Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 189/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 189/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 11172/225/2014
Dosar nr._ - cerere cu valoare redusă -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S., JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 189
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 20.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T. T.
GREFIER ȘEDINȚĂ: M. B.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul S. NAȚIONAL AL AGENȚILOR DE POLIȚIE - A. P. și pe pârâtul I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ TIMIȘOARA, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu au răspuns av. N. A. substituind pe av. N. O. L. apărător ales al reclamantului în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei și consilier juridic R. A. pentru pârâtă în baza delegației de reprezentare depusă la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că a fost înaintat dosarul nr._ al Tribunalului M.-Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal.
Av. N. A. depune la dosarul cauzei copia Sentinței civile nr. 3831/03.12.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._/225/2014 și delegație de substituire.
Instanța pune în discuție excepția puterii de lucru judecat invocată de pârât prin întâmpinarea de la filele 49-51.
Consilier juridic R. A. pentru pârât solicită instanței admiterea excepției având în vedere că prin cererea introductivă de chemare în judecată aflată la dosarul nr._, în cel de-al doilea petit, reclamantul solicită „obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces” fiind îndeplinite astfel cele trei condiții ale puterii lucrului judecată: identitate de obiect, identitate de cauză și identitate de părți.
Av. N. A. pentru reclamant solicită respingerea excepției.
Față de disp.art. 392 C. constată deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul apărătorilor părților.
Av. N. A. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat și taxă timbru în dosarul de fond. Arată că la fond a solicitat cheltuieli pe cale separată.
Consilier juridic R. A. solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale pricinii, luând act că reclamanta a solicitat judecata în lipsă, potrivit art. 394 C.pr.civ. instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.08.2014 sub nr._ reclamantul S. NAȚIONAL AL AGENȚILOR DE POLIȚIE - A. P. în contradictoriu cu pârâtul I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ TIMIȘOARA a solicitat ca instanța să oblige pârâtul la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat) achitate în dosarul Tribunalului M. nr._ la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată în sumă de 50 lei reprezentând taxa de timbru.
În fapt, arată că prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului Tribunalului M. și Curții de Apel C. nr._ a solicitat pentru membrul A. P. contravaloarea orelor lucrate în zile de repaus săptămânal și în celelalte zile, în care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează.
Prin sentința civilă nr.613/19.02.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea sa și a fost obligat I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara la plata orelor lucrate în zile de repaus săptămânal și în celelalte zile, în care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează pe perioada 08.12._09 iar prin decizia civilă nr.2816/15.05.2014 a fost respins recursul formulat de pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate la judecarea în fond a dosarului nr._ arată că, apărarea sa a fost asigurată de doamna avocat N. O. L. iar onorariul achitat acesteia la instanța de fond a fost de 500 lei potrivit chitanței nr.111/09.01.2014 emisă de Cabinet avocat N. O. L..
De asemenea arată că nu a solicitat la instanța de fond ca pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara să fi obligat la plata acestor cheltuieli efectuate de el în aceea cauză, rezervându-și dreptul de a-l chema în judecată pe pârât pe cale separată pentru aceste cheltuieli de judecată.
A se observa că onorariul de 500 lei achitat este un onorariu proporțional cu activitatea depusă de avocat ,care a fost una laborioasă presupunând redactarea cererii de chemare în judecată, a numeroaselor cereri, precizări și concluzii scrise. În cauză s-a efectuat la instanța de fond și un raport de expertiză contabilă, procesul desfășurându-se pe parcursul a 2 ani de zile presupunând prezența la multiple termene de judecată.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.1025 și următoarele Cod de procedură civilă.
În dovedire a depus la dosarul cauzei împuternicire avocațială, chitanța nr. 111/09.01.2014 în cuantum de 500 lei onorariu avocat, chitanța . nr._/26.08.2014 în cuantum de 50 lei taxă judiciară de timbru, Sentința nr. 613/2014 pronunțată la data de 19.02.2014 de Tribunalul M. Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, Decizia nr. 2816/2014/15.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .
Potrivit rezoluției din data de 26.09.2014 (f.46) a președintelui de complet investit cu soluționarea prezentei cauze a dispus să fie comunicate pârâtului cererea de chemare în judecată, înscrisurile doveditoare și formularul de răspuns (anexa 3 din Ordin nr. 359/C/29.01.2013).
La data de 20.10.2014 pârâtul a depus răspuns prin care a solicitat respingerea cererii de valoare redusă ca fiind neîntemeiată.
În motivare a arătat pârâtul că prin sentința civilă nr. 613/19.02.2014 Tribunalul M. a admis acțiunea, de unde rezultă că au fost admise și cheltuieli de judecată solicitate de către reclamant prin cererea introductivă de chemare în judecată, mai mult decât atât, reclamantul până la închiderea dezbaterilor a făcut dovada cheltuielilor de judecată (onorariu expert), onorariul de avocat nefiind dovedit, apărătorul reclamantului arătând că-l va solicita pe cale separată, aspecte reținute în cuprinsul hotărârii, în considerente și dispozitiv. În dispozitivul hotărârii nu s-a luat act că aceste cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat vor fi solicitate de pale separată.
Instanța de fond a obligat ITPF Timișoara la plata sumei de 500 lei onorariu expert.
Având în vedere faptul că prin cererea inițială de chemare în judecată, reclamantul a solicitat ca și petit secundar „obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces” și că apărătoarea reclamantului la termenul de judecată a solicitat cheltuieli de judecată, făcând dovada onorariului de expert, nedovedindu-și onorariul de avocat, precizând că va solicita pe care separată onorariul de avocat, Tribunalul pronunțându-se asupra cheltuielilor de judecată care au fost dovedite.
Instanța de recurs s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs în sensul admiterii acestora.
În ceea ce privește cererea reclamantului de a obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces a solicitat respingerea acesteia întrucât reclamantul a avut posibilitatea solicitării cheltuielilor de judecată ca o cerere accesorie acțiunii principale, atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de recurs, fapt care s-a și întâmplat, astfel nu mai era cazul deschiderii unei acțiuni în pretenții.
Analizând materialul probator administrat în cauză sub aspectul autorității de lucru judecat invocată de pârât prin întâmpinare, excepție care potrivit art. 248 alin. 1 C.p.c. are prioritate sub aspectul soluționării față de fondul cauzei, instanța reține că potrivit art.430 din c.p.civ. „1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. „
În speță ,se constată că instanța care a soluționat litigiul ce a format obiectul dosarului nr._ nu s-a pronunțat prin sentința nr.613/2014 si asupra cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu de avocat, pentru că acestea nu s-au solicitat de către parte, aspect reținut de către instanță în hotărârea pronunțată, în sensul că onorariul avocațial urmează a se solicita pe cale separată.
Prin urmare, nu se poate reține autoritate de lucru judecat,excepția urmând a fi respinsă.
Analizând cererea reclamantului în considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele situații de fapt și de drept:
Prin Sentința nr.613/2014/19.02.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, irevocabilă, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului, pârâtul fiind obligat să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
În cursul procesului, astfel cum rezultă din sentința arătată mai sus, reclamantul a fost reprezentat de avocat N. O., suma solicitată și acordată cu titlu de cheltuieli de judecată de 500 lei reprezintă onorariul expertului, achitat de reclamant, conform chitanței nr._/1 de la f.136-137 din dosarul nr._, reclamantul urmând să solicite onorariul avocațial pe cale separată.
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata onorariului de avocat în sumă de 500 lei.
Conform art. 451 din Noul Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată constau, printre altele în taxele judiciare de timbru, timbrul judiciar, onorariile avocaților, iar conform art. 453 alin.1 Noul Cod procedură civilă, partea care pierde procesul, va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, la plata acestor cheltuieli.
Potrivit doctrinei și practicii judiciare, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată poate fi formulată și pe cale separată, în termen de trei ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care i s-a acordat câștig de cauză, în temeiul art. 998-999 cod civil (art.1357 noul Cod civil), dacă această cerere nu s-a formulat în timpul soluționării litigiului sau dacă, deși s-a formulat, instanța a omis să se pronunțe asupra ei.
Respectiva cerere privind acordare a cheltuielilor de judecată reprezintă un proces civil distinct, fiind de competența judecătoriei, chiar dacă procesul care a ocazionat aceste cheltuieli a fost soluționat de o instanță superioară, afară de cazul în care ar deveni incidente dispozițiile art.2 pct.1 lit. b), când competența de primă instanță va aparține tribunalului.
Se constată astfel că obligarea uneia dintre părți la plata către cealaltă parte a cheltuielilor de judecată este întemeiată pe ideea de culpă procesuală, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuind să suporte cheltuielile de judecată făcute în mod justificat de către partea câștigătoare.
Prin urmare, partea care a câștigat un proces este îndreptățită să i se plătească cheltuielile de judecată efectuate pe parcursul procesului, chiar pe cale separată, în măsura în care nu au fost solicitate, sau dacă, deși solicitate, instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri.
Instanța constat că toate condițiile impuse de art. 453 C. proc. civ. sunt îndeplinite, pârâtul având o culpă procesuală evidentă care rezultă din sentința nr. 613/19.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului M. rămasă definitivă prin decizia nr.2816/15.05.2014 a Curții de Apel C., făcându-se dovada cheltuielilor de judecată potrivit chitanței nr.111/09.01.2014 (f.7).
Prin urmare sunt întrunite toate condițiile privind răspunderea civilă delictuală a pârâtului (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția pârâtului constând în culpa procesuală a acesteia), fapt stabilit, în mod definitiv, prin sentința nr. 613/19.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului M. rămasă definitivă prin decizia nr.2816/15.05.2014 a Curții de Apel C..
Față de considerentele expuse, instanța urmează să admită acțiunea reclamantei.
În conformitate cu art.1031 din Codul de procedură civilă, pârâtul va fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 50 lei constând în taxă judiciară de timbru potrivit chitanței . nr._/26.08.2014 depusă la fila 9 dosar.
Instanța reține că, dacă aceste cheltuieli sunt solicitate in cadrul litigiului care le-a generat, atunci cererea va fi scutită de taxa judiciară de timbru. În schimb, dacă nu se cer in timpul procesului, ci pe cale separată, atunci cererea va fi taxată cu taxă de timbru, după cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, prin Decizia nr. 19 din 18 noiembrie 2013, Î.C.C.J s-a pronunțat în sensul admiterii recursului formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind că „Cererile prin care se solicită, pe cale separată, acordarea cheltuielilor de judecată sunt cereri principale supuse taxei judiciare de timbru, care se calculează la valoarea pretențiilor deduse judecății, chiar dacă cererile care au format obiectul litigiului din care aceste cheltuieli provin au fost scutite de la plata taxelor judiciare de timbru”.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat.
Admite cererea formulată de reclamantul S. NAȚIONAL AL AGENȚILOR DE POLIȚIE PENTRU A. P. cu sediul în municipiul Drobeta T. S., .. 3–5, județul M. în contradictoriu cu pârâtul I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ TIMIȘOARA cu sediul în municipiul Timișoara, .. 49, județul T..
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr._ al Tribunalului M..
Obligă pârâtul să plătească reclamantului 50 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce va fi depus la Jud.Dr.Tr.S..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. T. M. B.
Red.TT/Tehnored.MB
Ex. 4/..01.2015/cod operator 6497
| ← Pretenţii. Sentința nr. 416/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 111/2015.... → |
|---|
