Pretenţii. Sentința nr. 886/2013. Judecătoria DEVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 886/2013 pronunțată de Judecătoria DEVA la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 8992/221/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA
D., . nr. 35
Tel: 0254_/ Fax: 0254_, e-mail:_
operator de date cu caracter personal nr. 4259
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 886/2013
Ședința publică din 18 februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - U. G. M.
Grefier - M. G.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta S.C. E.ON E. ROMÂNIA S.A. în contradictoriu cu pârâtul P. C. având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima și la a doua strigare a cauzei nu au răspuns părțile.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;
Instanța, în urma verificărilor efectuate a constat că pârâtul are domiciliul în localitatea D..
Instanța de judecată, în temeiul art. 1591 al.3 Cod procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010, verificând din oficiu competența generala, materială și teritorială a Judecătoriei D. în a soluționa prezenta cauza, a constatat că este competență general, material și teritorial. Având în vedere că au fost administrate înscrisurile necesare soluționării cauzei, iar părțile nu au formulat alte cereri și nu au solicitat încuviințarea sau administrarea altor probatorii, a constatat cauza în stare de judecată și în conformitate cu disp. art. 150 C.proc.civ., socotindu-se lămurită, a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând constată:
Asupra cererii de față:
Prin cererea formulată și înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 24 septembrie 2012, reclamanta S.C. E.ON E. ROMÂNIA S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. C., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei totale de 261,66 lei reprezentând contravaloarea gazelor naturale livrate, facturate și neachitate în perioada februarie-mai 2010 în cuantum de 204,09 lei și 57,57 lei penalități de întârziere calculate până la data de 22 noiembrie 2011 și în continuare penalități până la plata efectivă a debitului restant, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, în esență, reclamanta a arătat că în baza relațiilor contractuale existente, i-a furnizat pârâtului gaze naturale, pentru care a întocmit facturi fiscale conform opisului anexat. A mai arătat că deși termenul de plată a ajuns la scadență, pârâtul nu a înțeles să-și respecte obligația de plată asumată, astfel că în temeiul art. 6.3 din contractul încheiat, acesta datorează și majorari de întârziere.
De asemenea, a învederat că a încercat să soluționeze litigiul pe cale amiabilă prin conciliere directă, însă pârâtul nu a dat curs convocării și nici nu a achitat debitul restant.
În drept, au fost invocate dispozițiile Codului civil, Codului de procedura fiscala și Codului de procedură civilă.
În temeiul art. 242 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Reclamanta a anexat cererii de chemare în judecată, copia contractului de furnizare al gazelor naturale, centralizatorul facturilor de gaze naturale și al penalităților calculate, copii după facturile fiscale emise, invitațiile la conciliere și confirmarea de primire.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 71,16 lei taxă judiciară de timbru și 1,50 lei timbru judiciar anulate la dosar.
În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri.
Analizând acțiunea comercială de față, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:
La data de 01 octombrie 2009 între părți s-a încheiat contractul de furnizare reglementată a gazelor naturale nr._/2009 (filele 15-16 din dosar), durata contractului fiind nedeterminată.
În perioada februarie-mai 2010, reclamanta a livrat pârâtului gaze naturale în valoare de 204,09 lei pentru care a emis facturile fiscale depuse la dosar, facturi rămase neachitate. Potrivit dispozițiilor contractuale, în caz de neplată la scadență a facturilor emise, pârâtul datora și penalități de întârziere convenționale.
Potrivit prevederilor art. 46 din Codul comercial, obligațiile comerciale și liberațiunile se probează: cu acte autentice, cu acte sub semnătură privată, cu facturi acceptate, prin corespondenta, prin telegrame, cu registrele părților, cu martori, ori de câte ori autoritatea judecătorească ar crede ca trebuie sa admită proba testimoniala și aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 din Codul civil de la 1864 și prin orice alte mijloace de proba admise de legea civilă.
Fiind în prezența unei oblgații de a da – a pălti o sumă de bani – și făcându-se dovada raportului juridic obligațional prin depunerea de către reclamantă a contractului de prestări servicii și a facturilor fiscale emise, instanța va analiza în ce măsură creanța pretinsă de reclamantă este certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art. 379 alin. 3 Cod procedura civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la pârâtă sau recunoscute de aceasta. În plus, alin. 4 al aceluiași articol dispune că o creanță este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la pârât, fie recunoscute de el, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală. Totodată, creața este exigibilă când este ajunsă la scadență.
Din analiza înscrisurilor depuse de reclamantă, instanța constată că aceste condiții sunt îndeplinite, dovadă în acest sens fiind atât contractul părților nr._/2009 cât și facturile fiscale – documente acceptate la plată de către pârât așa cum rezultă din faptul că existența debitului nu a fost contestată în prezenta procedură.
Astfel, în măsura în care reclamanta și-a executat obligația de furnizare a gazelor naturale, s-a născut în sarcina pârâtului și obligația de achita prețul stabilit în facturile emise în baza convenției dintre părți. Cum pârâtul nu a înțeles să conteste pretențiile reclamantei, prin dovada pozitivă a faptului plății sau a caracterului lor neîntemeiat, instanța apreciază că, în cauză, reclamanta a făcut pe deplin dovada existentei în patrimoniul său a unei creanțe certe, lichide și exigibile în sumă totală de 204,09 lei reprezentând contravaloare debit restant în baza facturilor emise în perioada februarie-mai 2010. Pe de altă parte, întrucât pârâtul nu a produs nici o dovadă din care să rezulte stingerea obligației de plată a creanței, în sarcina lui ia naștere, conform art.1082 C.civ., dubla prezumție, respectiv a neexecutării obligației de plată asumată contractual și a culpei sale în neexecutare. Mai mult, pârâtul nu s-a prezentat nici pentru conciliere, în condițiile art. 7201 Cod procedură civilă.
Cu privire la pretențiile constând în penalități convenționale, în cuantum de 57,57 lei aferente debitului principal, instanța constată că părțile au determinat anticipat echivalentul prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a executării cu întârziere a obligației de către pârât, acestea reprezentând o obligație accesorie celei principale de achitare a debitului, astfel că sunt datorate până la stingerea prin plată sau altă formă de stingere a obligației principale.
Existența acestei obligații decurge din cuprinsul art. 6.3 din contractul părților în care s-a stipulat obligația pentru pârât de a suporta penalități de întârziere, conform prevederilor din condițiile standard, nivelul majorării de întârziere fiind de 0,1%/zi.
În aceste condiții, ținând seama că scadența debitului a fost stabilită în termen de 30 zile de la emiterea facturilor pentru debit, cum rezultă din contract și cuprinsul facturilor, instanța apreciază că este întemeiat și capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere atât cele solicitate, cât și pe viitor până la plata integrală a debitului restant.
Prin urmare, având în vedere că potrivit art. 969 cod civil (text în vigoare la data încheierii contractului și aplicabil în raport de art. 102 alin. 1 din Legea 71/2011) convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, instanța apreciază acțiunea de față ca fiind întemeiată, urmând a se dispune în consecință.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul și la plata sumei de 28,22 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. E.ON E. ROMÂNIA S.A., cu sediul în municipiul Târgu M., .-15, jud. M. și cu sediul procesual ales în localitatea Șelimbăr, ., județul Sibiu în contradictoriu cu pârâtul P. C., domiciliat în municipiul D., ., ., județul Hunedoara, citat si de la adresa de corespondenta din localitatea D., ..3, ., ., și, în consecință:
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma totală de 261,66 lei reprezentând contravaloarea gazelor naturale livrate și facturate pentru perioada februarie–mai 2010 în cuantum de 204,09 lei și penalități de întârziere aferente în cuantum de 57,57 lei calculate până la data de 22 noiembrie 2011 și, în continuare, la plata de penalități contractuale calculate la debitul principal până la data plății efective.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, obligă pârâtul la plata sumei de 28,22 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.02.2013.
Președinte,Grefier,
U. G. M. M. G.
UGM/MG
2 ex./ 19.03.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria DEVA | Uzucapiune. Sentința nr. 3357/2013. Judecătoria DEVA → |
|---|
