Acţiune în constatare. Sentința nr. 2611/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN

Comentarii

0

Sentința nr. 2611/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 2611/2015

Dosar nr._ acțiune în constatare

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA DROBETA T. S.

JUDEȚUL M.

Sentința civilă nr. 2611

Ședința publică din data de 17.09.2015

Instanța constituită din:

Președinte: L. B.

Grefier: L. P.

Pe rol judecarea cauzei de litigii cu profesioniștii privind pe reclamantul C. M. Gianin și pe pârâta B. R. pentru Dezvoltare SA București prin Sucursala Drobeta T. S., având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. D. pentru reclamant și avocat Caradji S. pentru pârâtă, lipsă fiind reclamantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Avocat Caradji S. depune la dosar actul adițional nr.1 la contractul de credit nr._ și un set de înscrisuri.

Avocat P. D., învederează instanței că este de acord cu sumele precizate de pârâta BRD, prin notele de ședință depuse la dosar.

Cu privire la comunicarea către reclamant a actului adițional la contractul de credit, avocat Caradji S. pentru pârâtă arată că actul adițional a fost depus la dosar la termenul de astăzi, iar notificarea reclamantului s-a făcut prin notă telefonică, aceasta fiind de asemenea depusă la dosar.

Avocat P. D. pentru reclamant arată că, în ceea ce privește notificarea băncii privitor la semnarea actului adițional la contractul de credit, banca a fost notificată anterior formulării cererii de chemare în judecată.

Apărătorul pârâtei precizează că renunță la proba cu interogatoriul reclamantului precum și la excepția lipsei caracterului determinat al obiectului cererii de chemare in judecata.

Instanța ia act de renunțarea pârâtei la proba cu interogatoriu reclamantului precum și la excepția lipsei caracterului determinat al obiectului cererii de chemare in judecata și pune în discuție excepția netimbrării acțiunii și excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepții invocate de pârâtă în întâmpinare.

Avocat Caradji S. pentru pârâtă solicită admiterea excepțiilor.

Avocat P. D., pentru reclamant, solicită respingerea excepțiilor invocate.

În temeiul art. 248 pct. 4 C., instanța unește cu fondul excepția netimbrării acțiunii și excepția prescripției dreptului material la acțiune și, constatând cercetarea procesului finalizată potrivit dispozițiilor art. 244 C. proc. civ., declară dezbaterile deschise în temeiul art.392 C. proc. civ. și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.

Reclamantul prin apărător, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată, să se constate caracterul abuziv al clauzelor, pentru motivele menționate în cererea de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanță onorariu avocat.

Apărătorul pârâtei solicită respingerea acțiunii, pentru motivele menționate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată. Depune copie factură și extras cont privind onorariu avocat.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M., la data de 18.11.2014, sub nr._ reclamantul C. M. Gianin a chemat în judecată pe pârâta B. R. pentru Dezvoltare Sa București prin Sucursala Drobeta T. S., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că punctul 8.1 din contractul de credit nr._/03.09.2007 - condiții particulare - încheiat cu banca, coroborat cu punctul 4.1.a din Condițiile generale, conține o clauză abuzivă referitoare la existența unui comision de întocmire dosar, în cuantum de 2.50%; că punctul 8.2 din contractul de credit nr._/03.09.2007 - condiții particulare - încheiat cu banca, coroborat cu punctul 4.1.b din Condițiile generale conține o altă clauză abuzivă referitoare la existența unui comision lunar de gestionare a creditului, la data prezentei în cuantum de 0.30 %; că punctul 8.3 din contractul de credit nr._/03.09.2007 condiții particulare - încheiat cu banca, coroborat cu punctul 4.1 .c din Condițiile generale conține o altă clauză abuzivă referitoare la existența unui comision de rambursare anticipată, în cuantum de 3.00 %; că punctul 9.3 din contractul de credit nr._/03.09.2007 condiții particulare - încheiat cu banca, coroborat cu punctul 4.1 .d din Condițiile generale conține o altă clauză abuzivă referitoare la existența unui comision pentru nerespectarea clauzelor contractuale, în cuantum de 6.50 Ron; că punctul 3.4 și 3.5 din Condiții generale - încheiat cu banca, conține o clauză abuzivă referitoare la existența unei dobânzi variabile, deși inițial se arată că este fixă, iar pe cale de consecință, raportat la situațiile mai sus arătate, a solicitat să fie obligată pârâta banca la plata/restituirea sumelor reprezentând contravaloarea comisioanelor încasate abuziv, pe perioada 03.09.2007-prezent; să restituie diferența achitată în plus de către subsemnații, cu titlu de dobândă variabilă; să fie obligată banca la plata despăgubirilor, a cheltuielilor de judecată, actualizate cu indicii de inflație de la data plății fiecărei rate și până la data restituirii efective a sumelor.

În motivare a arătat că, prin convenția de credit nr._/03.09.2007, pârâta i-a acordat un împrumut, cu o perioadă de rambursare de 84 de luni, contractul prevedea o dobândă fixă de 11.90 % pe an, fiindu-i atașat în consecință un grafic de rambursare, care prevedea fiecare sumă lunară pe care împrumutatul era obligat să o achite.

A arătat că, contractul este unul tip, de adeziune, consumatorul neavând posibilitatea de a negocia clauzele acestuia, ci doar de a fi sau nu de acord cu ele, astfel cum acestea au fost în mod discreționar determinate de bancă.

Astfel, întreaga convenție de credit este alcătuită din mai multe documente, standardizate, denumite „condiții generale" și „condiții particulare", care sunt în mod evident utilizate de către pârâtă în relațiile comerciale cu toți clienții săi. Prin urmare, nici clauza invocată ca fiind abuzivă nu a fost negociată direct cu subsemnatul, fiind impusă în cadrul contractului de credit de către banca pârâtă .

Potrivit art. 14 lit. a din Legea nr. 190/1999 rep., la data accesării creditelor, prevedea că în cazul creditelor ipotecare pentru investiții imobiliare în care rata dobânzii este variabila, "variația ratei dobânzii trebuie să fie legată de fluctuațiile unui indice de referință menționat în contract". In cazul de fată însa, banca si-a rezervat dreptul de a modifica unilateral dobânda, în funcție de politica proprie. Astfel, în situația în care banca a mărit discreționar și unilateral dobânda, doar pentru ca așa este "politica băncii", trebuie ca si clientul sa poată contesta aceasta majorare si sa ceara explicații băncii in legătura cu motivul majorării.

Potrivit art. 6 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive in contractele comercianților cu consumatorii, clauzele abuzive sunt fara efect pentru consumator, iar contractul va continua sa fie executat de parți doar daca, prin eliminarea acestor clauze abuzive, contractul nu se impune a fi anulat sau reziliat.

A învederat că prin introducerea unor astfel de clauze se creează un dezechilibru semnificativ între părți, întrucât dobânda poate crește fără o reală posibilitate pentru client de a verifica baza acestei creșteri, existând pericolul ca aceasta să crească în aceeași manieră fără ca acesta să poată verifica, fiind, de asemenea, expus riscului de a fi introdus în Centrala Riscurilor Bancare ca rău-platnic, fără a avea nicio vină în derularea raporturilor contractuale, fapt de natură să îl afecteze economic și moral.

Comisionul este o dobândă ascunsa; dovada se regăsește în declarația financiara a Băncii pe perioada contractată, unde comisionul este înregistrat la venituri din dobânzi; comisionul nu poate fi considerat un preț al banilor, caci „prețul" banilor este dobânda; iar daca acest comision ar fi considerat un preț al banilor, prezumția de caracter abuziv ar fi si mai puternica, întrucât pentru aceeași prestație/serviciu, banca încasează doua preturi.

Cu privire la comisionul de risc este abuziv, pentru că este, de fapt, o dobânda mascata este plătit pentru aceeași prestație pentru care se plătește deja dobânda.

În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.194 din Noul Cod de procedură civilă.

La data de 23.12.2015 a formulat întâmpinare pârâta B. R. pentru Dezvoltare Sa București prin Sucursala Drobeta T. S.prin care a solicitat respingerea acesteia ca nefondata, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.

A arătat că, prin acțiunea care formează obiectul prezentului dosar, reclamantul a solicitat instanței:

- sa constate ca punctul 3.4 și 3.5 din condiții generale din contractul de credit nr._/03.09.2007 - incheiat cu B. conține o clauza abuziva referitoare la existenta unei "dobânzi variabile";

- sa constate ca punctul 8.1 din contractul de credit nr._/03.09.2007 - condiții particulare incheiat cu B. coroborat cu punctul 4.1.a din condiții generale conține o clauza abuziva referitoare la existenta unui comision de întocmire dosar, in cuantum de 2,50 %;

- sa constate ca punctul 8.2 din contractul de credit nr._/03.09.2007 - condiții particulare încheiat cu B. coroborat cu punctul 4.l.b din condiții generale conține o clauza abuziva referitoare la existenta unui comision lunar de gestionare a creditului la data prezentei in cuantum de 0,30 %;

- sa constate ca punctul 8.3 din contractul de credit nr._/03.09.2007 - condiții particulare încheiat cu B. coroborat cu punctul 4.1.c din condiții generale conține o clauza abuziva referitoare la existenta unui comision de rambursare anticipata, in cuantum de 3,00%;

- sa constate ca punctul 9.3 din contractul de credit nr._/03.09.2007 - condiții particulare încheiat cu B. coroborat cu punctul 4.1.d din condiții generale conține o clauza abuziva referitoare la existenta unui comision pentru nerespectarea clauzelor contractuale, in cuantum de 6,50 RON;

- sa oblige B. la plata/restituirea către reclamant a sumelor reprezentând contravaloarea comisioanelor încasate abuziv pe perioada 03.09.2007 - prezent.

- sa oblige B. sa restituie diferența achitata in plus de către reclamant cu titlu de dobânda variabila;

- sa oblige B. la plata despăgubirilor, a cheltuielilor de judecata actualizate cu indicii de inflație de la data plații fiecărei rate si pana la data restituirii efective a sumelor;

In data de 03.09.2007 intre BRD si C. Marinei Gianin a fost încheiat contractul de credit nr._ prin care reclamantul a beneficiat de un credit pentru nevoi personale nenominalizate - în cuantum de 15.000 RON pe o perioada de 84 luni având scadenta finala la data de 03.09.2014. Creditul a fost acordat cu o dobânda fixa de 11,90 % an.

Arătă faptul ca reclamantul a mai încheiat doua contracte, tot la BRD, respectiv contractul nr._/17.06.2005 si nr._/30.11.2006, astfel ca si acest contract a fost încheiat la solicitarea reclamantului și acceptat de intimată, după parcurgerea unor etape de analiza a cererii privind încheierea contractului de credit nr._/03.09.2007, acesta fiind așadar al treilea contract de credit încheiat intre aceleași parti.

Potrivit referirilor exprese din cuprinsul documentației acceptate de către reclamant, Contractul de credit include atât Condițiile Particulare cat si Condițiile Generale. In esența, acestea reglementează: părțile si obiectul contractului, durata contractului, dobânda aferenta contractului de credit, taxele si comisioanele percepute pe parcursul derulării contractului, modalitatea de rambursare, asigurări, garanțiile instituite pentru rambursarea creditului si obligațiile pârtilor.

In data de 17.09.2010 a intrat in vigoare Actul adițional nr. 1 la Contractul de credit nr._/03.09.2007 cuprinzând modificările impuse de aplicarea dispozițiilor legale prevăzute de Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 50 din data de 11.06.2010 privind contractele de credit pentru consumatori, nesemnat de către împrumutat, dar considerat acceptat tacit, conform art. 95 alin. 5 din același act normativ.

Ca urmare a intrării in vigoare a acestui act normativ, BRD a menținut in contractul încheiat cu reclamantul doar acele clauze permise de OUG 50/2010, condițiile de creditare au devenit mai favorabile reclamantului, având in vedere ca dobânda rămâne in continuare fixa pe toata perioada de creditare, s-a eliminat comisionul de administrare a creditului restant, s-a diminuat comisionul de rambursare anticipata iar dobânda penalizatoare a fost de asemenea, diminuata la 2 puncte procentuale peste dobânda curenta.

Reiterează ca OUG nr. 50/2010 a fost adoptata ca urmare a obligației României de transpunere in legislația naționala, pana la data de 11.06.2010, a Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23.04.2008 privind contractele de credit pentru consumatori si de abrogare a Directivei 87/102/CEE și a avut ca scop asigurarea unui cadru unitar la nivelul Uniunii Europene în ceea ce privește creditele acordate consumatorilor.

Invocă necompetenta materiala a Tribunalului M.

Prin cererea de chemare in judecata reclamantul a apreciat ca Tribunalul M. este competent sa soluționeze cererea de chemare in judecata.

Prin cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzei privind dobânda variabila, comisionul de întocmire dosar, comisionul de gestionare credit, comisionul de rambursare anticipata, comisionul pentru nerespectarea clauzelor contractuale, cu consecința restituirii unor sume pretins achitate în plus fara a preciza aceasta suma, si constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractul de credit_/03._.

In speța, competenta materiala de soluționare a instanței se stabilește conform dispozițiilor NCPC cuprinse in Titlul III Competenta instanțelor judecătorești. Conform art. 94 pct. 1 lit. j din NCPC judecătoriile sunt competente sa soluționeze cererile evaluabile in bani in valoare de pana la 200.000 lei. Potrivit art. 101 alin. 1 si 2 din NCPC in cazul acțiunilor in constatarea nulității absolute a unui act juridic pentru stabilirea competentei instanței se va tine seama de valoarea obiectului acestuia sau de aceea a pârtii din obiectul dedus judecații.

Astfel, in speța dedusa judecații (creditul + dobânzi si comisioane nu ajung la suma de 200.000 Iei) competenta materiala a instanței de judecată este Judecătoria, cu atât mai mult cu cat reclamantul nu a solicitat constatarea nulității absolute a întregului contract de credit, ci doar a clauzelor contractuale sus-amintite.

Astfel, luând in considerare aspectele anterior expuse arată ca in speța se aplica prevederile art. 94 pct. 1 lit. j NCPC si competenta materiala de soluționare a prezentei cauze aparține Judecătoriei Drobeta T. S..

In consecința, solicită declinarea competentei privind soluționarea acestei cauze in favoarea Judecătoriei Drobeta T. S..

Invocă excepția lipsei caracterului determinat al obiectului cererii de chemare in judecata.

Capătul de cerere privitor la restituiri de sume (comisioane, diferențe de dobânzi) este inadmisibil ca urmare a neîndeplinirii acelei condiții a acțiunii civile care consta in caracterul determinat al obiectului acesteia. Obiectul cererii de chemare în judecata este valabil atunci când este determinat de o maniera care sa permită pronunțarea unei hotărâri judecătorești eficace, adică

susceptibile sa producă efecte.

In acest sens, solicită instanței sa oblige reclamantul sa isi precizeze capătul cererii in ceea ce privește sumele de bani solicitate a fi restituite.

Totodată, având in vedere ca in motivele cererii de chemare in judecata se face referire când la o dobânda fixa (prevăzuta in contract) când la o dobânda variabila, solicitând modificarea dobânzii din contract din variabila in fixa, solicită instanței sa oblige reclamantul sa-si precizeze corect acest capăt de cerere .

Invocă excepția de netimbrare a acțiunii.

Prin cererea de chemare în judecata reclamantul solicita constatarea ca abuzive a clauzelor privind comisionul de întocmire dosar, comisionul lunar de gestionare a creditului, comisionul de rambursare anticipata si comisionul de nerespectare a clauzelor contractuale si obligarea Băncii la restituirea sumelor reprezentând comisioane încasate abuziv. De asemenea, reclamantul solicita constatarea ca abuziva a clauzei privind dobânda fixa si posibilitatea băncii de a modifica aceasta dobânda prevăzuta la art. 7 din contractul de credit nr._/03.09.2007 si, de asemenea, obligarea subscrisei la restituirea integrala a diferenței achitata in plus cu titlu de dobânda variabila, fara însa a fi precizat cuantumul acestei valori.

Întrucât reclamantul solicita ca instanța sa constate nulitatea absoluta a pretinselor clauze abuzive cuprinse in contractul de credit încheiat intre parti, sa înlăture aceste clauze din contractul de credit si sa dispună restituirea sumelor achitate cu acest titlu, apreciem ca in cauza sunt incidente prevederile art. 2 alin. 1 lit. a din OUG nr. 80/2013, text care prevede ca sunt cereri evaluabile in bani care se taxează la valoare si cererile privind constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic

In consecința, consideră ca in acțiunea de fata sunt incidente prevederile art. 2 alin. 1 lit. a din OUG nr. 80/2013, motiv pentru care va rugam sa dispuneți anularea cererii de chemare in judecata pentru neîndeplinirea obligației de plata a taxei judiciare de timbru, calculata la valoarea patrimoniala a actelor juridice a cărui nulitate absoluta se solicita a fi constatata.

Totodată, reclamantul datorează taxa de timbru si pentru capetele de cerere privind restituirea sumelor pretins achitate pe perioada 03.09.2007 pana in prezent, actualizate cu indicele de inflație intre data plații fiecărei rate si pana la data restituirii efective.

Acțiunile si cererile evaluabile in bani se timbrează la valoarea declarata chiar de către reclamanți prin cererea lor iar lipsa precizării valorii sumelor care se pretind de către reclamanți, vizează tocmai evitarea taxelor aferente cererii de chemare in judecata care se datorează potrivit legii.

In ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate cu titlu de comisioane pretins abuzive si a sumelor achitate in plus cu titlu de dobânda variabila (in perioada țțț), valoare care oricum nu a fost precizata invocă excepția prescripției dreptului material Ia acțiune.

Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil in speța raportat la data încheierii convenției dintre părți, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege. Art. 3 din același act normativ dispune ca termenul prescripției aplicabil tuturor drepturilor de creanța, indiferent de izvorul lor este de 3 ani de la data când se naște dreptul la acțiune.

Contractul de credit nr._ a fost încheiat la data de 03.09.2007, iar acțiunea a fost introdusa in data de 18.11.2014, prin urmare pentru perioada cuprinsa intre 03.09.2007 si 18.11.2011 sumele achitate sunt prescrise, fiind împlinit termenul general de prescripție prevăzut la art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Este important sa se facă distincție intre exercitarea dreptului la acțiune (acțiune imprescriptibila extinctiv) si acțiunea in restituirea prestațiilor executate in temeiul unei clauze nule absolut (acțiune întemeiata pe un drept de creanța, prescriptibila extinctiv).

Ca efect al constatării nulității absolute a unei clauze contractuale, efectele nulității se produc retroactiv, urcând in timp pana la momentul încheierii contractului. Acesta va fi considerat momentul de la care se putea cere si obține restituirea prestațiilor executate in temeiul unei clauze nule absolut. Potrivit dreptului comun in materia prescripției extinctive (Decretul nr. 167/1958), acela este momentul nașterii dreptului la acțiune, moment de la care curge termenul de prescripție al acțiunii întemeiate pe un drept de creanța (respectiv acțiunea in restituirea prestațiilor executate in temeiul clauzei nule absolut).

Luând in considerare aspectele invocate, solicită respingerea solicitării de restituire a sumelor achitate anterior datei de 18.11.2011 ca fiind prescrise.

Apreciază neîndeplinirea condițiilor legale pentru calificarea clauzelor contractuale ca fiind abuzive.

Contractul de credit nr._ a fost încheiat la data de 03.09.2007, data la care Directiva 2008/48/CEE nu era inca transpusa in legislația din România. Astfel, la data încheierii acestui contract nu exista nicio obligație legala de respectare a vreunei prevederi a Directivei 2008/48/CEE, activitatea de creditare fiind supusa numai reglementarilor naționale, reglementari respectate întocmai de către B..

Directiva 2008/48/CEE a fost transpusa in legislația naționala prin Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 50 din data de 11.06.2010 privind contractele de credit pentru consumatori si a avut ca scop asigurarea unui cadru unitar la nivelul Uniunii Europene in ceea ce privește creditele acordate consumatorilor.

Pentru a facilita înțelegerea de către consumatori a noțiunilor de creditare legiuitorul roman a impus prin OUG nr. 50/2010 stabilirea clara si unitara a modului in care sunt redactate clauzele contractuale, definirea unitara a unor termeni utilizați in contractele de credit, precum si procedura de modificare a contractelor - atât pentru creditele aflate in sold, cat si pentru cele viitoare.

Conform art. 95 (alin. 1 si alin.2) din OUG nr. 50/2010 (forma valabila înainte de apariția Legii nr. 288, pentru aprobarea OUG nr. 50/2010, din data de 30.12.2012) creditorii au avut obligația ca in termen de 90 de zile de la data de intrare in vigoare a acestui act normativ sa asigure conformitatea contractelor aflate in derulare cu dispozițiile OUG nr. 50/2010 prin încheierea de acte adiționale.

In vederea respectării obligației legale, B. a întocmit Acte adiționale incluzând toate aceste modificări si a notificat clienții sa se prezinte la unitatea BRD unde au încheiat contractele de credit, pentru a semna Actele Adiționale prin care contractele de credit au fost adaptate la OUG nr. 50/2010.

Cu privire la modalitățile prin care B. a informat clienții despre necesitatea semnării acestor acte adiționale dorim sa precizam ca acesta informare s-a realizat prin mai multe canale de comunicare, respectiv: prin extrasele de cont, prin afișele postate la ghișeele Băncii, prin informațiile prezentate pe site-ul instituțional: www.brd.ro / pagina Persoane Fizice, prin BRD - NET, prin afișările de la ATM-urile BRD, precum si prin BRD TV. De asemenea, menționam ca necesitatea încheierii actelor adiționale la OUG nr. 50/2010 a fost de notorietate, acest subiect fiind intens mediatizat in perioada respectiva.

Deși B. a depus toate diligentele pentru semnarea de către împrumutat a Actului adițional, acesta nu a procedat la semnarea Actului adițional, fiind considerat acceptat tacit, conform dispozițiilor prevăzute la art. 95 alin. 5 din OUG nr. 50/2010. În acest sens învederează faptul ca reclamantul a fost notificat prin SMS la data de 19.08.2010 sa se prezinte la banca pentru alinierea contractului la OUG 50/2010 însa reclamantul nu a inteles sa dea curs solicitării pârâte.

După adoptarea Legii nr. 288/2010 care consacra principiul neretroactivității legii in sensul ca dispune ca prevederile OUG nr. 50/2010 nu se aplica si contractelor aflate in curs de derulare, BRD a ales totuși sa facă aplicarea art. II alin. 2 din Legea nr. 288/2010 conform căruia "Actele adiționale nesemnate de consumatori, considerate acceptate tacit la data intrării in vigoare a prezentei legi, isi vor produce efectele in conformitate cu termenii in care au fost formulate, cu excepția cazului in care consumatorul sau creditorul notifica cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării in vigoare a prezentei legi" situație care nu poate fi identificata deoarece nici BRD si nici împrumutatul nu si-a manifestat voința in sensul neaplicării actului adițional acceptat tacit.

Astfel, începând cu data de 17.09.2010 contractul de credit in cauza a fost adaptat dispozițiilor prevăzute de OUG nr. 50/2010.

Așa cum se poate observa, începând cu data intrării in vigoare a actului adițional prin care contractul de credit a fost adaptat la prevederile OUG 50/2010, condițiile de creditare au devenit mai favorabile reclamantului, având in vedere ca dobânda rămâne in continuare fixa pe toata perioada de creditare si se raportează in continuare tot la soldul creditului, s-a eliminat comisionul de administrare a creditului restant, s-a diminuat comisionului de rambursare anticipata iar dobânda penalizatoare a fost de asemenea, diminuata la 2 puncte procentuale peste dobânda curenta.

In analizarea cererii de chemare in judecata, instanța trebuie sa distingă intre doua perioade, respectiv perioada începând cu data încheierii contractului de credit si pana la data intrării in vigoare a OUG nr. 50/2010 si perioada ulterioara intrării in vigoare a OUG nr. 50/2010 si a acceptării tacite a actului adițional din data de 7.09.2010.

Contractul de credit presupune o executare succesiva a prestațiilor din partea reclamantului, însa o executare uno ictu din partea băncii, aspect ce trebuie luat in considerare la aprecierea echilibrului prestațiilor asumate prin contract. Astfel, consideră că și-au îndeplinit obligația asumata, remițând suma împrumutata, ceea ce da naștere dreptului de a primi de la cocontractanți prețul ce incumba respectării obligației noastre si care include dobânda si comisioanele in cuantumul stabilit de parți, ca element constitutiv al prețului.

In cazul contractului de credit in litigiu a fost acordat reclamantului, ca urmare a opțiunii acestuia o dobânda fixa de 11,90% pe an, informațiile despre aceasta dobânda fixa fiind exprimate printr-o formula clara, cu explicații cuprinzătoare in condițiile generale ale contractului de credit, (nu înțeleg solicitarea reclamantului de a transforma dobânda din variabila in fixa, aceasta fiind deja fixa chiar de la întocmirea contractului).

Toate prevederile contractuale, inclusiv cele privitoare la cuantumul dobânzii si modalitatea de calcul a acesteia au fost acceptate de reclamant prin semnarea contractului de credit. Mai mult decât atât, reclamantul a semnat si eșalonarea de plata prin care s-a obligat sa achite la termen suma lunara de plata calculata conform contractului, așa cum au fost exprimate in graficul de rambursare comunicat reclamantului (anexa la contractul de credit).

Reclamantul invoca in susținerea nulității clauzelor privind dobânda prevăzuta de art. 7.1 din contractul de credit prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000, susținând ca ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de acest text, întrucât clauzele in discuție nu ar fi fost negociate direct cu acesta, născându-se astfel un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor.

Clauzele privind rata dobânzii nu sunt de natura sa creeze un dezechilibru intre drepturile si obligațiile pârtilor, așa cum greșit se susține. Debitorul băncii, suportând prețul creditului, este dator in realitate sa suporte cele doua componente ale acestuia: dobânda si comisioanele.

Prevederile OUG nr. 50/2010 întăresc aceasta concluzie prin calificarea clauzelor referitoare la dobânda si comisioane ca fiind elemente care determina costul total al creditului si împreuna cu marja de profit formează prețul contractului; aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației fata de serviciile sau bunurile furnizate in schimbul acestora, in măsura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil, conform art. 4 si 5 din Legea nr. 193/2000 care au transpus in dreptul intern prevederile Directivei nr. 93/13/CEE.

In spiritul legii si al Directivei nr. 97/102/CE, obiectul principal al contractului prin raportare la preț este exclus din cadrul controlului unui eventual caracter abuziv. Este evident ca părțile au încheiat un contract de credit in care au stabilit prin clauze clare, neechivoce si inteligibile rata dobânzii si modalitatea de calcul a acesteia pe durata utilizării si rambursării creditului, in mod previzibil pentru consumator, prin descrierea in concret atât a noțiunii de dobânda cat si a modalității de calcul a acesteia.

Potrivit art. 7 din condițiile particulare a contractului de credit cu nr._/03.09.2007 creditul a fost acordat reclamantului cu o dobânda fixa de 11,90 %, aceasta dobânda fiind menținută si in actul adițional nr 1 din 17.09.2010 si se menține si in prezent așa cum rezulta din situația "grafic costuri totale" editata de noi in data de 17.12.2014. Se poate constata cu ușurința ca nu este diferența intre graficul inițial de rambursare, si graficul de rambursare editat la 17.12.2014.

Pe cale de consecința, afirmația ca "banca-parata a modificat substanțial acest scadențar, prin majorarea dobânzii percepute si a altor comisioane (...) nu are niciun fel de fundament. Astfel cum se poate observa din graficul de rambursare, suma aferenta dobânzii lunare s-a diminuat constant, pe măsura diminuării soldului creditului, având in vedere ca aceasta a fost stabilita . ca procent calculat din soldul creditului.

Ca urmare a intrării in vigoare a OUG nr. 50/2010, contractul de credit a fost adaptat in consecința prin actul adițional nr. 1/17.09.2010, încheiat tacit conform art. 95 din ordonanța, dobânda rămânând in continuare fixa pe toata durata derulării contractului de credit.

Art. 7 alin 12 din OUG nr. 50/2010 definește noțiunea de dobânda fixa si din modul in care este redactat art. 7 din OUG nr. 50/2010 rezulta fara putința de tăgada ca dobânda fixa aplicata de noi in contractul de credit in speța este in conformitate cu legislația in vigoare, BRD s-a conformat acestor dispoziții, adaptând contractul de credit conform cerințelor legale.

Așa cum a mai arătat, toate prevederile contractuale, inclusiv cele referitoare la dobânda au fost cunoscute si acceptate, reclamantul având toate datele necesare unui consumator mediu si diligent, așa cum este el definit de art. 2 din Legea nr. 363/2007, pentru a prevedea obligațiile contractuale.

Nu se poate susține ca au existat modificări unilaterale fara acordul consumatorului, câta vreme in contractul in speța nu a existat nicio modificare pana in prezent in ce privește dobânda.

Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul susține, in mod neîntemeiat ca banca si-a rezervat dreptul de a modifica unilateral dobânda, încălcând astfel prevederile art. 14 din Legea nr. 190/1999, conform cărora in cazul creditelor ipotecare pentru investiții imobiliare in care rata dobânzii este variabila, variația ratei dobânzii trebuie sa fie legata de fluctuațiile unui indice de referința menționat in contract..

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 190/1999, in forma in vigoare la momentul încheierii Contractului in cauza, sfera de aplicare a acestei legi vizează in mod expres creditul ipotecar pentru investiții imobiliare. Aceasta noțiune este definita prin art. 2 litera C din Legea nr. 190/1999 ca fiind: ,,(...)creditul acordat cu îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiții: l. este acordat in scopul efectuării de investiții imobiliare cu destinație locativa sau cu alta destinație decât cea locativa ori în scopul rambursării unui credit ipotecar pentru investiții imobiliare contractat anterior; 2. acordare a creditului este garantata cel puțin cu ipoteca asupra imobilului care face obiectul investiției imobiliare pentru finanțarea căreia se acorda creditul, respectiv cu ipoteca asupra imobilului obiect al investiției imobiliare pentru finanțarea căreia a fost anterior acordat un credit ipotecar pentru investiții imobiliare, a cărui rambursare urmează a fi astfel finanțata"

Rezulta, astfel, ca dispozițiile Legii nr. 190/1999 sunt aplicabile doar contractelor acordate in vederea efectuării unor investiții imobiliare ce sunt garantate cu ipoteca constituita asupra bunului achiziționat. Or, în speța, prin semnarea contractului de credit din anul 2007, reclamantul nu a urmărit obținerea unor profituri prin efectuarea de investiții in domeniul imobiliar, ci a beneficiat de un credit de nevoi personale. Pe cale de consecința. Contractul din 2007 nu intra sub incidența Legii nr. 190/1999.

Prin cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat instanței sa constate caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de întocmire dosar menționata la pct. 4.1 lit a din Condițiile Generale si sa oblige BRD la restituirea sumei achitata cu titlu de comision de întocmire dosar, însa acesta nu a adus niciun argument in susținerea acestei aserțiuni, in cuprinsul cererii de chemare in judecata nefiind prezentate motivele care fundamentează pretențiile reclamantului. Sub acest aspect, cererea de chemare in judecata nu este conforma cu dispozițiile prevăzute la art. 194 lit e din NCPC întrucât nu cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază cererea.

Prin contractul de credit a fost stabilit de comun acord cu împrumutatul ca va achita un comision de întocmire dosar de 2,50 %, minim 180 ron, valoarea comisionului fiind de 300 ron.

Contractul de credit a fost încheiat in anul 2007 când nu exista nicio restricție in ceea ce privește cuantumul comisionului de întocmire a dosarului de credit. Pe cale de consecința, clauza referitoare la comisionul de întocmire dosar era perfect legala si in concordanta cu voința pârtilor exprimata prin semnarea contractului de credit.

Solicită să se aibă in vedere ca prin art. 36 alin 1 si 3 din OUG 50/2010 este prevăzut ca pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație in cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor si, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor. Așadar, legiuitorul si la ora actuala prevede posibilitatea legala a perceperii unui comision in vederea întocmirii/analizării dosarului de credit.

Acest comision corespunde unei contraprestații din partea băncii, constând in gestionarea cererii de credit depuse de client, desfășurarea procedurii de acordare a creditului, analiza bonității clientului, întocmirea dosarului de credit. Contravaloarea acestor operațiuni/servicii este comisionul de întocmire/analiza dosar, achitat de către clientul care a obținut credit, deci a beneficiat de serviciile sus-menționate, fiind perceput sub forma unei sume fixe, plătită ., conform legislației in vigoare, in concluzie, acordarea creditului se face in baza analizei documentelor puse la dispoziție de client, analiza ce presupune existenta unor costuri in legătura cu verificările impuse de respectiva situație.

Prin contractul de credit părțile au convenit ca împrumutatul sa achite comision de întocmire dosar. Acest comision s-a perceput o singura data cu ocazia contractării creditului, ca o contraprestație a serviciului de care a beneficiat clientul, constând in gestionarea cererii de credit depuse de client, desfășurarea procedurii de acordare a creditului, analiza bonității clientului, întocmirea dosarului de credit. Contravaloarea acestor operațiuni/servicii este comisionul de întocmire/analiza dosar, achitat de către clientul care a obținut credit, deci a beneficiat de serviciile sus-menționate. Acest comision nu era interzis de nici un act normativ la data încheierii contractului, si in anul 2010 legiuitorul prin OUG 50/2010 a inteles sa consacre comisionul de întocmire dosar sub denumirea de comision analiza dosar. Astfel legiuitorul si la ora actuala permite si reglementează perceperea unui comision aferent activității de analiza a situației solicitantului si a actelor depuse de către solicitantul de credit in vederea obținerii creditului.

Clauza privind comisionul de întocmire dosar nu prezintă caracter abuziv, reclamantul fiind informat in mod clar si inteligibil asupra existentei si valorii acestui comision, atât prin oferta de credit a Băncii cat si prin contractul de credit. Reclamantul a avut, prin urmare cunoștința despre acest comision, fiind in măsura sa îl accepte sau sa îl refuze, in cazul in care oferta unei alte banei i s-ar fi părut mai avantajoasa, sub acest aspect.

De asemenea, raportat la cuantumul comisionului de întocmire dosar de 300 RON fata de valoarea totala a creditului de 15.000 RON, comisionul nu este de natura a produce un dezechilibru semnificativ, intre drepturile si obligațiile pârtilor, in detrimentul reclamantului.

Este de notorietate ca acordarea unui credit este o procedură complexa, fiind necesara verificarea situației financiare/juridice a solicitantului. B. este obligata in calitate de instituție de credit sa analizeze in mod temeinic si detaliat situația financiara, bonitatea, seriozitatea, gradul de îndatorare a solicitantului si eventualele garanții oferite de solicitant, gradul de acoperire a creditului solicitat prin garanțiile propuse. Astfel, in urma depunerii unei cereri de credit si a actelor justificative privind locul de munca, veniturile realizate de solicitant, cheltuielile constante cu eventuale alte credite/angajamente asumate, urmează o analiza amănunțita atât din punct de vedere financiar, cat si din punct de vedere juridic a cererii de credit. Scopul analizei este acela de a stabili daca solicitantul este eligibil in vederea contractării unui credit. De asemenea, in acest sens, B. trebuie sa îndeplinească si normele prudențiale impuse de B. Naționala a României si prin legislația specifica domeniului bancar. In acest sens, arătă ca prin Normele nr. 10/2005 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice, emis de BNR, acesta din urma a impus instituțiilor de credit elaborarea unor norme interne privind procedura de acordare a creditelor, gradul total de îndatorare, cheltuielile de dedus din veniturile solicitanților de credit pentru a stabili acest grad total de îndatorare etc. Mai mult, art. 11 din același act normativ a prevăzut expres criteriile de evaluare a bonității, si maximul angajamentelor unei persoane raportat la veniturile acesteia. Obligativitatea unei asemenea analize este si la ora actuala prevăzuta prin art. 30 din OUG 50/2010, comisionul de analiza evident fiind perceput pentru aceasta operațiune. Așadar, B. a fost si este obligata prin norme imperative sa analizeze situația financiara/juridica a solicitanților de credit, prealabil acordării unui credit. Evident, in vederea stabilirii gradului de îndatorare, trebuie efectuata o analiza a situației financiare a solicitantului de credit, a veniturilor si cheltuielilor globale ale acestuia, tocmai pentru a se stabili daca in mod legal poate contracta un credit in cuantumul si pentru perioada solicitata. Nu in ultimul rând, se observa ca acest regulament emis de BNR precum si reglementările interne ale instituțiilor de credit tind si la protejarea intereselor persoanelor fizice - solicitanți ai creditelor. Asumarea unui credit pentru o perioada de 7 ani (în cazul reclamantului) este un angajament important si in mod evident este esențial si pentru reclamant sa contracteze un credit pe care sa îl poată in mod efectiv restitui raportat la veniturile realizate si cheltuielile efectuate. Așadar, analiza efectuata a fost una complexa, realizându-se atât sub aspect financiar, cat si sub aspect juridic. Evident aceasta analiza se realizează de mai multe departamente ale Băncii (departamentul juridic, de analiza a riscului etc).

Așadar, acest comision corespunde unei contraprestații din partea băncii, constând in gestionarea cererii de credit depuse de client, desfășurarea procedurii de acordare a creditului, analiza bonității clientului, întocmirea dosarului de credit. Contravaloarea acestor operațiuni/servicii este comisionul de întocmire/analiza dosar, achitat de către clientul care a obținut credit, deci a beneficiat de serviciile sus-menționate, fiind perceput sub forma unei sume fixe, plătită ., conform legislației in vigoare.

In concluzie, acordarea creditului se face in baza analizei documentelor puse la dispoziție de client, analiza ce presupune existenta unor costuri in legătura cu verificările impuse de respectiva situație.

In acest sens s-a pronunțat si înalta Curte de Casație si Justiție Secția a Il-a civila, prin Decizia nr. 2186 din 12 iunie 2014, in care instanța a reținut ca "nu exista un dezechilibru intre drepturi si obligații si ca nu sunt încălcate exigentele bunei credințe, prin perceperea acestui comision, calculat la valoarea creditului".

Acordarea creditului se face in baza analizei documentelor puse la dispoziție de client, analiza ce presupune existenta unor costuri in legătura cu verificările impuse de respectiva situație. Mai mult decât atât, chiar si in privința modului de calcul al acestui comision, ICCJ a reținut ca prin perceperea acestui comision "(...) nu exista un dezechilibru semnificativ intre drepturi si obligații, deoarece este la latitudinea băncii stabilirea comisionului de acordare a creditului ., respectiv un procent din valoarea creditului sau o suma fixa. La data încheierii contractului de credit al reclamantului (n.n. anterior intrării in vigoare a dispozițiilor OUG 50/ 2010) nu era interzisa stabilirea comisionului de acordare in raport de valoarea creditului, numai prin prevederi legale ulterioare (art. 36 din O.U.G. nr. 50/2010) stabilindu-se ca pentru analiza dosarului se percepe un comision in suma fixa."

Oricum, solicitarea privind constatarea caracterului abuziv si nulitatea clauzei privind comisionul de întocmire dosar nu este susținuta de niciun argument, nici in fapt si nici un drept, fiind nefondate.

Prin contractul de credit împrumutatul a agreat sa plătească un comision lunar de gestionare a creditului in cuantum de 0,30 %. (aplicat la soldul creditului conform graficului anexa la contractul de credit)

Acest comision corespunde unui serviciu prestat de banca, respectiv administrarea lunara a creditului care implica unele activități din partea băncii. Perceperea unui astfel de comision nu era interzisa la momentul încheierii contractului de credit, cuantumul si scopul perceperii fiind indicate in mod explicit in cuprinsul contractului.

Rațiunea perceperii comisionului de gestionare a creditului rezulta insasi din denumirea si înțelesul semantic al acestuia, respectiv acest comision reprezintă contravaloarea unui serviciu prestat de banca in favoarea împrumutaților care consta in monitorizarea/urmărirea/înregistrarea de operațiuni in scopul utilizării/rambursării creditului acordat.

Perceperea unui astfel de comision nu era interzisa la momentul încheierii contractului de credit, cuantumul si scopul perceperii fiind indicate in mod explicit in cuprinsul contractului de credit.

Instanțele judecătorești ordinare din România sunt obligate sa aplice legea, acestea neavând competenta sa se pronunțe asupra legalității legii, o astfel de competenta aparținând exclusiv Curții Constituționale. Așadar, daca legea prevede posibilitatea perceperii unor comisioane, instanța de judecata nu este in măsura sa susțină ca astfel de comisioane sunt nelegale.

In același sens s-a pronunțat si Judecătoria Drobeta T. S. ., prin sentința civila nr. 885/09.12.2013, reținându-se ca un comision lunar de gestionare a creditului raportat la soldul creditului se bucura de claritate si neechivocitate inca din anul 2008 când a fost inserata in contractul de credit. Prin decizia nr. 210/20.05.2014 a Tribunalului M. a accentuat ca „aplicarea comisionului de gestionare/administrare înainte si după . OUG nr. 50/2010 nu este considerata o clauza abuziva".

Având in vedere ca împrumutatul a contractat creditul pentru o perioadă de 84 luni, ratele de credit trebuind achitate lunar, este imperativa urmărirea si monitorizarea rambursării creditului. Nu se justifica in consecința susținerile reclamantului potrivit cărora comisionul este o dobânda ascunsa. In contractul de credit este explicat clar comisionul de gestionare credit.

Menționează câteva dintre activitățile prestate de banca legate de gestionarea creditului, respectiv: întreținerea contului de credit in sistemul informatic al băncii, actualizarea lunara a informațiilor (generare grafic de plați etc), gestiunea relației cu societățile de asigurare partenere (schimb de fișiere etc), efectuarea de operațiuni aferente activității de creditare, obligatorii sau realizate periodic: raportări către organisme de tip BNR, Biroul de Credit etc, informarea clienților despre următoarea suma de plata, analiza si operarea anumitor modificări solicitate de client pe parcursul derulării creditului (modificarea datei scadente, modificarea garanției, etc), precum si alte activități legate de administrarea creditului pe toata perioada de rambursare a creditului. In cadrul acestor activități se încadrează si acordarea de suport împrumutaților in cazul in care aceștia întâmpina dificultăți financiare care ii împiedica sa ramburseze ratele de credit la data scadenta prin identificarea de solvabile si convenabile in scopul reeșalonării creditelor pentru împrumutați si negocierea condițiilor in care se acorda aceste facilitați de reeșalonare a creditelor.

Comisionul de gestionare credit a fost prevăzut in mod expres si transparent in contractul de credit semnat de către reclamant ca reprezentând un cost de 0,30% din soldul creditului, plătibil lunar pe întreaga durata a creditului. De asemenea, acest comision este prevăzut in mod distinct in graficul de rambursare si a fost inclus in calcul D..

Solicită să se aibă in vedere ca de la acordare comisionul de gestionare a fost calculat la soldul creditului si nu la valoarea inițiala a creditului. Din analiza graficului de rambursare si din istoricul rambursărilor creditului, se poate observa cu ușurința ca valoarea comisionului de gestionare se diminuează lunar având in vedere ca a fost calculat la valoarea soldului creditului si nu la valoarea creditului acordat.

Arată ca Înalta Curte de Casație si Justiție a reținut in Decizia nr. 2186/2014 ca „Clauza contractuala prin care se stabilește un comision de administrare a creditului nu este, in sine, abuziva, in raport de scopul acestui comision (...) (monitorizare/înregistrare/efectuarea de operațiuni in scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului), fiind in prezenta unui dezechilibru major intre drepturile si obligațiile pârtilor in situația in care " comisionul plătit lunar se raportează la valoarea Întregului credit contractat, iar nu la valoarea soldului la data plații comisionului". Prin urmare, Instanța Suprema considera ca exista dezechilibru semnificativ in cazul in care valoarea comisionului nu se corelează cu valoarea soldului rămas de plata, in condițiile in care scopul comisionului este acela de a acoperi cheltuieli de monitorizare a creditului care scade progresiv cu fiecare rata lunara achitata.

In ceea ce privește solicitarea de restituire a comisionului de gestionare a creditului, susțin ca este nefondata, iar sumele solicitate cu titlu de comision de gestionare sunt prescrise, fiind împlinit termenul general de prescripție prevăzut la art. 3 din Decretul nr. 167/_ .

F. de aspectele anterior expuse, observând atât prevederile legale cat si practica Instanței Supreme si a instanțelor naționale, perceperea comisionului de, gestionare credit este legala.

Prin contractul de credit, împrumutatul a agreat sa plătească Băncii un comision de rambursare anticipata in cuantum de 3 %.

Contractul de credit a fost încheiat in anul 2007 când nu era nicio restricție in ceea ce privește cuantumul comisionului de rambursare anticipata. Pe cale de consecința, clauza referitoare la comisionul de rambursare anticipata era perfect legala si in concordanta cu voința pârtilor exprimata prin semnarea contractului de credit.

Ulterior intrării in vigoare a OUG nr. 50/2010, prin Actul adițional din data de 17.09.2010, B. a micșorat comisionul de rambursare anticipata, așa cum este prevăzut in OUG 50/2010 pentru creditele cu dobânda fixa astfel:

-l % din valoarea creditului rambursat anticipat, daca perioada de timp dintre rambursarea anticipata si data convenita pentru încetarea contractului de credit este mai mare de 1 an;

- 0,5 % din valoarea creditului rambursat anticipat, daca perioada de timp dintre rambursarea anticipata si data convenita pentru încetarea contractului de credit nu este mai mare de 1 an;

Așadar solicitarea reclamantului cu privire la comisionul de rambursare anticipata este lipsita de obiect si de interes. Precizează faptul ca contractul de credit ce face obiectul prezentei acțiuni a fost închis la data de 14.10.2014, data pana la care reclamantul nu a achitat Băncii nicio suma de bani cu titlu de comision de rambursare anticipata.

Prin urmare, susținem ca solicitarea de anulare a clauzei privind comisionul de rambursare anticipata este lipsita de obiect având in vedere ca facilitatea de creditare care face obiectul cauzei este acordata cu o dobânda fixa pe toata perioada de creditare, iar OUG 50/2010 prevede pentru creditele cu dobânda fixa - comision de rambursare anticipata.

Prin semnarea contractului de credit împrumutatul si-a dat acordul sa achite un comision pentru nerespectarea clauzelor contractuale conform listei de tarife si comisioane standard in vigoare la data încheierii contractului, in cuantum de 6.50 ron. Cuantumul si scopul perceperii acestui comision au fost indicate in mod explicit in cuprinsul contractului de credit la art. 4.1 lit. d din Condițiile Generale a contractului de credit, respectiv doar pentru nerespectarea prevederilor contractuale referitoare la rambursarea ratelor si plata dobânzilor.

Așadar, comisionul pentru nerespectarea clauzelor contractuale se percepe de către B. cu titlu de penalitate, in situația in care împrumutatul nu isi respecta obligațiile asumate prin contractul de credit si este aferent operațiunilor de administrare a restantelor provenind din credit si dobânzi, cum ar fi, cu titlu de exemplu: notificări către client, contactare telefonica a clientului care înregistrează restante, gestionarea sumelor restante in sistemul informatic al Băncii, urmărirea creditului in precontencios, raportări către bazele de date de risc etc. Trebuie precizat ca, in administrarea creditelor restante, B. mobilizează resurse suplimentare, in aceasta activitate fiind implicate mai multe departamente din cadrul Băncii (Departamentul Telerecuperare, Departamentul RISC, Departamentul Juridic etc).

Din fisa de interogare a soldului reclamantului reiese faptul ca acesta a înregistrat frecvent întârzieri la plata ratelor, astfel ca acest comision este justificat pe deplin in cazul de fata.

Precizează ca perceperea unui astfel de comision era permisa de legislația privind protecția consumatorilor aplicabila contractelor de credit, in vigoare la data încheierii contractului de credit. Prin Actul Adițional din data de 17.09.2010, in baza căruia a fost adaptat contractul de credit la OUG nr. 50/2010, a fost eliminat comisionul de administrare a creditului restant.

Reclamantul si-a întemeiat cererea de chemare in judecata pe dispozițiile Legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori. Precizează faptul ca, Legea nr. 193/2000 este legea de transpunere in dreptul național a cerințelor Directivei nr. 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele încheiate cu consumatorii.

Clauzele contractuale contestate nu se circumscriu cerințelor prevăzute de Legea nr. 193/2000 pentru ca instanța sa poată cerceta caracterul abuziv al unor clauze referitoare la caracterul adecvat al prețului contractului.

Clauzele privind dobânda, comisionul de gestionare/administrare credit, comisionul de rambursare anticipata, comisionul de întocmire dosar si comisionul pentru nerespectarea clauzelor contractuale au fost exprimate clar si inteligibil si au ca obiect stabilirea unui element component al creditului, ceea ce le plasează sub incidența art. 4 alin. 6 din Legea 193/2000, care prevede ca"evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in măsura in care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor și inteligibil. "Acest text de lege transpune in legislația naționala dispoziția comunitara, prevăzuta la art. 4 alin 2 conform căreia: „ aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau a remunerației, pe de o parte, fata de serviciile sau bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, in măsura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil."

Așa cum a arătat mai sus, ca urmare a intrării in vigoare a OUG nr. 50/2010 banca a eliminat din contractul de credit prevederile privind comisionul de rambursare anticipata si comisionul de administrare a creditului restant, motiv pentru care analiza in continuare va privi prevederile referitoare la dobânda, comision de administrare/gestionare credit si comision de întocmire dosar.

Învederează instanței faptul ca, înalta Curte de Casație si Justiție prin considerentele Deciziei nr. 4685 din data de 27.11.2012 a reținut faptul ca „clauzele referitoare la dobânzi si comisioane sunt elemente care determina costul creditului si împreuna cu marja de profit a băncii formează prețul contractului, iar aprecierea caracterului abuziv al clauzelor, potrivit normelor de drept naționale si comunitare sus citate, nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, in raport cu serviciul furnizat, cu condiția ca aceste clauze sa fie clar si inteligibil exprimate"

Comisioanele si dobânzile intra in sfera noțiunii de „ preț a contractului de credit" de vreme ce reprezintă contraprestații lunare solicitate de banca in virtutea creditului acordat.

Astfel, potrivit definițiilor cuprinse in OUG nr. 50/2010 prevăzute la art. 7 pct. 4 „costul total al creditului înseamnă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele si orice alt tip de costuri care trebuie sa le suporte consumatorul (...)"

De asemenea, prin considerentele aceleași Decizii, nr. 4685 din data de 27.11.2012, instanța suprema a apreciat ca, comisionul ca si componenta a prețului creditului este exceptat de la controlul caracterului abuziv, potrivit art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000.

Raționamentul legiuitorului de a exclude de la evaluarea caracterului abuziv a acelor clauze contractuale care privesc strict prețul si obiectul contractului, respectiv caracterul adecvat al prețului contractual raportat la obiectul contractului - in măsura in care aceste clauze sunt clare - consta printre altele si acela de a nu permite unei parți contractuale de a obține diminuarea prețului la achitarea căruia s-a obligat, după încheierea contractului. In caz contrar tot timpul, consumatorul prevalându-se de aceasta calitate, chiar daca a fost de acord cu achitarea unui preț contractual si a acceptat in cunoștința de cauza oferta profesionistului, s-ar putea prevala in urma perfectării contractului ca, clauza privind prețul este una abuziva si sa obțină pe aceasta cale diminuarea prețului.

In concluzie, însăși art 4 din Legea nr. 193/2000 exclude aplicabilitatea art. 4 alin 1 privind clauzele având ca obiect dobânda si comisioanele având in vedere ca ele fac parte din prețul contractual stabilit si asumat de către parți la semnarea contractului de credit_/03.09.2007. Așadar, instanța nu poate cerceta caracterul abuziv al unor clauze referitoare la caracterul adecvat al prețului contractului.

Chiar daca clauzele contractuale privind comisioanele si dobânzile nu pot fi considerate clauze abuzive din perspectiva Legii nr. 193/2000.

Clauzele abuzive sunt definite in art. 4 alin 1 din Legea nr. 193/2000, ca fiind clauze care nu au fost negociate direct cu consumatorul si care, prin ele însele sau împreună cu alte prevederi din contract creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor.

A.. 2 al aceluiași articol prevede ca o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca acesta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influențeze natura ei (...).

Prin urmare, pentru a se retine caracterul abuziv al unei clauze contractuale este necesară îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiții: clauza sa nu fi fost negociata direct si sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor, contrar cerințelor bunei credințe.

Definiția clauzei abuzive afirma criteriul dezechilibrului intre drepturile si obligațiile pârtilor, fara a oferi elemente in raport de care sa poată fi apreciata existenta acestui dezechilibru.

Noțiunea de „dezechilibru semnificativ" este inovatoare, iar doctrina a explicat si definit contractul semnificativ dezechilibrat ca fiind contractul care si-a pierdut utilitatea sociala si personala.

Comisioanele percepute de banca corespund unor costuri reale si efective suportate de aceasta de la momentul acordării respectivului credit si ulterior pe toata durata rambursării sumelor împrumutate.

Un alt criteriu de apreciere a criteriului dezechilibrului contractual transpare si din conținutul Anexei Legii nr. 193/2000, anexa ce cuprinde o enumerare exemplificativa a unor tipuri de clauze inserate in contractele dintre comercianți și consumatori considerate ca fiind abuzive. Toate aceste exemple de clauze din Anexa la Legea nr. 193/2000 privesc, in esența, situațiile in care comerciantul isi rezerva dreptul de a modifica in mod unilateral si arbitrar clauzele contractului încheiat cu consumatorul, determinând astfel o situație de dezechilibru care nu ar putea fi prevăzuta de consumator și la care acesta nu s-ar putea opune, ceea ce nu este cazul in speța.

In conformitate cu art. 4 alin. 5 din Legea nr. 193/2000 natura abuziva a unei clauze contractuale se evaluează in funcție si de alte clauze ale contractului sau a altor contracte de care acesta depinde.

In același timp, trebuie precizat faptul ca in conformitate cu jurisprudența comunitara, aplicabila in materie, pentru a analiza caracterul abuziv al clauzei, instanța nu se poate limita la clauzele invocate de reclamant, ci trebuie sa analizeze întregul contract pentru a decide in ce măsura s-a produs un dezechilibru.

Astfel, in cauza Banif Plus Bank ZRT c. C. Csipai, Viktoria Csipai (C-472/11), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis ca o instanța este obligata sa tina cont de toate celelalte clauze din contract si trebuie sa analizeze si beneficiile pe care reclamantul le-a obținut din acest contract si puse in balanța Împreuna cu îndatoririle si obligațiile asumate.

In speța, nu se poate retine caracterul abuziv al clauzelor privind instituirea unei dobânzi fixe, a comisionului de întocmire dosar, de gestionare/administrare credit si a celui de rambursare anticipata a creditului întrucât pe de o parte, perceperea acestora este stabilita prin contractul de credit si a fost permisa de legislația aplicabila contractelor de credit in vigoare la data încheierii contractului de credit, iar pe de alta parte, prin modalitatea de reglementare si cuantum, comisioanele in discuție nu au drept consecința crearea unui dezechilibru intre drepturile si obligațiile pârtilor contractate.

Pe de alta parte învederează ca reclamantul, înainte de încheierea acestui contract de credit a mai avut încheiate alte doua contracte de credit, tot la BRD, respectiv contractul nr._/17.06.2005 și nr._/30.11.2006. în aceasta situație se întreabă, daca totuși reclamantul considerat ca prin încheierea contractelor de credit cu BRD s-ar fi creat un dezechilibru intre acesta si banca de ce a procedat la contractarea a trei contracte credit, tot cu BRD ț Este evident faptul ca, dimpotrivă, banca noastră a oferit reclamantului condiții avantajoase de creditare, corespunzătoare nevoilor acestuia la data contractării.

Legiuitorul alătura criteriului dezechilibrului semnificativ, pe cel al bunei credințe. F. de acest aspect arătam ca buna credința este prezumata potrivit Codului civil in vigoare. Astfel, art. 14 NCC prevede ca orice persoana fizica sau juridica trebuie sa isi exercite drepturile si sa isi execute obligațiile civile cu buna credința, in acord cu ordinea publica si bunele moravuri.

CJUE a decis, in cauza C-415/11, Mohamed Aziz c. Caixa d"Estalvis de Catalunya din 14 martie 2013, ca pentru a ști daca dezechilibrul este creat in contradicție cu cerința bunei-credințe este important ca instanța sa verifice daca vânzătorul sau furnizorul, acționând in mod corect si echitabil fata de consumator, se putea aștepta in mod rezonabil ca acesta din urma sa accepte clauza in discuție in urma unei negocieri individuale.

Astfel, valoarea dobânzii, a comisionului de administrare credit si valoarea D. sunt esențiale pentru un contract de credit, nefiind rezonabil sa presupunem ca la momentul încheierii contractului, costurile generate de acesta nu au fost analizate si comparate cu alte produse oferite de ale banei. Prin urmare, nu putem sa conchidem ca acțiunile BRD au fost contrare bunei-credințe.

In același timp, învederează instanței faptul ca înalta Curte de Casație si Justiție prin considerentele Deciziei nr. 288 din 27 ianuarie 2012 a reținut faptul ca: „comisionul de administrare nu încalcă nicio norma de ordine publica".

In prezenta cauza, arătă ca BRD a procedat la inserarea clauzelor privind instituirea comisioanelor contestate, cu respectarea întocmai a cerințelor legale in vigoare, perceperea comisioanelor fiind permisa de legislația in vigoare la data semnării contractului de credit.

In prezenta cauza, arătă ca odată cu apariția OUG nr. 50/2010, BRD a procedat la alinierea dobânzii, inserarea clauzei privind comisionul de administrare a creditului datorat de împrumutat cu respectarea întocmai a cerințelor legale in vigoare, respectiv calcularea acestui comision la soldul creditului, perceperea acestuia fiind expres reglementata de OUG nr. 50/2010, eliminând totodată comisionul de rambursare anticipata a creditului.

Toate clauzele contractuale, atât cu privire la dobânda, cat si cu privire la comisioane au fost si sunt in conformitate cu legislația in vigoare, neputând fi pusa sub semnul îndoielii buna-credința a băncii.

O dovada a bunei-credințe a băncii este si faptul ca societatea noastră a acceptat sa încheie cu reclamantul contractul de credit nr._/03.09.2007, in timp ce reclamantul avea deja alte doua contrate de creditare in derulare. Astfel ca banca a dat dovada de buna-credința prin disponibilitatea încheierii unui nou contract de credit care sa se plieze necesitaților reclamantului de la data respectiva.

In ceea ce privește negocierea clauzelor contractuale precizează faptul ca încheierea Contractului de credit a fost precedată de următoarele etape:

•analiza ofertei complete de creditare pe care BRD o punea la dispoziția persoanelor interesate la acel moment; produsele de creditare erau suficient de variate si detaliat descrise încât persoana interesata sa poată alege, pe baza unor considerente de oportunitate proprii, varianta cea mai avantajoasa.

•completarea cererilor de creditare, in cuprinsul acestora persoanele interesate optând pentru unul dintre produsele de creditare care, potrivit analizei proprii, corespundea intereselor si disponibilităților financiare;

•analizarea condițiilor generale aplicabile contractelor de credit, in cuprinsul acestora fiind detaliat descrise atât consecințele si condițiile specifice fiecărui tip de credit, inclusiv in ceea ce privește cuantumul comisioanelor;

•particularizarea condițiilor de creditare selectate de către împrumutat in cadrul condițiilor particulare. Aceasta etapa finala presupunea semnarea contractului de credit cu indicarea exacta a condițiilor de creditare compatibile cu situația financiara si opțiunile exprimate de către persoana fizica interesata.

Pe de alta parte, Înalta Curte de Casație si Justiție prin considerentele deciziei nr. 4821/05.12.2012, a reținut ca „prețul creditului nu se poate forma niciodată prin negocierea individuala a băncii cu fiecare client al sau. Acest lucru nu este posibil, in condițiile in care banca are milioane de clienți. Este motivul pentru care banca oferă clienților produse/sortimente bancare diferite, astfel încât aceștia sa poată alege produsul pe care îl doresc. De altfel, niciun producător de . negociază cu clientul prețul produsului sau expus la raft".

Existenta unor produse predefinite nu afectează libertatea consumatorului de a opta pentru un anumit tip de dobânda, comisioane sau moneda creditului si nici nu poate duce la concluzia caracterului nenegociabil al clauzelor contractuale, opțiunea clientului fiind liber exprimata.

Astfel, pe baza tuturor informațiilor si a documentelor primite, împrumutatul a avut posibilitatea sa aleagă intre mai multe oferte de creditare prezentate de alte banei din România, prin compararea condițiilor de creditare, inclusiv prin compararea valorii dobânzii anuale efective (D.), care reprezintă costul total al creditului pentru consumator, exprimat ca procent anual din valoarea totala a creditului.

Ca urmare a faptului ca reclamantul a fost de acord cu toate condițiile de creditare oferite de B., acesta a solicitat acordarea creditului in cadrul căruia nu a fost obligat sa se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala de a lua cunoștința înainte de semnarea contractului de credit, acesta fiind in posesia tuturor elementelor pentru a fi in măsura sa cunoască întinderea obligațiilor sale.

Negocierea contractului, acceptarea condițiilor si semnarea contractului s-a făcut așadar in totala transparenta si in cunoștința de cauza si nu a existat niciun impediment care sa-1 fi împiedicat pe reclamant sa refuze semnarea contractului de credit sau sa solicite informații ori negocieri suplimentare.

Prin semnarea contractului de credit, acesta a declarat in mod expres ca a luat cunoștința de conținutul contractului si ca este de acord cu dispozițiile contractuale, ca semnează cu intenția libera de a dobândi toate drepturile si obligațiile care decurg din contract, pe care le considera echitabile. Așadar, reclamantul a avut toate datele necesare unui consumator mediu si diligent, așa cum este el definit de art. 2 din Legea nr. 363/2007, pentru a prevedea obligațiile contractuale.

Împrumutatul nu a fost obligat să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală de a lua cunoștință înainte de semnarea contractului de credit, acesta fiind în posesia tuturor elementelor pentru a fi în măsură să cunoască întinderea obligațiilor sale.

Negocierea contractului, acceptarea condițiilor și semnarea contractului s-a făcut așadar în totală transparență și în cunoștință de cauză. Nimic nu 1-a oprit pe reclamant să refuze semnarea contractului de credit sau să solicite informații ori negocieri suplimentare.

In primul rând, învederează instanței ca orice negociere are drept situație premisa existenta unui dezacord, pe care părțile, dorind sa încheie raportul juridic, apreciază ca îl pot remedia prin oferirea unor soluții alternative. Or, reclamantul nu a formulat in nici un moment o cerere de modificare a clauzelor contestate, pe care parata sa o ignore, nici in perioada precontractuala avuta Ia dispoziție de la data punerii la dispoziție a ofertei de creditare si pana la data semnării contractului de credit si nici pe parcursul derulării contractului.

Reclamantul a ales, deci, la încheierea contractului de credit, sa nu se prevaleze de dreptul sau de a formula lămuriri sau o eventuala contraoferta, apreciind oferta înaintata de subscrisa ca fiind mulțumitoare si potrivită pentru nevoile acestuia

In al doilea rând, arată ca mecanismul de încheiere a contractelor de credit prin folosirea unor modele preformulate nu poate fi prezumat a fi încheiat fara negociere. B. a pus la dispoziția clientului o oferta de contract, oferta precedată de o cerere de credit, acceptata de către cealaltă parte fara a formula o contraoferta.

Acest mod de a încheia un contract este legal si specific raporturilor comerciale, in care comerciantul nu poate răspunde in timp util la cerințele pieței, daca nu-si formulează in mod clar oferta.

Formarea contractelor de credit, produse bancare ale pieței financiare, nu este străină de aceste reguli. Mai mult decât atât, legalitatea procesului de negociere prin punerea la dispoziție a unei ofertei standardizate a băncii pe baza cărora părțile discuta este confirmata si prin Avizul privind accesul la credite pentru consumatori ți familii emis de Comitetul Economic ți Social European, din care reiese faptul ca modelele de oferta standardizate folosite de banei permit publicului un acces ușor la informații, conducând, astfel, la o transparenta sporita, iar nu la o inexistenta a caracterului negociat al clauzelor.

Totodată, învederează instanței de judecata ca parata are obligația legala, stabilita prin art. 3 din Regulamentul BNR nr. 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice, de a supune validării BNR toate instrumentele de creditare .

Așadar, este evident ca anterior semnării contractului de credit, reclamantul a fost informat în detaliu cu privire la comisioanele contestate si ca urmare a înțelegerii si acceptării exprese a acestora, a semnat contractul de credit

Prevederile incluse in contractele băncii sunt in spiritul legislației privind protecția consumatorului, care reglementează inclusiv costurile aplicabile creditelor. Mai mult, aceste prevederi sunt întotdeauna discutate si agreate de ambele parți înainte de . oricărui contract prin care oferim produse sau servicii clienților noștri.

Reiterează faptul ca reclamantul este cel care a optat pentru contractarea împrumutului in condițiile prevăzute in cuprinsul contractului de credit. Nu i s-a impus sa accepte oferta de creditare sau sa semneze contractul de credit. Cu siguranța acesta a studiat in prealabil ofertele financiare ale altor banei, pentru a le putea compara si a decide in funcție de interesele si nevoile proprii. Astfel, consideră ca oferta BRD a fost aleasa in cunoștința de cauza. Cu atât mai mult consideră ca reclamantul a avut reprezentarea contractului încheiat cu banca, cu cat acesta mai încheiase anterior alte doua contracte, tot cu BRD, astfel ca reclamantului nu i-au fost străine modalitatea de contractare și derulare a unui contract de credit, precum si costurile aferente.

Arată faptul ca dovada negocierii este reprezentata de cererea de creditare formulata de reclamant, obținând dintre mai mulți ofertanți si mai multe oferte existente pe piața bancara pentru creditul de nevoi personale in considerarea unor interese urmărite de reclamant, cum sunt valoarea creditului, durata îndelungata de restituire a creditului, rata dobânzii, anterioritatea unui contract de credit cu aceeași banca, tot pentru nevoi personale si in condițiile de creditare similare, cunoscând componentele de cost ale noului credit, inclusiv comisioanele percepute pentru creditul nou.

Întreg comportamentul contractual al reclamantului, potrivit probelor care demonstrează inițiativa acestuia in a contracta, repetat cu aceeași banca semnifica realitatea ca reclamantul a cunoscut si a fost de acord cu toate clauzele contractului de credit.

Așadar, motivele invocate de reclamant nu pot justifica admiterea cererii sale, nici in ceea ce privește constatarea existentei clauzelor abuzive, eliminarea acestora si nici in ceea ce privește obligarea Băncii la restituirea unor sume care ar fi fost achitate in baza clauzelor pretins abuzive.

Pentru considerentele expuse cu privire la fond, solicită respingerea acțiunii ca nefondata, cu cheltuieli de judecata constând in onorariul de avocat.

In drept a invocat art. 205 si următoarele din NCPC, Legea nr. 193/2000 si OUG nr. 50/2010. In probațiune a solicitat interogatoriul reclamantului; proba cu înscrisuri; orice alte probe a căror necesitate de administrare ar rezulta din dezbateri.

A depus următoarele înscrisuri: Act adițional nr. 1 din data de 17.09.2010; Grafic costuri totale 17.12.2014; Fisa interogare sold 17.12.2014; Hotărârea CJUE pronunțata in cauza C-415/11; Hotărârea CJUE pronunțata in cauza C-472/11; Decizia nr. 288 din 27 ianuarie 2012 pronunțata de înalta Curte de Justiție si Casație in dosarul nr._ ; Decizia nr. 4685 din data de 27.11.2012 pronunțata de înalta Curte de Justiție; Decizia nr. 2450/2011 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție pronunțată in dosarul nr._ ; Decizia nr. 2451/2011 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție pronunțata in dosarul nr._, Sentința civila nr. 885/09.12.2013 a Judecătoriei Drobeta T. S. pronunțata in dosarul nr._/225/2013, menținută prin decizia civila nr. 210/02.05.2014 a Tribunalului M.; Sentința civila nr. 6950 din data de 18.10.2013 pronunțata de Judecătoria Târgu - M. in dosarul nr._ ; Sentința civila nr. 972 din data de 13.09.2013 pronunțata de Judecătoria A. in dosarul nr._ ; Sentința civila nr._/30.09.2013 pronunțată de judecătoria Oradea in dosarul nr._ ; Sentința civila nr. 5993/29.04.2013 pronunțata de Judecătoria Oradea in dosarul nr._/271/2012; Sentința civila nr. 1021/12.06.2013 pronunțata de Judecătoria Hunedoara in dosarul nr._ ; Sentința civila nr. 52/07.01.2014 pronunțata de Judecătoria Oradea in dosarul nr._ ; Sentința civila nr._/13.12.2013 pronunțata de Judecătoria Oradea in dosarul nr._/271/2013; Sentința civila nr. 536 din 07.02.2014 pronunțata de Tribunalul București in dosarul nr._/3/2013.

Pentru termenul de judecată din data de 11 iunie 2015, pârâta BRD a depus la dosar note de ședință prin care arată că, pentru perioada 3.10.2007 -3.09.2010, reclamantul a achitat comision de gestionare credit de 1.375,59 lei, pentru perioada 3.10.2010-3.09.2014, reclamantul a achitat comision de administrare credit de 794,23 lei, comisionul de rambursare anticipată nu a fost încasat niciodată, iar comisionul pentru nerespectarea clauzelor contractuale a fost eliminat și nu s-a încasat.

În temeiul art. 248 pct. 4 C., instanța a unit cu fondul excepția netimbrării acțiunii și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

În temeiul art.255 C pr civ rap.la art.258 alin.1 C pr civ, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține:

Față de dispozițiile art. 248 alin. 1 C.p.c. și având în vedere că pârâta a invocat două excepții prin întâmpinarea depusă la dosar și că excepția netimbrării, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune sunt excepții care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanța se va pronunța mai întâi cu privire la acestea.

În ceea ce privește excepția netimbrării acțiunii, instanța constată că reclamantul are calitatea de consumator în relația cu banca și, potrivit art.29 lit.f din OUG nr.80/2013, acțiunea acestuia este scutită de taxa de timbru, motiv pentru care instanța va respinge această excepție.

Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la acțiune, instanța reține că, o dată ce se solicită și constatarea caracterului abuziv al clauzelor stipulate în contractul intervenit între părți privind comisioanele respective, prin raportare la natura juridică a acțiunii în constatare față de caracterul patrimonial imprescriptibil al nulității absolute, sumele plătite în temeiul acestei clauze rămân fără suport contractual, efect ce se produce retroactiv, de la momentul încheierii contractului, deoarece clauza nu „devine” abuzivă în momentul constatării acesteia, ci a fost abuzivă încă de la momentul încheierii contractului, instanța doar constatând acest aspect.

Prin urmare, dat fiind faptul că sumele de bani achitate de reclamant, în temeiul clauzelor contractuale, ar rămâne fără suport contractual în situația constatării caracterului abuziv al acestora, plata efectuată în acest sens devine o plată nedatorată care este supusă restituirii (repetițiunii). Astfel, dreptul material la acțiune al reclamantului, atât pentru constatarea caracterului abuziv al clauzelor stipulate în contractul intervenit între părți cât și pentru restituirea sumelor încasate cu acest titlu, nu s-a prescris, având în vedere disp. art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, considerente pentru care excepția prescripției dreptului la acțiune urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, instanța reține că reclamantul C. M. Gianin a chemat în judecată pe pârâta B. R. pentru Dezvoltare SA București prin Sucursala Drobeta T. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că punctul 8.1 din contractul de credit nr._/03.09.2007 - condiții particulare - încheiat cu banca, coroborat cu punctul 4.1.a din Condițiile generale, conține o clauză abuzivă referitoare la existența unui comision de întocmire dosar, în cuantum de 2.50%; că punctul 8.2 din contractul de credit nr._/03.09.2007 - condiții particulare - încheiat cu banca, coroborat cu punctul 4.1.b din Condițiile generale conține o altă clauză abuzivă referitoare la existența unui comision lunar de gestionare a creditului, la data prezentei în cuantum de 0.30 %; că punctul 8.3 din contractul de credit nr._/03.09.2007 condiții particulare - încheiat cu banca, coroborat cu punctul 4.1 .c din Condițiile generale conține o altă clauză abuzivă referitoare la existența unui comision de rambursare anticipată, în cuantum de 3.00 %; că punctul 9.3 din contractul de credit nr._/03.09.2007 condiții particulare - încheiat cu banca, coroborat cu punctul 4.1 .d din Condițiile generale conține o altă clauză abuzivă referitoare la existența unui comision pentru nerespectarea clauzelor contractuale, în cuantum de 6.50 Ron; că punctul 3.4 și 3.5 din Condiții generale - încheiat cu banca, conține o clauză abuzivă referitoare la existența unei dobânzi variabile, deși inițial se arată că este fixă, iar pe cale de consecință, a solicitat să fie obligată pârâta banca la plata/restituirea sumelor reprezentând contravaloarea comisioanelor încasate abuziv, pe perioada 03.09.2007-prezent și să restituie diferența achitată în plus de către reclamant, cu titlu de dobândă variabilă.

Convenția de credit nr._/03.09.2007 a fost încheiată pentru suma de 15.000 lei, ce urma să fie rambursată pe o perioadă de 84 de luni, până la data de 03.09.2014.

Printre comisioanele datorate băncii, așa cum rezultă din punctul 8 al contractului de credit - condiții particulare - coroborat cu art. 4 pct.1 lit. b din contractul de credit – condiții generale, reclamantul trebuie să plătească lunar un comision de gestionare a creditului de 0,30 % din soldul creditului acordat până la achitarea integrală a acestuia, comision al cărui cuantum lunar reiese din graficul anexat la fila 12.

Convenția de credit nr._/03.09.2007, reprezintă un contract ale cărui clauze intră sub incidența Lg. 193/2000, privind clauzele abuzive încheiate între comercianți și consumatori.

Potrivit art. 4 alin. 1 din Lg. 196/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. La alin. 2 se arată că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilita fără a da posibilitate consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

Contractul preformulat a fost definit de Ordinul Autoritatii Nationale pentru Protecția Consumatorilor nr. 92/2007 (Publicat in M.Of nr. 128/2007) ca fiind acel tip de contract redactat in întregime sau aproape in întregime de către operatorul economic prestator de servicii, consumatorii neputând modifica sau interveni asupra clauzelor contractuale, ci având doar posibilitatea de a le accepta sau nu.

Contractul încheiat de părți este unul preformulat, standard, din probele administrate în cauză nerezultând că părțile au purtat o negociere reală, în care reclamantul să fi putut influența în vreun fel condițiile prestabilite.

În acest sens instanța are în vedere că Legea 193/2000 transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele încheiate cu consumatorii, iar potrivit art. 6 pct. 2 alin 3 al acestei directive „în cazul în care orice vânzător sau furnizor pretinde că s-a negociat individul o clauză standard, acestuia îi revine sarcina probei”.

Cu toate acestea instanța apreciază că nu se poate aprecia caracterul abuziv al unor clauze avându-se în vedere doar lipsa negocierii.

Astfel, analizând conținutul clauzei despre care reclamantul susține că este abuziva, instanța constată că aceasta nu conduce la crearea unui dezechilibru între prestațiile părților. În ceea ce privește comisionul de gestiune/administrare, instanța apreciază că acesta este justificat, reprezentând costul unor servicii furnizate de către bancă, constând în monitorizare/înregistrare/efectuarea de operațiuni în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului

De altfel, și Înalta Curte de Casație si Justiție a reținut în Decizia nr. 2186/2014 ca „Clauza contractuala prin care se stabilește un comision de administrare a creditului nu este, în sine, abuzivă, în raport de scopul acestui comision (monitorizare/înregistrare/efectuarea de operațiuni în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului), fiind în prezența unui dezechilibru major intre drepturile și obligațiile părților în situația în care "comisionul plătit lunar se raportează la valoarea întregului credit contractat, iar nu la valoarea soldului la data plății comisionului". Prin urmare, Instanța Supremă consideră că există dezechilibru semnificativ în .cazul în care valoarea comisionului nu se corelează cu valoarea soldului rămas de plată, în condițiile în care scopul comisionului este acela de a acoperi cheltuieli, de monitorizare a creditului care scade progresiv cu fiecare rată lunară achitată.

În temeiul OUG nr.50/2010, privind contractele de credit pentru consumatori, se încheie actul adițional nr. 1 la contractul de credit nr. _ din data de 03.09.2007, prin care unele clauze din contract se modifică, fiind menționată la punctul 1.3 privind comisioanele, clauza potrivit căreia împrumutatul va plăti băncii pentru creditul contractat un comision lunar de administrare a creditului, în valoare de 0,30 % din soldul creditului.

Se constată, așadar că a fost menținut procentul de 0,30 % din soldul creditului la același nivel, fiind schimbată numai denumirea acestuia din comision de gestiune în comision de administrare, operând o punere de acord a terminologiei utilizate în cadrul contractului de credit cu dispozițiile OUG nr. 50/2010.

OUG nr.50/2010 a transpus Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008, la art. 95 din forma inițială a acestui act normativ prevăzându-se obligația ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, creditorii ( băncile) au obligația să asigure conformitatea contractelor aflate în curs de derulare cu dispozițiile acestei Ordonanțe .

Totodată, s-a prevăzut că, nesemnarea de către consumator a actelor adiționale prin care se face modificarea contractului, este considerată acceptare tacită.

Prin Legea nr. 288 publicată în Monitorul Oficial al României în 30.12.2010, se aprobă Ordonanța de Urgență nr. 50/2010 aducându-se unele modificări printre care și la art. 95 în sensul că, prevederile ordonanței de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe.

D. fiind că, în forma inițială ordonanța prevedea în mod clar că dispozițiile sale se aplică și contractelor în curs, iar în baza acesteia au fost încheiate acte adiționale, prin art. II din Legea nr.288/2010, s-a stabilit faptul că, în situația în care actele adiționale au fost semnate, acestea își produc efectele conform termenilor contractuali. Actele adiționale nesemnate de către consumatori, și considerate acceptate tacit își produc de asemenea efectele cu excepția cazului în care în termen de 60 de zile de la . acestei legi, una dintre părți (fie consumatorul, fie creditorul) notifică cealaltă parte în sens contrar.

Cum în speță, actul adițional nu a fost semnat de către consumator dar niciuna dintre părți, nu a notificat cealaltă parte în sens contrar, potrivit dispozițiilor mai sus enunțate, actul adițional încheiat la data de 17.09.2010 continuă să-și producă efectele. Instanța reține că potrivit înscrisului depus la dosar, notificarea efectivă a consumatorului în cauză s-a efectuat prin mesaj scris transmis pe telefonul mobil cu invitația de a se prezenta la sediul BRD pentru alinierea contractului de credit la OUG 50/2010.

OUG nr.50/2010 nu se aplică contractelor aflate în derulare la data apariției acestui act normativ, așa cum este și cazul în speță, contractul fiind încheiat cu mult înainte, respectiv în anul 2007, soarta actelor adiționale încheiate în temeiul art. 95 din OUG nr.50/2010 având o reglementare specială și anume deși nu sunt semnate actele adiționale sunt considerate acceptate tacit dacă nu au fost denunțate de una dintre părți în termen de 60 de zile de la apariția Legii 288/2010.

Prin OUG nr.50/2010 la art. 36 legiuitorul a prevăzut că, pentru creditul acordat unui consumator creditorul poate percepe doar comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor, dobândă penalizatoare, alte costuri percepute de terți precum și un comision unic pentru serviciile prestate la cererea consumatorilor.

Totodată, în aliniatul 3 al aceluiași articol, legiuitorul a inserat și prevederea în conformitate cu care, comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea, înregistrarea, efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. În situația în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.

În concordanță cu dispozițiile legale enunțate, instanța constată că încă de la semnarea contractului, cuantumul comisionului de gestiune/administrare credit a fost exprimat în procent la aplicat la soldul curent al creditului.

Față de aceste considerente, instanța reține că aplicarea comisionului de gestionare/administrare înainte si după . OUG nr.50/2010 nu este reprezintă o clauza abuziva.

Cu privire la comisionul de rambursare anticipată de 3 %, prevăzută la pct. 8 din Contractul de credit nr._ din 03.09.2007, instanța constată că prin actul adițional nr. 1 din 17.09.2010, clauza privind comisionul de rambursare anticipată a fost modificată. Instanța reține că interesele reclamantului nu au fost vătămate prin instituirea acestui comision de rambursare anticipată, în condițiile în care reclamantul nu a rambursat sume de bani anticipat, nefiind percepută vreo sumă cu titlu de comision de rambursare. Această clauză nu este de natură a crea un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, situație în care se constată că una din condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 193/2010 nu este îndeplinită. În consecință, instanța constată ca fiind neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea existenței clauzei abuzive privind comisionul de rambursare anticipată de 3 %, prevăzută la pct. 8 din Contractul de credit nr._ din 03.09.2007. Nu se poate susține însă că cererea reclamanților de constatare a caracterului abuziv al clauzei privind comisionul de rambursare anticipată, prevăzută la pct. 8 din Contractul de credit nr._ din 03.09.2007, este lipsită de interes, chiar dacă reclamantul nu a efectuat rambursări anticipate, având în vedere că această clauză a produs efecte până la data încheierii actului adițional.

În ce privește clauza referitoare la existența unei dobânzi variabile, instanța constată că, prin contractul de credit nr._ din 03.09.2007, reclamantul a beneficiat de o dobândă fixă de 11,90% pe an, iar informațiile despre această dobândă fixă au fost exprimate într-o formulă clară în condițiile generale ale contractului de credit. Ori atâta timp cât reclamantul a fost de acord cu dobânda fixă stabilită de bancă, ce nu a fost modificată pe parcursul derulării contractului, nu se poate vorbi de o clauză abuzivă, aceasta fiind clară și neechivocă.

Cu referire la clauza privind comisionul de întocmire dosar și a comisionului pentru nerespectarea clauzelor contractuale, analizând conținutul clauzelor despre care reclamantul susține că sunt abuzive, instanța constată că acestea nu conduc la crearea unui dezechilibru între prestațiile părților. Astfel, în ceea ce privește comisioanele, instanța apreciază că acestea sunt justificate, ele reprezentând costul unor servicii furnizate de către pârâtă. În ceea ce privește comisionul de întocmire dosar, instanța are in vedere faptul ca pe de o parte acesta se percepe la acordarea creditului, se percepe o singura data conform art. 4.1 din contract la prima tragere, iar pe de alta parte aceasta clauza nu produce un dezechilibru semnificativ consumatorului.

Referitor la petitele privind obligarea pârâtei la restituirea sumelor reprezentând contravaloarea comisioanelor încasate abuziv, pe perioada 03.09.2007-prezent, la restituirea diferenței achitată în plus de către reclamant, cu titlu de dobândă variabilă, actualizate cu indicii de inflație de la data plății fiecărei rate și până la data restituirii efective a sumelor, acestea nu pot fi primite în măsura în care urmează a fi respinse petitele principale privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale.

Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul C. M. Gianin, în contradictoriu cu pârâta BRD – Groupe Societe Generale SA București prin Sucursala Drobeta T. S..

În temeiul art.451 C pr civ, instanța va obliga reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1054 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția netimbrării acțiunii și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâtă.

Respinge ca neîntemeiată acțiunea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul C. M. Gianin, cu domiciliul procesual ales în Dr.Tr.S., ..1, jud. M., în contradictoriu cu pârâta BRD – Groupe Societe Generale SA București prin Sucursala Drobeta T. S., cu sediul în Dr.Tr.S., ..55, județul M..

Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1054 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Drobeta T. S..

Pronunțată în ședință publică azi, 17.09.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

Red. L.B./Tehn. P.L.

4 ex./ 19.10.2015

Cod operator 6497

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3696/2015....		Plângere contravenţională. Sentința nr. 2717/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Contestaţie la executare. Sentința nr. 3691/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN Plângere contravenţională. Sentința nr. 3680/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN Pretenţii. Sentința nr. 3706/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN Plângere contravenţională. Sentința nr. 3696/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN