Plângere contravenţională. Sentința nr. 1766/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1766/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 2069/225/2013
Dosar nr._ plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DR. TR. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1766
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26.03.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M.
Grefier: A. N. D.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe petentul L. M. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul, martorii C. F. și T. M., fiind lipsă intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul disp. art. 193 C.pr.civ., instanța procedează la identificarea și audierea martorilor prezenți C. F. și T. M., sub prestare de jurământ, răspunsurile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
La interpelarea instanței, petentul arată că nu solicită alte probe.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fond părții prezente.
Petentul arată că a fost chemat după 10 zile la poliție, nu a fugit de organele de poliție, însă nu a putut opri întrucât nu avea piedică la căruță și solicită anularea procesului-verbal și exonerarea de la plata amenzii, în principal, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În temeiul art. 150 C., instanța declară dezbaterile închise și retine cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.02.2013 sub nr._, petentul L. M. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție M. a solicitat instanței anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit de intimat la data de 21.01.2013.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2000 lei pentru că la data de 02.10.2012, ora 21:50, în . fost depistat în timp ce transporta material lemnos cu un vehicul de tracțiune animală, unde fiindu-i solicitat avizul de însoțire sau alt document prevăzut de prevederile legale a refuzat să se supună controlului circulației materialului lemnos.
Petentul consideră că nu se face vinovat de săvârșirea faptei întrucât starea de fapt este alta și anume că nu transporta materiale lemnoase provenite din fondul forestier.
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. OG 2/2001 și art. 32-33 din Legea 171/2012..
În dovedirea plângerii a depus la dosar procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/21.01.2013, în copie.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și a arătat că la data de 21.01.2013, ora 21:50, petentul a fost depistat în timp ce transporta material lemnos cu un vehicul de tracțiune animală pe raza comunei Căzănești, . M., iar la cererea justificată a organelor de poliție de a prezenta documentele prevăzute de lege pentru materialul lemnos transportat, petentul a refuzat să le prezinte și să se supună controlului circulației materialelor lemnoase.
În susținerea întâmpinării, a depus raportul agentului constatator din 12.02.2013, fișa intervenției la eveniment nr._/02.10.2012, proces-verbal din 02.10.2012, procesul-verbal din 02.10.2012, declarația petentului și a numiților M. D., P. P., T. M., M. M., procesele – verbale . nr._/12.10.2012 și . nr._/21.01.2013.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii C. F. și T. M..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/21.01.2013 întocmit de intimat, petentul L. M. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 19 alin. 1 lit. f din Legea 171/2010, reținându-se că la data de 21.01.2013, ora 21:50, petentul a fost depistat în timp ce transporta material lemnos cu un vehicul de tracțiune animală pe raza comunei Căzănești, . M., iar la cererea justificată a organelor de poliție de a prezenta documentele prevăzute de lege pentru materialul lemnos transportat, petentul a refuzat să le prezinte și să se supună controlului circulației materialelor lemnoase.
Împotriva procesului verbal contestat, petentul a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța constată că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, și a administrat pentru petent proba testimonială cu martorii C. F. și T. M..
Cu privire la situația de fapt reținută, instanța constată că aceasta corespunde realității, fiind probată prin înscrisurile de la dosar, anume raportul agentului constatator din 12.02.2013 (fila 12), fișa intervenției la eveniment nr._/02.10.2012 (fila 13), proces-verbal din 02.10.2012 (fila 14), procesul-verbal din 02.10.2012 (fila 15), declarația petentului (fila 24) și a numiților M. D. (fila 16), P. P. (fila 17), T. M. (fila 19-20), M. M. (fila 21-23), procesul-verbal contestat. De asemenea, în susținerea concluziei că procesul-verbal atacat este temeinic, instanța reține că declarațiile martorilor audiați la solicitarea petentului sunt irelevante, aceștia învederând că nu știu ce s-a întâmplat între petent și organele de poliție. Mai mult decât atât, martora C. F. a susținut că „tot ce știe, știe de la petent”, proba testimonială fiind astfel o probă indirectă, dat fiind că cele relatate instanței nu au fost percepute în mod direct de către martoră.
În concluzie, instanța reține că starea de fapt reținută de agentul constatator este cea reală, petentul refuzând să prezinte organelor de poliție documentele prevăzute de lege pentru materialul lemnos transportat, și întrucât în cauză s-a păstrat proporționalitatea între prezumția de nevinovăție și prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, soluția valorificării procesului verbal este, față de probele petentului care nu au reușit să contureze o altă situație de fapt, compatibilă cu jurisprudența Curții în materie contravențională, portivit căreia în situația în care agentul constatator a constatat direct și nemijlocit săvârșirea faptei sancționate prin procesul-verbal, prezumția de veridicitate a celor cuprinse în procesul-verbal nu este una nerezonabilă (cauza Blum c. Austriei, 5, 26 - 29).
De asemenea, fapta a fost în mod corect încadrată juridic, iar sancțiunea aplicată în limitele legale.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate cu fapta săvârșită, instanța reține că gradul de pericol social al unei fapte contravenționale poate varia, existând obligația legală, conform art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 21/2001, de aplicare a unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Sancțiunea pecuniară aplicată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 19 alin. 1 lit. f din Legea 171/2010, reprezintă minimul prevăzut de textul legal incident.
Instanța mai reține că, similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educațională constând în procesul de învățare a individului să respecte anumite norme de comportament și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce legea.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social al faptei săvârșite este reprezentat de circumstanțele personale ale contravenientului. În cadrul acestora un loc important îl are atitudinea subiectivă a autorului față de fapta săvârșită: manifestarea dorinței de a se desista, comportamentul sincer în fața autorităților și alte comportări relevante.
În raport de acest criteriu, față de atitudinea nesinceră adoptată de petent în prezenta cauză, și având în vedere și considerentele precedente, instanța constată că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, constituind modalitatea adecvată de realizare a tuturor funcțiilor sancțiunii contravenționale, înlocuirea cu sancțiunea avertismentului nefiind utilă atingerii acestor funcții.
Situația petentului de a obține venituri reduse nu constituie o circumstanță atenuantă a faptei, care să determine aplicarea unei sancțiuni mai blânde.
Pentru aceste motive instanța, în baza art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională formulată de petentul L. M. în contradictoriu cu intimatul I. M., ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/21.01.2013, ca fiind legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul L. M., domiciliat în Drobeta Turnu Severin, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, județul M..
Menține procesul-verbal . nr._/21.01.2013.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi data de 26.03.2013.
PreședinteGrefier,
Red.M.A./tehno.D.A.N.
4 ex./ 4 pagini
08.04.2013
Cod operator 6497
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3846/2013. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2064/2013. Judecătoria... → |
|---|
