Plângere contravenţională. Sentința nr. 732/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 732/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 540/181/2012
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DR. TR. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 732
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12.02.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M.
Grefier: A. N. D.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe petenta ȘĂRĂMĂT M. și pe intimata P. DR. TR S. -DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ C. CIRCULAȚIE, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În baza art. 104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că prin serviciul registratură s-au comunicat relațiile solicitate de instanță la termenul anterior de către Direcția de Taxe și Impozite Locale din cadrul Primăriei Baia de A..
Verificându-și din oficiu competența, în baza art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze pricina potrivit art. 1 pct. 2 C.pr.civ. rap. la art. 32 din OG 2/2001.
În temeiul art.167 C pr civ, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că acestea sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei și respinge proba testimonială propusă de petentă prin plângerea contravențională, cu martorul S. F. L., ca nefiind utilă cauzei având în vedere că a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu acesta.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 150 C. reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. la data de 11.07.2012 sub nr._, petenta Șărămăt M. în contradictoriu cu intimata Direcția de Poliție Locală Drobeta Turnu Severin a solicitat instanței anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/27.06.2012 și exonerarea de la plata amenzii.
În motivare, petenta a arătat că a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei pentru faptul că la data de 27 iunie 2012, orele 9,20 ar fi expus spre vânzare pe domeniul public, respectiv trotuarul pietonal . mun. Dr.Tr.S., autoturismul marca OPEL AGILA cu numărul de înmatriculare_ .
A menționat petenta că nu mai este proprietara autoturismului marca OPEL AGILA cu numărul de înmatriculare_ din data de 17 septembrie 2010, când l-a vândut numitului S. F. L. și de la acea dată și până în prezent nu știe în posesia cui se mai află acest autoturism.
În drept, a invocat prevederile OG 2/2001 și Ordinul 301/23.11.2005.
În probațiune a depus la dosar: procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 27 iunie 2012, comunicarea de primire a procesului verbal contestat, și contractul de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit.
În apărare intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesul-verbal de contravenție încheiat.
Intimata a arătat că la data de 27.06.2012 un agent de poliție locală din cadrul Direcției de Poliție Local Drobeta Turnu Severin a depistat pe domeniul public al municipiului Drobeta Turnu Severin, pe trotuarul pietonal al Bulevardului T. V., la intersecția cu . marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare_, expus la vânzare în alt loc decât cel special amenajat, respectiv Târgul Comercial situat la intersecția străzii Calea Cernețului cu Centura Ocolitoare a municipiului, fapta contravenind prevederilor art. 11 pct. 14 din HCL 220/2011.
Față de cele constatate, s-a încheiat procesul-verbal . nr._/27.06.2012 prin care petenta a fost sancționată cu amendă la nivelul limitei minime prevăzute de actul normativ.
S-a învederat instanței că procesul verbal de contravenție îndeplinește condițiile de legalitate prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG nr.2/2001.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 115-118 Cod proc. civilă, OG nr.2/2001 și HCL nr. 220/2011.
În susținerea întâmpinării au fost depuse la dosar, planșe foto și raportul agentului constatator din data de 27.06.2012.
La data de 20.09.2012, prin sentința civilă nr. 379/2012, Judecătoria Baia M. și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 27.09.2012.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar și a respins proba testimonială propusă de petentă prin plângerea contravențională, ca nefiind utilă cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/27.06.2012 întocmit de intimată, petenta Șărămăt M. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1000 lei, reținându-se că la data de 27.06.2012, a expus autoturismul marca Opel Agila cu nr. de înmatriculare_ la vânzare pe trotuarul pietonal al Bulevardului T. V., la intersecția cu . Municipiul Drobeta Turnu Severin, în alte locuri decât cele special amenajate în acest scop.
S-a reținut astfel în sarcina petentei săvârșirea contravenției prev. de art. 11 pct. 14 din HCL 220/2011.
Împotriva procesului-verbal menționat, petenta a formulat plângere contravențională în termen legal.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța constată că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța, a încuviințat proba cu înscrisurile depuse de petentă la dosar.
Potrivit art. 11 pct. 14 HCL 220/2011, expunerea spre vânzare a autovehiculelor/vehiculelor de orice fel în alte locuri decât cele special amenajate în acest sens (târgul de comercializare a autovehiculelor aflat la intersecția Calea Cernețului cu Centura Ocolitoare) constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravențională.
Instanța reține că în data de 27.06.2012, petenta a expus la vânzare autoturismul marca Opel Agila, cu nr. de înmatriculare_ pe trotuarul pietonal al Bulevardului T. V., la intersecția cu Bulevardul M. V., în alt loc decât cel special amenajat, respectiv Târgul Comercial situat la intersecția străzii Calea Cernețului cu Centura Ocolitoare a municipiului, stare de fapt care reiese din analiza probelor administrate în cauză, anume planșele foto depuse de intimată, procesul-verbal contestat, raportul agentului constatator din data de 27.06.2012, precum și împrejurarea că petenta nu a administrat nicio probă care să răstoarne prezumția (relativă) de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal, conform jurisprudenței CEDO.
Apărarea petentei în sensul că a vândut autoturismul numitului S. F. L. prin contractul de vânzare-cumpărare datat 17.09.2010, cu alte cuvinte că subiectul activ al contravenției este altă persoană, nu poate fi reținută de instanță având în vedere că prin adresa nr. 5319/30.01.2013 (fila 29), P. Baia M. a învederat că Sărămăt M. încă figurează în evidențele fiscale cu autoturismul marca Opel Agila, . 19x89046 (aceeași . cea înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare invocat de petentă), petenta nesolicitând până în prezent scoaterea din evidențele fiscale.
Prin urmare, având în vedere că obligația achitării impozitului pe autovehicule incumbă proprietarului, dat fiind faptul că petenta figurează ca fiind cea care plătește acest impozit, instanța constată că transferul proprietății asupra autoturismului cu nr. de înmatriculare_ nu a operat în favoarea numitului S. F. L..
Pentru aceste motive, instanța constată temeinicia procesului-verbal contestat și urmează a analiza proporționalitatea sancțiunii aplicate, prin prisma dispozițiilor art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 coroborate cu cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ.
Instanța reține că petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1000 lei, reprezentând minimul prevăzut de textul legal incident pentru contravenția săvârșită.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social al faptei săvârșite este reprezentat de circumstanțele personale ale contravenientului. În cadrul acestora un loc important îl are atitudinea subiectivă a autorului față de fapta săvârșită: manifestarea dorinței de a se desista, comportamentul sincer în fața autorităților și alte comportări relevante.
Astfel, instanța constată reaua credință a petentei care nu numai că nu a recunoscut săvârșirea faptei contravenționale, dar a și procedat la întocmirea pro causa a contractului de vânzare-cumpărare, aspect care relevă intenția petentei de a eluda legea în mod continuu, prin orice mijloace posibile.
Instanța mai reține că, similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educativă constând în procesul de antrenare a individului să respecte anumite norme de comportament, și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce dispozițiile legale.
În lumina considerentelor menționate anterior, instanța constată că sancțiunea aplicată la minimul special este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, constituind modalitatea adecvată de realizare a tuturor funcțiilor sancțiunii contravenționale, în special cea de reeducare a individului și de antrenare a acestuia să respecte dispozițiile legale.
Pentru aceste motive instanța, în baza art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională formulată de petenta Șărămăt M. în contradictoriu cu intimata Direcția de Poliție Locală Drobeta Turnu Severin, ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/27.06.2012, ca fiind legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta ȘĂRĂMĂT M., cu domiciliul în . A., județul M., în contradictoriu cu intimata P. DR. TR S. -DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ C. CIRCULAȚIE, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, județul M..
Menține procesul-verbal . nr._/27.06.2012.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi data de 12.02.2013.
PreședinteGrefier,
Red.M.A./tehno.D.A.N.
4 ex./ 5 pagini
18.02.2013
Cod operator 6497
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2183/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1629/2013.... → |
|---|
