Plângere contravenţională. Sentința nr. 1978/2013. Judecătoria DOROHOI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1978/2013 pronunțată de Judecătoria DOROHOI la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 1667/222/2013
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D. JUDEȚUL B.
Sentința civilă nr. 1978
Ședința publică din 21 noiembrie 2013
Președinte – N. M. I.
Grefier – S. M.
La ordine judecarea acțiunii civile formulată de petentul A. A. S. cu domiciliul în ., jud. B., CNP_, în contradictoriu cu intimatele A. Națională a Vămilor cu sediul în București, .. 13, sector 1, Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași cu sediul în Iași, .. 10C, jud. Iași și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B. cu sediul în B. jud. B., având ca obiect ”plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă mandatar C. F. pentru petent, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată obiectul cauzei ”plângere contravențională”, cauza se află la al patrulea termen de judecată, după care, instanța întreabă mandatarul dacă mai are alte probe de administrat.
Mandatar C. F. arată că nu are alte probe de administrat.
Instanța, în temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, se socotește lămurit asupra procesului și declară închisă faza cercetării judecătorești.
În temeiul art. 390 Cod procedură civilă, instanța, din oficiu, pune în discuția părților existența unor cereri, excepții procesuale, probe și apărări care nu au fost soluționate în cursul cercetării judecătorești.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța declară dezbaterile închise, conform art. 392 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei acordând cuvântul părților.
Mandatar C. F. având cuvântul, solicită admiterea plângerii cu transformarea amenzii în avertisment.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
J U D E C A T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată:
Prin cererea înregistrată la data de 26.04.2012 pe rolul Judecătoriei D. sub nr._, petentul A. A. S. cu domiciliul în Bosînceni, oras Flămânzi jud. B., CNP_ a chemat în judecată intimatele A. Națională a Vămilor cu sediul în București, .. 13, sector 1, Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași cu sediul în Iași, .. 10C, jud. Iași și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B. cu sediul în B., jud. B. solicitând instanței să dispună anularea procesului-verbal de contravenție ./20 nr._ încheiat la data de 10.04.2013 într-cât acesta este netemeinic și nelegal.
În susținerea plângerii, contravenientul a arătat că nu poate fi subiect activ al contravenției întrucât calitatea de subiect activ o poate avea doar o persoană fizică contribuabil sau comerciant sau o persoană juridică.
Petentul consideră că subiect activ al contravenției prevăzute de art. 2213 alin. 3 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal poate fi doar o persoană care are calitatea de persoană juridică sau persoanelor fizice comercianți.
În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment arătând că prin confiscarea bunurilor pericolul social a fost îndepărtat și astfel nu se mai justifică menținerea sancțiunii într-un cuantum atât de mare.
În susținerea plângerii, contestatorul a depus la dosar următoarele înscrisuri: procesul verbal ./20 nr._ din data de 10.04.2013 (f. 5), copie plic (file 18-20), înștiințarea de plată nr. 4474/CEM/31.10.2012 (fila 17), caracterizare (fila 48) și a solicitat administrarea probei cu martorii M. M. I..
La data de 3 iulie 2013, intimata DRAOV Iași, în temeiul art. 205 Cod procedură civilă, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca și menținerea procesului – verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal.
Intimata a arătat că petentul a deținut tigarete fără ca acestea să fie introduse în sistemul român de accizare precum și că elementul material al contravenției este îndeplinit.
Intimata invocă în drept dispozițiile Codului și Regulamentului Vamal, OG 2/2001, Codul Fiscal, Codul de Procedură Fiscală, Codul Civil și Codul de Procedură Civilă.
În susținerea plângerii, intimata Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași a depus la dosar următoarele înscrisuri: procesul verbal ./20 nr._ din data de 10.04.2013 (f. 23-24), procesul verbal de ridicare în vederea confiscării din data de 30.06.2012 (f. 29-30), adeverință de reținere a bunurilor nr._ din data de 25.03.201 (f. 25), înștiințarea de plată nr. 3729/1/CEM din 20.09.2012 (fila 40), dovada de reținere a bunurilor (f. 27), proces verbal de predare primire din data de 25.03.2013 (f. 26), declarație petent (f. 28).
Instanța din oficiu a dispus efectuarea unei adrese către intimata Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași pentru a lămuri contravaloarea prejudiciului suferit de către stat prin neaccizarea produselor confiscate.
Verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal în baza întregului material probator administrat în cauză, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ./20 nr._ din data de 10.04.2013, petentul A. A. S. a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2213 alin. 3 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu amendă în cuantum de 20.000 lei, reținându-se în sarcina acesteia că în data de 16.03.2013, orele 18.10, în timp ce a fost oprit de organele de control din cadrul SPF D. conducând autoturismul cu marca_, deținea în bagaje cantitatea de 10 pachete de țigări marca Monte Carlo cu timbre fiscale Republica Ucraina.
Analizând cu prioritate legalitatea procesului verbal de contravenție, ce precede analiza temeiniciei actului de sancționare contestat, instanța apreciază ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea absolută a acestuia sancțiunea contravențională dispusă fiind individualizată în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ.
Cu privire la cazurile de nulitate absolută a procesului verbal invocate prin cererea introductivă respectiv faptul că nu are calitatea de subiect activ al contravenției și de asemenea că nu este comerciant instanța reține că elementele care atrag nulitatea absolută a procesului verbal, leguitorul în cuprinsul art. 17 al aceluiași act normativ a prevăzut, în mod expres, că ”lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârsite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.”
În privința caracterului imperativ-limitativ al cazurilor in care nulitatea procesului-verbal incheiat de agentul constatator al contraventiei se ia in considerare si din oficiu instanța apreciează că se impune ca in toate celelalte cazuri de nerespectare a cerintelor pe care trebuie sa le intruneasca un asemenea act, inclusiv cel referitor la indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sancționează contravenția, nulitatea procesului-verbal de constatare a contraventiei sa nu poate fi invocata decat daca s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea acelui act.
În lumina celor astfel arătate, instanța constată că nulitățile invocate de către petent sunt nulități relative si nu absolute, astfel că, fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea intervine în condițiile art.105 c.pr.civilă, doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, iar petenta nu a dovedit că ar fi suferit vreo vătămare deși avea această obligație potrivit art. 249 Cod procedură civilă.
Deși petentul nu a dovedit existența vreunei vătămări instanța, în temeiul art. 6 CEDO, va proceda la analiza motivelor invocate invocate de către petent intanța urmând să le analizeze pe fiecare în parte.
Cu privire la faptul că petentul nu are calitate de subiect activ al contravenției și nu este comerciant instanța reține că această apărare este una neîntemeiată pentru următoarele aspecte:
Potrivit art. 2213 alin. 2 lit) a din Legea 571/2003 privind Codul fiscal constituie contravenție ”deținerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu prezentul titlu;”.
Prin dispozitivului Deciziei RIL nr. 61/2007 s-a statuat că dispozitiile art. 190 alin. (1) lit. c) [devenit art. 220 alin. (1) lit. c)] din Codul de procedura fiscala, republicat, raportate la prevederile art. 191 alin. (2) [devenit art. 221 alin. (2)] din acelasi cod, se interpreteaza in sensul ca persoana care nu are calitatea de antrepozitar sau comerciant nu este subiect activ al contraventiei de detinere in afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcarii, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false, potrivit titlului VII din Codul fiscal.
per a contrario persoana care are calitatea de antrepozitar sau comerciant este subiect activ al contraventiei de detinere in afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcarii, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false, potrivit titlului VII din Codul fiscal.
Prin procesul verbal ./20 nr._ din data de 10._, a fost sancționat petentul care deținea un număr de 10 pachete țigări marca Monte Carlo.
Având în vedere faptul că fapta prevăzută și pedepsită de art. 2213 alin. 2 lit) a din Legea 571/2003 este de deținere de produse accizabile și petentul a fost depistat având în posesia sa un număr de 10 pachete țigări cu timbru fiscal Ucraina, instanța reține că acesta are calitate activă a contravenției și pe cale de consecință motivul invocat de aceasta este unul neîntemeiat.
Pentru același considerent, instanța urmează să respingă și apărarea petentului privitoare la calificarea specială a contravenientului respectiv calitatea de comerciant.
În consecință, instanța reține că procesul verbal de constatare a contravenției ./20 nr._ din data de 10.04.2013 este pe deplin legal fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor imperative ale legii.
Instanța va proceda la analizarea temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat prin prisma reglementărilor legale interne și a jurisprudenței CEDO, direct aplicabilă în dreptul intern precum și dacă precum și va analiza dacă în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale faptei contravenționale precum și prin prisma inexistenței faptei invocate de către petent prin acțiunea introductivă.
Instanța reține că măsura impusă de autorități petentului, respectiv aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 20.000 lei se include în sfera „acuzației în materie penală” (cauza c. I. P. împotriva României), devenind astfel incidente garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (Convenția, de aici înainte) cu privire la prezumția de nevinovăție în favoarea petentului.
Analizând temeinicia aceluiași proces-verbal, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 2213 alin. 2 lit) a din Legea 571/2003 privind Codul fiscal constituie contravenție ”deținerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu prezentul titlu;”
Instanța va analiza temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat prin prisma reglementărilor legale interne dar și având în vedere jurisprudența CEDO, direct aplicabilă în dreptul intern.
Instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34 din O.G. 2/2001, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Reținând că fapta contravențională constatată în sarcina contravenientului a fost constată în mod direct de agenții de poliție, instanța urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.
Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Convenția impune, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, ca o anumită proporție între prezumția delegalitate și temeinicie a procesului verbal și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptulsău la apărare(cauza c. I. P. împotriva României pct. 31).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În consecință, trebuie asigurat un echilibru între prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție și prezumția de nevinovăție.
În cauza dedusă judecății instanța apreciază că s-a păstrat această proporționalitate, procedura desfășurată fiind conformă cu standardul impus de Convenție.
În ceea ce privește dreptul la apărare, instanța i-a dat ocazia petentului de a-și prezenta punctul de vedere, de a depune la dosar memorii sau de a solicita administrarea probelor pe care le aprecia pertinente.
Potrivit dispozițiilor art. art. 2213 alin. 2 lit) a din Legea 571/2003 privind Codul fiscal constituie contravenție ”deținerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu prezentul titlu;”.
Instanța constată că petentul a fost sancționat pentru faptul că în data de 16.03.2013, orele 18.10, în timp ce a fost oprit de organele de control din cadrul SPF D. conducând autoturismul cu marca_, deținea în bagaje cantitatea de 10 pachete de țigări.
Petentul prin plângerea contravențională a recunoscut existența pachetelor de tigări și a invocat o . motive de nulitate absolută a procesului verbal.
Astfel din probele administrate în cauză precum și din apărările formulate de petentă, s-a dovedit dincolo de orice dubiu că petentul a deținut un număr de 10 pachete tigări marca Monte Carlo cu timbre fiscale Republica Ucraina.
Instanța reține de asemenea că petenta nu a dovedit inexistența faptei contravenționale deși potrivit art. 249 Cpd procedură civilă această obligație ii incumbă.
Curtea EDO a statuat în mod repetat că că prezumțiile de fapt și de drept funcționează în orice sistem juridic. Evident, convenția nu interzice astfel de prezumții în principiu. Cu toate acestea, convenția obligă statele contractante să se încadreze în anumite limite în acest sens, referitor la dreptul penal, care țin seama de importanța situației în litigiu și să mențină dreptul apărării (a se vedea, de exemplu, Salabiaku împotriva Franței, pct. 28, P. împotriva României pct. 31 precum și A. împotriva României pct. 60).
În aceste condiții, instanța va da efect prezumției de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat, reținând temeinicia celor consemnate în cuprinsul respectivului proces-verbal și vinovăția petentului.
În lumina celor expuse mai sus, instanța constată că procesul verbal ./20 nr._ din data de 10.04.2013 și a sancțiunilor aplicate prin acesta sunt temeince.
Ca urmare, instanța va analiza dacă sancțiunea aplicată corespunde cerințelor legii.
Potrivit art. 5 alin. 2 din OG 2/2001 “sancțiunile contravenționale principale sunt:
a) avertismentul;
b) amenda contravențională;
c) obligarea contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității.
În completarea acestui aliniat vine alin. 5 al aceluiași articol care prevede că “sancțiunea stabilită trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.”
În cauza de față, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, urmarea produsă constând în atingerea adusă relațiilor sociale privind desfășurarea în bune condiții a alegerii autorităților administrației publice locale, și urmările care s-ar fi putut produce, instanța consideră că sancțiunea aplicată de 1000 lei și confiscarea mărfii, corespunde gradului de pericol social al faptei.
În privința înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul, este de remarcat faptul că această măsură nu poate fi dispusă de instanță decât în acele cazuri în care s-ar constata că față de modul concret în care s-au petrecut faptele și ținând cont și de circumstanțele personale ale petentului/petentei, instanța își poate forma convingerea că fapta prezintă în concret un pericol social redus și că prin aplicarea avertismentului se poate realiza funcția preventivă a sancțiunii contravenționale.
Instanța observă faptul că, deși a mai fost sancționat pentru contravenții asemănătoare respectiv deținerea de produse accizabile (țigări) fără documente de proveniență (dosar_ ) și instanța de judecată i-a înlocuit acestă sancțiune, petentul nu a înțeles să-și îndrepte comportamentul social săvârșind în continuare fapte contravenționale.
Mai mult, pe rolul Judecătorie D. se mai află și dosarul nr._ în care contravenientul a contestat procesul verbal prin care a fost sancționat pentru deținerea altor produse ce pot face obiectul micului trafic de frontieră respectiv a cantității de 200 kg. zahăr.
În opinia instanței, această persistență a contravenientului în a săvârși fapte contravenționale respectiv de a achiziționa produse în afara sistemului fiscalizat trebuie sancționată drastic întrucât numai putem vorbi de un contravenient primar ci de o persoană care a avut cunoștiință faptei săvârșite și a sancțiunii extrem de dure și care a nesocotit flagrant această normă legală.
În plus, dacă s-ar admite înlocuirea sancțiunii doar pentru faptul că marfa a fost confiscată și astfel prejudiciul acoperit, s-ar aduce o gravă sfidare la adresa celorlalți cetățeni care se străduiesc să-și desfășoare activitatea zilnică respectând legile și o primă de încurajare pentru indivizii care ignoră cadrul legal în care ar trebui să-și desfăsoare viața, ceea ce nu trebuie permis într-un stat de drept.
Mai mult, înlocuirea pedepsei amenzii cu toate că aceasta are un cuantum extrem de mare cu sancțiunea avertismentului în acest caz special (o persoană care a mai săvârșit contravenții de această natură) reprezintă o denaturare gravă a scopului sancțiunii avertismentului care constă în reeducarea contravenientului și atragerea atenției acestuia asupra consecințelor faptelor sale.
În consecință întrucât prin fapta comisă, petentul periclitează valori foarte importante pentru întreaga colectivitate, știut fiind că traficul de țigări are efecte grave asupra bugetului de stat și implicit asupra tuturor locuitorilor, iar faptul că petentul prezintă un cazier contravențional și nici nu regretă fapta ceea ce denotă că nici măcar nu înțelege gravitatea faptelor sãvârșite și motivul pentru care i s-a aplicat o sancțiune contravențională instanța urmează a respinge cererea de înlocuire a sancțiunii contravenționale.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Pentru toate aceste considerente, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, va respinge plângerea formulată de petent.
În privința cheltuielilor judiciare, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 2 OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor ”în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat”
Față de respingerea constatării nulității procesului verbal și respingerea cererii subsidiare de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, instanța reține că în cauză sunt îndeplinite condițiile obligării petentului la plata cheltuielilor judiciare.
Prin urmare, instanța va obliga petentul A. A. S. la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat. Cuantumul cheltuielilor judiciare este stabilit de instanță în lumina cheltuielilor impuse de derularea procedurii prevăzute de art. 201 C. precum și ședințele de judecată ținute în cauză.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul A. A. S. cu domiciliul în Bosînceni, oras Flămânzi, jud. B., CNP_ în contradictoriu cu intimatele A. Națională a Vămilor cu sediul în București, .. 13, sector 1, Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași cu sediul în Iași, .. 10C, jud. Iași și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B. cu sediul în B., jud. B., împotriva procesului verbal ./20 nr._ încheiat la data de 10.04.2013, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 36 alin. 2 OG 2/2001, obligă petentul A. A. S. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Numai cu apel în termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la Serviciul Registratură al Judecătoriei D..
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER, N. M. I. S. M.
Red. N.M.I.
Thred. S.M.
Ex. 7/28.11.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1194/2013. Judecătoria DOROHOI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 893/2013.... → |
|---|
