Rezoluţiune contract. Sentința nr. 3314/2013. Judecătoria DEVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3314/2013 pronunțată de Judecătoria DEVA la data de 03-07-2013 în dosarul nr. 11261/221/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA
D., . nr. 35
Tel: 0254_/ Fax: 0254_, e-mail:_
operator de date cu caracter personal nr. 4259
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3314/2013
Ședința publică din data de: 03 iulie 2013
Instanța constituita din :
PREȘEDINTE: A. L. S. – judecător
Grefier: A. G.-P.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul A. A. C. și pe pârâtul G. V., având ca obiect rezoluțiune antecontract.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat avocat A. P. pentru reclamant și pârâtul asistat de avocat C. C., lipsă fiind reclamantul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au comunicat relațiile solicitate de la Instituția Prefectului Județului Hunedoara – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și de la Primăria Municipiului D..
Apărătorul reclamantului depune la dosar răspuns la întâmpinare.
Se comunică un exemplar de pe răspunsul la întâmpinare formulat cu apărătorul pârâtului.
Avocat A. P. pentru reclamant, în probațiune, solicită încuviințare probei testimoniale cu martorul Farkos A. cu care înțelege să facă dovada discuțiilor purtate între reclamant și pârât cu privire la diferența de preț întrucât factura fiscală emisă nu face dovada plății.
Avocat C. C. pentru pârât se opune încuviințării probei.
Instanța, având în vedere obiectul acțiunii respectiv rezoluțiunea unui antecontract de vânzare-cumpărare și înscrisurile depuse la dosar, respinge proba testimonială solicitată de reclamant ca nefiind utilă și concludentă soluționării cauzei.
Apărătorul pârâtului solicită încuviințarea probei cu martorii indicați în întâmpinare cu care înțelege să facă dovada că pârâtul a achitat diferența de preț.
Instanța respinge proba apreciind-o de asemenea ca nefiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei în raport de materialul probator deja administrat.
Apărătorul reclamantului și apărătorul pârâtului declară că nu mai au alte cereri de probe de formulat.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată procedura probatorie încheiată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat P. A. pentru reclamant, având cuvântul pe fond, a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în sensul de a se dispune rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare mobiliară având încheierea de legalizare semnătură nr. 1325/02 martie 2011 BNP Ș. O. pentru neîndeplinirea obligațiilor de către pârât; iar, ca efect al rezoluțiunii să se dispună obligarea pârâtului la restituirea autovehiculul marca Dacia L., de culoare albastr-alb, fabricat în anul 2005, nr. identificare UUALSDABH34094479, înmatriculat sub nr._ și la cesionarea în favoarea sa a Autorizației taxi aferentă autovehiculului, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru achitată. În susținerea concluziilor a arătat că pârâtul nu și-a respectat obligația de plată a diferenței de preț asumată prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat, situație în care potrivit clauzelor contractului încheiat se impune rezoluțiunea acestuia. Cu referire la apărările formulate de pârât referitor la proprietarul autoturismului a susținut că în raport de probațiunea administrată, acestea trebuie cenzurate. Tot astfel, a susținut că factura fiscală emisă nu face dovada plății, ci reprezintă doar a materializarea în plan contabil a unei operațiuni.
Avocat C. C. pentru pârât, având cuvântul pe fond, a solicitat respingerea acțiunii promovată de reclamant ca nefondată pentru motivele arătate în întâmpinare, precum și pentru faptul că pârâtul a probat că este proprietarul actual al autovehiculului, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța de plată a onorariului de avocat.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând constată:
Asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea formulată și înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 07 decembrie 2012, reclamantul A. A. C., domiciliat în municipiul D., Aleea Moților, ., . a solicitat în contradictoriu cu pârâtul G. V., domiciliat în municipiul D., ., ., județul Hunedoara, ca prin hotărârea ce se va pronunța (1) să se constate rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare mobiliară având încheierea de legalizare semnătură nr. 1325/02 martie 2011 BNP Ș. O. pentru neîndeplinirea obligațiilor de către pârât; iar, ca efect al rezoluțiunii (2) să se dispună obligarea pârâtului să-i restituie autovehiculul marca Dacia L., de culoare albastr-alb, fabricat în anul 2005, nr. identificare UUALSDABH34094479, înmatriculat sub nr._ și obligarea la cesionarea în favoarea sa a Autorizației taxi aferentă autovehiculului; (3) cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, în esență, reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâtul antecontractul de vânzare-cumpărare mobiliară având încheierea de legalizare semnătură nr. 1325/02 martie 2011 BNP Ș. O., potrivit căruia el în calitate de promitent vânzător și de administrator al . s-a obligat față de pârât să-i vândă acestuia liber de sarcini și procese autovehiculul marca Dacia L., de culoare albastr-alb, fabricat în anul 2005, nr. identificare UUALSDABH34094479, înmatriculat sub nr._ și să-i cesioneze toate drepturile și obligațiile aferente Autorizației de taxi nr. 119/2010 eliberată de Primăria D..
A mai arătat că prețul vânzării a fost stabilit la suma de 7.000,00 lei din care la data de 02 martie 2011 pârâtul a achitat suma de 5.000,00 lei, diferența de 2.000,00 lei urmând a fi achitată până la data de 04 iulie 2011, dată la care urma să se încheie și contractul de vânzare-cumpărare.
Totodată, a precizat că deși el și-a îndeplinit întrutotul clauzele contractuale în sensul că a predat autovehiculul pârâtului, acesta nu a înțeles să achite diferența de preț, situație în care raportat la clauza contractuală referitoare la neplata integrală a prețului, sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea acțiunii în rezoluțiunea judiciară a antecontractului.
Tot astfel, a susținut că efect al rezoluțiunii este desființarea retroactivă a antecontractului și repunerea părților în situația anterioară, respectiv obligarea pârâtului la restituirea autovehiculului și la cesionarea în favoarea sa a autorizației de taxi aferentă.
Cu referire la legitimitatea sa procesuală activă, a arătat că în calitatea de cesionar a creanței în cuantum de 2.000,00 lei dobândită prin contractul de cesiune de creanță din 01 iulie 2012 încheiat cu S.C. Alifly Trans SRL a dobândit și drepturile derivate din antecontractul de vânzare-cumpărare, inclusiv dreptul de a cere rezoluțiunea antecontractului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1020-1021 Cod civil.
Reclamantul a anexat cererii, în fotocopii, antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat, notificarea de punere în întârziere a pârâtului și contractul de cesiune de creanțe.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, în esență, pârâtul a arătat că în data de 02 martie 2011 a încheiat cu reclamantul în calitate de administrator al S.C. Alifly Trans SRL un antecontract având ca obiect vânzarea unui autoturism Dacia L., achitându-i la acea dată un avans de 5000,00 lei, precum și faptul că cu referire la această tranzacție starea de fapt este diferită de cea descrisă de reclamant în acțiunea introductivă.
În acest sens a precizat că autoturismul în cauză era folosit în regim taxi de societatea reclamantului care avea eliberată autorizația de taxi nr. 119/2010, însă mașina nu aparținea societății reclamantului decât în acte, ea fiind proprietatea unei alte persoane, respectiv S. V. de la care a achiziționat autovehiculul anterior încheierii antecontractului. Mai exact, a arătat că numitul S. V. a cumpărat autovehiculul la data de 08 martie 2010 de la . și întrucât dorea să folosească mașina în regim taxi însă nu deținea autorizație și firmă, a fost de acord ca autovehiculul să fie trecut în acte pe numele societății reclamantului, întrucât acesta îi putea garanta obținerea autorizației de taxi.
A mai arătat că, în aceste condiții și motivat de faptul că dorea să devină taximetrist, la recomandarea reclamantului a cumpărat mașina de la numitul S. V. și întrucât mașina era înmatriculată pe numele societății reclamantului a fost de acord cu încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare.
Cu referire la prețul stipulat a precizat că la începutul lunii mai 2011 i-a achitat reclamantului diferența de 2.000,00 lei, fiindu-i eliberată factura fiscală nr. 3/01 mai 2011 în baza căreia s-a operat transferul dreptului de proprietate.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Pârâtul a anexat întâmpinării, în fotocopii, cartea de identitate a vehiculului, factura fiscală nr. 3/01 mai 2011 și factura fiscală nr._/08 martie 2010.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că susținerile pârâtului referitoare la proprietarul autovehiculului sunt contradictorii, față de cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat și cartea de identitate a autovehiculului.
Totodată a precizat că nu este reală nici susținerea că pârâtul i-ar fi predat suma de 2.000,00 lei. Cu referire la factura fiscală emisă, a precizat că aceasta nu are rolul de a atesta plata, ci emiterea ei a fost consecința logică și legală a încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare. În același sens, a subliniat că transcrierea dreptului de proprietate a autovehiculului s-a făcut de către pârât în baza facturii întrucât autorizația de taxi aferentă autovehiculului expira și și-ar fi pierdut valabilitatea dacă nu s-ar fi efectuat înmatricularea, el consimțind la aceasta întrucât a primit asigurări că-i va fi achitată diferența.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 542,00 lei taxă judiciară de timbru (fila 15 din dosar) și 0,30 lei timbru judiciar, anulate la dosar.
În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri și interogatoriul reclamantului.
Analizând acțiunea de față, prin prisma motivelor invocate a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:
La data de 02 martie 2011 între reclamant, în calitate de administrator al S.C. Alifly Trans SRL și pârât, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare (încheiere de legalizare semnătură nr. 1325/02 martie 2011 emisă de BNP Ș. O. I.) prin care S.C. Alifly Trans SRL s-a obligat să vândă pârâtului, liber de sarcini și procese, autoturismul marca Dacia L., de culoare albastr-alb, fabricat în anul 2005, nr. identificare UUALSDABH34094479, înmatriculat sub nr._ și să cesioneze în întregime drepturile și obligațiile din Autorizația de taxi nr. 119/2010 eliberată de către Primăria D., în schimbul unui preț de 7.000,00 lei din care pârâtul a achitat suma de 5.000,00 lei la data perfectării antecontractului, urmând ca diferența de 2.000,00 lei să fie achitată până la data de 04 iulie 2011.
Potrivit antecontractului încheiat (fila 6 din dosar), în caz de neachitare integrală a prețului autoturismului până la data de 04 iulie 2011, actul devenea nul, iar sumele de bani achitate până la această dată, urmau să rămână în posesia promitentului vânzător.
La data de 01 mai 2011 între S.C. Alifly Trans SRL și pârât a intervenit un contract de vânzare-cumpărare a autoturismului marca Dacia L. nr. identificare UUALSDABH34094479 materializat prin factura fiscală nr. 3/01 mai 2011 emisă de vânzător (fila 25 din dosar).
În temeiul contractului încheiat, pârâtul a procedat la îndeplinirea formalităților de înmatriculare a autovehiculului cumpărat pe numele său (fila 24 din dosar).
Astfel cum rezultă din relațiile comunicate instanței de Instituția Prefectului Județului Hunedoara – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, autovehiculul în cauză a fost dobândit prin cumpărare de numita S. E. de la S.C. Mickymouse Impex S.R.L. în temeiul facturii fiscale nr._/08 martie 2010 (fila 37 din dosar). La data de 14 aprilie 2010 în temeiul contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit (fila 38 din dosar) autoturismul a fost înstrăinat către S.C. Gamax Mob S.R.L., pentru ca la data de 12 aprilie 2010 autovehiculul să fie înstrăinat către S.C. Alifly Trans SRL (fila 40 din dosar).
La data de 01 iulie 2012 între S.C. Alifly Trans SRL în calitate de cedent și reclamant, în calitate de cesionar, a intervenit un contract de cesiune de creanță, prin care cesionarul a dobândit creanța de 2.000,00 lei datorată de pârât în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat, precum și drepturile și accesoriile derivând din antecontract (fila 10 din dosar).
În cele ce urmează, instanța va analiza în ce măsură, raportat la actele și lucrările dosarului se poate dispune rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat sub forma înscrisului sub semnătură legalizată nr. 1325/02 martie 2011.
Potrivit dispozițiilor legale, antecontractul de vânzare cumpărare are ca obiect o obligație de a face adică de a încheia în viitor contractul promis. Este adevărat că părțile pot insera în cuprinsul antecontractului anumite clauze contractuale ce urmăresc a se regăsi în contractul promis, însă nimic nu împiedică părțile ca la încheierea contractului promis să negocieze încheierea acestuia în alte condiții decât cele prestabilite.
Ca efect juridic antecontractul de vânzare-cumpărare dă naștere unei obligații de a face, adică de a încheia în viitor contractul promis și nu poate conduce la transmiterea unui drept real din patrimoniul promitentului vânzător în patrimoniul promitentului cumpărător. Mai exact, obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare diferă de cel al contractului de vânzare propriu-zis prin aceea că se concretizează într-o obligație de a face (de a încheia în viitor contractul promis) și nu una de a da (de a transfera proprietatea supra lucrului vândut).
În speță, prin convenția încheiată părțile au consimțit la încheierea viitoare a unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la autoturismul marca Dacia L., de culoare albastru-alb, fabricat în anul 2005, nr. identificare UUALSDABH34094479, înmatriculat sub nr._, antecontract care a fost executat prin încheierea contractului promis, respectiv prin emiterea facturii fiscale nr. 3/01 mai 2011 de către vânzător în baza căreia cumpărătorul și-a înmatriculat autovehiculul pe numele său.
Ori, prin încheierea contractului promis antecontractul a fost executat, astfel că el nu mai poate produce pe viitor efecte juridice între părțile contractante și nici nu mai poate fi desființat pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor asumate, atâta timp cât ele au fost executate.
Cu referire la factura fiscală emisă, instanța constată că aceasta reprezintă tocmai materializarea încheierii contractului promis. În aceste condiții nu pot fi primite apărările formulate de reclamant în sensul că factura ar fi fost emisă doar pe motivul că autorizația de taxi aferentă autovehiculului expira și și-ar fi pierdut valabilitatea dacă nu s-ar fi efectuat înmatricularea pe numele pârâtului, atâta timp cât autorizația de taxi nr. 119 pentru auto_ eliberată pârâtului după perfectarea antecontractului era valabilă până la data de 30 martie 2013 (fila 48 din dosar).
Prin urmare, pentru cele ce preced, acțiunea formulată de reclamant va fi respinsă ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a reclamantului în declanșarea litigiului, se va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 500,00 lei către pârât cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate de plata onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul A. A. C., domiciliat în municipiul D., Aleea Moților, ., . în contradictoriu cu pârâtul G. V., domiciliat în municipiul D., ., ., județul Hunedoara.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, obligă reclamantul la plata sumei de 500,00 lei către pârât, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 03 iulie 2013.
Președinte,Grefier,
A. L. S. A. G.-P.
A.L.S./A.G.P.
4 ex./03 iulie 2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 475/2013. Judecătoria DEVA | Acordare personalitate juridică. Sentința nr. 07/2013.... → |
|---|
