Plângere contravenţională. Sentința nr. 197/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 197/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 16927/225/2012
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 197/2013
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M.
Grefier ședință A. - N. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul A. V. în contradictoriu cu intimata Direcția de Poliție Locală Drobeta Turnu Severin, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În baza art. 104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că, prin Serviciul registratură, petentul a depus precizare de acțiune.
Verificându-și din oficiu competența, în baza art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze pricina potrivit art. 1 pct. 2 C.pr.civ. rap. la art. 32 alin. 2 din OG 2/2001.
În temeiul art.167 C pr. civ., instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că acestea sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei și, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat,în temeiul art. 150 C.. reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.11.2012, sub nr_, petentul A. V. a solicitat anularea procesului-verbal . nr._/13.10.2012.
În motivarea în fapt, petentul a arătat că a fost prezent în piața M. cu legume de vânzare și, neavând loc la rampa de descărcare din partea de est a pieței întrucât era blocată de mașini, a parca mașina pe . a putea descărca marfa. A menționat că nu făcea comerț de stradă, având abonament la o masă în piață.
A mai arătat că a oprit mașina în zona vizată pentru a descărca marfa.
În drept, a invocat art. 21 alin. 3 OG 2/2001.
În dovedirea plângerii contravenționale petentul a depus, în copie, proces-verbal . nr._/13.10.2012.
În apărare, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal contravențional ca fiind temeinic și legal.
În fapt a arătat că în data de 13.10.2012, în jurul orei 20:14, un polițist local a depistat autoutilitara destinată transportului de marfă cu numărul de înmatriculare_ ce aparține petentului pe . între . . prevăzută și sancționată de art. 7 pct. 13 din H.C.L. 220/2011.
Agentul constatator a întocmit procesul verbal contravențional . nr._ prin care a aplicat sancțiunea contravențională cu amendă în cuantum de 1000 lei care reprezintă limita minimă prevăzută de actul normativ.
A învederat că au fost respectate dispozițiile art. 27 și art. 19 din OG 2/2001. Totodată, intimata a precizat că petentul nu este la prima abatere de acest fel, fiind de mai multe ori depistat de polițiștii locali cu autoutilitara de transport marfă parcată în același loc, în data de 12.10.2012, fiind avertizat verbal de către aceștia, aducându-i-se la cunoștință și prevederile legale încălcate. Mai mult, nici ulterior nu s-a conformat prevederilor legale, fiind sancționat pentru aceeași faptă și în data de 26.10.2012 prin procesul-verbal 3660, în data de 27.10.2012 prin procesul-verbal 3752 și în data de 21.11.2012 prin procesul-verbal 3953.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115-118 C.p.c, OG 2/2001 și HCL 220/2011.
În temeiul art. 242 C. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea întâmpinării intimata a depus planșe foto din data de 13.10.2012, proces-verbal de îndeplinire a procedurii de afișare, raportul agentului constatator din data de 13/14.10.2012, proces-verbal . nr._/26.10.2012, proces-verbal . nr._/27.10.2012, planșe foto din data de 27.10.2012, proces-verbal . nr._/21.11.2012, planșe foto din data de 21.11.2012
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/13.10.2012 întocmit de intimată, petentul A. V. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1000 lei, reținându-se că la data de 13.10.2012, a staționat cu autoutilitara destinată transportului de marfă cu nr. de înmatriculare_ pe . între . . magazinul Agroland în intervalul orar 20.14 – 20.43
S-a reținut astfel în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art. 7 pct. 13 din HCL 220/2011.
Împotriva procesului verbal contestat, petentul a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța constată că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța a amânat cauza și i-a pus în vedere petentului să indice probele de care înțelege să se folosească în dovedirea motivelor plângerii contravenționale, respectându-i-se astfel dreptul la apărare. La termenul acordat în acest sens, petentul nu s-a prezentat și nu a solicitat instanței încuviințarea niciunei probe.
Cu privire la situația de fapt menționată în cuprinsul procesului-verbal atacat, instanța reține că aceasta corespunde realității, aspect care reiese din probele administrate, respectiv procesul verbal, raportul agentului constatator și planșele foto care se coroborează cu susținerile petentului, conform cărora „neavând loc la rampa de descărcare din partea de est a pieței întrucât era blocată de mașini, am parcat mașina pe . a putea descărca marfa”.
În consecință procesul-verbal . nr._ din data de 13.10.2012 (fila 2) este temeinic întocmit sub acest scop.
În ceea ce privește gradul de pericol social al unei fapte contravenționale, acesta poate varia, existând obligația legală, conform art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 21/2001, de aplicare a unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În subsidiar petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului, invocând, în esență, faptul că „nu făcea comerț de stradă, deținând un abonament pentru ocuparea mesei din Piața M.”.
Analizând acest capăt de cerere prin prisma criteriilor de apreciere cuprinse în art. 21 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 instanța constată că sancțiunea aplicată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 7 pct. 13 din HCL nr. 220/2011, este minimul prevăzut de textul legal incident.
Totodată, instanța reține că obligația prevăzută de art. 7 pct. 13 din HCL nr. 220/2011, este destinată asigurării unui comerț civilizat (art. 7 prevede: „Obligațiile persoanelor fizice și juridice pentru desfășurarea unui comerț civilizat”) în acest scop impunându-se ca oprirea, staționarea sau parcarea vehiculelor folosite pentru transport marfă, inclusiv pentru aprovizionarea cu marfă a comercianților din piețele și târgurile aflate în vecinătatea, acestora să se realizeze numai în anumite spații special destinate.
Instanța mai reține că, similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educațională constând în procesul de învățare a individului să respecte anumite norme de comportament și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce legea.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social al faptei săvârșite este reprezentat de circumstanțele personale ale contravenientului. În cadrul acestora un loc important îl are atitudinea subiectivă a autorului față de fapta săvârșită: manifestarea dorinței de a se desista, comportamentul sincer în fața autorităților și alte comportări relevante. În cauza de față, instanța constată că petentul are o atitudine indiferentă față de dispozițiile legale, aspect care reiese din faptul că a mai fost sancționat pentru săvârșirea unor fapte similare (PV . nr._/26.10.2012 – fila 12, PV . nr._/27.10.2012 – fila 13, planșe foto – fila 14, PV . nr._/21.11.2012 – fila 15, planșe foto – fila 16). Astfel, instanța reține că în ciuda faptului că i s-a întocmit procesul-verbal contestat prin plângere, petentul fiind astfel atenționat asupra necesității respectării prevederilor legale, acesta nu și-a îndreptat conduita, deși a fost sancționat cu amendă.
Mai mult decât atât, dispozițiile legale dispun că fapta săvârșită de petent constituie contravenție, indiferent de motivul staționării în zonele prevăzute în textul legal, astfel că apărarea petentului în sensul că a parcat pentru a descărca marfă și că nu a avut loc la rampa de descărcare este irelevantă și nu poate atrage aplicarea unei sancțiuni mai blânde, în condițiile nerespectării de către acesta în mod continuu a dispozițiilor legale.
În lumina considerentelor menționate anterior, instanța constată că sancțiunea aplicată la minimul special este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, constituind modalitatea adecvată de realizare a tuturor funcțiilor sancțiunii contravenționale.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul A. V. împotriva procesului-verbal . nr._/13.10.2012, ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ca fiind legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul A. V., cu domiciliul în ., județul M., în contradictoriu cu intimata Direcția de Poliție Locală Drobeta Turnu Severin, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, județul M., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal . nr._/13.10.2012 ca fiind legal și temeinic încheiat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2013.
PreședinteGrefier,
Red.M.A./tehno.D.A.N.
4 ex./ 4 pagini
24.01.2013
Cod operator 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 254/2013.... | Cereri. Sentința nr. 220/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN → |
|---|
