Pretenţii. Sentința nr. 1830/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1830/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 1850/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1830/2013
Ședința publică de la 29 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Grefier ședință M. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant D. G. și pe pârâții S. C. și S. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul și martorii T. I. și H. I., lipsă pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, se ia actde lipsa pârâților citați la interogatoriu.
Instanța procedează la audierea martorilor prezenți, în conformitate cu dispozițiile art.192 și următoarele C.proc.civ., declarațiile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii cu cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 150 C.proc.civ. constată închise dezbaterile și reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra actelor și lucrărilor dosarului instanța constată:
La data de 04.02.2013 a fost înregistrată pe rolul instanței acțiunea civilă formulată de reclamant D. G. prin care a chemat în judecată pe pârâții S. C. și S. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligați pârâții să-i restituie suma de 1200 euro- echivalentul în lei la data plății, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, a arătat că în luna iunie sau iulie 2012, pârâtul ,verișorul său primar i-a solicitat un împrumut în suma de 500- 1000 euro, și pentru că nu avea această sumă, l-a rugat pe colegul său de serviciu T. I. să-i dea el un împrumut de 500 euro asigurându-l că dacă nu-i restituie banii în 2 luni, îi va plăti el, și acesta cunoscându-l de încredere a fost de acord, și i-a dat pârâtului banii. Întrucât prin luna august T. I. i-a spus că pârâtul nu i-a înapoiat împrumutul, l-a contactat pe pârât care l-a rugat să plătească el datoria că nu are de moment, și a fost de acord să-l ajute însă cu condiția să vândă un autoturism Pegeot avariat pentru a procura banii.A arătat că în luna august a vândut autoturismul numitului H. I., după care l-a chemat pe pârât acasă la el pentru a-i da banii, și cum a venit soți a acestuia S. C., i-a înmânat acesteia suma de 600 euro în prezența fraților pârâtului și a cumpărătorului mașinii, însă banii nu fost folosiți pentru a-și achita datoria și au fost opriți de pârâți care se înțeleseseră cu T. I. să-i mai păsuiască, iar prin luna octombrie acesta i-a spus iarăși că nu și-a primit banii și fiindu-i jenă de colegul său i-a achitat el cei 500 euro împrumutați urmând să-i recupereze de la pârât. Reclamantul mai arată că în perioada septembrie- octombrie 2010 i-a mai împrumutat pârâtului în 2 tranșe echivalentul a 100 euro.
În motivarea acțiunii a arătat că pârâtul nu i-a restituit banii până în prezent și nu are nici un înscris pentru sumele împrumutate.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat proba cu martori și proba cu interogatoriul pârâților.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe art. 2158 și urm C.pr.civ.
Pârâții nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță pentru a propune probe.
Instanța a încuviințat proba cu interogatoriul pârâților care au fost citați cu mențiunea să se prezinte în acest sens personal în instanță, precum și proba cu martorii T. I. și H. I., a audiat martorii.
Cererea a fost legal timbrată.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Reclamantul D. G. a chemat în judecată pe pârâții S. C. și S. C., solicitând să fie obligați să-i restituie suma de 1200 euro sau echivalentul în lei la data plății, susținând că, în luna iunie sau iulie 2010 și septembrie-octombrie 2010, pârâtul și soția au împrumutat în diferite tranșe această sumă de la reclamant și de la un coleg al său pe care l-a despăgubit plătindu-i suma împrumutată de 500 euro.
Potrivit art. 1191 alin 1 și 2 C.civ., „Dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât sau prin act autentic, sau prin act sub semnătură privată.
Nu se va primi niciodată o dovadă prin martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confecționării actului, chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depășește 250 lei.”
Instanța reține că între părți nu a existat un înscris sau un început de dovadă scrisă, drept pentru care urmează să analizeze imposibilitatea preconstituirii probei scrise, în raport cu prevederile art.1198 C.civ., față de probele administrate în dosar.
Reclamantul nu a administrat nicio probă din care să rezulte vreo imposibilitate materială sau morală a preconstituirii probei scrise, dar proba testimonială cu martorul audiați în cauză (filele 37-39), poate pune în discuție existența unei imposibilități morale de a preconstitui proba scrisă.
Practica judiciară a adăugat la cazurile de imposibilitate materială de preconstituire a înscrisului și imposibilitatea morală, care decurge din raporturile dintre soți, rude apropiate, afini, din raporturile de prietenie ori din raporturile de deferență dintre superior și subordonat. Cu excepția ultimului exemplu, imposibilitatea morală de preconstituire a înscrisului are la bază încrederea reciprocă dintre aceste categorii de persoane. Prin urmare, în caz de conflict, de neînțelegere dintre ele (așa cum este cazul părților din acest litigiu), nu mai funcționează această explicație și deci actul juridic trebuie dovedit în condițiile art.1191 alin 1 și 2 C.civ.
Însă, indiferent în ce fel de relații rezidă izvorul imposibilității morale, ceea ce este esențial este constatarea existenței în realitate a unei astfel de imposibilități, partea interesată fiind obligată să dovedească prin orice mijloace de probă împrejurările de fapt din care a rezultat pretinsa imposibilitate morală, or, reclamantul nu a reușit să producă o astfel de probă.
Existența în sine a unor relații de prietenie între reclamant și pârât, prin ea însăși, nu poate duce la concluzia existenței reale a unei imposibilități morale în condițiile în care aceste relații s-au dovedit a fi destul de fragile prin comparație cu relațiile de rudenie apropiată sau afinitate, care pot conduce la o asemenea imposibilitate.
Prin urmare, față de cele de mai sus, în lipsa unor dovezi legale care să probeze împrumutul pretins de reclamant, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea promovată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamant D. G. cu domiciliul în Dr.Tr. S., .. 3, jud. M. în contradictoriu cu pârâții S. C. și S. C. cu domiciliul în ., jud. M. ,ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.03.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.P.I.
Tehnored CEM
Cod operator 6497
M.C. 26 aprilie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1100/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1186/2013.... → |
|---|
