Pretenţii. Sentința nr. 1991/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1991/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 8512/225/2012
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T.-S.
- JUDEȚUL M. -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1991
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10 aprilie 2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: Z. A. D.
GREFIER: G. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant . și pe pârâți . Vienna Insurance Group SA, având ca obiect pretenții.
Se ia act că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27 martie 2013 fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 3 aprilie 2013, respectiv 10 aprilie 2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.06.2012, sub nr._, având ca obiect acțiune în pretenții, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtele . V.I.G. SA si . V.I.G. SA - SUCURSALA M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 74.855,11 lei, reprezentând contravaloare cheltuieli și beneficiu nerealizat ca urmare a avarierii autocarului și imposibilității folosirii acestuia în perioada 08.10._10; cu cheltuieli de judecată.
În fapt, a motivat că în data de 05.10.2008 autocarul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, aparținând reclamantei, a fost implicat într-un eveniment rutier, în urma căruia a fost avariat în totalitate, nefiind posibilă repararea acestuia, iar vinovat de producerea accidentului a fost numitul G. C. L..
Ca urmare a avarierii autocarului, reclamanta a fost nevoită să suporte diferite cheltuieli constând în: preluarea și transportul pasagerilor ce se aflau în autocar la momentul producerii accidentului (1050 de lei), închirierea unui alt mijloc de transport în vederea onorării contractelor ce se aflau în derulare la momentul producerii accidentului (19.000 de lei), suma plătită pentru transportul, verificarea tehnică și depozitarea autobuzului avariat în accident (5.247,11 lei), beneficiul brut nerealizat ca urmare a scoaterii din circuitul productiv a autocarului avariat (33.105 de lei), suma plătită cu titlul de dobândă și comisioane la contractul de credit încheiat cu ocazia achiziționării autocarului (16.453 de lei).
A mai arătat că prin decizia comercială nr. 230/16.11.2010 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, sub aspectul sumei reprezentând prejudiciu ca urmare a producerii accidentului și avarierii autocarului proprietatea reclamantei, pârâtele au fost obligate doar la plata sumei de 38.809,14 lei, reprezentând doar contravaloarea autocarului avariat în accidentul rutier, nu și la cheltuielile efectuate pentru lipsa de folosință și beneficiul nerealizat.
Cu privire la aceste sume, Curtea de Apel C., prin decizia menționată anterior, a statuat că asiguratorul trebuie, în limita sumei de 150.000 euro să răspundă și pentru cheltuielile efectuate de reclamantă ca urmare a lipsei de folosință dar și pentru beneficiul nerealizat.
Prin urmare, prin decizia Curții de Apel C. s-a hotărât că numitul G. C. L. nu poate fi obligat la plata beneficiului nerealizat și nici la chiria neacordată pentru 12 luni, întrucât prejudiciul total nu depășește valoarea stabilită privind limita despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurător.
În concluzie, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâtelor la plata sumei de 58.402,11 de lei reprezentând contravaloare cheltuieli și beneficiu nerealizat ca urmare a avarierii autocarului și imposibilității folosirii acestuia în perioada 08.10._10, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 112 și urm. C., Legea 136/1995, Ordinul 8/2008 al CSA și Normele de Aplicare ale Ordinului 8/2008 al CSA.
În dovedirea celor susținute a depus la dosar un set de înscrisuri: decizia nr. 30/16.11.2010 a Curți de Apel C., decizia nr. 1747/05.05.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cerere de chemare în judecată înregistrată la data de 04.05.2009, certificat înmatriculare autocar, factura fiscală nr._/21.10.2008, chitanță, comandă recuperator nr. 604, contract de subînchiriere din 06.10.2008, convenție transport persoane, licență transport, expertiză contabilă, contract credit, împuternicire avocațială (f.3-42).
La primirea dosarului, instanța a stabilit ca reclamantul să achite taxa de timbru în sumă de 3108 de lei și timbru judiciar de 5 lei.
Reclamantul a formulat cerere de ajutor public judiciar, cerere ce a fost respinsă prin încheierea din ședință din camera de consiliu din data de 02.07.2012, precum și cererea de reexaminare formulată de reclamantă, soluționată prin încheierea din camera de consiliu de la 24.09.2012, în sensul respingerii – filele 114, 140, 147-148 și 157.
Cererea fost timbrată cu taxa de timbru în sumă de 3.108 de lei (chitanța . nr._ (81) și timbru judiciar în suma de 5 lei (fila 159 dosar).
În apărare, pârâta . M. a formulat întâmpinare, - filele 135 – 138, prin care a invocat pe cale de excepție, autoritate de lucru judecat, motivând că acțiunea ce formează acțiunea civilă ce formează obiectul prezentului dosar este aceeași cu cea din dosarul nr._, sens în care au fost învederate disp. art. 1201 C.civ.
Pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă, motivând că suma de 35.900 de lei, sumă acordată de către pârâtă către reclamantă ca urmare a evenimentului rutier din data de 05.10.2008, reprezintă despăgubirea maximă ce poate fi acordată în conformitate cu legislația în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă.
Mai arată că este adevărat că există o limită a despăgubirii de 150.00 euro, însă acordarea despăgubirilor se calculează potrivit Normelor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și ele se acordă pentru fiecare caz în funcție de dispozițiile aplicabile în speță.
A mai arătat că în urma accidentului rutier din data de 05.10.2008, reclamanta s-a prezentat la data de 20.10.2008 la sediul societății, solicitând deschiderea unui dosar de daună, în baza asigurării obligatorii a vinovatului de producerea accidentului pentru remedierea avariilor autovehiculului aparținând reclamantului.
În acest sens, s-a întocmit dosarul de daune nr. 501/J/MHo/398/2008 la data de 20.10.2008, iar în urma constatării avariilor autobuzului, efectuată de inspectorul de daune a rezultat că autobuzul a suferit o daună totală, despăgubirile urmând a fi stabilite potrivit dispozițiilor legale privitoare la daunele totale.
Suma de 35.900 de lei reprezintă despăgubirea maximă ce poate fi acordată de pârâtă pentru pagubele produse reclamantei în urma accidentului din 05.10.2008, potrivit Normelor de aplicare a Ordinului 8/2008 al CSA.
Mai arată că pretențiile formulate de către reclamantă reprezintă transportul persoanelor până la destinație, transportul autocarului avariat, chiria pentru staționarea autocarului, închirierea unui alt mijloc de transport, iar lipsa de folosință nu poate fi onorată decât până la concurența sumei de 35.900 lei, sumă ce a și fost achitată reclamantei.
În concluzie, a solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamantă, obiectul acesteia fiind soluționat deja printr-o hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală.
În drept, au fost invocate disp. art. 115 C..
Prin încheierea din ședința publică din data de 21.11.2012 – fila 183, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâte prin întâmpinare, referitor la petitele privind obligarea pârâtelor la plata sumei de 1050 lei reprezentând preluarea și transportul pasagerilor, sumei de_ lei reprezentând închirierea unui alt mijloc de transport, sumei de 5247,11 lei reprezentând suma plătită pentru transportul, verificarea tehnică și depozitarea autobuzului avariat, sumei de_ lei reprezentând beneficiul brut nerealizat.
De asemenea, s-a constatat că există autoritate de lucru judecat cu privire la aceste petite și s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâte prin întâmpinare, referitor la petitul privind obligarea pârâtelor la plata sumei de 16.453 lei reprezentând suma plătită cu titlu de dobândă și comisioane la contractul de credit.
Instanța a reținut că în data de 4 mai 2009 reclamanta a solicitat în contradictoriu cu trei pârâți, printre care pârâtul . SA și numitul G. C. L., obligarea în solidar la plata despăgubirilor pricinuite cu ocazia unui accident rutier, invocând că s-au efectuat cheltuieli cu preluarea pasagerilor aflați în autocar de la locul accidentului până la destinație, cu închirierea unui mijloc de transport pentru aducerea autocarului la sediu, cu închirierea spațiului de staționare al autocarului avariat, cu închirierea unui alt mijloc de transport pentru a fi onorate contractele aflate în derulare la data accidentului – fila 2 dosar_ al Judecătoriei Dr.Tr.S..
Prin sentința nr. 72/31 martie 2010 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ pârâtul . a fost obligat în solidar cu numitul G. C. L. să achite suma de_,014 lei reprezentând contravaloarea autocarului avariat, iar în ceea ce privește prejudiciul menționat mai sus, doar numitul G. C. L. a fost obligat la plata acestuia.
Împotriva acestei decizii au făcut apel atât reclamanta, cât și pârâta și numitul G. C. L., singurul apel admis fiind cel al numitului G. C. L., cu consecința schimbării sentinței apelate și a admiterii în parte a acțiunii, fiind înlăturată obligarea numitului G. C. L. de a suporta prejudiciul rezultat de accidentul rutier – decizia nr. 230/16 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, filele 132-137 din dosar.
A formulat recurs doar pârâta ., care a fost admis prin decizia nr. 1747/5 mai 2011 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, cu consecința modificării în parte a deciziei recurate în sensul admiterii apelului pârâtei, schimbării în parte a sentinței nr. 72/31 martie 2010, în sensul reducerii cuantumului sumei acordate cu titlu de contravaloare a prejudiciului constând în avarierea autocarului.
S-a mai reținut că pârâtele au înțeles să invoce o astfel de excepție cu privire la toate pretențiile reclamantei, aspect care rezultă atât din modul de formulare a excepției, cât și din precizarea verbală pe care reprezentantul convențional al pârâtelor a înțeles să o formuleze la interpelarea instanței, consemnându-se cele învederate în practicaua încheierii de ședință.
De asemenea, s-a reținut că pretențiile în sumă totală de_,11 lei sunt solicitate cu titlu diferit, astfel încât în analizarea excepției instanța va avea în vedere dacă există identitate de cauză generatoare de prejudiciu în prezenta cerere de chemare în judecată și în acțiunea ce a format obiectul dosarului_ al Judecătoriei Dr.Tr.S., dosar ce a primit un alt număr de înregistrare la Tribunalul M. – nr._ – această din urmă instanță fiind cea care a soluționat ca instanță de fond.
Față de cele arătate, lecturând și conținutul prezentei cereri de chemare în judecată, instanța a apreciat că există parțial identitate între ceea ce s-a cerut în dosar nr._ comparativ cu prezenta cauză, în sensul că în ambele cauze s-a solicitat contravaloarea prejudiciului constând în cheltuieli cu preluarea pasagerilor aflați în autocar de la locul accidentului până la destinație, cu închirierea unui mijloc de transport pentru aducerea autocarului la sediu, cu închirierea spațiului de staționare al autocarului avariat, cu închirierea unui alt mijloc de transport pentru a fi onorate contractele aflate în derulare la data accidentului.
Cu alte cuvinte a mai fost solicitată contravaloarea prejudiciului menționat mai sus, aspectele învederate au mai fost anterior dezbătute și au format anterior obiectul unei judecăți, cu posibilitatea exercitării căilor de atac prevăzute de lege
Se invocă de reprezentantul reclamantei că la concluziile pe fond în dosar nr._, reclamanta asistată de un alt avocat a înțeles să solicite acoperirea prejudiciului menționat mai sus doar de la numitul G. C. F., restrângându-și astfel cadrul procesual în ceea ce privește aceste pretenții.
Or, potrivit art. 132, alin. 1 C.proc.civ., întregirea sau modificarea acțiunii poate fi făcută până la prima zi de înfățișare.
Cererea de obligare doar a uneia dintre părțile din proces la plata unor sume de bani, după ce inițial se ceruse obligarea în solidar, este o cerere de modificarea a cererii de chemare în judecată, ceea ce din punct de vedere procedural trebuia făcută până la prima zi de înfățișare, ceea ce în speță nu s-a făcut.
S-a apreciat că reclamantul a făcut această modificare pe riscul său, cu nerespectarea termenelor procedurale și, mai mult decât atât, în expunerea motivelor de apel care au fost depuse ulterior recursului promovat de numitul G. C. L., nu a înțeles să critice acest aspect, iar pe de altă parte acesta din urmă a criticat chiar obligarea sa la suportarea prejudiciului menționat mai sus.
Mai mult decât atât, reclamanta nu a făcut recurs împotriva soluției instanței de apel prin care să critice înlăturarea obligării numitului G. C. L. la plata prejudiciului menționat mai sus.
S-a apreciat astfel, că reclamantul invocă propria culpă în concluziile sale de respingere a excepției invocate de pârâtă, fiind evidentă o deficiență a strategiei de desfășurare a dosarului nr._, constând în modificarea acțiunii, criticile formulate în apel și, mai ales, neexercitarea recursului de către reclamantă.
Nevalorificarea căilor de atac prevăzute de lege nu este un temei de înlăturare a autorității lucrului judecat, pretențiile solicitate în prezenta cauză fiind deja dezbătute în contradictoriu cu părțile din proces într-o altă cauză cu nr._ .
Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâte prin întâmpinare, referitor la petitele privind obligarea pârâtelor la plata sumei de 1050 lei reprezentând preluarea și transportul pasagerilor, sumei de_ lei reprezentând închirierea unui alt mijloc de transport, sumei de 5247,11 lei reprezentând suma plătită pentru transportul, verificarea tehnică și depozitarea autobuzului avariat, sumei de_ lei reprezentând beneficiul brut nerealizat și va constata că există autoritate de lucru judecat cu privire la aceste petite.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâte prin întâmpinare, referitor la petitul privind obligarea pârâtelor la plata sumei de_ lei reprezentând suma plătită cu titlu de dobândă și comisioane la contractul de credit instanța a reținut că o asemenea pretenție nu a mai fost solicitată în cauza_ și nici într-o altă cauză, astfel încât instanța este în continuare investită cu soluționarea acestui petit, motiv pentru care a respins excepția autorității de lucru judecat pentru aceste pretenții..
Apreciind că pentru soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii, în baza art. 137, alin. 2 C.proc.civ., instanța a unit excepția cu fondul.
În baza rolului activ, instanța a dispus efectuarea expertizei în specialitatea contabilitate, fiind desemnat expert A. F..
Expertiza a fost efectuată și depusă la dosarul cauzei - filele 206-222 dosar.
Prin concluziile scrise formulate de către reclamantă s-a solicitat instanței respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă întrucât, chiar dacă evenimentul rutier s-a produs la data de 05.10.2008, termenul de prescripție de la care se pot solicita daune cu privire la prejudiciile suferite în această situație, încep să curgă de la data 16.11.2010, când Curtea de Apel C. s-a pronunțat prin decizia nr. 230/2010, iar prin cererea introdusă la Tribunalul M., arată că reclamanta a solicitat aceste daune atât de la pârâtă cât și de la G. C. L., moment în care termenul de prescripție extinctivă a fost întrerupt.
Un nou termen de prescripție începe să curgă de la data la care Curtea de Apel C. statuează în mod definitiv și ulterior în mod irevocabil prin menținerea acestor dispoziții de către Înalta Curte de Casație și Justiție că doar asigurătorul este cel care are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru daunele suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat.
Pe fondul cauzei, a solicitat admiterea acțiunii, omologarea raportului de expertiză și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta A. V.I.G. SA - SUCURSALA M., a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune a reclamantei, deoarece reclamanta a solicitat acordarea unor sume după trecerea unei perioade de peste 3 ani de la data accidentului, respectiv 05.10.2008.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii motivând că suma de 35.900 de lei, sumă ce a fost acordată de către societatea pârâtă, reprezintă despăgubirea maximă ce poate fi acordată în conformitate cu legislația în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă. Mai arată că, reclamanta, în cererea formulată susține că s-a reținut la Curtea de apel C. că societatea asiguratoare trebuia să răspundă în limita sumei de 150.000 euro, însă s-a avut în vedere precizarea făcută de reclamantă cu ocazia rejudecării fondului cauzei și că societatea pârâtă este cea care trebuie să suporte acest prejudiciu, este un raționament eronat, deoarece acordarea despăgubirilor se calculează potrivit Normelor Comisiei de Supraveghere a asigurărilor și ele se acordă pentru fiecare caz în funcție de dispozițiile aplicabile în speță.
Mai arată că potrivit art. 50 alin. 12 lit. b din Normele de aplicare a Ordinului 8/2008 al CSA despăgubirile nu pot depăși cuantumul despăgubirii, diferența dintre valoarea autovehiculului la data producerii accidentului și valoarea rămasă și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situația în care păgubitul nu face dovada reparării, și în cazul daunelor parțiale.
Suma de 35.900 de lei reprezintă despăgubirea maximă ce poate fi acordată de societatea pârâtă pentru pagubele produse reclamantei în urma accidentului produs în data 05.10.2008
Mai arată că pretențiile formulate de către reclamantă, reprezentând lipsa de folosință nu pot fi onorate de către pârâtă decât până la concurența sumei de 35.900 de lei, sumă ce a fost achitată, iar în situația în care s-ar plăti alte sume de către asigurător, sume ce ar depăși asigurarea maximă, s-ar ajunge la îmbogățirea fără just temei de către persoanele păgubite.
În concluzie, a solicitat admiterea excepției invocate, iar pe fond respingerea acțiunii pentru motivele expuse mai sus.
În baza rolului activ, instanța a procedat la atașarea dosarelor:_ _, dosar fond și instanță de recurs.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește legea aplicabilă, instanța reține că va fi avută în vedere atât data încheierii contractului de credit nr. 207/24 martie 2008, întrucât petitul 5 al acțiunii constă în pretenții ce derivă din convenția de credit, cât și data poliței de asigurare a numitului G. C. L., întrucât acesta este temeiul pretențiilor reclamantului, pentru acest petit.
Prin urmare, instanța va avea în vedere disp. art. 102 din Legea nr. 71/2011, conform cărora contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, raportat la data încheierii celor două contracte menționate, ambele fiind încheiate înainte de . Noului C.civ.
Mai mult decât atât, și data săvârșirii faptului ilicit este anterioară intrării în vigoare a Noului C.civ., astfel încât instanța va avea în vedere și prevederile art. 103 din Legea nr. 71/2011 - Obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor.
În ceea ce privește aplicarea legii civile în timp, instanța va avea în vedere atât data încheierii celor două contracte, cât și data săvârșirii faptei ilicite, întrucât toate aceste aspecte au incidență în cauză, în sensul că trebuie analizate condițiile răspunderii civile contractuale, incidența dispozițiilor relativ la contractul de asigurare – pârâtul fiind asigurător de răspundere civilă obligatorie și care răspunde doar în ipoteza în care sunt îndeplinite condițiile răspunderii pentru fapta proprie, iar în ceea ce privește contractul de credit, se apreciază că și acesta are incidență în cauză având în vedere că pretențiile reclamantului decurg din acest contract.
Având în vedere că toate cele trei elemente au avut loc în anul 2008, deci înainte de . Noului C.civ., instanța apreciază că legea aplicabilă este Vechiul C.civ.
Cu privire la fondul cauzei,
Ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat prin încheierea din data de 21 noiembrie 2012 – filele 183-184, pentru petitele privind obligarea pârâtelor la plata sumei de 1050 lei reprezentând preluarea și transportul pasagerilor, sumei de_ lei reprezentând închirierea unui alt mijloc de transport, sumei de 5247,11 lei reprezentând suma plătită pentru transportul, verificarea tehnică și depozitarea autobuzului avariat, sumei de_ lei reprezentând beneficiul brut nerealizat, se reține că instanța a rămas investită să soluționeze doar petitul privind obligarea pârâtelor la plata sumei de_ lei reprezentând suma plătită cu titlu de dobândă și comisioane la contractul de credit, întrucât s-a apreciat că nu există autoritate de lucru judecat cu privire la acest petit.
Prin contractul de credit nr. 207/ 24 martie 2008 – filele 36-37, reclamanta a contractat un credit de la Casa de Economii și Consemnațiuni CEC SA în valoare de 45.000 lei, perioada de derulare a contractului fiind 60 luni – art. 1.1 din contract.
Creditul a fost achiziționat în scopul exclusiv al achiziționării unui autobuz marca Mercedes Benz, conform art. 2.1 din contract.
Prin contractul de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat în data de 26 martie 2008 – fila 40, reclamanta a cumpărat la prețul de 55.000 lei un autobuz marca Mercedes .
În data de 05.10.2008, pe raza loc. Bumbești – J. a avut loc un accident în care a fost implicat autocarul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, aparținând S.C. E. .. și autoturismul marca WV Touareg, cu nr. de înmatriculare_, condus de numitul G. C. L.. S-a reținut de către organele de poliție că vinovat de producerea accidentului a fost numitul G. C. L..
În urma acestui accident a rezultat avarierea celor două autovehicule implicate, iar pentru despăgubirea reclamantei s-a întocmit dosar de daune de către S.C. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ A. S.A., unde autoturismul marca WV Touareg era asigurat RCA cu polița RO/01/TO/XZ nr._.
Societatea de asigurări a fost de acord să-i plătească reclamanteicu titlul de despăgubire o valoare maximă de 35.900 lei.
Prin sentința nr. 72/31 martie 2010 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ care a fost schimbată parțial pin decizia nr. 230/16 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel C. în soluționarea apelurilor declarate, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei contravaloarea prejudiciului constând în avarierea autobuzului.
Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule.
De asemenea, din disp. art. 998, 999 cod civil, rezulta ca orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
Rezultă că trebuie analizate condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.
Prejudiciul este un element esențial al răspunderii civile și constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșită de altă persoană.
Pentru ca prejudiciul să existe trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta sa fie sigur atât în privința existenței cât și în privința posibilității de evaluare.
Se reține că reclamanta a obținut despăgubirea pentru avarierea autobuzului său, contravaloarea despăgubirii luând locul bunului avariat în urma accidentului rutier, apreciindu-se că, deși bunul nu mai există fizic în patrimoniul reclamantului, a primit în loc contravaloarea acestui bun, sumă ce a fost stabilită prin hotărâre judecătorească.
Pretențiile din petitul 5 al acțiunii, cu care instanța este investită, respectiv suma de 16.453 lei, reprezintă accesorii ale liniei de credit contractate de reclamant în vederea achiziționării autocarului avariat, accesorii pe care reclamantul și le-a asumat prin încheierea contractului de credit.
Aceste accesorii sunt aferente acestui contract de credit și reprezintă pe de o parte, câștigul băncii care a pus la dispoziția reclamantului suma împrumutată (dobânda), iar pe de altă parte, costuri ale băncii pentru serviciile prestate (comisioane), ambele categorii fiind asumate de reclamant prin semnarea contractului.
Împrejurarea că bunul cumpărat cu creditul acordat a fost avariat ca urmare a faptei culpabile a numitului G. C. L., asiguratul pârâtei, nu este în măsură să afecteze raporturile contractuale existente între reclamantă și unitatea bancară, contractul de credit fiind un contract cu executare dintr-o dată, plata ratelor pe o perioadă determinată fiind modalitatea de executare a obligației de restituire a împrumutului.
Reclamanta învederează prin acțiunea introductivă că pârâta este răspunzătoare pentru lipsa de folosință a bunului avariat ca urmare a faptei culpabile a asiguratului pârâtului.
Or, sumele plătite de reclamant cu titlu de comisioane și dobândă aferente creditului nu se subsumează noțiunii de lipsă de folosință. Cu alte cuvinte, reclamanta este obligată să achite aceste sume în virtutea convenției de credit, indiferent dacă în toată această perioadă reclamanta fost lipsită de folosința bunului.
De altfel, reclamanta a solicitat lipsa de folosință în cadrul litigiului cu nr._, unde a fost tranșată această pretenție, hotărârea având autoritate de lucru judecat.
Pentru aceste motive, se apreciază că sumele plătite cu titlu de dobândă și comisioane la contractul de credit nu reprezintă prejudiciu în înțelesul legii, susceptibil de a atrage răspunderea civilă delictuală.
Cu privire la vinovăția celui care a cauzat prejudiciul, trebuie avut în vedere faptul că în materie de răspundere civilă delictuală, autorul prejudiciului este obligat să răspundă și pentru culpa cea mai ușoară, fără a se face distincție între formele vinovăției, în sensul că autorul prejudiciului răspunde și pentru cea mai ușoară culpă. Vinovăția numitului G. C. L. rezidă din actele întocmite de agenții de poliție, imediat după producerea accidentului rutier, care în speță este fapta ilicită.
Condiția existenței raportului de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, nu este îndeplinită în speță.
Astfel, nu există o legătură de cauzalitate directă și concretă între fapta prejudiciabilă constând în accidentul rutier și pretinsul prejudiciu constând în plata comisioanelor și dobânzilor aferente unui contract de credit, în sensul că această faptă nu a provocat în concret acest prejudiciu pretins de reclamantă.
Se mai reține că în speță nu este vorba nici de o legătură de cauzalitate mediată, în sensul că prin fapta ilicită s-a creat o situație care a permis unor factori umani sau naturali să acționeze și să producă ei în mod direct prejudiciul.
Față de cele menționate, se apreciază că nu se mai impune analizarea pretențiilor sub aspectul cuantumului, apreciindu-se pentru motivele arătate mai sus că aceste pretenții nu constituie un prejudiciu în sensul legii și nici nu există o legătură de cauzalitate directă și concretă sau măcar mediată între fapta ilicită și pretinsul prejudiciu.
Pentru aceste motive, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamant S.C. E. .., în contradictoriu cu pârâții S.C. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ A. VIENNA INSURANCE GROUP S.A., și S.C. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ A. VIENNA INSURANCE GROUP S.A. – SUCURSALA M., ca neîntemeiată.
În baza art. 274 C.proc.civ., instanța va lua act că pârâții nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamant S.C. E. .., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 34, ., . în contradictoriu cu pârâții S.C. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ A. VIENNA INSURANCE GROUP S.A., cu sediul în București, .. 31-33, sector 2 și S.C. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ A. VIENNA INSURANCE GROUP S.A. – SUCURSALA M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 2, județul M., ca neîntemeiată
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 aprilie 2013, la sediul Dr.Tr.S..
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. Z. /Tehn. BM – 17 mai 2013/ 5 ex./ 8 pag./
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4169/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Pretenţii. Sentința nr. 1877/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
