Plângere contravenţională. Sentința nr. 425/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 425/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 6842/225/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 425
Ședința publică din data de 02.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: L. Teluța P.
Grefier: Ș. A. V.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul M. . intimatul A. - D. prin DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ TG. J., având ca obiect plângere contravențională.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au fost consemnate în încheierea din data de 28.01.2015, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care, constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.05.2014, sub nr._, petentul M. . cu intimatul A. - D. prin DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ TG. J., a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 19.05.2014 întocmit de A. - DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ - Direcția Regională Antifraudă Târgu J., cu sediul în Târgu J., ., județul Gorj în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - cu sediul în București, ., sector 5, prin care a solicitat în principal, anularea procesului-verbal, cu consecința exonerării de la plata amenzii aplicate în cuantum de 8.000 lei și înlăturarea sancțiunilor complementare privind confiscarea sumei de 252 lei și suspendarea activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni; iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii cu amendă în cuantum de 8.000 lei cu sancțiunea avertisment.
Competența instanței de judecată: întrucât fapta sancționată drept contravenție s-a constatat la un punct de lucru situat în Drobeta T. S., competența teritorială și materială privind judecarea prezentei cauze revine Judecătoriei Drobeta T. - S..
În fapt, a arătat că în data de 19.05.2014 a fost sancționată contravențional de către doi agenți constatatori din cadrul Direcției Regionale Antifraudă Târgu J. prin procesul-verbal . nr._ care au apreciat, în mod nelegal și neîntemeiat, că ar fi săvârșit contravenția prevăzută de art. 10, alin. (2), lit. b) din OUG nr. 28/1999 rep., pentru care s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 8.000 lei, confiscarea sumei de 252 lei și suspendarea activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni.
Din cuprinsul procesul-verbal contestat rezultă că „în data de 19.05.2014 orele 11,00 în urma unui control operativ și inopinat desfășurat la punctul de lucru al . situat în Dr. Tr. S., .. 253, s-a constatat că nu s-au emis bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate, serviciile prestate, nerespectându-se astfel prevederile art. 1, alin. 2 din OUG nr. 28/1999. Astfel la data și ora controlului, în urma comparării datelor înscrise în raportul x emis de AMEF cu . cu suma de bani găsită în casieria unității și consemnată în monetarul întocmit de vânzătoarea B. F. și anexat prezentului s-a constatat un plus de casă de 219,3 lei ce nu a putut fi justificat prin datele înscrise în documentele emise cu AMEF, Registrul special, ori prin facturi, făcându-se venit la bugetul statului.
A mai arătat că, raportul x emis de AMEF cu . cu suma de bani găsită în sertarul casei de marcat și consemnată în monetarul întocmit de P. Anișoara, în calitate de vânzător, anexat prezentului s-a constatat un plus de casă de 32,63 lei ce nu a putut fi justificat cu prin datele înscrise în documentele emise de AMEF, Registru special sau facturi, făcându-se venit la bugetul statului. Din notele explicative date de d-na B. F. și P. Anișoara, vânzător și operator AMEF pentru cele două case aflate în dotarea punctului de lucru rezultă că sumele de bani în cuantum total de 252 lei provin din vânzări și nu au fost operat cu AMEF din greșeală. Fapta a fost săvârșită azi 19.05.2014, ora 11-12 minute, la punctul de lucru al societății și a fost constatată azi data controlului."
În motivarea prezentei s-a solicitat anularea procesului-verbal criticat, pentru următoarele motive:
Conform celor înscrise în procesul-verbal criticat, acesta conține mențiuni contradictorii în ceea ce privește ora controlului, pe de o parte, în preambulul procesului verbal se menționează faptul că acest control s-a efectuat la ora 15,00, iar pe de altă parte din cuprinsul procesului verbal rezultă că acest control s-a desfășurat la ora 11:00, iar fapta sancționată a fost săvârșită la ora 11 și 12 minute !?!, aceste ore la care se presupune că s-a săvârșit fapta sunt contrazise de ora înscrisă pe rola martor a celor două aparate de marcat fiscale din dotarea punctului 12 de lucru, potrivit cărora ora la care s-a emis raportul x este ora 14:12!.
A mai arătat că nici cele consemnate în cuprinsul procesului verbal nu corespund întrutotul realității, întrucât în intervalul orar 11-12,30 în punctul de lucru a fost întrerupt curentul electric pentru a se interveni la instalația electrică, întrucât utilajele existente în punctul de lucru sunt mari consumatoare fapt ce a condus în repetate rânduri la fluctuații ale curentului electric. De această intervenție s-a ocupat un alt asociat al nostru, asociat ce nu a fost prezent în punctul de lucru cu ocazia controlului efectuat de către cei doi inspectori, acesta întocmind conform prevederilor legale, facturi pentru toate produsele livrate în această perioadă de întrerupere a curentului electric.
Cele două vânzătoare și administratorul firmei, nu au știut că s-au întocmit aceste facturi, facturile întocmite fiind duse de către asociat la contabilitate.
Tot cu ocazia controlului, cei doi inspectori au efectuat inventarierea materiei prime existente în punctul de lucru, precum și confruntarea stocului faptic cu stocul scriptic consemnat în documentele din incinta punctului de lucru, nefiind găsite diferențe cantitative, fapt consemnat în lista de inventariere și procesai verbal întocmite cu această ocazie.
A mai arătat faptul că societatea petentă nu s-a sustras niciodată de la controale, prezentând tot timpul documentele solicitate cu bună-credință, înregistrând atât producția cât și veniturile realizate din comercializarea acesteia.
Deși cei doi inspectori au precizat ca temei legal pentru confiscarea sumei de 252 lei, prevederile art. 11, alin. 3 din OUG nr. 28/1999, respectiv: „Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. I alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat.", or aceasta a arătat că respectivele sume provin din producția realizată în ziua respectivă, stocurile fiind inventariate de către organul de control iară a exista diferențe, fapt ce probează proveniența acestor bunuri.
Mai mult, pentru bunurile livrate în perioada cât a avut loc întreruperea curentului electric, aceștia au emis facturi astfel încât toate sumele găsite în incinta punctului de lucru sunt justificate atât prin documentele emise cu ajutorul AMEF cât și cu facturi.
În concluzie, fapta, constând în neemiterea de bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate, nu există, drept urmare solicitând anularea procesului-verbal și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 8.000 lei și înlăturarea sancțiunilor complementare privind confiscarea sumei de 252 lei și suspendarea activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni, iar în subsidiar solicităm înlocuirea amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 8.000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Cu toate că a efectuat inventarierea materiilor prime din incinta punctului de lucru și nu au fost constatate deficiențe, agentul constatator a aplicat sancțiunea sus-menționată, pe care o consider excesivă, motiv pentru care s-a solicitat instanței a constata faptul că la stabilirea sancțiunii nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în sensul că sancțiunea stabilită nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, în cauze precum Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elveției.
Societatea a înregistrat toate veniturile obținute din comercializarea produselor de patiserie, nu s-au constatat diferențe la inventariere, așa cum se arată și în procesul-verbal de constatare, nu a fost prejudiciat bugetul de stat.
În aprecierea caracterului ilogic și disproporționat al sancțiunii, a solicitat instanței a avea în vedere contextul economic actual, care oricum a fost unul defavorabil agenților economici și mediului de afaceri, în special, în toate statele afectate de criza economică mondială se iau măsuri pentru protejarea agenților economici, pentru a preveni pe cât posibil falimentul acestora și pierderea unui însemnat număr de locuri de muncă. în acest context, este cu atât mai puțin oportună aplicarea unor sancțiuni excesive, întrucât riscul producerii falimentului, este cu mult sporit.
De asemenea, sancțiunea complementară a suspendării unității pe o perioadă de 3 luni este una care îi prejudiciază, în cazul suspendării activității aceștia fiind nevoiți să trimită acasă angajații, iar în condițiile scăderii continue a cifrei de afaceri de la un an la altul, fiind în imposibilitate de a mai achita datoriile curente, reprezentate de salarii, chirii, rate la credite bancare, obligații fiscale etc, fiind la un pas de faliment.
În motivare a apreciat faptul că instanța poate dispune aplicarea dispozițiilor art. 21, alin. (3) din OG nr. 2/2001 care prevăd că: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.".
În concluzie, în principal, a solicitat anularea procesului-verbal, cu consecința exonerării de la plata amenzii aplicate în cuantum de 8.000 lei, înlăturarea sancțiunilor complementare privind confiscarea sumei de 252 lei și suspendarea activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii cu amendă în cuantum de 8.000 lei, cu sancțiunea avertisment,
În conformitate cu prevederile ort. 223, alin. (3) din codul de procedură civilă au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În susținerea motivelor invocate au arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
La prezenta au anexat: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 19.05.2014, proces-verbal din 19.05.2014, listă de inventariere din 19.05.2014, Declarație inventar 31.12.2013 - 1 filă, copie bonuri fiscale din 19.05.2014 emise între orele 10:53 și 14:11 la covrigi, copie bonuri fiscale din 19.05.2014 emise între orele 10:21 și 12:51 la fornetti, facturile nr. 26, nr. 27 și nr. 28 din 19.05.2014, copie raport de gestiune din perioada 01.05-19.05.2014, taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și împuternicire avocațială.
Prin rezoluția din data de 11.09.2014, instanța a pus în vedere petentului să procedeze la completarea cererii de chemare în judecată.
La data de 19.09.2014, petentul a depus la dosarul cauzei o precizare a acțiunii.
Prin rezoluția din data de 22.09.2014, instanța a dispus comunicarea acțiunii și duplicat înscrisuri către intimat în vederea formulării și depunerii întâmpinării.
La data de 21.10.2014 și 23.10.2014, intimata a depus întâmpinare, la plângerea împotriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/19.05.2014, încheiat de Direcția Regională Antifraudă Fiscală (DRAF) 4 Tg-J., prin care reclamanta S.C. M. .. CUI_, cu sediul în Drobeta-T. S., ., ., a solicitat instanței de judecată anularea procesului verbal mai sus menționat, exonerarea de la plata amenzii aplicate, înlăturarea sancțiunilor complementare iar, în subsidiar, înlocuirea cu avertisment a amenzii.
A arătat că, prin procesul verbal de contravenție nr._/19.05.2014 petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 8.000 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999, și cu aplicarea sancțiunilor complementare de confiscare a sumei de 252 lei și suspendare a activității punctului de lucru verificat pe o perioadă de 3 luni.
Inspectorii din cadrul DRAF nr. 4 Tg J. au efectuat în data de 19 mai 2014 un control operativ și inopinat la punctul de lucru situat în Drobeta - T. S. .. 252 aparținând . cu sediul în Drobeta T. S. ., .. . unde a fost încheiat procesul verbal . nr._ din 19 MAI 2014.
Petenta a fost sancționată pentru neemitere de bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate cu amenda de 8000 lei, confiscarea sumei de 252 lei reprezentând contravaloarea sumelor provenite din vânzări care nu a putut fi justificată prin datele emise cu AMEF- din dotare și cu suspendare activității pe perioadă de 3 luni - sancțiunea complementară.
In motivarea plângerii contravenționale petenta a susținut că suma de 252 lei provine din producția zilei respective " stocurile fiind inventariate de către organul de control fără a exista diferențe fapt ce probează proveniența acestor bunuri" și că "pe perioada când a avat loc întreruperea curentului electric, noi am emis facturi astfel încât toate sumele găsite în incinta punctului de lucru sunt justificate atât prin documentele emise cu ajutorul AMEF cât și cu facturi".
Petenta a concluzionat că fapta, constând în neemitere de bonuri fiscal pentru toate bunurile livrate, nu există", drept urmare solicită anularea procesului verbal și exonerarea de la plata amenzii de 8000 lei și înlăturarea sancțiunilor complementare.
În susținerea prezentei intimata a apreciat că explicațiile petentului nu sunt veridice deoarece: conform "art. 1 alin. 2 din OUG nr. 28/1999: " Operatorii economici prevăzuți la alin 1 denumiți in continuare utilizatori, au obligația sa emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale si să le predea clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora si factura fiscale", obligație nerespectată de petent și recunoscută de cele două vânzătoare care au menționat în nota explicativă dată în timpul controlului următoarele:
-D-na Brânzar F. - având calitatea de operator AMEF menționează, la răspunsul de la întrebarea 1, următoarele: " din neglijență am omis să bat bonuri fiscale din mărfurile comercializate la punctul de lucru situat în Tr V. nr 253 ".
-D-na P. Anișoara - având calitatea de operator AMEF menționează, la răspunsul de la întrebarea 1, următoarele: "din greșeală am omis să bat bon fiscal pentru produsele vândute ". In dovedirea celor menționate anexăm cele două note explicative date și asumate prin scrierea și semnarea acestora de operatoarele AMEF de la punctul de lucru aparținând ..
Susținerea ulterioară a petentei conform căreia suma de bani găsită în plus în sertarul celor două aparate de marcat electronice fiscale provine din livrări de bunuri în perioada când a fost întrerupt curentul la punctul de lucru pentru care s-au emis facturi trebuie înlăturată deoarece:
Conform art. 1 alin 4 din OUG 28/1999 republicată " până la repunerea în funcțiune a aparatelor de marcat electronice fiscal, operatorii economici utilizatori sunt obligați să înregistreze într-un registru special întocmit în acest sens, toate operațiunile efectuate și să emită facturi fiscal pentru aceste operațiuni la cererea clientului. "
Mai mult de atât HG 479 / 2003 care aprobă Norma Metodologică pentru aplicarea OUG 28/ 1999 prevede special la art. 8 alin. 3 obligația operatorului economic în momentul întreruperii furnizării curentului electric, obligație ce constă în: " în registru special, înainte de înregistrarea tranzacțiilor, se notează data și ora întreruperii curentului electric, iar la final, data și ora la care aparatul începe să funcționeze sub semnătura și ștampila utilizatorului
În speța de față agentul economic nu a completat în registru special nici data și ora întreruperii curentului și nici toate operațiunile efectuate, registrele speciale de la punctul de lucru aparținând . fiind prezentate, controlate și vizate de inspectorii antifraudă în timpul controlului.
A mai arătat că, la momentul controlului nu a fost prezentată nicio factură încheiată pentru suma de 252 lei găsită ca diferență între cele două R. X emise de AMEF de la punctul de lucru și cele două monetare completate și semnate de operatoarele AMEF angajate ale ..
Susținerile ulterioare ale petentei sunt făcute doar pentru a obține clemența justiției și ascunderea realității operațiunilor efectuate prin încălcarea dispozițiilor legale incidente în speța de față.
Apărările petentei conform cărora "sumele de bani provin din producția realizată în ziua respectivă, stocurile fiind inventariate de organul de control fără a exista diferențe, fapt ce probează proveniența bunurilor" sunt conforme realității singura diferență este dată de faptul că deși, proveniența bunurilor fabricate a fost dovedită, veniturile obținute din comercializarea acestor bunuri fabricate face obiectul plângerii contravenționale, în sensul că deși, materiile prime reprezentând zahăr, făină, ciocolată etc.,
(cuprinse în lista de inventar întocmită în timpul controlului ) au fost aprovizionate cu documentele legale de proveniență, au fost comercializate fără a se emite bon fiscal pentru fiecare bun livrat, fapt constatat și sancționat prin PVCSC_.
Menționarea în plângerea contravențională a efectuării stocurilor de materii prime găsite la punctul de lucru s-a efectuat doar pentru a induce în eroare instanța cu o operațiune executată corect de . pentru a acoperii o operațiune efectuată incorect și anume comercializarea produselor fără a emite bonuri fiscale.
Referitor la solicitarea petentei de anulare a PVCSC contestat, au arătat că acesta îndeplinește toate condițiile de validitate prevăzute de art. 16 si 17 din OG nr 2/2001 republicată, faptele constatate fiind descrise in mod complet, încadrate corect si sancționate corespunzător gradului de pericol social reprezentat.
Acceptarea unor motive legate de numărul de angajați sau alte considerente de natură economică, de genul celor invocate de petentă, ar duce la crearea unui precedent periculos de care s-ar folosi și alți agenți economici sancționați, creându-se astfel o situație ce ar defavoriza și ar nedreptăți ceilalți agenți economici care respectă prevederile legale în vigoare.
In legătură cu solicitarea, în subsidiar, a petentei, de înlocuire a sancțiunii principale a amenzii cu avertisment și de înlăturare a sancțiunii complementare, consideră că suma de 8.000 lei, minimul prevăzut de lege este justificată având în vedere că, în situația de față, gravitatea faptei nu este subliniată de modul în care a fost descrisă în actul de constatare ci chiar de natura acestei fapte.
Mai mult decât atât, realitatea și gravitatea ei au fost apreciate în mod corect, având în vedere elementele de fapt, concrete, constatate, probate și confirmate prin semnătura părților la momentul efectuării controlului; în acest sens, vă învederăm că sancțiunea principală este aplicată la nivelul minim iar sancțiunea complementară este unică, fiind aplicată în virtutea legii, indiferent de cuantumul stabilit pentru sancțiunea principală.
De asemenea, au mai învederat instanței că din actele depuse la dosarul cauzei de petentă nu rezultă o altă situație decât cea constatată prin procesul verbal de contravenție contestat, petenta nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicia procesului verbal de contravenție.
Totodată, au solicitat instanței a observa că procesul verbal contestat a fost încheiat in urma constatărilor proprii (ex probiis sensibus) de către inspectorii antifraudă, iar actul contestat se bucura de prezumția de legalitate si autenticitate si cu prezumția de veridicitate, in sensul ca actul reflecta in mod real situația de fapt existenta la momentul controlului.
Din interpretarea dispozițiilor art. 31 din O.G. 2/2001 si art. 34 din același act normativ, procesul verbal de contravenție se bucura de prezumția de legalitate si temeinicie si face dovada situației de fapt descrise in cuprinsul acestuia si a încadrării in drept, pana la proba contrarie.
Organele de control au aplicat măsura confiscării sumei de 252 lei identificată în casieria unității, care nu a fost justificată cu documente, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (3) din OUG 28/1999 potrivit căruia „Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat.
Important de subliniat mai este și că fapta contravențională săvârșită în cauză se află în imediata vecinătate a infracțiunii de evaziune fiscală, întrucât prin săvârșirea contravenției prevăzută ca atare la art. 10 lit. (b) din O.U.G. 28/1999, se urmărește diminuarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat prin încălcarea dispozițiilor OUG 28/1999.
Se poate observa că dispozițiile art. 11 alin. 3 din O.U.G. 28/1999 instituie o prezumție absolută în privința sumelor găsite fără justificare la punctele de vânzare ale operatorilor economici sau găsite prin orice mijloace ca fiind neevidențiate prin aparatul de marcat electronic fiscal, în sensul ca acestea provin din vânzări care nu au fost înregistrate, altfel ar fi ușor de eludat dispozițiile legale care au ca scop stoparea evaziunii fiscale prin sancționarea subiecților care fie nu înregistrează în aparatul de marcat în totalitate toate sumele rezultate din vânzări, fie nu dețin aparat de marcat electronic fiscal și astfel nu evidențiază încasările.
In concluzie, fapta neemiterii bonurilor fiscale pentru toate produsele comercializate cu amănuntul/serviciile prestate atrage pe lângă aplicarea unei sancțiunii contravenționale și confiscarea sumelor de bani care nu pot fi justificate prin documente emise de aparatul de marcat electronic fiscal și suspendarea activității unității pe o perioada de trei luni, conform textelor legale mai sus citate.
Faptele precizate mai sus întrunesc trăsăturile constitutive ale contravențiilor prevăzute la art. 10, litera B din O.U.G. nr. 28/1999, astfel dispunându-se sancționarea petentei cu amenda contravenționala în cuantum de 8.000 lei si aplicarea masurilor complementare de confiscare a sumei de 252 lei, precum si sancțiunea complementara a suspendării activității punctului de lucru verificat pe o perioada de 3 luni.
Un alt aspect important, invocat de intimată a fost acela că fapta comisă în speță prezintă un grad ridicat de pericol social, legiuitorul delegat la edictarea lor, prin sancțiunile stipulate, urmărind neîndoielnic eradicarea sau cel puțin limitarea sustragerii de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului consolidat al statului, în domeniul legiferat.
Pericolul social pe care astfel de fapte pot să îl genereze este evident și prin modul în care legiuitorul a înțeles să sancționeze acest gen de fapte contravenționale.
Normele imperative încălcate au fost edictate de către legiuitor tocmai în scopul disciplinării agenților economici, în sensul conștientizării gradului de pericol social pe care faptele de acest gen îl au față de întreaga societate, iar nu numai față de un grup izolat de persoane, aspect care nu le conferă posibilitatea de a le respecta sau nu, fiind obligați la conformare, iar în caz contrar, fiind nevoiți să suporte sancțiunile care li se aplică.
Dacă unul sau mai multe acte normative care impun o anumită conduită sunt ignorate de cei care ar trebui să le respecte și să le aplice iar în momentul în care se aplică sancțiuni pecuniare pentru încălcarea lor se susține că pericolul social este minim sau inexistent, este evident ca în acest mod se creează un precedent periculos din toate punctele de vedere în sensul că agenții economici la adăpostul unor astfel de posibile soluții vor continua după bunul plac să ignore și să încalce dispozițiile legale, beneficiind de clemența instanțelor de judecată, iar respectarea disciplinei impusă de O.U.G. nr. 28/1999 se poate realiza doar prin menținerea sancțiunilor pecuniare aplicate.
Prin urmare, au apreciat ca nu se impune nici o reindividualizare a sancțiunii aplicate de către agenții constatatori, prin aplicarea sancțiunii avertismentului, întrucât aceasta a fost corect individualizata prin raportare la pericolul social al faptei, care rezulta nu numai din modul in care a fost săvârșita fapta ci si din modul in care legiuitorul a stabilit limitele amenzii contravenționale.
Referitor la sancțiunea complementară a suspendării (pe o perioada de 3 luni) activității punctului de lucru aparținând petentei, s-a dispus de organul de control urmare a faptei contravenționale săvârșite și urmărește protejarea ordinii de drept și a interesului social, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 308/2013 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 25.07.2013.
La aplicarea si stabilirea cuantumurilor amenzilor contravenționale s-a ținut cont de dispozițiile art.21 din OG. nr.2/2001, cu privire la gradul de pericol social al faptei săvârșite, la modul de săvârșire al acesteia și la scopul urmărit, care consideră ca au asigurat atât sancționarea corecta a contravenientului persoana juridica, cat si realizarea prevenției generale si a prevenției speciale.
De asemenea, s-a arătat că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale nu poate fi atins decât prin menținerea amenzii în cuantumul stabilit prin procesul-verbal atacat, având în vedere atitudinea reclamantei față de fapta și de urmările ei.
Nu in ultimul rând, au solicitat instanței a avea în vedere faptul ca utilizarea casei de marcat înseamnă înregistrarea veniturilor, astfel încât impozitele datorate bugetului de stat sunt direct proporționale cu utilizarea acestuia.
Față de cele prezentate au solicitat i respingerea acțiunii formulate de S.C. M. .., ca fiind netemeinică și menținerea ca temeinic si legal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, ., nr._/19.05.2014, încheiat de inspectorii antifraudă din cadrul Direcției Regionale Antifraudă Fiscală (DRAF) 4 Tg-J.. Față de cele prezentate, a solicitat respingerea acțiunii formulată de ., ca fiind netemeinică și, pe cale de consecință, menținerea ca temeinic si legal procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, ., nr._/01.05.2014, încheiat de inspectorii antifraudă din cadrul Direcției Regionale Antifraudă Fiscală (DRAF) 4 Tg-J..
În drept, au fost invocate dis part 205 C pr. civ.
Petentei i-a fost comunicată întâmpinarea cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare, iar acesta a depus răspuns la întâmpinare, la data de 17.11.2014, după stabilirea primului termeni de judecată.
Prin răspunsul la întâmpinare depus de petentă, s-a solicitat admiterea plângerii contravenționale cu motivarea că neînscrierea mențiunii din registru special referitoare la suma de bani găsită în plus în sertarul celor două aparate, nu este sancționată de lege potrivit prevederilor art.10 lit. b din OUG nr. 28/1999, așa cum a procedat intimata, și cu atât mai puțin cu suspendarea activității.
Tot prin prezenta, intimata a învederat instanței și faptul că pe toată perioada întreruperii curentului electric, întreaga producție a fost înregistrată în documente de evidență contabilă, motiv pentru care a arătat ă apreciază nelegal și netemeinic procesul verbal de contravenție încheiat.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 255 raportat la art. 258 C. pr. civ. instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul – verbal de constatare a contravenției . nr._/19. 05. 2014, încheiat de A.N.A.F. D.G.A.F. – D.R.A. Tg. J.., petenta M. . sancționată cu amendă în cuantum de 8000 lei, în baza dispozițiilor art. 11 alin. 1 lit. b din O.U.G. 28/1999, reținându-se că „nu s-au emis bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate, serviciile prestate, nerespectându-se astfel prevederile art. 1 alin. 2 din O.U.G. 28/1999”.
În conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 3 din O.U.G. 28/1999 s-a dispus confiscarea sumei de 242 lei și s-a dispus și suspendarea activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni, în baza dispozițiilor art. 14 alin. 2 din O.U.G. 28/1999.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța verificând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, prin raportare la probele administrate, reține următoarele:
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._/01.05.2014, instanța va verifica dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 și dacă procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Susținerile petentei privind ora menționată în procesul – verbal de contravenție nu pot fi însușite de instanță având în vedere faptul că procesul verbal conține ora controlului, respectiv orele 11,00, acesta putându-se desfășura într-un interval de timp mai mare, sancțiunea nulității intervenind numai în situația în care lipsește această mențiune. De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Instanța a încuviințat toate probele solicitate de petentă, dispunând, din oficiu, administrarea de dovezi privind întreruperea curentului electric la punctul de lucru, fapt care ar fi generat imposibilitatea emiterii bonurilor fiscale.
Din înscrisurile depuse la dosar, de ambele părți, instanța reține că petenta invocă existența unei alte stări de fapt decât cea susținută la momentul controlului.
Astfel, din notele explicative date de personalul prezent la momentul controlului (filele 64 – 65), dar și din cuprinsul procesului – verbal de contravenție, care a fost însușit, prin semnarea și ștampilarea acestuia de către petentă, rezultă că nu au fost emise bonuri fiscale din „neglijență” sau din „greșeală”.
În sarcina petentei s-a reținut săvârșirea faptei prevăzute de art. 10 alin. 2 lit. b din O.U.G. 28/1999: „Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni:
b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative”.
Petenta a făcut dovada că în intervalul orar 11,00 – 12,30 a fost întreruptă alimentarea cu energie electrică, astfel că erau incidente dispozițiile art. 8 alin. 3 din H.G. 479/2003, potrivit cărora: „(2) Pentru tranzacțiile efectuate în perioada întreruperii curentului electric utilizatorii aplică prevederile art. 6 alin. (2) și ale art. 7.”
La art. 6 alin. 2 și art. 7 se prevede obligativitatea înregistrării tranzacțiilor efectuate în perioada întreruperii curentului electric într-un registru, denumit registru special, și a eliberării de facturi fiscale.
La dosarul cauzei au fost depuse facturi fiscale pentru mărfurile livrate și raportul de gestiune, numai că instanța apreciază că aceste documente trebuiau prezentate și agenților constatatori sau cel puțin, personalul trebuia să precizeze că neemiterea bonurilor fiscale s-a datorat acestei cauze (întreruperea curentului electric) și că aceste operațiuni au fost înregistrate în registrul special. În condițiile în care personalul a menționat că a omis din neglijență să elibereze bon fiscal, cauza nu o reprezintă întreruperea curentului electric, atâta vreme cât nici nu au încercat să efectueze această operațiune, astfel că petenta se face vinovată de săvârșirea faptei reținute prin procesul verbal contestat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, ținând seama de faptul că gradul de pericol social al faptelor este avut în vedere de legiuitor la stabilirea limitelor speciale ale amenzii, instanța constată că pentru contravenția prevăzută de art. 10 alin. 2 lit. b din O.U.G. 28/1999, s-a aplicat amendă al cărei cuantum reprezintă minimul stabilit de lege.
Cuantumul ridicat al limitelor amenzii contravenționale a fost stabilit de legiuitor în considerarea gravității acestor fapte, astfel că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment.
Înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment nu reprezintă o măsură proporțională nici în raport de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, întrucât petenta nu a recunoscut săvârșirea faptei și și-a modificat poziția avută la momentul întocmirii procesului – verbal de contravenție, care a fost semnat.
Aplicarea sancțiunilor complementare decurge din constatarea existenței faptei, astfel că este legală măsura confiscării sumei de 252 lei, care nu a putut fi justificată cu documente, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 3 din O.U.G. 28/1999.
În ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării activității la punctul de lucru controlat, măsură dispusă în baza art. 14 alin. 2 din O.U.G. 28/1999, forma în vigoare la data controlului: „Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.”
În considerarea principiului aplicării legii mai favorabile, principiu incident și în materie contravențională, după cum a statuat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa (dec. nr. 228/2007), art. 15 alin. 2 din Constituție permițând și retroactivitatea legii contravenționale mai favorabile, instanța va dispune înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării activității punctului de lucru verificat, ținând seama că art. 14 (în baza căruia s-a aplicat măsura) a fost abrogat.
Măsura suspendării activității este prevăzută, la acest moment, la art. 11 alin. 1, lit. d, pct. ii din O.U.G. 28/1999, într-o altă formă, mult atenuată, respectiv „de la o lună la 3 luni, în funcție de gravitatea faptelor”.
Instanța apreciază că, având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, valoarea redusă a sumelor neînregistrate (252 lei), impactul socio – economic pe care l-ar avea această măsură, precum și posibilitatea, prevăzută de legiuitor, de a se stabili perioada suspendării în funcție de gravitatea faptelor, se poate dispune înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța urmează să admită în parte plângerea formulată de petenta M. . cu intimata A.N.A.F. – D.G.A.F. prin Direcția Regională Antifraudă Fiscală 4 Tg. J., în sensul înlăturării sancțiunii complementare a suspendării activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni, cu menținerea celorlalte prevederi din procesul – verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petenta S.C. M. .., cu sediul în localitatea Drobeta T. S., ., ., . (cu domiciliul ales în Dr. Tr. S., ., cam. 7, jud. M., în contradictoriu cu A. – D. – Direcția Regională Antifraudă Tg. J., cu sediul în Târgu J., ., județul Gorj.
Dispune înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării activității punctului de lucru pe o perioadă de 3 luni.
Menține celelalte prevederi din procesul – verbal de contravenție.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se depune la sediul Judecătoriei Dr. Tr. S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 02. 02. 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. PLT./ teh. V.Ș.A..
. 4 ex./2 .:.06.03.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Fond funciar. Sentința nr. 850/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
