Acţiune în constatare. Sentința nr. 2541/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2541/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 1833/225/2015
Dosar nr._ - acțiune în constatare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR.2541
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Z. D. A.
GREFIER: B. A.-M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții B. L. și B. E. și pe pârâții . BUCUREȘTI și . BUCUREȘTI – SUCURSALA DR.TR.S., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. D. în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar pentru pârâții, lipsa fiind reclamanții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că reclamanții au depus la data de 18.06.2015, prin Serviciul Registratură, cerere de renunțare la judecată, iar pârâții au depus la data de 25.06.2015, cerere, după care:
În temeiul art. 131 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța procedează din oficiu la verificarea propriei competențe și stabilește că este competentă general, material în temeiul art. 126 Constituție și art. 94 pct.1, lit.j Cod procedură civilă și teritorial în temeiul art. 113, alin. 1 pct. 8 C.proc.civ. să judece prezenta pricină, având ca obiect acțiune în constatare.
În temeiul art.238 alin. 1 C.proc.civ., instanța procedează la ascultarea apărătorului pârâtelor cu privire la durata necesară pentru cercetarea procesului.
Avocat M. D., pentru pârâte, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței estimarea duratei cercetării procesului.
Față de dispozițiile art. 238 C.proc.civ., de natura pricinii, de complexitatea raportului juridic dedus judecății, de probele solicitate, precum și de aspectul că litigiul se află în faza judecății în primă instanță, instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind de 30 de zile, calculat de la data primului termen de judecata, termen ce circumscrie principiului stabilit în art. 6 C.proc.civ. privind dreptul oricărei persoane de a fi judecată într-un „termen optim și previzibil”.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 alin. 1 C.proc.civ., instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul, apărătorul pârâtei solicită să se ia act de renunțarea la judecată.
Constatând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza art. 394 C.proc.civ, președintele închide dezbaterile și, în temeiul art.397 C.proc.civ., reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 26.02.2015 reclamanții B. L. și B. E. în contradictoriu cu pârâții . București și . București – Sucursala Dr.Tr.S., au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existenta clauzei abuzive privind „comisionul de risc", prevăzute la pct. 5 lit. a din Condițiile Speciale coroborat cu art. 3.5 din Condițiile Generale ale Convenției de Credit nr_/07.06.2007 încheiat cu pârâtele; să se constate nulitatea actului adițional la convenția de credit nr_/07.06.2007 și să se dispună anularea acestuia pentru lipsa consimțământului părților; obligarea pârâtelor să restituie reclamanților suma totală de 1564,22 franci elvețieni, în echivalent în lei la data plătii efective, din care 1340,22 reprezentând comision de risc încasat de pârâte în perioada 20.06._14, 224 franci elvețieni reprezentând comision de administrare(gestiune) încasat de pârâte în perioada 20.06._14, precum și obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale calculată de la data achitării fiecărei rate până la data plătii efective, cu cheltuieli da judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că la data de 07.06.2007 au încheiat cu pârâta Contractul de credit nr_/07.06.2007 pentru suma de 17.000 CHF, creditul fiind asigurat de o garanție reală imobiliară (ipotecă ) asupra imobilului situat în Drobeta T. S., .. 3, ., ., județul M. și s-a cesionat în favoarea băncii o poliță de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobil.
Prin actul adițional la convenția de credit nr._/07.06.2007 s-a modificat pentru punctul 5 lit. a) si b) din Condițiile speciale ale Convenției ,,Comisioane / alte costuri., aferente contului curent" si s-a introdus la art. 5.1 lit. b) comisionul de administrare credit
Inserarea comisionului de risc la punctul 5 lit. a) din Condițiile speciale ale convenției de credit nr._/07.06.2007 care este explicitat ulterior la pct. 3.5 din Condițiile generale ale convenției și a comisionului de administrare credit prevăzut la art. 5.1 lit b) din Condițiile speciale ale convenției de credit astfel cum au fost modificate prin actul adițional nr. 1/2010, pot fi considerate ca fiind abuzive ce intră sub incidența prevederilor Legii nr.193/2000.
Potrivit pct. 5, lit. a) din Condițiile speciale se definește comisionul de risc care este un procent aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției de credit iar la art. 3.5 din Condițiile generale se menționează că „pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează băncii un comision de risc, aplicabil la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului".
Conform dispozițiilor art. 5.1 lit. b din Actul adițional, nesemnat de către reclamant, comisionul de administrare credit este de 0,15% pe lună, aplicat la soldul creditului, datorat și plătibil de împrumutat băncii, lunar, pe toată durata creditului.
Însă, potrivit art. l din Legea nr. 193/2000, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.
Potrivit lit. g) din Anexa la lege, este considerată abuzivă clauza care „dă dreptul exclusiv comerciantului să interpreteze clauzele contractuale.
Mai mult decât atât reclamanții au arătat că motivația perceperii acestor comisioane nu este detaliată nici în cuprinsul condițiilor speciale, nici în cel al condițiilor generale ale contractelor menționate, de asemenea din clauzele stipulate se deduce că acesta se percepe indiferent dacă clientul este bun sau rău - platnic și nu se prevede dacă, la încetarea convenției, acesta se va restitui.
De asemenea, reclamanții au apreciat că pentru riscul de neplată a ratelor la scadența, banca a perceput la art. 4 lit. a) din Condițiile speciale la Convenția de credit, aplicarea unui comision de penalizare de 2% flat, dar cel puțin 25 CHF calculat la valoarea sumelor datorate șl neplătite la scadențele menționate la pct. 6 - Rambursare, plătibil în maxim 5 zile de la data scadenței. Tot în acest sens, la art. 4, lit. b) prevede ca în cazul sumelor care devin restante se calculează o dobândă penalizatoare majorată cu 5% față de dobânda curentă, calculată începând cu a 6 - a zi de la scadență, corespunzător art. 3.2 din condițiile generale.
De asemenea, au mai învederat că pentru creditul acordat a fost prevăzut si un comision de administrare care, potrivit art.3.6 din condițiile generale este plătit pentru "monitorizarea de către bancă a utilizării/rambursării creditului, precum și a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de părți în baza convenției.
Banca și-a luat măsura creșterii costurilor creditului în caz de neplată la scadentă a / ratelor de credit și a dobânzilor aferente, prin aplicarea comisionului de penalizare și a unei rate de dobândă penalizatoare majorate, costuri care vor fi suportate de către debitor, până la data plății restanțelor, ceea ce nu mai justifică aplicarea altui comision pentru riscul de neplată sau a unui alt comision de administrare credit.
Un alt aspect este faptul ca în speță este vorba de un credit asigurat de o garanție reală imobiliară (ipotecă) asupra imobilului menționat și s-a cesionat în favoarea băncii o polița de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobil.
Conform art.4 (1) din Legea 193/2000 „O clauză contractuală care nu a fost negociată cu consumatorul va ti considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei - credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
În momentul în care a fost încheiată convenția reclamanții au acționat de pe o poziție inegală, în raport cu banca, contractul încheiat este de adeziune, clauzele fiind prestabilite de către împrumutător, fără a da posibilitatea contractantului de a modifica sau înlătura vreuna din aceste clauze.
Astfel, consumatorul nu a avut posibilitatea să negocieze nici o clauză «un contracte, actele juridice fiindu-i impuse, în forma respectivă, de către bancă, ceea ce a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părții.
În convenția de credit nr._/07.06.2007 comisionul denumit „de risc" și cel de administrare credit nu au un echilibru într-o contraprestație a pârâtei (nici măcar eventuală), astfel că perceperea sa nu poate fi apreciată drept o plată din punct de vedere juridic, situație în care dezechilibrul creat în detrimentul consumatorului este evident deoarece i s-a perceput lunar echivalentul a 0,15% din soldul creditului, fără a primi în schimb un bun sau un serviciu și fără a exista nici măcar eventualitatea unei astfel de contraprestații pe parcursul derulării creditului.
Ceea ce conferă un profund caracter abuziv acestor clauze contractuale este faptul că atâta vreme cât ea reprezintă numai „o garanție" (și nu o plată) această clauză trebuia să fie dublată de o alta, prin care să se prevadă restituirea comisionului către împrumutați, o dată cu plata integrală a ratelor de către aceștia.
Garantarea obligației constituie numai o măsură de asigurare a executării acesteia care nu se poate transforma într-o obligație de plată suplimentară. O dată executată obligația contractuală (în speță restituirea creditului acordat) sumele de bani plătite numai cu destinația de a garanta executarea acestei obligații trebuie restituite debitorului.
Aceste sume de bani nu pot rămâne la creditor pentru că nu sunt parte a creditului (sau a accesoriilor acestuia) și nici nu reprezintă, așa cum s-a arătat anterior, contravaloarea unei alte prestații creditorului.
Prin urmare, rolul comisionului de risc și a comisionului de administrare credit nu a fost exprimat într-un mod clar în contract, de unde rezultă că se poate analiza caracterul său abuziv din perspectiva Legii nr. 193/2000, ce a transpus Directiva nr. 93/13/CEE.
Art.8 din Directiva prevede: "Statele membre pot adopta sau menține cele mai stricte dispoziții compatibile cu Tratatul în domeniul reglementat de prezenta directiva, pentru a asigura consumatorului un nivel maxim de protecție".
În acest sens s-a pronunțat Curtea CEJ în cauză C484 - OS Caja de Ahorros Y Monte de Piedad de Madrid având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare în ceea ce privește interpretarea art4(2) și art8 din Directiva 93/13/CEE.
Cu privire la dobânda aferenta acestor sume au menționat reclamanții că debitorul se află de drept în întârziere din momentul în care obligația devine exigibilă (dies interpellat pro hominem). în consecință, dobânzile legale curg de la data scadenței obligației.
Reclamanții au apreciat că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru curgerea de drept a dobânzilor și anume; obligația constă în plata unei sume de bani, obligația este lichidă și exigibilă, iar prin încasarea fără drept a sumei de bani se prezumă că lipsa de folosința a acesteia a produs consumatorului un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale potrivit OG 9/2000 f 1 OG 13/2011, calculată de la data achitării fiecărei rate până k data plății efective.
Au învederat reclamanții faptul că, potrivit art. 15, lit. j) din Legea nr._ acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
În drept, și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 194 Cod.pr.civ. raportat la legea nr.193/2000, art.948, art.966, art.968, art. 1092 Cod. Civ. coroborat cu OG 9/2000 și OG 13/2011.
În dovedirea acțiunii au depus la dosar următoarele înscrisuri: actele de identitate, Convenția de credit nr._/07.06.2007, Condiții speciale ale convenției, Condiții generale ale convenției, Actul adițional, delegația avocațială.
În data de 6 aprilie 2015, pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, invocând totodată excepția lipsei calității procesuale pasive a .– Sucursala Dr.Tr.S., excepția prescripției dreptului de a solicita înlăturarea clauzelor abuzive și excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea sumelor de bani achitate în baza clauzelor pretins abuzive.
În data de 18 iunie 2015, reclamanții depus prin registratură o cerere prin care învederează că înțeleg să renunțe la judecată întrucât au ajuns la o înțelegere cu pârâtele – fila 34.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 406 Cod procedură civilă reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Asupra cererii de renunțare la judecată, instanța apreciază că partea are dreptul de a dispune prin toate mijloacele procesuale acordate de lege. Astfel, reclamanta, în virtutea principiului disponibilității, poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
La data de 18.06.2015 reclamanții au solicitat să se ia act de renunțarea la judecată întrucât părțile au ajuns la o înțelegere. Se mai reține că pârâții prin reprezentant au fost de acord cu manifestarea de voință a reclamanților.
Având în vedere dispozițiilor art.406 Cod procedură civilă, instanța urmează să ia act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii având ca obiect acțiune în constatare, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Ia act de renunțarea la judecată formulată de reclamanții B. L., CNP_ și B. E., CNP_, ambii domiciliați în Drobeta T. S., ., ., ., jud. M., în contradictoriu cu pârâții . București cu sediul în București, Șoseaua P. nr. 42, . 10, sect. 2 CUI_ și . – Sucursala Dr.Tr.S. cu sediul în Dr.Tr.S., ..113A, jud. M..
Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare, cerere ce se va depune la Judecătoria Dr.Tr.S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 septembrie 2015, la sediul Judecătoriei Dr.Tr.S...
Președinte, Grefier,
Z. A. D. B. A.-M.
Red ZDA/Tehn. AMB/ 22.09.2015.
6 ex./4 .>
Cod operator 6497
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2520/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
