Acţiune în constatare. Sentința nr. 577/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 577/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 9323/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA civilă Nr. 577/2015
Ședința publică de la 10 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Grefier ședință M. C.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamanții C. D. și C. R. și pe pârât . GENERALE SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: reclamantul precum și pârâta . GENERALE S.A reprezentată de av. Caradgi S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Se legitimează reclamantul în baza actului de identitate, acesta având CNP:_.
În temeiul art. 352 și urm. C.p.c. instanța procedează la administrarea probei cu interogatoriul luat reclamantului răspunsurile fiind consemnate pe aceeași foaie cu întrebările formulate în scris de pârâtă.
Se ia act că în cadrul interogatoriului, instanța respinge înrebările 6, 9, 18 și 19 apreciind că sunt inutile.
Av. Caradgi S. pentru pârâta B. GSG SA arată că ăși susține excepțiile invocate prin întâmpinare, respectiv excepția netimbrării, excepția prescripției, excepția lipsei calității procesuale având în vedere că creditorul reclamantului a cesionat creanța.
Reclamantul se opune la excepția lipsei calității procesuale a Băncii B., întrucât a a încheiat contractul cu B., nu cu cesionarul și nu știe cine e cesionarul.
Av. Caradgi S. pentru pârâta B. GSG SA arată că este întemeiată excepția.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, in temeiul art.244 C. proc. civ. constată închisă cercetarea procesului si potrivit art. 392 C.proc.civ., deschide dezbaterile asupra fondului.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii, scoaterea comisioanelor abuzive și restituirea acestora, cât și dobânda aferentă, fără cheltuieli.
Av. Caradgi S. pentru pârâta B. GSG SA solicită respingerea acțiunii pentru temeiurile și excepțiile arătate. Arată că creditul a fost cesionat, s-a încercat găsirea unei soluții dar nu a fost posibilă, Banca nu face dovada relei credințe, care e un element esențial, consideră că interogatoriul reclamantului este sincer în proporție de 95%, cu cheltuieli pe cale separată.
Instanța in temeiul art.394 C. proc. civ constată închise dezbaterile si retine cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra actelor și lucrărilor dosarului instanța constată:
Prin cererea formulată la data de 15.07.2014, reclamanții C. D. și C. R. au solicitat instanței în temeiul Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive în contradictoriu cu pârâta . GENERALE SA prin . GENERALE SA SUCURSALA DROBETA T. S. ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se constatate drept abuzivă clauza privind comisionul lunar de gestionare/administrare a creditului (0,30 % din valoarea credit) din art. 8 din Contractul de credit nr._ din 04.07.2007, cu consecința anulării acestei clauze și restituirii integrale a sumelor percepute cu acest titlu, respectiv 1.961,19 euro (perioada 04.08.2007 – 04.09.2014), urmând a fi recalculat la la data rămânerii definitive a hotăririi, conform graficului de rambursare credit; să se constate drept clauză abuzivă, clauza privind comisionul de rambursare anticipată, prevăzută la pct. 8 din Contractul de credit nr._ din 04.07.2007, cu consecinta anulării acesteia pentru viitor, să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale la sumele percepute abuziv cu titlu de comision de gestionare, cu cheltuieli de judecată .
In fapt, au arătat că au contractat un împrumut pentr nevoi personale de la pârâta B. în cuantum de 10.000 euro, așa cum rezultă din Contractul de credit nr._ din 04.07.2007, pe care urma să îl restituie în 120 rate lunare conform graficului de rambursare, acest credit fiind garantat cu o asigurare de decese cesionată în favoarea băncii.
Au arătat că pârâta contrar cerințelor bunei-credinte, a creat în detrimentul lor un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Așa cum rezultă din pct. 8 din Contract și pct. 4.1 lit. (b) din Condițiile generale, pârâta percepe un comision de administrare de 0,3 % în sumă fixă sau calculat ca procesnt din suma creditului plătibil în frecvența prevăzută în condiții particulare, conform listei de tarfie și comisioane standard în viguare la data încasării.
In doctrină și jurisprudență s-a arătat că, acest comision de administrare, calculat si perceput lunar, disimulează, de fapt, un procent consistent de dobânda, mărind artificial costul efectiv al creditului si, in plus, creând băncii un avantaj concurential contrar uzanțelor cinstite fata de celelalte banci.
Acest comision nu reprezintă altceva decât o dobânda mascata care, pe langa faptul ca lezează interesele economice ale clienților, aduce atingere si mediului concurential al băncii, dezavantajând băncile concurente prin prezentarea unor dobânzi doar aparent reduse, dar care, de fapt, disimulează un spor de dobânda sub denumirea de comision. Aceasta disimulare a dobânzii echivalează cu un dol.
In mod evident, o dobânda (aparent) redusa a atras mai mulți clienți si, deci, o cifra de afaceri mai mare raportata la ceea ce ar fi putut obține banca respectiva in condițiile in care ar fi arătat in mod transparent costurile reale ale creditului (asa cum, de altfel, au făcut o mare parte din băncile concurente illo temporis).
Disimularea unei parti a dobânzii sub denumirea de comision este o dovada irefutabila a relei credințe a băncii care percepe un astfel de comision, intrucat, pe de o parte, reprezintă o modalitate de inducere in eroare a clienților, prin prezentarea de dobânzi avantajoase in raport cu ofertele altor banei care acționau pe aceeași piața relevanta cu banca respectiva (dar care, in realitate, datorita adăugării la D. a comisionului de administrare, nu mai erau chiar atat de avantajoase) si, pe de alta parte, reprezintă o modalitate de procurare a unui avantaj concurential contrar uzanțelor cinstite ale comercianților.
De asemenea, acest tip de comision nu este definit în contract și nu are drept corespondent o contraprestație (serviciu) din partea băncii intimate.
Comisionul de administrare credit este prevăzut în contract alături de comisionul de acordare a creditului și dobândă, ceea ce denotă că banca percepe pentru același serviciu de creditare trei categorii de costuri, fără a fi explicată în contract distincția clară între acestea.
Comisionul de administrare credit (dobândă deghizată) comportă o formulă de calcul asemănătoare dobânzii curente (cuprins în grafic alături de dobândă), fiind însă mai oneros decât aceasta (perceput lunar în funcție de soldul inițial al creditului și nu de soldul diminuat ca urmare a rambursării ratelor).
Comisionul bancar, ca și dobânda, are caracter reglementat (art. 10 alin. 1 raportat la art. 6 din OG nr. 9/2000). La data perfectării convenției (04.07.2007) nu exista o normă legală care să reglementeze acest tip de comision. Mai mult, art. 15 din Legea nr. 190/1999 (creditul contractat de subsemnatul fiind unul ipotecar) limitează costurile creditului la cheltuielile aferente înscrierii ipotecii în cartea funciară.
Este de precizat că, prevederile OUG 50/2010 nu se aplică acestui contract, în ceea ce privește comisionul de gestiune, la data perfectării contractului, acest tip de comision nu era reglementat, fiind recunoscut abia la apariția ordonanței mai sus amintite, art. 95 fiind clar sub acest aspect.
Este de subliniat faptul că, acest comision de gestiune, prin prisma prevederilor art. 8 din Contractul de credit și art. 4.1. lit. (b) din Condițiile generale, este calculat și stabilit în mod unilateral de către Bancă, conform Listei de tarife și comisioane standard în vigoare la data încasării, subsemnații nenegociind modul de calcul al acestuia și neputând nici infleunța un astfel de calcul, nefiindu-mi comunicată nici această Listă de tarife și comisioane, cunoscută doar de bancă.
Pe lângă comisionul de administrare banca percepe și un comision de acordare a creditului/întocmire dosar, ceea ce denotă că pentru același serviciu de creditare banca percepe mai multe costuri, fără a se ști cu precizie care este limita de demarcație între acestea, încărcându-se excesiv obligațiile consumatorului.
Un astfel de cost suplimentar, un preț majorat arbitrar, este evident că nu este negociat cu împrumutatul, Banca putând stabili acest comision după bunul plac conform Listei de tarife și comisioane standard ale Băncii, fără vreo posibilitate de influențare a acestui cost de debitor, clientul băncii neputând influența nici alegerea băncii finanțatoare externă, funcție de dobânda percepută de aceasta, în baza cărui împrumut comisioanele sunt modificate, împrejurare ce creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Datorita unei astfel de clauze contractuale, in cazul acestor convenții de credit, contractul este unul aleatoriu, dar numai din perspectiva consumatorului, deoarece variația dobânzii nu depinde de hazard, ci exclusiv de voința băncii, care apreciază daca la un moment dat are interesul sa crească comisionul, justificând aceasta creștere prin schimbările semnificative ale pieței, fara a le identifica cu precizie.
Dreptul rezervat de banca prin inserarea clauzei respective nu este numai acela de a modifica comisionul, dar si dreptul de a stabili in mod discreționar care sunt cazurile care justifica aceasta modificare, contractul numindu-le „împrumut extern sau schimbări semnificative ale pieței financiare"".
La un simplu calcul se poate observa că, acest comision de gestionare a creditului (1.962 euro) depășește cu mult 10 % din valoarea sumei împrumutate (10.000 euro), ceea ce îi dă caracterul unei veritabile dobânzi mascate, nenegociată de părți si care nu poate fi influențată sub nici o formă, împrejurare ce creează un evident dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, banca fiind complet favorizată prin reaua sa credință.
D. urmare, raportat la cele învederate, se impune constatarea caracterului abuziv al clauzelor care reglementează plata unui comision de administrare calculat la valoarea inițiala a creditului, cu consecința anulării acestuia și restituirii tuturor sumelor încasate cu acest titlu, de la data primei încasării și până la data ultimei încasări.
În susținerea celor de mai sus, există o jurisprudență bogată a instanțelor naționale, care au statuat în mod definitiv nulitatea absolută a acestor comisioane, deoarece încalcă Legea nr. 193/2000. Evident, fiind în prezența unei nulități absolute, al cărei regim juridic este de necontestat, apare ca deasupra oricărui dubiu că, în cauză nu poate fi incidență prescripția dreptului material la acțiune, deoarece o astfel de acțiune este imprescriptibilă, prin natura juridică a regimului ei.
Raportat la consecințele financiare produse de perceperea abuzivă a acestor comisioane, arată că au un interes legitim și actual să se constate nulitatea absolută a acestor clauze, deoarece au drept consecință restituirea unor sume de bani (este 2.026,35 euro), scăderea ratei lunare pentru viitor.
Odată cu adoptarea OUG nr. 50/2010, băncile aveau obligația de a aplica noile prevederi pentru viitor contractelor în derulare, ocazie în care trebuia să se încheie acte adiționale prin care să fie eliminat comisionul de rambursare anticipată.
Prin dispozițiile art. 95 din OUG nr. 50/2010 legiuitorul a statuat că, „prevederile prezentei ordonanțe de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu excepția dispozițiilor art. 37 ^1, ale art. 66-69 și, în ceea ce privește contractele de credit pe durată nedeterminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, ale art. 50-55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1) și (2), precum și ale art. 66-77".
Actul normativ, prin prevederile art. 67 alin. 1, prevede eliminarea comisionului de rambursare anticipată la creditele cu dobândă variabilă, atât a celor cu garanții imobiliare, cât și a celor fără acest tip de garanții, precum și limitarea la 1% a comisioanelor la credite cu dobândă fixă, dacă perioada dintre rambursare și data convenită pentru încetarea contractului este mai mare de un an, și la 0,5%, dacă această perioadă este mai mică de un an.
In raport de aceste prevederi legale, apreciază că și acest comision este abuziv în lumina prevederilor art. 4 din Legea 193/2000, situație în care urmează a fi anulat pentru viitor.
Or, conform acestor dispoziții, pârâta trebuia să încheie un act adițional prin care să înlăture acest comision de rambursare anticipată. Deși aceasta a încheiat acest act adițional, comisionul de rambursare anticipată nu a fost eliminat ci doar redus, situație în care această clauză este abuzivă.
În concluzii a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate că clauzele privind comisionul de administrare (1.961,9 euro perioada 04.08.2007 – 04.09.2014), comisionul de rambursare anticipată, sunt abuzive, cu toate consecințele legale ce rezultă din această împrejurare, respectiv anularea clauzelor și restituirea sumelor încasate abuziv.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și a atașat în acest sens: contractul de credit nr._ din 04.07.2007, grafice de rambursare, Decizia nr. 70/25 martie 2014 pron. de Tribunalul M. în dosar_ .
În drept și-a întemeiat cererea pe disp. art. 102 din Legea"nr. 71/2011; art. 94 pct. 1 lit. (j) C.proc.civ; art. 109 și art. 113 pct.3 și 8 C.proc.civ.; art. 194 C.proc.civ., Legea 193/2000, art. 66 - 69 și art. 95 din OUG nr. 50/2010, codul consumatorului, legile la care s-a referit în acțiune.
A arătat că potrivit art. 29 lit. (f) din OUG nr. 80/2013 cererea este scutită de taxa judiciară de timbru.
În temeiul art. 411 alin. 2 C.proc.civ., a solicit judecarea cauzei în lipsă.
Pârâtele . GENERALE SA și . GENERALE SA SUCURSALA DROBETA T. S. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat pe cale separată.
Au arătat că în baza Contractului de credit nr._ din 04.07.2007, Banca a acordat reclamanților un credit de nevoi personale nenominalizate cu opțiunea de refinantare, în sumă de 10.000 euro, cu o perioadă de rambursare de 120 luni, având scadența finală la data de 04.07.2017, cu o dobândă variabilă de 12,75% pe an, și s-a perceput un comision lunar de gestionare a creditului în cuantum de 0,30%.
De asemenea în Condițiile Generale aferente contractului de credit nr._ din 04.07.2007, la pct. 4.1 lit. b este prevăzut în mod expres că împrumutatul va plati Băncii un comision de gestionare a creditului, în sumă fixă sau calculat ca procent din soldul creditului sau din valoarea creditului acordat, plătibil în frecvența prevăzută în Condițiile Particulare, iar la pct. 4.1 lit. c s-a prevăzut obligația împrumutatului de a achita Băncii un comision de rambursare anticipată parțială sau integrală a creditului, calculat ca sumă fixă sau ca procent din suma rambursata anticipat, plătibil la data rambursării anticipate, parțiale sau integrale a creditului.
La pct. 8 din Condițiile Particulare ale Contractului de credit este prevăzut ca împrumutatul va plăti băncii un comsion lunar de gestionare a creditului, în valoare de 0,30% din valoarea creditului acordat și un comision de rambursare anticipată a creditului de 3,00%.
Ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 50 /2010, în data de 17.09.2010 a intrat în vigoare Actul adițional nr. 1 la Contractul de credit nr._ din 04.07.2007, B. menținând în contractul încheiat cu reclamanții doar acele clauze permise de OUG nr. 50/2010. Prin actul adițional s-a transformat dobânda variabilă în dobândă indexabilă, stabilită pe baza indicelui monetar EURIBOR la 3 luni + 12,624 % marjă fixă, comisionul de gestionare credit a fost redenumit comision de administrare credit, conform dispozițiilor legale, cuantumul acestuia rămânând nemodificat, respectiv 0,30% calculat la soldul creditului; a fost diminuată dobânda penalizatoare de la 3 puncte procentuale la la 2 puncte procentuale peste dobânda curentă și a fost eliminat comisionul de rambursare anticipată a creditului.
A arătat că B. a notificat reclamantul inclusiv prin SMS la data de 19.08.2010 să se prezinte la sediul băncii în vederea alinierii contractului de credit la OUG 50/2010, însă acesta nu a dat curs solicitării noastre, astfel că Actul adițional nr. 1 la Contractul de credit nr._/04.07.2007 a fost considerat aceptat tacit.
In data de 26.06.2014, întrucât reclamanții nu și-au mai respectat obligațiile care le reveneau în temeiul contractului de credit încheiat cu Banca, înregistrând restanțe la plata creditului creanța care face obiectul contractului de credit nr._/04.07.2007 ale cărui clauze se contestă prin prezenta acțiune a fost cesionată către . SRL, moment de la care toate drepturile și obligațiile rezultând din Contractul de credit au fost transferate către cesionar.
A invocat excepția de netimbrare a capătului de cerere privind restiuirea sumei pretins încasate abuziv în cuantum de 2.014,66 euro, solicitând anularea acestui petit ca netimbrat sau, după caz, ca insuficient timbrat, în baza art. 33 și 34 din OUG nr. 80/2013.
A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a B. - G. Societe Generale SA.
A arătat că din data de 26.06.2014 creanța care face obiectul contractului de credit nr._/04.07.200, ale cărui clauze se contestă prin prezenta acțiune, a fost cesionat către . SRL, moment de la care toate drepturile și obligațiile rezultând din Contractul de credit au fost transferate către cesionar. potrivit art. 1566 Cod civil.
Ca urmare a încheierii contractului de cesiune, B. - G. Societe Generale SA a pierdut calitatea de creditor în baza contractului de credit, în poziția sa substituindu-se cesionarul . SRL.
În privința efectelor cesiunii de creanță între părți, din momentul realizării acordului de voințe, creanța se transferă către cesionar, trecând în patrimoniul său cu toate drepturile pe care i le conferea și cedentului, inclusiv drepturile de garanție și toate celelalte accesorii ale creanței cedate.
Cesionarul preia așadar toate drepturile si obligațiile decurgînd din contractul de credit,potrivit art. 1574 C.civ., și art. 1582 C.civ.
În aceste condiții, arată că orice acțiune decurgând din Contractul de credit nr._/16.08.2007, indiferent că este vorba de o acțiune ce are ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a unor prevederi din contract, urmează să se soluționeze în contradictoriu cu părțile care justifică legitimitatea procesuală în cadrul raporturilor juridice, fie calitatea de creditor, fie pe cea de debitor.
Calitatea de parte în proces trebuie să corespunda cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează obiectul raportului juridic de drept material dedus judecății, în aceste condiții, a solicitat să se constate lipsa calității procesuale pasive a Băncii atât în ceea ce privește constatarea clauzei abuzive, cât și cu privire la restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de gestiune și emiterea unui nou grafic de rambursare și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată față de o persoană care nu deține calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
A invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților cu privire la capătul de cerere privind obligarea Băncii la restituirea sumelor achitate în plus în baza clauzelor pretins abuzive pentru perioada 04.08.2007 – 15.07.2014, potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, care dispune că termenul prescripției aplicabil tuturor drepturilor de creanță, indiferent de izvorul lor este de 3 ani de la data când se naște dreptul la acțiune. Cum Contractul de credit nr._ din 04.07.2007, iar acțiunea a fost introdusă la data de 15.07.2014 rezultă că, pentru perioada cuprinsă între 04.07.2007 și 15.07.2011 sumele achitate sunt prescrise, fiind împlinit termenul general de prescripție.
Potrivit dreptului comun în materia prescripției extinctive aplicabil în speță (Decretul nr. 167/1958), acela este momentul nașterii dreptului la acțiune, moment de la care curge termenul de prescripție al acțiunii întemeiate pe un drept de creanță (respectiv acțiunea în restituirea prestațiilor executate în temeiul clauzei nule absolut).
Așadar, reclamanții nu se află în termen pentru a solicita restituirea sumelor pretins achitate în plus începând cu data încheierii contractului de credit, și până la data de 15.07.2011.
Contractul de credit nr._ a fost încheiat la data de 04.07.2007, dată la care Directiva 2008/48/CEE nu era încă transpusă în legislația din România. Astfel, la data încheierii acestui contract nu exista nicio obligație legală de respectare a vreunei prevederi a Directivei 2008/48/CEE, activitatea de creditare fiind supusă numai reglementarilor naționale, reglementări respectate întocmai de către Banca.
Directiva 2008/48/CEE a fost transpusă în legislația națională prin Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr. 50 din data de 11.06.2010 privind contractele de credit pentru consumatori și a avut ca scop asigurarea unui cadru unitar la nivelul Uniunii Europene în ceea ce privește creditele acordate consumatorilor.
Conform art. 95 (alin. 1 si alin.2) din OUG nr. 50/2010 (forma valabila inainte de apariția Legii nr. 288, pentru aprobarea OUG nr. 50/2010, din data de 30.12.2012) creditorii au avut obligația ca în termen de 90 de zile de la data de intrare în vigoare a acestui act normativ să asigure conformitatea contractelor aflate în derulare cu dispozițiile OUG nr. 50/2010, prin încheierea de acte adiționale.
Au arătat că, chiar dacă reclamanții au refuzat semnarea actului adițional, necesitatea încheierii actelor adiționale la OUG nr. 50/2010 a fost de notorietate, Banca a informat. clienții prin mai multe canale de comunicare, respectiv: prin extrasele de cont, prin afișele postate la ghișeele Băncii, prin informațiile prezentate pe site-ul instituțional.
Mai mult decât atât, reclamanții au fost informați despre necesitatea încheierii Actului adițional atât prin mesajul scris SMS care a fost transmis pe numărul de telefon al împrumutatului în data de 19.08.2010, și au fost notificați și în scris prin adresă.
Deși Banca a depus toate diligentele pentru semnarea de către reclmananți a Actului adițional, aceștia nu au procedat Ia semnarea lui, fiind prin urmare considerat acceptat tacit, confom dispozițiilor prevăzute la art. 95 alin. 5 din OUG nr. 50/2010.
După adoptarea Legii nr. 288/2010 art. II alin. 2 nici B. și nici împrumutații nu și-au manifestat voința în sensul neaplicării actului adițional acceptat tacit în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii
Astfel, începând cu data de 17.09.2010 contractul de credit în cauză a fost adaptat dispozițiilor prevăzute de OUG nr. 50/2010 prin actul adițional nr. 1/17.09.2010, inclusiv prin modificarea denumirii comisionului de gestionare credit în comision de administrare credit, s-a menținut tot procentul de 0,30% agreat de reclamanți fiind raportat tot la soldul creditului, s-a eliminat comisionul de rambursare anticipată.
A susținut legalitatea comisionului de gestionare credit în perioada cuprinsă între data încheierii contractului de credit (04.07.2007) și data încheierii actului adițional nr.
1/17.09.2010. Astfel a arătat că reclamanții au agreat să plătească un comision lunar de gestionare a creditului în cuantum de 0,30% calculat la soldul creditului, perceperea unui astfel de comision nu era interzisă la momentul încheierii contractului de credit, cuantumul și scopul perceperii fiind indicate în mod explicit în cuprinsul contractului, contrar susținerilor reclamanților.
Rațiunea perceperii comisionului de gestionare a creditului rezultă însăși din denumirea și înțelesul semantic al acestuia, respectiv acest comision reprezintă contravaloarea unui serviciu prestat de Bancă în favoarea împrumutaților care constă în monitorizarea/urmărirea/înregistrarea de operațiuni în scopul utilizării/rambursării creditului acordat.
A susținut și legalitatea comisionului de gestionare/administrare credit după încheierea actului adițional din 17.09.2010 întocmit în baza prevederilor OUG nr. 50/2010.
Ca urmare a modificării, s-a schimbat numai denumirea respectiv cea de comision de gestionare a creditului cu cea de comision de administrare a creditului.
A precizat că modificarea intervenită asupra comisionului cu referire la denumirea acestuia a reprezentat doar o punere de acord a terminologiei utilizate în cadrul contractului de credit cu dispozițiile OUG nr. 50/2010, acest comision prin natura lui având același scop .
Din punct de vedere al legalității comisionului de administrare credit, a arătat faptul că perceperea comisionului de administare credit este legală, fiind reglementată în mod expres prin art. 36 alin. 1 si 3 din OUG nr. 50/2010 .
Așadar, legiuitorul și la ora actuală prevede posibilitatea legală a perceperii unui comision în vederea gestionării/administrării creditului.
Pârâta susține că comisionul de administrare credit este un cost prevăzut și reglementat de lege, tocmai pentru că acesta reprezintă contravaloarea unor servicii prestate de creditor în favoarea împrumutaților, servicii care sunt accesorii și inseparabile de creditul acordat, respectiv rambusarea acestuia.
A arătat că, Înalta Curte de Casație și Justiție prin considerentele Deciziei nr. 288 din 27 ianuarie 2012 a reținut faptul că: „comisionul de administrare nu încalcă nicio normă de ordine publica".
Având în vedere că împrumutații au contractat creditul pentru o perioadă de 300 de luni, ratele de credit trebuind achitate lunar, este imperativă urmărirea și monitorizarea rambursării creditului.
Câteva dintre activitățile prestate de banca legate de administrarea creditului, sunt: întreținerea contului de credit în sistemul informatic al băncii, actualizarea lunară a informațiilor (generare grafic de plăți etc), gestiunea relației cu societățile de asigurare partenere (schimb de fișiere etc), efectuarea de operațiuni aferente activității de creditare, obligatorii sau realizate periodic: raportări către organisme de tip BNR, Biroul de Credit etc, informarea clienților despre următoarea sumă de plată, analiza și operarea anumitor modificări solicitate de client pe parcursul derulării creditului (modificarea datei scadente, modificarea garanției, etc), precum si alte activități legate de administarea creditului pe toata perioada de rambursare a creditului. în cadrul acestor activități se încadrează și acordarea de suport împrumutaților în cazul în care aceștia întâmpină dificultăți financiare care îi împiedică să ramburseze ratele de credit la data scadentă prin identificarea de soluții viabile și convenabile în scopul reeșalonării creditelor pentru împrumutați și negocierea condițiilor în care se acordă aceste facilități de reeșalonare a creditelor.
A susținut că comisionul de gestionare/administrare credit a fost prevăzut în mod expres și transparent în contractul de credit semnat de către reclamanți ca reprezentând un cost de 0,30% din soldul creditului, plătibil lunar pe întreaga durată a creditului. De asemenea, acest comision este prevăzut în mod distinct în graficul de rambursare și a fost inclus în calcul D..
Nu pot fi reținute susținerile reclamanților potrivit cărora comisionul de gestionare/administrare disimulează un procent consistent de dobândă care ar mări artificial costul efectiv al creditului, creând băncii un avantaj concurențial contrar uzanțelor, față de alte bănci din România. Mai mult, cuantumul comisionului de gestionare/administrare a creditului a fost cuprins pentru fiecare lună în parte în graficul de rambursare care constituie anexa contractului de credit și a fost inclus în calculul D..
B. a arătat că reclamanții au invocat în mod greșit și prevederile art. 15 din Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare, care limitează costurile creditului la cheltuielile aferente înscrierii ipotecii în cartea fuñicara, lege care nu se aplică contractului de credit din speță, pentru că aceasta vizează strict contractele de credit ipotecare pentru a gestionarii/administrării, monitorizării și urmăririi restituirii creditului, în acest sens, fiind investițiile imobiliare. Ori, reclamanta a beneficiat de un credit de nevoi personale nenominalizate -refinanțare, nefiindu-i aplicabile prin urmare prevederile legii antemenționate. Constituirea unei garanții imobiliare pentru obligația de rambursare a creditului nu este echivalentă cu scopul pentru care este perceput comisionul de gestionare/administrare.
De asemenea arată că nu subzistă nici afirmațiile potrivit cărora pentru același serviciu ar fi fost perceput și comisionul de întocmire dosar pe lângă comisionul de gestionare/administrare. La momentul încheierii contractului de credit, în anul 2007, nu exista nicio restricție în ceea ce privește perceperea și cuantumul comisionului de întocmire a dosarului de credit, care în cazul de față a fost în sumă fixă, perceput o singură dată pentru analiza juridică și economică a dosarului, respectiv întocmirea lui. Art. 36 alin. 1 si 3 din OUG 50/2010 prevede că pentru creditul acordat, creditorul poate percepe comision de analiza dosar concomitent cu comisionul de administrare credit. Prin urmare, cele două comisioane sunt reglementate distinct chiar de legiuitor și percepute în scopuri diferite, ambele permise de lege.
Consideră că solicitarea de restituire a comisionului de gestionare/administrare a creditului, este nefondată atâta vreme cât sumele achitate cu acest titlu au fost achitate în mod legal, neexistând temei pentru restituirea lor, iar sumele solicitate pentru perioada 04.07.2007 și 15.07.2011 sunt prescrise, fiind împlinit termenul general de prescripție prevăzut la art. 3 din Decretul nr. 167/_, așa cum am arătat mai sus.
Deși reclamanții susțin că suma de 1.961,19 euro ar reprezenta valoarea totală a comisionului lunar de gestionare/administrare, achitat pentru perioada de 04.08.2007 – 04.09.2014, deși la data de 26.06.2014 creanța ce aface obiectul contractului a fost cesionată către . SRL iar de la această dată, reclamanții nuau mai achitat nici o sumă de bani în contul Băncii.
Până la această dată (26.06.2014) suma achitată de reclamanți cu titlu de comision de gestionare/adminsitare a fost de numai 1.716,87 Euro, fată de 1.961,19 Euro cât solicită reclamanții, nefiind posibilă restituirea unor sume pe care nu le-au achitat. Mai mult decât atât, datorită neplății la scadență a ratelor de credit, la data de 26.06.2014 reclamanții înregistrau în evidențele băncii restanțe reprezentând comision în cuantum de 264,68 Euro.
In ceea ce privește solicitarea reclamanților de obligare a B. la plata dobânzii legale aferente debitului datorat consideră că acest capăt de cerere este inadmisibil întrucât B. nu a fost pusă în întârziere cu privire la sumele solicitate, astfel că, potrivit art. 1.522 N.C.Civ. dobânzile s-ar datora de la data punerii în întârziere a subscrisei. Prin urmare, în cazul admiterii acțiunii principale ar urma ca dobânda să fie calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată, și nicidecum de la data efectuării plății de către reclamant. Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamantul avea posibilitatea legală efectivă de a formula acțiunea la orice dată ulterioară încheierii contractului de credit în discuție
Cu privire la Clauza privind comisionul de rambursare anticipată a creditului prev. la art. 8 din contractul de credit, împrumutații au agreat să platescă Băncii un comision de rambursare anticipată de 3,00%.
Contractul de credit a fost încheiat în anul 2007 când nu exista nicio restricție în ceea ce privește cuantumul comisionului de rambursare anticipată. Pe cale de consecința, clauza referitoare la comisionul de rambursare anticipată era pefect legală și în concordanță cu voința părților exprimată prin semnarea contractului de credit.
Ulterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010, prin Actul adițional 1/17.09.2010, Banca a eliminat comisionul de rambursare anticipată din contractul de credit, prin urmare, solicitarea de anulare a clauzei privind comisionul de rambursare anticipată este fără obiect atâta vreme cât a fost eliminata în baza legii din contractul de credit și oricum reclamanții nu au achitat băncii vreo sumă de bani cu titlu de rambursare anticipată a creditului.
Pârâta arătă că clauzele contractuale contestate nu se circumscriu cerințelor prevăzute de Legea nr. 193/2000 pentru ca instanța să poată cerceta caracterul abuziv al unor clauze referitoare la caracterul adecvat al prețului contractului.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin considerentele Deciziei nr. 4685 din data de 27.11.2012 a reținut faptul ca „clauzele referitoare la dobânzi și comisioane sunt elemente care determina costul creditului si împreuna cu marja de profit a băncii formează prețul contractului, iar aprecierea caracterului abuziv al clauzelor, potrivit normelor de drept naționale și comunitare sus citate, nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, în raport cu serviciul furnizat, cu condiția ca aceste clauze sa fie clar și inteligibil exprimate"
Comisioanele și dobânzile intră în sfera noțiunii de „preț a contractului de credit" de vreme ce reprezintă contraprestații lunare în virtutea creditului acordat.
Astfel, potrivit definițiilor cuprinse în OUG nr. 50/2010 prevăzute la art. 7 pct. 4 „costul total al creditului înseamnă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri care trebuie sa le suporte consumatorul (...)"
De asemenea, prin considerentele aceleași Decizii, nr. 4685 din data de 27.11.2012, instanța supremă a apreciat că, comisionul ca și componenta a prețului creditului este exceptat de la controlul caracterului abuziv, potrivit art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000.
Raționamentul legiuitorului de a exclude de la evaluarea caracterului abuziv a acelor clauze contractuale care privesc strict prețul și obiectul contractului, respectiv caracterul adecvat al prețului contractual raportat la obiectul contractului - în măsura în care aceste clauze sunt clare -constă printre altele și acela de a nu permite unei părți contractuale de a obține diminuarea prețului la achitarea căruia s-a obligat, după încheierea contractului, în caz contrar, tot timpul consumatorul prevalându-se de această calitate, chiar dacă a fost de acord cu achitarea unui pret contractual și a acceptat în cunoștință de cauză oferta profesionistului, s-ar putea prevala în urma perfectării contractului că o clauză privind prețul este abuziva și să obțină pe această cale diminuarea prețului.
Așadar, instanța nu poate cerceta caracterul abuziv al unor clauze referitoare la caracterul adecvat al prețului contractului.
A susținut că clauzele contractuale privind comisioanele și dobânzile nu pot fi considerate clauze abuzive din perspectiva Legii nr. 193/2000
Clauzele abuzive sunt definite în art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, ca fiind clauze care nu au fost negociate direct cu consumatorul și care, prin ele însele sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților, iar alin. 2 al aceluiași articol prevede că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă acesta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influnțeze natura ei (...).
Pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: clauza să nu fi fost negociată direct și să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților, contrar cerințelor bunei credințe.
A susținut lipsa dezechilibrului semnificativ între părțile contractante în detrimentul împrumutatului invocat de reclamantă.
A arătat că, prin încasarea comisionului de gestionare credit nu s-a creat automat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților
Comisionul de gestionare/administrare credit perceput de bancă corespunde unor costuri reale și efective suportate de aceasta de la momentul acordării respectivului credit și ulterior pe toată durata rambursării sumelor împrumutate.
Anexa Legii nr. 193/2000, cuprinde o enumerare exemplificativă a unor tipuri de clauze inserate în contractele dintre comercianți și consumatori considerate ca fiind abuzive.
Toate aceste exemple de clauze din Anexa la Legea nr. 193/2000 privesc, în esență, situațiile în care comerciantul îsi rezervă dreptul de a modifica în mod unilateral si arbitrar clauzele contractului încheiat cu consumatorul, determinând astfel o situație de dezechilibru care nu ar putea fi prevăzută de consumator și la care acesta nu s-ar putea opune. Ori, în contractul de credit supus analizei în speța de față nu este prevăzută o clauză care să permită băncii modificarea arbítrala a clauzei sau cuantumului comisionului de gestiune acceptat de reclamanți.
A mai arătat că în conformitate cu art. 4 alin. 5 din Legea nr. 193/2000 natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție și de alte clauze ale contractului sau a altor contracte de care acesta depinde și trebuie analizat întregul contract pentru a decide în ce măsură s-a produs un dezechilibru, trebuie analizate și beneficiile pe care reclamanții le-au obținut din acest contract și puse în balanță împreună cu îndatoririle și obligațiile asumate.
Astfel, împrumutații au beneficiat de un credit în valoare de 10.000 euro, acordat cu o dobândă variabilă de doar 12,75 % pe an.
În ceea ce privește buna-credință a băncii în reglementarea clauzelor contractuale, arată că legiuitorul alătură criteriului dezechilibrului semnificativ, pe cel al bunei credințe. Față de acest aspect, a arătat că buna credință este prezumată potrivit Codului civil în vigoare. Astfel, art. 14 NCC prevede că orice persoană fizică sau juridică trebuie să îsi exercite drepturile și să își execute obligațiile civile cu bună credință, în acord cu ordinea publică și bunele moravuri. Buna credință a băncii se poate dovedi și prin verificarea acceptării clauzelor în discuție în urma unei negocieri individuale cu consumatorul așa cum a decis CJUE în cauza C-415/11, Mohamed Aziz c. Caixa d"Estalvis de Catalunya din 14 martie 2013,
Odată cu apariția OUG nr. 50/2010, banca a procedat la adaptarea contractului de credit întocmai cu cerințele legale în vigoare, respectiv modificarea denumirii comisionului din gestionare în administrare și calcularea lui la soldul creditului, eliminând comisionul de rambursare anticipată a creditului.
A arătat că încheierea Contractului de credit a fost precedată de analiza ofertei complete de creditare, completarea cererilor de creditare, analizarea condițiilor generale; particularizarea condițiilor de creditare
Existența unor produse predefinite nu afectează libertatea consumatorului de a opta pentru un anumit tip de dobândă, comisioane sau moneda creditului și nici nu poate duce la concluzia caracterului nenegociabil al clauzelor contractuale, opțiunea clientului fiind liber exprimată.
Reclamanții au fost informați în detaliu cu privire la produsul de creditare solicitat, precum și în legătura cu termenii și condițiile de acordare a creditului, anterior încheierii contractului de credit prin intermediul ofertei de creditare, a informațiilor furnizate de consilierul de clientela al băncii care s-a ocupat de acordarea acestui credit, precum si prin intermediul proiectul contractului de credit.
Dovada faptului ca reclamanții au fost de acord cu toate condițiile de creditare și clauzele contractuale, implicit la cea referitoare la comisionul de gestionare/administrare credit, aceștia au solicitat băncii acordarea creditului.
Astfel, pe baza tuturor informațiilor și a documentelor primite, reclamanții au avut posibilitatea să aleagă între mai multe oferte de creditare prezentate de alte bănci din România, prin compararea condițiilor de creditare, inclusiv prin compararea valorii dobânzii anuale efective
(D.), care reprezintă costul total al creditului pentru consumator, exprimat ca procent anual din valoarea totală a creditului.
Reclamanții nu au fost obligați să se supună unor condiții contractuale despre care nu au avut posibilitatea reală de a lua cunoștință înainte de semnarea contractului de credit, aceștia fiind în posesia tuturor elementelor pentru a fi în măsură să cunoască întinderea obligațiilor lor.
Negocierea contractului, acceptarea condițiilor și semnarea contractului s-a făcut așadar în totală transparență și în cunoștință de cauză și nu a existat niciun impediment care să-i fi împiedicat pe reclamanți să refuze semnarea contractului de credit sau să solicite informații ori negocieri suplimentare.
Prin semnarea contractului de credit, aceștia au declarat in mod expres ca au luat cunoștință de conținutul contractului și că sunt de acord cu dispozițiile contractuale, că semnează cu intenția liberă de a dobândi toate drepturile și obligațiile care decurg din contract, pe care le consideră echitabile. Așadar, reclamanții au avut toate datele necesare unui consumator mediu și diligent, așa cum este el definit de art. 2 din Legea nr. 363/2007, pentru a prevedea obligațiile contractuale.
În drept, și-au întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 205 și următoarele din NCPC, Legea nr. 193/2000 și OUG nr. 50/2010.
În susținerea întâmpinării, a solicitat proba cu interogatoriul reclamanților; proba cu înscrisuri; și a atașat în copie: Contractul de credit nr._ din 04.07.2007,; Act adițional nr. 1 din data de 17.09.2010; Dovada notificării clienților prin SMS la data de 19.08.2010 pentru a se prezenta la banca în vederea semnării actului adițional; Hotărârea CJUE pronunțata in cauza C-415/11; Hotărârea CJUE pronunțata in cauza C-472/11, Decizia nr. 288 din 27 ianuarie 2012 pronunțata de Înalta Curte de Justiție si Casație in dosarul nr._ * Decizia nr. 4685 din data de 27.11.2012 pronunțata de înalta Curte de Justiție; Decizia nr. 2450/2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr._ ; Decizia nr. 2451/2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr._ ;practică judiciară, notificare cesiune de creanțe cu confirmare poștală de primire.
A mai solicitat judecarea prezentei cauze si în conformitate cu dispozițiile art. 411 pct. 2 C.pro.civ.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepției de netimbrare a cererii ca neîntemeiată, potrivit art. 29 lit. (f) din OUG nr. 80/2013 această cerere fiind scutită de taxa judiciară de timbru. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a B. - G. Societe Generale SA, a arătat că este nefondată întrucât a încheiat Contractul de credit nr._ din 04.07.2007 cu pârâta B., iar nu cu . SRL, societate care de altfel nu are nici o legătură cu clauzele contractuale contestate de subsemnații ca fiind abuzive și nu poate răspunde pentru clauzele abuzive din contractul de credit. Privitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune a arătat că acțiunea în constatare este o acțiune imprescriptibilă. Pe fond a solicitat admiterea acțiunii asa cum a fost formulată.
Instanța la termenul din 13.01.2015 a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a B.- GSG invocate de pârâta . GENERALE S.A prin întâmpinare.
În ceea ce privește probatoriul a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar, precum și proba cu interogatoriul reclamanțului care este titular de contract pentru pârâta ..A.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Reclamanții C. D. și C. R., în contradictoriu cu pârâta . GENERALE SA prin . GENERALE SA SUCURSALA DROBETA T. S., au solicitat să se constatate drept abuzivă clauza privind comisionul lunar de gestionare/administrare a creditului în procent de 0,30 % din valoarea credit, prevăzut în art. 8 din Contractul de credit nr._ din 04.07.2007, cu consecința anulării acestei clauze și restituirii integrale a sumelor percepute cu acest titlu, respectiv 1.961,19 euro (perioada 04.08.2007 – 04.09.2014), urmând a fi recalculat la la data rămânerii definitive a hotăririi, conform graficului de rambursare credit, să se constate drept clauză abuzivă clauza privind comisionul de rambursare anticipată, prevăzută la pct. 8 din Contractul de credit nr._ din 04.07.2007, cu consecinta anulării acesteia pentru viitor, să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale la sumele percepute abuziv cu titlu de comision de gestionare, susținând că pârâta a creat în detrimentul lor un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, că acest comision de administrare, calculat si perceput lunar, disimulează, de fapt, un procent consistent de dobândă, mărind artificial costul efectiv al creditului si, in plus, creând băncii un avantaj, că și comisionul de rambursare anticipată este abuziv în lumina prevederilor art. 4 din Legea 193/2000, situație în care urmează a fi anulat pentru viitor.
Față de dispozițiile art. 248 alin. 1 C.p.c. și având în vedere că pârâta a invocat două excepții prin întâmpinarea depusă la dosar și că excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția netimbrării, ca și excepția lipsei capacității procesuale de folosință invocată din oficiu sunt excepții care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanța se va pronunța mai întâi cu privire la acestea.
În ceea ce privește excepția netimbrării acțiunii, instanța constată că reclamanții au calitatea de consumatori în relația cu banca și, potrivit art.29 lit.f din OUG nr.80/2013, acțiunile acestora sunt scutite de taxa de timbru, motiv pentru care instanța va respinge această excepție.
Analizând excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei . GENERALE SA SUCURSALA DROBETA T. S., instanța apreciază ce este întemeiată și urmează să fie admisă întrucât aceasta nu are personalitate juridică și pe cale de consecință nici capacitate procesuală, avându-se în vedere disp.art. 43 alin.1 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, potrivit cărora „Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale și se înregistrează, înainte de începerea activității lor, în registrul comerțului din județul în care vor funcționa”, corect reținând jurisprudența că, din interpretarea acestui articol, rezultă că „sucursalele, agențiile, reprezentanțele etc., fiind dezmembrăminte fără personalitate juridică, nu pot sta în instanță în calitate de reclamante sau pârâte decât prin intermediul societății mamă, singura care, alături de eventuale filiale ale societății, beneficiară de personalitate juridică”.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la acțiune, instanța reține că, o dată ce se solicită și constatarea caracterului abuziv al clauzelor stipulate în contractul intervenit între părți privind comisioanele respective, prin raportare la natura juridică a acțiunii în constatare față de caracterul patrimonial imprescriptibil al nulității absolute, sumele plătite în temeiul acestei clauze rămân fără suport contractual, efect ce se produce retroactiv, de la momentul încheierii contractului, deoarece clauza nu „devine” abuzivă în momentul constatării acesteia, ci a fost abuzivă încă de la momentul încheierii contractului, instanța doar constatând acest aspect.
Prin urmare, dat fiind faptul că sumele de bani achitate cu titlu de comision de administrare, rămân fără suport contractual, plata efectuată în acest sens devine o plată nedatorată care este supusă restituirii (repetițiunii). Astfel, dreptul material la acțiune al reclamanților, atât pentru constatarea caracterului abuziv al clauzelor stipulate în contractul intervenit între părți cât și pentru restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare, nu s-a prescris, având în vedere disp. art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, considerente pentru care excepția prescripției dreptului la acțiune urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Din dinamica încheierii și derulării contractului de credit, instanța reține că încă de la data de 04.07.2007 când s-a încheiat convenția de credit a fost inserată clauza privind comisionul de gestionare/administrare credit și clauza privind comisionul de rambursare anticipată de 3%, care se bucură de claritate și neechivocitate, prevăzute în la punctul 8 din condițiile particulare ca fiind 0,3% din valoarea creditului, având ca obiect stabilirea unui element component al creditului, ceea ce o plasează sub incidența art. 4 alin. 6 din Legea 193/2000 care prevede că "evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite in schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor și inteligibil”.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin considerentele Deciziei nr. 4685 din data de 27.11.2012, a reținut faptul că „clauzele referitoare la dobânzi și comisioane sunt elemente care determină costul creditului și împreună cu marja de profit a băncii formează prețul contractului, iar aprecierea caracterului abuziv al clauzelor, potrivit normelor de drept naționale și comunitare sunt citate, nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, în raport cu serviciul furnizat, cu condiția ca aceste clauze sa fie clar și inteligibil exprimate". în același sens s-a statuat și prin deciziile cu nr. 2450/2011 și 2451/2011 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în cauze similare.
Comisioanele intră în sfera noțiunii de „preț al contractului de credit", de vreme ce reprezintă contraprestații lunare solicitate de bancă în virtutea creditului acordat.
Astfel, potrivit definițiilor cuprinse în OUG nr. 50/2010 prevăzute la art. 7 pct. 4 „costul total al creditului înseamnă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri care trebuie sa le suporte consumatorul (...)".
Totodată, potrivit prevederilor art.36 din OUG nr.50/2010 „1) Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.
(2) Comisionul de analiză dosar și cel unic vor fi stabilite în sumă fixă, aceeași sumă fiind percepută tuturor consumatorilor cu același tip de credit în cadrul aceleiași instituții de credit.
(3) Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.”
De asemenea, prin considerentele aceleași decizii nr. 4685 din data de 27.11.2012 instanța supremă a apreciat că, comisionul ca și componentă a prețului creditului este exceptat de la controlul caracterului abuziv, potrivit art. 4 alin. 6 din Lege 193/2000.
Împrumutații nu au fost obligați să se supună unor condiții contractuale despre care nu au avut posibilitatea reală de a lua cunoștință la data semnării contractului, fiind în posesia, tuturor elementelor care pot avea efect asupra întinderii obligațiilor acestora.
Raționamentul legiuitorului de a exclude de la evaluarea caracterului abuziv a acelor clauze contractuale care privesc strict prețul și obiectul contractului, respectiv caracterul adecvat al prețului contractual raportat la obiectul contractului, constă printre altele și în a de a nu permite unei părți contractuale de a obține diminuarea prețului la achitarea căruia obligat, după încheierea contractului în caz contrar, i se permite consumatorului ca după încheierea contractului, chiar dacă a fost de acord cu achitarea unui preț contract acceptând în cunoștință de cauză oferta profesionistului, să se prevaleze de o pretinsă clauză abuzivă ce privește prețul și să obțină astfel, pe această cale, diminuarea prețului.
Este lipsită de relevanță susținerea privind încheierea unui contract de garanție reală mobiliară, cât și aprecierile asupra nivelul de profit al băncii.
Totodată instanța reține că Legea 193/2000 potrivit art.17alin.2 transpune prevederile Directivei Consiliului nr.93/13/CEE din 05.04.1993, iar la art.4 alin.6 se găsește o formulare de o anumită ambiguitate sub redactarea „evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil”.
Clauzele abuzive sunt definite în art. 4 alin 1 din Legea nr. 193/2000, ca fiind clauze care nu au fost negociate direct cu consumatorul și care, prin ele însele sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților.
A. 2. al aceluiași articol prevede că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă acesta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei (...).
Prin urmare, pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: clauza să nu fi fost negociată direct și să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților, contrar cerințelor bunei credințe.
În ceea ce privește pretinsa creare a unui dezechilibru semnificativ între prestațiile părților, instanța reține că nu poate fi considerată abuzivă clauza în privind comisionul de administrare de vreme ce nu constituie o modificare a ratei dobânzii sau a comisioanelor, despre care să nu se fi convenit prin prevederi clare, cunoscute de parte, care și-a exprimat acordul expres în cunoștință de cauză.
Definiția clauzei abuzive afirmă criteriul dezechilibrului între drepturile și obligațiile părților, fără a oferi elemente în raport de care să poată fi apreciată existența acestui dezechilibru. Noțiunea de „dezechilibru semnificativ" este inovatoare, iar doctrina a explicat și definit contractul semnificativ dezechilibrat ca fiind contractul care și-a pierdut utilitatea socială și personală.
Comisionul perceput de bancă corespunde unor costuri reale și efective suportate de aceasta de la momentul acordării respectivului credit și ulterior pe toată durata rambursării sumelor împrumutate, cu atât mai mult cu cât acest comision de administrare este un comision legal.
În ceea ce privește negocierea individuala a condițiilor contractuale a arătat faptul ca ÎnaltaCurte de Casație și Justițieprin considerentele deciziei nr.4821/05.12.2012 a reținut că „prețul creditului nu se poate forma niciodată prin negocierea individuală a băncii cu fiecare client al său. Acest lucru nu este posibil, în condițiile în care banca are milioane de clienți. Este motivul pentru care banca oferă clienților produse/ sortimente bancare diferite, astfel încât aceștia să poată alege produsul pe care îl doresc. De altfel, nici un producător de . negociază cu clientul prețului produsului său expus la raft”.
Existența unor produse predefinite nu afectează libertatea consumatorului de a opta pentru un anumit tip de dobândă, comisioane sau moneda creditului și nici nu poate duce al concluzia caracterului negociabil al clauzelor contractuale, opțiunea clientului fiind liber exprimată.
În ceea ce privește negocierea clauzelor contractuale precizăm faptul că, încheierea contractului de credit a fost precedată de mai multe etape, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, ce au stat la baza încheierii contractului de credit(filele 7-16).
Analiza ofertei complete de creditare pe care B. o punea la dispoziția persoanelor interesate la acel moment, produsele de creditare erau suficient de variate și detaliat descrise încât persoana interesată să poată alege, pe baza unor considerente de oportunitate proprii, varianta cea mai avantajoasă.
Completarea cererilor de creditare, în cuprinsul acestora persoanele interesate optând pentru unul dintre produsele de creditare, potrivit analizei proprii, corespundea intereselor și disponibilităților financiare, fiind descrise detaliat atât consecințele cât și condițiile specifice fiecărui tip de credit, iar particularizarea condițiilor de creditare selectate de către împrumutat în cadrul condițiilor particulare presupunea semnarea contractului de credit cu indicarea exactă a condițiilor de creditare compatibile cu situația financiară și opțiunile exprimate de către persoana fizică interesată. Astfel, pe baza tuturor informațiilor și a documentelor primite, împrumutații au avut posibilitatea să aleagă între mai multe oferte de creditare prezentate de alte bănci din România, prin compararea condițiilor de creditare, inclusiv prin compararea valorii dobânzii anuale efective (D.), care reprezintă costul total al creditului pentru consumator, exprimat ca procent anual din valoarea totală a creditului.
Față de cele expuse, se apreciază acțiunea ca fiind neîntemeiată, urmând a o respinge.
Întrucât pârâta nu a căzut în pretenții, instanța va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei S.C. B. G. SOCIETE GENERALE S.A.- SUCURSALA DROBETA T. S. cu sediul în Dr. Tr. S. .. 55, jud. M., invocată din oficiu și, în consecință, respinge acțiunea împotriva acestei pârâte ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Respinge excepția netimbrării și excepția prescripției invocate de pârâta . GENERALE SA prin întâmpinare.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții C. D., CNP_ și C. R. CNP_, domiciliați în Drobeta T. S., .. 229, b. 5, ., județul M., în contradictoriu cu pârâta . GENERALE S.A., cu sediul în București, . nr. 1-7, Sector 1, înregistrată la ORC sub nr. J40/608/19.12.1991, CUI RO_/10.12.1992.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu apel in 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.02.2015.
P. GREFIER
Red.I.P.
Tehnored. CEM
Cod operator 6497
M.C. 27 Februarie 2015
| ← Fond funciar. Sentința nr. 851/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Fond funciar. Sentința nr. 864/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
