Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 302/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 302/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 1910/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
Sentința Nr. 302/2013 MF
Ședința publică de la 08 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. - G. U.
Grefier ședință C. T.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta P. L. L. și pe pârâtul B. I. S., autoritate tutelară P. DR.TR.S., având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au fost consemnate în încheierea din 01.04.2013, ce face parte integrantă din prezenta.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.02.2013 sub nr._, reclamanta P. L. L., în contradictoriu cu pârâtul B. I. S., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ca pârâtul să permită reclamantei să aibă legături personale cu minora B. E. E., ns. 20.12.2006, în următoarea modalitate:de două ori pe lună, în prima și a treia săptămână, de vineri orele 16.00 până duminică orele 16.00, o săptămână în vacanța de iarnă, primele 7 zile din vacanța de iarnă, a doua săptămână din vacanța de P., o lună în vacanța de vară, minora urmând a fi luată și adusă, de la și la domiciliul tatălui, de către reclamantă i să permită reclamantei să o viziteze pe minora B. E. E., de ziua sa de naștere.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că din căsătoria părților a rezultat minora B. E. E., care a fost încredințată pârâtului spre creștere și educare prin sent. civ. nr. 103/2012 iar acesta nu îi permite să aibă legături cu minora.
În dovedirea acțiunii a fost depusă în copie sent. civ. nr. 103/2012 a Judecătoriei Dr. Tr. S., certificat de naștere minoră.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. 401 NCC.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii întrucât este de acord să aibă legături personale cu minora, dar că reclamanta nu s-a preocupat până în prezent de creșterea și educarea minorei, ne mai plătindu-i de 4 luni pensia de întreținere și uitând chiar și de ziua de naștere a acesteia.
De la despărțire, reclamanta nu i-a făcut nici un cadou fetiței și nu s-a interesat să îi asigure cele necesare, fetița fiind în grija pârâtului șia părinților săi.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri și au fost efectuate anchete sociale la domiciliile părților.
Totodată, s-a procedat la audierea minorei în camera de consiliu(fila 23).
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.103/02.02.2012 pronunțată în dosarul nr._/225/2011 al Judecătoriei Dr..Tr.S. s-a dispus desfacerea căsătoriei părților încheiată la 22.02.2007 și s-a dispus ca autoritatea părintească asupra minorei badea E. E. ns. la 20.12.2006 să se facă în comun de ambii părinți, iar locuința minorei a fost stabilită la tată.
Noul cod civil reglementează autoritatea părintească ce înlocuiește noțiunea de încredințare a minorului din codul familiei.
Autoritatea părintească este prevăzută de art.483 și următoarele din noul cod civil și este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. Regula este aceea că după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, iar excepția, în situația în care există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, autoritatea părintească va fi exercitată numai de către unul dintre părinți, situație în care celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului în care copilul este crescut și educat, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
Potrivit art. 2 alin. 1 și 3 din Legea 272/2004 orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al acestuia. Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Interesul superior al copilului este acela de a se asigura o continuitate a mediului în care a crescut și a fost îngrijit, în care se bucură de un confort adecvat, beneficiind astfel de condiții mai bune de creștere, educare și dezvoltare a personalității sale.
Pe de altă parte potrivit art. 30 (1), art. 31 (1) și art. 33 din Legea 272/2004 copilul are dreptul să crească alături de părinții săi. Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor. Copilul nu poate fi separat de părinții săi sau de unul dintre ei, împotriva voinței acestora, cu excepția cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege și numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.
Având în vedere disp. art.398 alin. 2 din Legea nr.287/2009 în situația în care instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
Instanța apreciază că din analiza textului, dreptul părintelui căruia nu i-a fost încredințat minorul de a păstra legături personale cu acesta constituie și o modalitate pentru îndeplinirea obligațiilor pe care părintele le are față de copilul său și care subzistă atâta timp cât nu a fost decăzut din drepturile părintești.
Astfel, prin derogare de la regula potrivit căreia orice drept dă expresie unui interes legitim, dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului.
In acest sens sunt dispozițiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, art.2 alin.3 care reglementează principiul interesului superior al copilului și ale Convenției cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr.18/1990.
Din corelarea acestor dispoziții legale, se deduce că nu numai părintele este îndreptățit la a avea legături personale cu copilul său, ci și copilului îi este recunoscut dreptul de a menține legături cu ambii părinți, atâta timp cât aceste legături nu sunt contrare interesului său.
Instanța are în vedere că, în cauze de acest fel, examinarea elementelor care servesc cel mai bine interesului superior al minorilor este întotdeauna de o importanță fundamentală, că interesul copiilor trebuie considerat ca fiind primordial și că doar un comportament deosebit de nedemn poate determina ca părintele să fie privat de dreptul său părintesc de a păstra legături personale cu proprii copii în interesul superior al copiilor.
De asemenea, instanța apreciază că în spiritul bunei-credințe și al înțelegerii, principial, ambii părinți trebuie să manifeste o disponibilitate maximă și o cooperare deplină, fiind excluse șicanele, de așa manieră încât minorul să se bucure de prezența, afecțiunea și grija ambilor părinți.
Instanța are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care în aplicarea art. 8 al Convenției a statuat, în cauza Monory contra României (Hotărârea din 5 aprilie 2005) că relația dintre părinți și copii intră în sfera vieții de familie, în sensul art. 8 din Convenție. Posibilitatea părintelui și a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerință în dreptul protejat de art. 8 din Convenție, deci trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de paragraful 2, respectiv amestecul să fie prevăzut în lege, să fie necesar într-o societate democratică (...) pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
În consecință, este necesar a se stabili un echilibru corect între interesele părinților și cele ale minorilor, având în vedere că trecerea timpului poate avea consecințe iremediabile asupra relațiilor dintre copii și părintele care nu locuiește cu aceștia.
Instanța apreciază că este atât dreptul minorului cât și al reclamantului, de a avea o viață de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin stabilirea și dezvoltarea unor relații personale în mod efectiv și fără nici o ingerință.
In ceea ce privește modalitatea concretă de realizare a dreptului de vizitare, instanța are în vedere că dreptul părintelui divorțat de a avea legături cu copilul său încredințat celuilalt părinte, trebuie să se realizeze efectiv și real, prin stabilirea unui program de vizitare extins.
In realizarea acestui deziderat, instanța ține cont și de durata de timp în care părintele poate avea legături personale cu minorul și de interesul manifestat de părinte în acest sens.
Dispozițiile Legii nr.272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care au caracter de prevederi speciale promovează aceeași idee a menținerii relațiilor personale ale copilului cu părinții, rudele, realizate prin întâlniri, vizite și alte modalități. Dreptul menționat se menține pentru copil și când este separat de un părinte.
În speță, analizând probele administrate anchete sociale, rezultă că între minoră și mama s-a există sentimente firești de afecțiune și atașament, minora este familiarizată cu persoanele ce fac parte din familia mamei sale și cu locuința acesteia și este în interesul minorei de a păstra și cultiva acestă relație cu mama sa ce se poate realiza doar printr-un program extins care să-i permită a avea legături personale cu acesta.
Pentru aceste considerente instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtul să permită reclamantei să aibă legături personale cu minora B. E. E., ns. 20.12.2006, în următoarea modalitate: de două ori pe lună, în prima și a treia săptămână, de vineri orele 16.00 până duminică orele 16.00, o săptămână în vacanța de iarnă, primele 7 zile din vacanța de iarnă, a doua săptămână din vacanța de P., o lună în vacanța de vară, minora urmând a fi luată și adusă, de la și la domiciliul tatălui, de către reclamantă.
Va obliga pârâtul să permită reclamantei să o viziteze pe minora B. E. E., de ziua sa de naștere, de la ora 13.00 la ora 19.00,la domiciliul pârâtului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea privind pe reclamanta P. L. L., domiciliată în.TR.S., AL.CASTANILOR, nr. 7, .. 1, . și pe pârâtul B. I. S., domiciliat în DR.TR.S., CALEA TIMIȘOAREI, nr. 161, .. 1, .
Obligă pârâtul să permită reclamantei să aibă legături personale cu minora B. E. E., ns. 20.12.2006, în următoarea modalitate:
de două ori pe lună, în prima și a treia săptămână, de vineri orele 16.00 până duminică orele 16.00, o săptămână în vacanța de iarnă, primele 7 zile din vacanța de iarnă, a doua săptămână din vacanța de P., o lună în vacanța de vară, minora urmând a fi luată și adusă, de la și la domiciliul tatălui, de către reclamantă.
Obligă pârâtul să permită reclamantei să o viziteze pe minora B. E. E., de ziua sa de naștere, de la ora 13.00 la ora 19.00,la domiciliul pârâtului.
Cu apel.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.04.2013.
Președinte, M. - G. U. | ||
Grefier ședință, C. T. |
Red. U. G/
Tehn. C.T. 07.05.2013
4 ex./ 2com
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 217/2013. Judecătoria... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 660/2013.... → |
|---|
