Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 3117/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3117/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 18598/225/2012
Dosar nr._ - nulitate act -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T. S.
JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILA NR. 3117
Ședința publică de la 28.06.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. T.
GREFIER: E. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul P. E., în contradictoriu cu pârâta . SA, având ca obiect nulitate act.
La apelul nominal lipsă părțile.
Procedură completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, s-a luat act că dezbaterile au fost consemnare în încheierea de ședință din 21.06.2013, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constata următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 18.12.2012, reclamantul P. E., în contradictoriu . SA, a solicitat instantei ca prin sentinta ce va pronunta sa constate nulitatea contractului de cesiune de creanta autentificat sub nr. 2025/12.05.2011 de BNP I. A. si pe cale de consedinta sa dispuna obligarea paratei la plata sumei de 7.875 lei, reprezentand contravaloarea drepturilor salariale incasate de aceasta de la . administrator judiciar – societatea aflata in faliment.
In fapt, reclamantul a arătat ca, in data de 12.05.2011 a încheiat cu parata contractul de cesiune de creante autentificat sub nr. 2025/12.05.2011 de BNP I. A., contract in baza caruia a fost de acord sa cedeze in mod irevocabil si neconditionat catre aceasta dreptul de creanța împotriva . valoare de 15.750,00 lei, suma cu care a fost inscrisa la poziția nr. 537 in situația creanțelor salariale înscrise in tabelul definitiv consolidat precum si a sumelor propuse a fi distribuite intre creditori prin planul de distribuire nr. 2 impotriva debitorului . intocmit de lichidatorii judiciari desemnati in cauza.
Prețul primit in momentul incheierii contractului de cesiune reprezentant contravaloarea drepturilor salariale neincasate este de 7.875 lei.
In drept, au fost invocate disp. art. 38, 39 Codul muncii, art. 69, 70 contractul colectiv de munca, art. 112-119 Cod procedura civila.
Au fost depuse la dosar, in copie, următoarele înscrisuri: contract de cesiune de creanta autentificat sub nr. 2025/12.05.2011, decizia nr. 565/06.05.2010 pronuntata de Curtea de Apel C. in dosar nr._ .
Reclamantul a formulat cerere de ajutor public judiciar privind scutirea la plata taxei de timbru în cuantum de 538 lei, cerere care a fost admisa de instanță prin încheierea din camera de consiliu din 15.03.2013.
Reclamanta a depus la dosar precizare de actiune.
Parata a formulat intimpinare prin care a solicitat respingerea cererii si mentinerea contractului de cesiune ca fiind perfect valabil si a invocat exceptia prezumției de lucru judecat.
In drept au fost invocate disp. art. 115 si urmatoarele C..
Paratul a depus la dosar, in copie: sentinta nr. 537/10.10.2011 pronuntata de Tribunalul Mehedinti in dosar nr._ /a15, decizia nr. 197/09.02.2012.
Parata a depus la dosar note de sedinta raportat la precizarea de actiune depusa de reclamanta si a invocat exceptia tardivitatii formularii precizării de acțiune.
Parata a depus la dosar note de sedinta raportat la precizarea de actiune depusa de reclamanta si a invocat exceptia tardivitatii formularii precizării de acțiune, raportat la dispozițiile art.132 C pr civ.
Instanta a calificat precizarea de actiune depusă de reclamantă la termenul de judecată din 14.02.2013 ca fiind cerere completatoare si exceptia tardivitatii formularii cererii completatoare, invocata de parat in notele de sedinta ca fiind cerere prin care pârâta invocă decăderea reclamantului din dreptul de a completa acțiunea.
Instanta a respins cererea pârâtei, prin care a solicitat instanței a constata că a intervenit decăderea reclamantei din dreptul de a completa acțiunea, raportat la prevederile art.132 și art.103 alin.1 C pr civ, având în vedere că cererea completatoare a fost depusa de reclamant la prima zi de infatisare, care a fost la prima zi de înfățișare 15.03.2013.
Instanta a calificat excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată, prin prisma art. 7201 C., invocată prin notele de ședință de pârâta . SA ca fiind excepția neindeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe.
De asemenea, instanta a constatat ca a intervenit decaderea paratului din dreptul de a invoca exceptia neindeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe, raportat la prev. art. 109 al.3 C., excepția nefiind invocata de pârâtă in conditiile art. 115 C..
Cât privește excepția prezumției de lucru judecat, invocată de pârâtă, aceasta a fost apreciată de instanță ca fiind o apărare de fond, ce urmează a fi analizată odată cu fondul cauzei.
Instanta in baza art. 167 C. a incuviintat pentru reclamant si parat proba cu inscrisuri, interogatoriu si martori pentru reclamant si parat proba cu interogatoriu si înscrisuri.
Instanța a luat interogatoriu scris reclamantului si paratului, raspunsurile acestuia fiind consemnate si depuse la dosar și audiat martorul C. G..
Analizând actele si lucrările dosarului instanța constata următoarele:
La data de 12.05.2011, între părțile din prezenta cauză s-a încheiat contractul de cesiune creanță autentificat sub nr. 2025/12.05.2011 de BNP I. A. (f.4), prin care reclamanta, în calitate de cedent, a cedat în mod irevocabil și necondiționat pârâtului cesionar dreptul de creanță împotriva . cedat), în valoare de 15.750,00 lei, sumă cu care reclamanta era înscrisă la poziția nr. 537 din situația creanțelor salariale înscrise în tabelul definitiv consolidat, precum și a sumelor propuse a fi distribuite între creditori din planul de distribuire nr. 2 împotriva debitorului . întocmit de lichidatorii judiciari desemnați în cauză, pentru prețul de 7.875 lei achitat de cesionar și încasat de cedent la momentul autentificării contractului.
Instanța reține că în conformitate cu disp. art. 1 din Legea nr. 53/2003 dispozițiile codului muncii reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii.
În ce privește susținerea reclamantei, în sensul că prin încheierea contractului de cesiune au fost încălcate prevederile art. art. 38 și art. 39 lit. j din Codul Muncii, instanța reține că art. 38 reglementează strict situația salariaților, respectiv acele persoane care se află în raporturi de muncă cu angajatorul în baza unui contract individual de muncă aflat în vigoare, însă în speță reclamanta cedent nu mai avea calitatea de salariat, în condițiile în care contractul său individual de muncă a fost desfăcut odată cu deschiderea procedurii de insolvență a angajatorului său, .>
Art. 38 din Legea 53/2003 prevede și faptul că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Drepturile recunoscute prin lege sunt enumerate la art. 39 din același cod care la lit. j prevede că salariații au dreptul la protecție în caz de concediere, măsurile de protecție fiind cele prevăzute în OG 98/1999. Acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale, sau semnarea actelor de plată în astfel de situații nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Mai mult, în acord cu susținerile pârâtei, instanța constată că prin încheierea contractului de cesiune în litigiu nu a avut loc o renunțare la drepturi sau o limitare a acestora, în favoarea fostului angajator – debitorul cedat, ci o transmitere cu titlu oneros a creanței către pârâtul cesionar, transmitere ce nu a vizat salariile – echivalent al muncii prestate, ci plățile compensatorii, care nu sunt asimilate salariului.
Cu referire la încălcarea dispozițiile art. 39 lit. j din Codul Muncii, instanța reține că potrivit textului de lege invocat de reclamant, salariatul are dreptul la protecție în caz de concediere, iar acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale, sau semnarea actelor de plată în astfel de situații nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Instanța reține că în cauză nu au aplicabilitate nici dispozițiile art. 69-70 din contractul colectiv de muncă, întrucât, pe de o parte, art. 69 face referire la drepturile bănești – echivalent al muncii prestate, respectiv la faptul că salariații au calitatea de creditori privilegiați, în sensul de a le fi plătite drepturile înaintea celorlalți creditori, iar pe de altă parte art. 70 privește la rândul său drepturile salariale și calitatea de salariat.
În ceea ce privește susținerea reclamantului că cesiunea de creanță a fost fondată pe o cauză ilicită și imorală, instanța reține că potrivit art. 1391 c.civ., la strămutarea unei creanțe, a unui drept sau a unei acțiuni, predarea între cedent și cesionar se face prin remiterea titlului, iar conform art. 1396 vânzarea sau cesiunea unei creanțe cuprinde accesoriile creanței, precum cauțiunea, privilegiul și ipoteca.
Ca urmare, principalul efect al cesiunii de creanță, între părți, este acela că din momentul realizării acordului de voință, creanța se transferă către cesionar cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului, cesionarul devenind creditor în locul cedentului, contractul de cesiune fiind astfel translativ de drepturi, având deci ca efect strămutarea unui drept subiectiv din patrimoniul unei persoane în patrimoniul altei persoane, cesiunea producând, pe de altă parte, efectele actelor juridice care se realizează prin intermediul ei.
În ceea ce privește condițiile de valabilitate a contractului de cesiune, pentru încheierea acestuia este necesar doar consimțământul valabil exprimat al părților, contractul producându-și așadar efectele între cocontractanți fără îndeplinirea vreunei condiții de formă, în speță, contractul îmbrăcând chiar forma solemnă, fiind încheiat și autentificat de notarul public.
Nu poate fi primită nici susținerea reclamantului că în speță cauza contractului este ilicită și imorală, raportat la disp. art. 966 c.civ., potrivit cărora cauza actului juridic este valabilă atunci când este licită și morală și la disp. art. 968 c.civ., potrivit cărora cauza este nelicită când este prohibită de legi, contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
Instanța constată că încheierea contractului de cesiune nu este însă interzisă de lege, nefiind nici contrară bunelor moravuri și ordinii publice, în condițiile în care reclamantul, în deplină cunoștință de cauză, a convenit să cedeze irevocabil și necondiționat dreptul de creanță împotriva debitorului cedat .>
În ceea ce privește motivul invocat, acela că pârâtul nu și-ar fi îndeplinit obligația determinantă la încheierea contractului, instanța constată că această clauză nu a fost menționată în actul încheiat, iar dacă ar fi reală, ar da dreptul celeilalte părți de a solicita rezoluțiunea contractului valabil încheiat sau daune interese și nicidecum aceasta nu ar putea să ceară constatarea nulității contractului.
Mai mult, cesiunea de creanță a fost încheiată cu titlu oneros, pentru prețul determinat de voința părților, în sumă de 7.875 lei, nedovedindu-se existența altor clauze în afara celor inserate în contract.
Cât privește excepția prezumției de lucru judecat, instanța constată că prin sentința nr. 537/10.10.2011 a Tribunalului M., s-a hotărât că actele de cesiune creanță nu sunt lovite de nulitate absolută, nu există motive de nulitatea absolută, excepția de nulitate absolută fiind respinsă, soluția cuprinsă în această hotărâre fiind prezumată a exprima adevărul juridic.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța, urmează să respingă ca neîntemeiată acțiunea, așa cum a fost precizată.
În ceea ce privește suma de 1056 lei reprezentând taxă timbru și 2 lei timbru judiciar pentru care reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar, în temeiul art. 19 din OG 51/2008 această sumă va rămâne în sarcina statului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea precizată, formulată de reclamant P. E., cu domiciliul in Drobeta Turnu Severin, ., .,., în contradictoriu cu pârâta . SA, cu sediul in Drobeta Turnu Severin ..8 jud.Mehedinti, ca neîntemeiată.
Cheltuielile procesuale avansate de către stat constând în ajutorul public judiciar pentru plata taxei de timbru în cuantum de 1056 lei și 2 lei timbru judiciar de către reclamant scutit prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 15.03.2013, rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare,
Pronunțată în ședință publică azi, 28.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.AT/MCB/18.07.2013.
4 ex./2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2203/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 254/2013.... → |
|---|
