Stația CF S. au tăiat cu un cuțit fire și cabluri aflate lângă calea ferată iar în timp ce le strângeau au fost surprinși de organele de poliție.
Urmare a acestor fapte, a fost întocmit devizul de pagube nr. 484/2012 (fila 7), din care rezultă un prejudiciu în cuantum de 884,12 lei aferent faptei.
Totodată, instanța reține că la data de 13.08.2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții B. I. și A. P. (fila 51, 52 D.U.P.), sub aspectul săvârșirii de către acesta a infracțiunilor de furt calificat și distrugere și semnalizare falsă, prevăzute de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit e, g, alin. 3 lit.f C.pen. și art. 276 C.pen, apreciindu-se că fapta săvârșită în concret de cei doi nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Urmare a acestei soluții dată în procesul penal, partea vătămată CNCF C. SA București- Sucursala CREIR CF Timișoara a sesizat instanța civilă în vederea reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune.
Instanța, în conformitate cu prevederile art. 1365 C.civ., reține că ordonanța Ministerului Public nu are autoritate de lucru judecat cu privire la faptă, făptuitor și forma de vinovăție, sens în care urmează a fi analizate condițiile care antrenează răspunderea civilă delictuală.
Astfel, cu privire la fapta ilicită, instanța reține că pârâții au săvârșit o faptă de sustragere fără drept a unor bunuri aparținând reclamantei, respectiv la data de 17.04.2012 au tăiat funii din cupru de la instalația de dirijare și semnalizare a circulației feroviare din zona km.470+700, de pe magistrala 200 precum și din zona km.0+200 a secției de cale ferată 202B pe care și le-au însușit. Cu privire la situația de fapt, instanța urmează să aprecieze poziția de recunoaștere a pârâtului B. I. care în răspunsurile la interogatoriu a confirmat săvârșirea faptei împreună cu pârâtul P. A. astfel cum aceasta a fost descrisă de reclamant. Declarația dată în fața instanței se coroborează și cu declarațiile extrajudiciare anterioare ale celor doi pârâți date în fața organelor de poliție (fila 20-24) precum și cu actele de cercetare efectuate în cauză.
Prin noțiunea de faptă ilicită, instanța înțelege acțiunea sau inacțiunea contrară legii care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau interesele legitime ale unei persoane. În speță, faptele prejudiciabile ale pârâților au o existență obiectivă și sunt contrare ordinii sociale, încadrându-se astfel sferei ilicitului civil.
În acest context, instanța reține că în cauză, pârâții nu au invocat vreo cauză de înlăturare a caracterului ilicit al faptei și nici nu reiese o astfel de ipoteză din susținerile făcute de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Sub aspectul prejudiciului, instanța reține că, în speță acesta are un caracter pur patrimonial, consecințele dăunătoare având valoare economică și putând fi evaluate pecuniar, fiind estimat potrivit devizului atașat cererii de chemare în judecată la un cuantum total de 884,12 lei. În ceea ce privește condițiile necesare pentru repararea prejudiciului, instanța apreciază că prejudiciul are o existență certă, fiind actual și pe deplin probat și produs la data la care persoana vătămată solicită repararea. De asemenea, prejudiciul este direct, fiind consecința nemijlocită a faptei ilicite săvârșită de pârâți. Totodată, instanța apreciază ca întrunit și caracterul previzibil al prejudiciului cauzat, fiind evident că sustragerea elementelor componente ale căilor ferate produc nu doar un prejudiciu individual, ci și unul colectiv, determinat de întârzierile cauzate trenurilor care circulă pe rutele afectate.
Relativ la legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat, instanța urmează a o aprecia prin raportare la teoria unității indivizibile dintre cauză și condiții, urmând să socotească și această condiție îndeplinită întrucât prejudiciul pretins de reclamant derivă în mod direct și exclusiv din fapta păgubitoare săvârșită de pârâți.
Sub aspectul vinovățieifăptuitorilor, în lipsa unor susțineri contrare ale pârâților, instanța urmează să își însușească atitudinea acestora, astfel cum a fost reținută în ordonanța de neîncepere a urmăririi penale, aceea de recunoaștere a faptelor săvârșite, urmând a aprecia că acestea au fost comise cu forma de vinovăție a intenției directe, întrucât făptuitorii au prevăzut și au urmărit rezultatul faptelor lor.
În drept, instanța prin raportare la prevederile art. 1357 și urm. C.civ. urmează să constate întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie în persoana fiecărui pârât. Constatând că fapta ilicită a fost săvârșită de cei doi pârâți împreună, instanța reține incidența dispozițiilor art. 1382 C.civ. care consacră un caz expres de solidaritate pasivă legală, sens în care urmează a stabili că obligația de reparare a prejudiciului va fi suportată de ambii pârâți în solidar. Analizând și dispozițiile art. 1383 C.civ., întrucât sarcina reparației se împarte proporțional, funcție de gradul de participație al fiecărui pârât la cauzarea prejudiciului precum precum și în funcție de intenția sau gravitatea culpei fiecărui participant, față de probatoriul administrat în cauză, instanța va reține că cei doi pârâți au contribuit în mod egal la săvârșirea faptei ilicite. Astfel, P. A. a ținut de cablurile de cupru în timp ce B. I. le tăia cu un cuțit și, ulterior, ambii le-au strâns pentru a le depozita într-o casă părăsită de lângă calea ferată. În concluzie, instanța va dispune ca fiecare din cei doi pârâți să contribuie în mod egal la repararea prejudiciului.
În considerarea evaluării făcute de reclamant cu privire la despăgubirile datorate de pârâți, instanța reține că pentru fapta ilicită săvârșită în data de 17.04.2012, pârâții datorează suma de 884,12 lei, după cum reiese din devizul din data de 18.04.2012 (fila 7). Întrucât pârâtul B. I. nu a contestat în vreun fel prejudiciul cauzat reclamantei, instanța va considera că evaluarea făcută de aceasta este corectă.
În ceea ce privește principiile care guvernează dreptul și îndatorirea corelativă de reparare a prejudiciului, instanța urmează să aprecieze că acesta trebuie reparat integral și prin echivalent bănesc, sens în care, în temeiul art. 1385 C.civ., urmează să dispună obligarea pârâților la plata către reclamant a sumei de 884,12 lei, cu titlu de despăgubiri.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța urmează să ia act că reclamantul nu a făcut o astfel de solicitare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea reclamantului Compania Națională de Căi Ferate „C.” SA –Sucursala C.R.E.I.C.F. Timișoara, cu sediul procesual în Timișoara, ., jud. T., în contradictoriu cu pârâții P. A., cu domiciliul în Geoagiu, ., Jud. Hunedoara și B. I. M., cu domiciliul în Geoagiu, ., județul Hunedoara, arestat în cadrul Penitenciarului B. M..
Obligă în solidar pârâții la plata către reclamant a sumei de 884,12 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria D..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red/Thred
TM/ȘS
5ex./28.11.2013
← Anulare act. Sentința nr. 1343/2013. Judecătoria DEVA | Pretenţii. Sentința nr. 1505/2013. Judecătoria DEVA → |
---|