Plângere contravenţională. Sentința nr. 3910/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3910/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 7865/225/2013
Dosar nr._ /2012 - plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T. S., JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3910
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.06.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A.-D. Z.
GREFIER: E. N.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale privind pe petentul C. I. C. în contradictoriu cu intimat I. M..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data din 23 octombrie 2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 06.06.2013 a fost înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin plângerea contravențională formulată de petentul C. I. C. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/21 mai 2013 încheiat de către un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului M. solicitând anularea procesului verbal, exonerarea sa de plata amenzii în cuantum de 300 lei, pentru fapta prev. de art. 108 alin.1 lit.b pct.2 din OUG nr.195/2002, în subsidiar înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului; înlăturarea sancțiunii cu avertisment și a măsurii complementare constând în suspendarea dreptului de a conduce pe 30 de zile, aplicată pentru fapta prev. de art.100 alin.2 din OUG nr.195/2002.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 21.05.2013 agentul constatator din cadrul I.P.J. M. a constatat faptul ca, pe DN 6, ar fi condus autovehiculul marca VW Golf, cu nr. inmatriculare_, fiind filmat si înregistrat de aparatul radar pe caseta video conducând cu viteza de 84 km / h.
In baza art.100 alin.(2) din O.U.G. Nr.195 /2002 a fost sancționat cu amenda in cuantum de 300 RON.
Apreciază ca fiind criticabil modul de întocmire a procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor si mult prea grava sancțiunea luata, pentru următoarele motive:
Procesul verbal de contravenție trebuie sa îndeplinească condițiile de fond si de forma prevăzute de lege, sancțiunea nerespectarii acestora atrăgând consecința nulității absolute a actului, in condițiile nerespectarii unor dispoziții de natura imperativa a legii sau anularea actului pentru nelegalitate in situația nerespectarii celorlalte dispoziții.
Procesul verbal de constatare a contravenției nu conține arătarea împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei:
- NU indica in mod clar locul unde a fost încheiat procesul-verbal și locul săvârșirii contravenției.
- NU menționează, desi ar fi trebuit, locul exact in care ar fi fost surprins de aparatul radar, pentru ca sa se poată ști care este viteza maxima admisa pe acel sector de drum pentru mașina cu care circula. In lipsa acestei precizări, nu exista dovada incalcarii a dispozițiilor legale in materie;
Atâta timp cat din procesul verbal nu se poate stabili in mod cert daca pe sectorul de drum pe care a fost surprins de aparatul radar era sau nu limitare de viteza, nu exista dovada presupusei incalcari a normelor rutiere de către petent la data de 21.05.2013;
-NU este trecuta marca si . radar, si nici numărul de inmatriculare
al mașinii pe care era instalat, obligație prevăzuta de art.16, alin.l din O.G. Nr.2 / 2001
(„… precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei…");
-NU a fost trecut faptul ca a solicitat sa i se facă dovada ca aparatul radar montat pe autoturismul de politie este omologat si verificat metrologic conform dispozițiilor legale, obligație prevăzuta de art.121, alin.2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. Nr.195 / 2002 privind circulația pe drumurile publice;
Aceste date trebuie trecute in mod obligatoriu (art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001), sens in care apreciază ca acestea sunt motive de anulare a procesului verbal.
F. de fapta sancționată, petentul arată ca nu recunoaște săvârșirea contravenției si depășirea vitezei legale de circulație in modalitatea constatata. Petentul arată că nu i s-a prezentat nici o dovada de către agentul constatator in susținerea celor prezentate in procesul verbal, că nu a văzut inregistrarea video la care se face referire si nici măcar nu stie daca agentul constatator care a intocmit procesul verbal este același cu cel care a constatat săvârșirea contravenției (acesta ar fi un alt motiv de nulitate a procesului verbal contestat).
In plus, nu se arata nicăieri in procesul verbal locul exact (km la care as fi fost surprins de aparatul radar) unde s-a săvârșit contravenția pe DN6, fapt relevant in aprecierea gravitații faptei întrucât petentul se afla in afara localității, iar pe sectorul de drum respectiv nu a existat (sau cel puțin petentul nu l-a văzut) indicator de limitare de viteza.
Cat privește faptul ca inregistrarea a fost efectuata de aparatul radar, arată următoarele:
- O.U.G. 195/2002 modificata si completata prin O.U.G. 69/2007 prevede la art.6 pct. 20 ca dispozitivul destinat măsurării vitezei este un mijloc tehnic omologat si verificat metrologic.
- Conform articolului 21 din O.G. Nr.20/1992 se supun controlului metrologic al statului măsurătorile efectuate asupra unor mărimi ce afectează interesele cetățenilor cum ar fi viteza autovehiculelor.
- Art. 23 din O.G. 25/2007 stipulează ca persoanele juridice care montează mijloace de măsurare prevăzute la art.15 alin. 1 (anexa nr. 2 din ordonanța) trebuie sa solicite si sa obtina emiterea de către Biroul R. de Metrologie Legala, avize pentru reparare, certificate de aprobare model, avize metrologice, avize pentru montarea mijloacelor de măsurare.
- Art. 109 pct. 2 din O.G. 195/2002 si art. 181 din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 prevăd ca "constatarea contravențiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate omologate si verificate metrologic iar acest fapt trebuie consemnat in procesul verbal de constatare a contravenției."
Mai mult agentul constatator avea obligația de a avea asupra lui si sa prezinte certificatul de omologare a aparatului radar eliberat de către Biroul R. de Metrologie Legala, buletinul de verificare metrologica cu termen de valabilitate 12 luni de la data efectuării verificării si autorizația de operator radar al acestuia.
Art.5 alin.(5) si art.21 alin.3 din O.G. 2/2001, prevăd ca sancțiunea stabilita trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Proporționalitatea intre pericolul social concret al faptei săvârșite si sancțiunea aplicata este un principiu de drept general valabil . drept cu aplicabilitate directa in toate cazurile in care o fapta este incriminata de lege indiferent de titlu (infracțiune, contravenție, abatere disciplinară etc).
Pentru a asigura stabilirea unei sancțiuni contravenționale corecte (neabuzive, dar nici prea permisive) O.G. 2/2001 prevede ca se vor avea in vedere următoarele criterii: împrejurările concrete in care a fost săvârșita fapta, modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsa, de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
In procesul verbal nu s-a făcut referire la gradul de pericol social al faptei sau la celelalte condiții prevăzute de art.21 in funcție de care se individualizează cuantumul amenzii. Consideră ca aplicarea in acest caz a amenzii contravenționale si mai ales a sancțiunii complementare a reținerii carnetului de conducere este mult prea aspra raportat la imprejurarea ca petentul este la prima "abatere" de acest gen constatata de vreun agent constatator.
Raportat la imprejurarile descrise apreciez ca fapta este de o gravitate redusa intrucat nu a existat intenția de a incalca, in mod voit, dispozițiile legale, viteza cu care a fost inregistrat nu era de natura sa pericliteze siguranța traficului rutier aflandu-se in afara localității, iar sancțiunea contravenționala nu reprezintă un scop in sine ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale si in consecința nu este nevoie in toate cazurile sa se aplice sancțiunea amenzii.
Solicită să se constate ca aplicarea sancțiunii contravenționale a avertismentului ar fi mai mult decât suficienta, sens in care, având in vedere pericolul social redus al faptelor săvârșite, raportat la prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 ("Instanța...hotărăște asupra sancțiunii...") coroborate cu cele ale art. 21 pct. 3, art. 5 alin. 2 lit. a) si art. 7 din OG nr. 2/2001, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea "AVERTISMENT".
Solicită anularea/nulitatea Procesului-verbal de constatare a contravenției Nr._ / 21.05.2013, anularea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate, iar in subsidiar, in măsura in care Instanța de judecata va aprecia ca nu exista motive de anulare/nulitate a procesului verbal contestat, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea "AVERTISMENT".
Petentul mai arată că în conformitate cu prevederile art.249 din Noul Cod de Procedura Civila, potrivit cărora: „Cel ce face o susținere in cursul procesului trebuie sa o dovedească, in afara de cazurile anume prevăzute de lege".
În drept și-a întemeiat plângerea pe disp.art.31-34 din OG nr.2/2001.
Petentul a depus în dovedirea plângerii fotocopia procesului verbal de contravenție (f.6), copie CI.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 15 lit. I si art. 15 lit. p din Legea nr.147/1996 raportat la art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.180/2002, cu completările si modificările ulterioare, și de plata timbrului judiciar, conform art. 1 din OG nr. 32/1995, aprobată prin Legea nr. 106/1995.
Legal citat, intimatul I. M. a formulat întâmpinare (f. 19-20) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
A arătat că la data de 21.05.2013, aflându-se în serviciu de supraveghere și control al traficului rutier, pe D.N. 6, agentul șef principal de poliție P. D. a acționat cu aparatul radar în vederea depistării încălcărilor prevederilor legale privind regimul de viteză, folosind aparatura de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, marca „AUTOVISION", montată pe autospeciala cu numărul MAI_
La orele 07.36, a fost înregistrat cu aparatul radar, autoturismul cu numărul de înmatriculare_, care rula cu viteza de 84 km/h, ye DN 6, raza localității S., județul M., pe un sector de drum cu limită de viteză de 60 km/h, depășind, astfel, viteza legală cu 24 km/h.
După oprirea regulamentară, conducătorul auto a fost identificat în persoana numitului CHIRITĂ I. C. și i s-a comunicat abaterea săvârșită, încadrarea legală și sancțiunea aplicată.
Astfel, s-a încheiat procesul-verbal . nr._ pentru încălcarea prevederilor art. 121 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006, respectiv pentru depășirea vitezei legale cu peste 21 km/h, stabilindu-se sancțiunea amenzii în cuantum de 300 lei ( 4 puncte-amendă) și 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) Ut. b) pct.2 și art. 100 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Intimatul precizează faptul că aparatul radar deține buletin de verificare metrologică valabil iar acesta își face automat autotestarea la punerea sistemului în funcțiune, conform manualului de utilizare.
De asemenea, s-a arătat faptul că agentul șef principal de politie P. D. deține atestatul nr._/27.02.2012 conform căruia este autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatarea aparatului radar „AUTOVISION" și că acest aparat a fost verificat metrologic conform buletinului de verificare metrologică numărul_ din data de 16.04.2013.
Intimatul mai învederează faptul că la momentul controlului și încheierii procesului verbal de constatare a contravenției, petentul nu a avut obiecțiuni față de cele constatate, aspect consemnat la rubrica "Mențiuni (obiecțiuni) ale contravenietului" din procesul verbal, respectiv faptul că, " Nu am de făcut obiecțiuni". A fi de acord cu cele consemnate în procesul verbal la momentul controlului, precum și a solicita, în subsidiar, înlocuirea sancțiuni amenzii cu sancțiunea avertismentului, scoate în evidență comportamentul culpabil al petentului, singurul său scop fiind acela de a fi exonerat de la plata amenzii.
Intimatul apreciază că procesul verbal contestat este întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și că nu sunt motive de anulare a acestuia.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând plângerea contravențională în considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele situații de fapt și de drept:
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ, și la analizarea temeiniciei și legalității procesului-verbal.
În procedeul verificării legalității procesului-verbal de contravenție, instanța nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității absolute, putând fi astfel invocate și constatate de instanță din oficiu.
Sub aspectul legalității întocmirii procesului verbal de contravenție . nr._/21 mai 2013, se observă că acesta este întocmit cu respectarea tuturor cerințelor prev. art. 16 si 17 din O.G.2/2001.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Astfel, în speță nu au fost identificate motive de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care să poată fi invocate din oficiu, iar eventualele deficiențe de formă ale procesului-verbal de contravenție care trebuie să cuprindă elementele cerute de art. 16 din OG nr. 2/2001, sunt sancționate cu nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât de partea interesată.
Fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 175 C.proc.civ. doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
În speță, petentulnu a invocat și nici nu a dovedit vătămarea care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal contestat.
Instanța reține că au fost respectate dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001, în sensul că procesul-verbal a fost întocmit în prezența petentului, care a semnat de primire, fiind astfel îndeplinite cerințele legale.
De asemenea, instanța nu poate reține nerespectate dispozițiile art. 16, alin. 7 din OG nr. 2/2001, întrucât, petentul fiind de față la întocmirea procesului-verbal, a specificat că nu are obiecțiuni.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs. Slovacia, A. vs. România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, respectiv procesul-verbal de constatare a contravenției (f. 6) instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este temeinic.
Din cuprinsul cererii introductive si al înscrisurilor depuse la dosar, petentul nu a făcut în niciun fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, astfel că, în speță, nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constatând așadar că forța probantă a acesteia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
Se observă că fapta reținută în sarcina petentului este reglementată de art. 108, alin. 1, lit. b, pct. c din OUG nr. 195/2002 - Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: b) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 2. depășirea cu 21 - 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În speță, din cuprinsul procesului-verbal de constatare contestat, instanța reține ca stare de fapt împrejurarea că în data de 21 mai 2013, în timp ce conducea autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_, petentul a fost înregistrat pe DN6, Km 330+600m având o viteză de 84 km/h, fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 300 lei, dispunându-se și 3 puncte amendă.
Petentul învederează prin plângerea contravențională formulată că în cuprinsul procesului-verbal contestat nu este consemnat în concret locul săvârșirii faptei, în sensul că nu este indicat kilometrul de pe sectorul de drum în cauză.
În primul rând, se observă că în cuprinsul procesului-verbal este consemnat locul săvârșirii faptei, respectiv DN6, Km 330+600m.
De asemenea, se reține că fapta a fost filmată cu aparatul radar montat pe autoturismul aparținând intimatului, iar din vizionarea înregistrării se poate observa că petentul traversa un sector de drum aflat în perimetrul localității, putându-se observa construcții în fundal.
Petentul mai invocă și împrejurarea că nefiind indicat în cuprinsul procesului-verbal kilometrul de pe sectorul de drum, nu se poate cunoaște cu exactitate locul săvârșirii faptei, astfel încât nu se poate determina cu cât a depășit limita de viteză.
Or, dincolo de aspectele argumentate mai sus, nu poate fi primită această susținere din moment ce din actele și lucrările dosarului se poate determina în concret locul săvârșirii faptei cu consecințe asupra verificării legalității și temeiniciei sancționării, ceea ce instanța a făcut.
Instanța nu poate primi nici susținerile referitoare la eroarea de 3% din valoarea măsurată, eroare ce poate fi înregistrată de aparatul radar, având în vedere dispozițiile pct. 3.2.6 din Normele de Metrologie Legală NML 021-05 care prevăd că cinemometrele au o funcție de autotestare care este activată automat la punerea în funcțiune a aparatului radar, iar în cazul în care sunt depistate defecte sau dereglări funcționale acestea sunt semnalate iar funcționarea cinemometrului este blocată.
De asemenea, intimatul a făcut dovada legalității folosirii cinemometrului, depunând în acest sens buletin de verificare metrologică, copie carte de identitate, copie certificat de înmatriculare, precum și atestat operator radar – filele 21-30.
Pentru aceste considerente, se apreciază că, în ceea ce privește această faptă, procesul-verbal de contravenție este temeinic întocmit, apreciindu-se că petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal, iar pe de altă parte, intimatul a dovedit existența faptei și deci temeinicia procesului-verbal contestat.
În circumstanțierea faptei, instanța va reține împrejurarea că petentul nu a avut o atitudine sinceră, dar și gravitatea deosebită a faptei ce decurge din viteza mare pe care o avea petentul în momentul depistării sale în trafic, viteză ce era susceptibilă să cauzeze incidente rutiere cu urmări deosebit de grave pentru petent sau alți participanți la traficul rutier de pe un sector de drum aglomerat, cum era cel din speță. Se mai observă că petentului i s-a aplicat amenda minimă prevăzută de lege.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea contravențională.
Opinia instanței are la bază pe de o parte disp. art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”), precum și art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune).
Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent C. I. C. în contradictoriu cu intimat I. M. și vmenține dispozițiile procesului verbal de contravenție . nr._/21 mai 2013.
În baza art. 36, alin. 2 din OG nr. 2/2001, văzând că s-a dispus restingerea plângerii contravenționale, instanța va obliga petentul să plătească cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petent C. I. C., domiciliat în Dr.Tr.S., .. 40, jud. M. în contradictoriu cu intimat I. M. cu sediul în Dr.Tr.S., .. 75, jud. M. .
Menține dispozițiile procesului verbal de contravenție . nr._/21 mai 2013.
În baza art. 36, alin. 2 din OG nr. 2/2001, obligă petentul să plătească cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 50 lei.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Dr.Tr.S..
Pronunțată în ședință publică azi 23 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER
Red.Z.
4 ex./../ 22 noiembrie 2013/
Cod operator 6497/poz.reg.2110/2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1848/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2110/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
