Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 215/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN

Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 215/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 15550/225/2014

Dosar nr._ - situație juridică minor -

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA DROBETA T.-S.

- JUDEȚUL M. -

SENTINȚA CIVILĂ MINORI SI FAMILIE NR. 215

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.04.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN

PREȘEDINTE: B. L.

GREFIER: P. L.

Pe rol judecarea cauzei de minori și familie privind pe reclamanta B. A. R. și pe pârâtul B. C., având ca obiect situație juridică minor.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta, asistată de avocat Tuculeanu M., pârâtul asistat de avocat M. M. și martorii M. D., M. E. și G. C., lipsă fiind reprezentantul autorităților tutelare și martora B. D..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că s-a depus la dosar, ancheta psihosocială efectuată de Primăria Dr.Tr.S., după care,

Avocat M. M. depune la dosar înscrisuri cu privire la martora lipsă B. D., învederând că aceasta este plecată din țară, copia adresei nr._/25.03.2015, copia unei facturi și planșe foto. Solicită înlocuirea martorei lipsă cu martorul D. G., prezent în instanță.

Avocat Tuculeanu M. depune la dosar sentința minori și familie nr. 525/2013 și arată că nu se opune la înlocuirea martorei lipsă cu martorul D. G..

În temeiul art.311 alin.2 C pr civ, instanța admite cererea formulată de pârât și dispune înlocuirea martorei B. D. cu martorul D. G..

Instanța procedează la luarea unor interogatorii părților, răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosar.

În temeiul art. 312 și următoarele C., instanța procedează la audierea martorilor M. D., M. E., G. C. și D. G., sub prestare de jurământ, răspunsurile acestora fiind consemnate în scris și anexate la dosar.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, in temeiul art.392 CPCiv declara deschise dezbaterile in fond si acordă cuvântul asupra cauzei.

Apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii precizate și a cererii reconvenționale, dar în condițiile stabilite de reclamantă prin întâmpinarea la cererea reconvențională, cu cheltuieli de judecată.

Avocat M. M. pentru pârât solicită respingerea acțiunii formulate de reclamantă și admiterea cererii reconvenționale, cu compensarea cheltuielilor de judecată. A arătat că pârâtul nu a putut beneficia de întrevederea cu minorii nefiind lăsat de reclamantă. A solicitat de asemenea, ca minorii să fie luați și aduși în fața Primăriei pentru a evita eventualele conflicte.

INSTANȚA

Deliberând constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 14.11.2014, sub nr._, reclamanta B. A. R., a chemat în judecată pe pârâtul B. C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- obligarea paratului B. C. sa-si dea acordul necesar la Serviciul Public Comunitar M. pentru eliberarea pașapoartelor minorilor B. D. C. născut la data de 25.03.2008 si B. A. M. E. născuta la data del3.03.2012;

- obligarea paratului B. C. de a-si da acordul cu privire la plecarea minorilor in străinătate împreuna cu mama lor, in vacante si eventual weekenduri;

- in caz contrar instanța sa pronunțe o hotărâre care sa suplinească consimțământul paratului necesar pentru eliberarea pașapoartelor minorilor, precum si consimțământul paratului in vederea deplasării minorilor in străinătate însoțiți de reclamanta, in perioada vacantelor si eventual in weekenduri

- exercitarea exclusiva a autorității părintești asupra minorilor de către reclamantă, mama acestora

În motivarea cererii a arătat că, a fost căsătorita cu paratul, iar căsătoria lor a fost desfăcuta de Judecătoria Dr Tr S. prin sentința civila 525/23.09.2013 (definitiva prin decizia 4/A/MF/20.01.2014 a Tribunalului M.).

Din căsătorie au rezultat minorii B. D. C. născut la data de 25.03.2008 si B. A. M. E. născuta la data de 3.03.2012.

Prin sentința civila 525/2013 s-a dispus revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei, exercitarea in comun a autorității părintești asupra minorilor, stabilirea locuinței minorilor la domiciliul reclamantei, precum si obligarea paratului la plata pensiei de întreținere

In vara anului 2014 a fost invitata de verișoara sa M. C., sa o viziteze in Anglia împreuna cu minorii însa paratul a refuzat nejustificat sa-si dea acordul atât pentru eliberarea pașapoartelor minorilor cat si pentru plecarea acestora in străinătate.

Potrivit invitației trimise, verișoara reclamantei a invitat-o sa locuiască împreuna cu minorii la reședința acesteia din Londra pe o anumita perioada din vacanta de vara ea asigurându-le si banii necesari pentru călătorie si vizita.

De asemenea sunt invitați de verișoara reclamantei in Anglia cu prilejul sărbătorilor de iarna. Cunoscând atitudinea recalcitranta a fostului său soț, in vederea deplasării in Anglia l-a invitat la mediator, considerând ca poate in prezenta acestuia reacționează altfel si își da consimțământul pentru ca minorii sa plece împreuna cu reclamanta in vacanta de iarna in Anglia.

Menționează ca eforturile sale au rămas fără rezultat acesta neprezentându-se la invitația mediatorului, si dovedind o data in plus ca nu îl interesează interesele minorilor ci doar șicanarea reclamantei.

Refuzul paratului de a-si exprima un astfel de consimțământ rezulta cu certitudine din neprezentarea acestuia la invitația mediatorului.

Consideră ca prin refuzul de a-si da acordul cu privire la plecarea minorilor in străinătate împreuna cu ea, mama lor, minorii sunt privați de dreptul la libera circulație si de posibilitatea de a-si dezvolta abilitățile de comunicare, de a veni in contact cu alte culturi, de a participa la evenimente culturale ce ar avea o deosebita înrâurire asupra dezvoltării lor intelectuale iar atitudinea paratului BAZA V. C. are un caracter șicanatoriu si îmbracă forma abuzului de drept, astfel încât consideră că se impune, pentru a asigura minorilor cele mai bune condiții de dezvoltare mentală, intelectuală, socială, morală și mondenă, suplinirea acordului unui tata care prin atitudinea sa discreționară deviază de la rolul său de părinte indiferent la nevoile, dorințele și așteptările minorilor.

Arată ca este profesoara de limba romana, titulara a catedrei de limba si literatura romana la scoală gimnaziala D., având si funcția de profesor diriginte la clasa VI, statutul său social fiind de deplină moralitate, iar recunoașterea și buna reputație pe care le are în societate exclud la ora actuala orice idee referitoare la o plecare definitivă împreună cu minorii în străinătate, iar din cauza refuzului nejustificat al pârâtului a fost nevoita să anulez nu doar sejurul din vara anului 2014 ci si vacanta de iarna 2014 precum si orice intenție de a le oferi copiilor un sfârșit de săptămâna in parcul de distracții deschis in tara vecina Serbia.

Potrivit art. 17 alin. 1 lit. a) din Legea 248/2005 minorilor cetățeni romani care nu au împlinit vârsta de 14 ani, li se eliberează pașapoarte simple sau pașapoarte simple electronice, numai la cererea ambilor părinți, a părintelui supraviețuitor, a părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătoreasca rămasa definitiva si irevocabila sau, după caz, a reprezentantului legal. De asemenea conform alin. 2 din același act normativ, emiterea pașaportului simplu sau a pașaportului simplu electronic pentru minor, in situația in care exista neînțelegeri intre părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se afla in imposibilitatea de a-si exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 171 alin. 1 lit. e), se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecata, care se pronunța in condițiile legii.

Prevederile art. 18 alin. 2 din Legea 272/2004: prevăd ca deplasarea copiilor in tara si in străinătate se realizează cu înștiințarea si acordul ambilor părinți; orice neînțelegeri intre părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătoreasca, iar conform dispozițiilor art. 30 alin. 1 lit. b) din Legea 248/2005 minorilor li se permite ieșirea din tara numai daca sunt însoțiți de o persoana majora si, in situația in care călătorește împreuna cu unul din părinți, numai daca părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care sa rezulte acordul sau cu privire la efectuarea călătoriei respective in statul sau statele de destinație, precum si cu privire la perioada acesteia.

In concordanta cu jurisprudența C.E.D.O, dar si cu prevederile art. 2 din Legea 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, inclusiv in cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Acest principiu este impus inclusiv in legătura cu drepturile si obligațiile ce revin părinților copilului si trebuie sa prevaleze in toate cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea si educarea copiilor lor. In măsura in care exista neînțelegeri intre părinți, care afectează in mod direct si minorul, iar instanța judecătoreasca este chemata sa se pronunțe cu privire la exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligațiilor părintești, este necesar sa fie considerat in primul rând interesul superior la copilului, astfel încât măsura dispusa sa asigure buna starea materiala si spirituala a copilului, in special prin îngrijirea acestuia, prin asigurarea creșterii, educării si întreținerii sale, prin menținerea copilului . mai apropiat de cel in care a fost crescut.

Or, in speța supusa judecații este evident ca prin refuzul de a-si da acordul cu privire la plecarea minorilor in străinătate împreuna cu reclamanta, mama lor, minorii sunt privați de dreptul la libera circulație si de posibilitatea de a-si dezvolta abilitățile de comunicare, de a veni in contact cu alte culturi, de a participa la evenimente culturale ce ar avea o deosebita înrâurire asupra dezvoltării lor intelectuale, iar atitudinea paratului B. C. are un caracter șicanatoriu si imbrica forma abuzului de drept, astfel încât consideră că se impune, pentru a asigura minorilor cele mai bune condiții de dezvoltare mentală, intelectuală, socială, morală și mondenă, suplinirea acordului unui tata care prin atitudinea sa discreționară deviază de la rolul său de părinte, acesta fiind indiferent la nevoile, dorințele și așteptările minorilor.

Având in vedere cele expuse mai sus, solicită instanței sa dispună:

- obligarea paratului B. C. de a-si da acordul cu privire la plecarea minorilor in străinătate împreuna cu mama lor, in vacante si eventual weekenduri;

De asemenea, având in vedere faptul ca, cu privire la minori trebuiesc luate decizii importante referitoare la creșterea, educația si îngrijirea acestora, iar prin atitudinea sa recalcitranta paratul dovedește ca nu se gândește la interesele copiilor săi ci doar la șicanarea reclamantei, fosta soție, solicitată exercitarea exclusiva a autorității părintești asupra minorilor de către reclamantă, mama acestora.

In drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 15 alin 1 si 8, art. 17 alin. 1 lit. a) si art. 30 alin. 1 lit. b) din Legea 248/2005. art. 2 si art. 18 alin. 2 din Legea 272/2004, art.486 si 507 C.Civ, art. 30, 32, 33 C.pr.civ, art. 148 si urmat C.pr.civ.

In dovedirea acțiunii înțelege sa se folosească de proba cu următoarele înscrisuri: certificate de naștere minori B. D. C. născut la data de 25.03.2008 si B. A. M. E. născuta la data de 3.03.2012, hotărâre de divorț, adeverința de salariat B. A. R., invitație de petrecere a vacantei in Anglia, proces verbal de informare birou mediator - F. L., delegație avocat angajat, dovada achitării taxei de timbru.

De asemenea solicită audierea următorilor martorilor: M. D. și M. E. .

Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională .

A solicitat respingerea acțiunii introdusa de reclamanta B. A. R., cu cheltuieli de judecata ca fiind nelegala si neîntemeiata.

Arată ca din actele depuse chiar de reclamanta la dosar rezulta ca prin acțiunea de divorț instanța a stabilit custodie . din căsătorie si acest lucru presupune exercitarea autorității părintești de către ambii părinți precum si îndatoririle specifice părinților ce rezulta din aceasta custodie . cauza reclamanta nu poate si nu are dreptul sa ceara exercitarea autorității părintești numai de către ea prin custodie exclusiva deoarece el nu este decedat, nu a fost declarat prin hotărâre judecătoreasca pus sub interdicție sau decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau exista un motiv prin care sa îi fie luata custodia asupra minorilor din moment ce plătește la zi pensie de întreținere pentru minori, cooperează cu persoanele fizice si juridice cu atribuții in domeniul îngrijirii, educării si formari (profesionale ale copiilor in sensul ca in permanent s-a dus la scoală pentru minorul B. D. C. si la grădinița pentru minora B. A.-M. E..

In conformitate cu disp. art. 507 din Codul civil de exercitare a autorități părintești de către un singur părinte se da numai in cazul condițiilor arătate de pârât mai sus, iar pe de alta parte, îndatoririle specifice ale părinților fata de copii așa cum prevede art. 488 din același cod civil le îndeplinesc încă de la introducerea acțiunii de divorț si in continuare.

Arat ca încă de la data introduceri divorțului reclamanta i-a îngreunat legăturile personale cu minorii închizându-i i ușa in nas după ce a fost dat afara din domiciliu si refuzând sa primească cadourile aduse la copii in lunile după introducerea acțiunii de divorț si influențând minorii sa nu îl primească sa ii vadă.

Mai mult decât atât, a fost nevoit sa nu se mai prezinte la fostul domiciliu comun deoarece reclamanta si tatăl ei îi adresau injurii pentru ca sa fie un motiv sa introducă plângeri penale la politie. A folosit minorii ca mijloc de șantaj î,potriva sa nelăsându-l sa-i vadă si pretinzând învățătoarei si educatoarei celor doi minori sa nu îl primească nici in timpul liber al programului sa ii vad pe minori. A prezentat si pârâtul hotărârea de divorț la scoală si la grădinița si atunci educatoarele au fost forțate sa îl primească la aceste instituții pentru a-și vedea minorii si a le aduce cadouri.

Mai mult decât atât, pe tot parcursul grădiniței minorului D. C. a achitat taxa pentru grădinița in anul 2013 si 2014 iar pentru minora A.-M. E. a achitat de asemenea grădinița, deși reclamanta nu a mai lăsat-o pe aceasta decât doua zile la aceasta instituție aflând ca pârâtul a fost sa o viziteze.

Face precizarea ca plătește pensia alimentara la zi, iar aceste plați au fost făcute in plus de pârât peste pensia de întreținere la care l-a obligat instanța.

A încercat in permanenta sa evite provocările fostei soții si a tatălui ei si a constatat ca este mult mai indicat sa își vad copiii la grădinița si la scoală deoarece in acest mod a evitat provocările făcute de reclamanta pentru a îl trimite in judecata pentru vreo infracțiune inventata.

La un moment dat in anul 2013 in timpul divorțului a fost împreuna cu părinții săi sa vadă minorii si sa le ducă diferite bunuri la grădinița lui D., dar parata i-a făcut o înscenare in sensul ca ar fi venit cu părinții sa răpească pe minor, ca sa oblige schimbarea unei eventuale sentințe de divorț in favoarea sa. Acest lucru s-a dovedit neadevărat si a avut noroc ca la aceasta întrevedere au asistat si părinții altor copii care au dat declarații si l-au scutit de aceasta așa zisa fapta penala.

După pronunțarea divorțului a încercat in mai multe rânduri sa ducă copiilor diverse cadouri si acasă si la sediul instanței dar reclamanta a refuzat sa primească bunurile pentru copii, ba mai mult decât atât . serbarea de 01.06.2014 care avea loc in Pădurea Crihala si unde a fost sa ducă cadouri pentru copii conform înțelegerii cu educatoarea, după ce au fost primite bunurile de copil, bunicul matern al copilului B. C. a lăsat plasa lângă un copac deși el se străduise sa ia ce e mai frumos pentru copiii săi.

La scoală la minor de atunci încoace a fost mai des si a luat cadouri pentru copii la toate evenimentele importante respectiv la sărbători si la zilele onomastice ale minorilor. La un moment dat a si fotografiat tortul pentru minorul D. C. când era la grădinița si hainele luate pentru ambii minori pentru a avea dovezi gândindu-se ca reclamanta va face si astfel de cereri nefondate ca nu ar fi contribuit cu nimic la creșterea si educarea minorilor peste pensia de întreținere.

Precizează că, nu i se poate reproșa ca nu a luat legătura cu minorii si ca a participat si a vorbit cu factorii de răspundere de la grădinița si de la scoală, precum si cu medicul de familie al minorilor, deoarece probează cu adeverințe ca s-a prezentat periodic la aceste instituții. Precizează ca a făcut acest lucru așa cum a mai spus deoarece a fost împiedicat de reclamanta sa ii viziteze pe minori la domiciliu din frica de a nu izbucni conflicte.

Cea care nu are personal grija de minori si nu ii urmărește îndeaproape este chiar reclamanta, care nu a avut grija de minorul D. C., iar minorul in lipsa ei de la domiciliu s-a accidentat si si-a rupt mana stânga.

In data de 20.10.2014 a fost sa îi vadă pe minor la scoală iar învățătoarea i-a spus ca este răcit, iar in data de 24.10.2014 când a revenit la scoală a constatat ca de fapt minorul are mana in ghips iar învățătoarea îi ascunsese acest lucru si din acest motiv s-a adresat Direcției pentru Protecția Copilului după ce in prealabil a întrebat-o despre situația minorului pe reclamanta care nu a vrut sa îi spună adevărul si i-a recomandat sa se adreseze organelor de politie.

Pârâtul s-a adresat la Direcția Copilului după ce a luat si legătura cu medicul de familie si cu diferite cabinete de medici ortopezi din Dr.Tr.S. ca sa afle de fapt ca reclamanta nu s-a prezentat la urgente cu copilul si nu a vrut sa îl înregistreze cu accidentul prin care si-a rupt mana fiind nesupravegheat acasă. La câteva zile după acest incident, tatăl pârâtului si cu pârâtul, in curtea scolii au fost agresați de reclamanta cu jigniri, iar tatăl pârâtului s-a adresat Politiei Dr.Tr.S. care le-a răspuns ca au atenționat-o pe reclamanta si au avertizat-o pentru comportamentul ei.

In urma acestui incident deoarece nu a primit răspuns de la Direcția pentru Protecția Minorului cu privire la modul in care este supravegheat minorul D. C. a făcut la data de 15.02.2014 o cerere de consiliere psihologica cu întreaga familie având in vedere tocmai hotărârea de divorț care a acordat custodie . in care reclamanta nu îi permite sa vadă minorii si sa aibă legături cu aceștia.

In ultima instanța face precizarea ca nu a fost de acord ca reclamanta sa ii duca pe minori in Anglia la verișoara sa pentru ca sunt prea mici pentru a percepe o călătorie de plăcere in Anglia data fiind vârsta frageda a acestora, iar pe de alta parte, a fost avertizat de rude comune ale pârâtului si ale fostei soții ca aceasta ar vrea sa ii scoată in acest mod din tara si a se stabili la verișoara ei îngrădindu-i i dreptul de a avea legături personale cu aceștia.

A precizat ca acești copii nu au nici măcar discernământ redus neavând nici măcar vârsta de 10 ani ca sa stabilească ce e bine si ce e rău pentru ei iar pe de alta parte așa zisa chemare a verișoarei reclamantei in Anglia nu poarta stampila vreunei instituției ci este o copie xerox după un fax al acesteia de chemare in Anglia - ori pentru stabilirea unei persoane in străinătate este nevoie de garanții materiale, de locuința proprie si venituri ale celui care îl cheamă ca sa asigure venirea celor chemați . presupune găzduirea pe o perioada a rudelor chemate in acea tara.

F. de aceasta situație, precum si de prevederile Codului civil in vigoare, a solicitat respingerea cererii reclamantei.

Reconvențional, pârâtul B. C., a chemat in judecata pe B. A. R., pentru ca pe calea cererii reconvenționale sa se pronunțe o hotărâre pentru stabilirea drepturilor sale de întrevedere minori. A solicitat ca întrevederea cu minorii sa aibă loc la sediul Primăriei Dr.Tr.S., unde sa fie aduși minorii o data la doua săptămâni in fiecare luna, începând cu sâmbăta orele 10.00 si pana duminica la orele 18.00, pentru a fi duși la apartamentul său, de asemenea in timpul vacantelor de C., de Paste si de vara, respectiv in vacanta de C. o săptămâna, in vacanta de Paste trei zile, si in vacanta de vara o luna, respectiv luna iulie sau august.

A precizat că solicită acest lucru deoarece reclamanta ii face imposibila întrevederea cu minorii chiar si la scoală provocând in permanenta cu certuri si reclamații la politie, situație pe care dorește sa o evite in viitor.

A arătat că are o situație buna in societate si in familie si conform caracterizării eliberata de Liceul de Arte I. Ș. Paulian este un cadru care își îndeplinește programul si are grija de educația copiilor care îi sunt încredințați la cursurile de muzica, fiind profesor de muzica.

De asemenea, a fost cooptat in acțiuni la nivel de oraș, cu predare la Centrul Școlar de Educație incluziva C. P. din Dr.Tr.S. unde derulează activități de educație pentru copiii cu handicap.

A precizat, de asemenea, ca urmează cursurile unei alte facultăți din cadrul Universității C. si anume cursurile Ingineria si Protecția Mediului deoarece vrea să aibă o pregătire multilaterală, pentru a putea sa ii ajute pe copiii săi, în continuare deși nu mai locuiește împreuna cu ei.

F. de actele pe care le depune in copie la dosar, a solicitat admiterea cererii reconvenționale si respingerea acțiunii principale pentru considerentele exprimate in întâmpinare si pentru faptul ca prevederile Noului Cod Civil nu justifica cerințele din acțiunea introdusa de reclamanta parata B. A. R..

Și-a întemeiat cererea reconvenționala pe disp. art. 396 si următoarele din Codul civil cat si art. 488 si 507 din același Cod.

Cererea reconvenționala a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform chitanței . nr._(3).

În dovedire, a solicitat proba cu acte si martorii G. C. si B. D..

A depus copie CI B. C., carnet student si legitimație concurs; Caracterizare nr. 1236/15.12.2014 eliberata de Liceul de Arte I.St.Paulian; Adeverința 1765/21.06.2013 eliberata de Centrul Școlar pentru Educație Incluziva C. P. si audiție muzicala la acest centru; Adeverința medicala eliberata de medicul de familie M. L.; Plângere nr. 153/30.10.2014 a lui B. C. adresata Direcției pentru Protecția Minorului; Cerere pentru consiliere psihologica nr._/15.12.2014 adresata aceluiași centru pentru Protecția Minorului; Adresa nr._/_/05.11.2014 a IPJ M. ca răspuns la sesizarea făcuta de B. G. împotriva lui B. A. R.; Chitanțe de bunuri cumpărate pentru minorii D. C. si A.-M. E.; Chitanțe pentru plata grădiniței anul 2013 si 2014 pentru minorul D. C.; Copia chitanțelor pentru dovada plații pensiei de întreținere la zi; Fotografii cu tortul si și îmbrăcămintea cumpărata pentru minori la zilele onomastice, si fotografiile făcute pentru a demonstra ca minorul D. C. a avut mana rupta in luna octombrie 2014; Delegație si chitanța avocat.

Reclamanta B. A. R. a formulat întâmpinare la cererea reconvenționala depusa de BAZA V. C. in acest dosar.

Așa cum a mai arătat instanței, a fost căsătorită cu paratul-reclamant reconvențional, iar din căsătoria lor au rezultat minorii B. D. C. născut la data de 25.03.2008 si B. A. M. E. născuta la data de 13.03.2012.

Prin sentința civila 525/2013 se dispunea exercitarea in comun a autorității părintești asupra minorilor, stabilirea locuinței minorilor la domiciliul reclamantei precum si obligarea paratului la plata pensiei de întreținere.

A menționat ca in urma divorțului, relațiile dintre foștii soți, au rămas încordate, fapt care se răsfrânge negativ asupra minorilor.

Urmare a acestor relații tensionate, paratul reclamant reconvențional nu este de acord niciodată cu deciziile reclamantei luate pentru minori.

In vacanta din vara anului 2014 precum si in vacanta de C. 2014, a fost invitata de verișoara sa M. C., să o viziteze in Anglia împreuna cu minorii însa paratul a refuzat de fiecare data nejustificat sa-si dea acordul atât pentru eliberarea pașapoartelor minorilor cat si pentru plecarea acestora in străinătate.

Verișoara sa o invita, pe reclamantă si pe minori, sa petreacă o anumita perioada din vacantele de vara si de iarna, ea asigurându-le cazarea dar si banii necesari pentru călătorie si vizita.

Consideră ca prin refuzul de a-si da acordul cu privire la plecarea minorilor in străinătate împreuna cu ea, mama lor, minorii sunt privați de dreptul la libera circulație si de posibilitatea de a-si dezvolta abilitățile de comunicare, de a veni in contact cu alte culturi, de a participa la evenimente culturale ce ar avea o deosebita înrâurire asupra dezvoltării lor intelectuale iar atitudinea paratului B. C. are un caracter șicanatoriu si îmbracă forma abuzului de drept, astfel încât am considerat că se impune, pentru a asigura minorilor cele mai bune condiții de dezvoltare mentală, intelectuală, socială, morală și mondenă, suplinirea acordului unui tata care prin atitudinea sa discreționară deviază de la rolul său de părinte indiferent la nevoile, dorințele și așteptările minorilor.

Arată ca este profesoara de limba romana, titulara a catedrei de limba si literatura romana la scoală gimnaziala D., având si funcția de profesor diriginte la clasa VI, statutul său social fiind de deplină moralitate, iar recunoașterea și buna reputație pe care le are în societate exclud la ora actuala orice idee referitoare la o plecare definitivă împreună cu minorii în străinătate, iar din cauza refuzului nejustificat al pârâtului a fost nevoită să anuleze nu doar sejurul din vara anului 2014 ci si vacanta de iarna 2014 precum si orice intenție de a le oferi copiilor un sfârșit de săptămâna in parcul de distracții deschis in tara vecina Serbia.

De aceea a solicitat instanței sa pronunțe o hotărâre care sa suplinească consimțământul paratului necesar pentru eliberarea pașapoartelor minorilor, precum si consimțământul paratului in vederea deplasării minorilor in străinătate însoțiți de reclamanta, in perioada vacantelor si eventual in weekenduri.

In subsidiar si in considerarea ideii ca privitor la minori trebuiesc luate decizii importante referitoare la creșterea, educația si îngrijirea acestora, iar prin atitudinea sa recalcitranta ( ex - refuzul de a-si dat acordul cu privire la eliberarea unor pașapoarte pentru minori) paratul dovedește ca nu se gândește la interesele copiilor săi ci doar la șicanarea sa, fosta soție, a solicitat exercitarea exclusiva a autorității părintești asupra minorilor de către ea, mama acestora.

Principiul interesului superior al copilului trebuie sa prevaleze in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, inclusiv in legătura cu drepturile si obligațiile ce revin părinților copilului, ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea si educarea copiilor lor, iar in măsura in care exista neînțelegeri intre părinți, care afectează in mod direct si minorul, iar instanța judecătoreasca este chemata sa se pronunțe cu privire la exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligațiilor părintești, este necesar sa fie considerat in primul rând interesul superior la copilului, astfel încât măsura dispusa sa asigure buna starea materiala si spirituala a copilului, in special prin îngrijirea acestuia, prin asigurarea creșterii, educării si întreținerii sale, prin menținerea copilului . mai apropiat de cel in care a fost crescut.

Cu privire la programul de vizita solicitat de paratul reconvențional, întrucât nu s-a opus niciodată ca paratul sa aibă propriile sale legături cu minorii, arată ca este de acord cu acesta cu unele mici obiecțiuni:

1.paratul sa aibă întrevedere cu minorii in prima si a treia săptămâna din luna, respectiv de vineri de la orele 18 pana duminica la orele 18.

2.pentru întrevederea cu minorii paratul sau reprezentantul acestuia sa vina sa ridice minorii de la locuința acestora si nu de la sediul primăriei.

3.cu privire la vacantele de iarna, paste si vara lăsă la aprecierea instanței.

In dovedirea acțiunii înțelege sa se servească de proba cu înscrisuri si următorii martori M. D. și M. E.

Pârâtul reclamant B. C. a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de B. A. R..

A arătat că solicitările reclamantei parate B. A. R. din acțiunea principala sunt nelegale si neîntemeiate, întrucât distantele si drumul lung pentru minorii de aceasta vârsta trebuie luate in considerare si „lărgirea orizontului" poate avea loc intre 10 si 14 ani, eventual, sau 14 si 18 ani când minorii pot înțelege ceva din arta, istorie si cultura a unei tari.

De asemenea, a precizat ca atâta timp cat și-a îndeplinit toate obligațiile si nu este decăzut din drepturile părintești, are calitatea de părinte cu drepturi de a avea legături personale cu minorii si de fapt șicanele despre care vorbește reclamanta sunt cele care au făcut ca pana in prezent sa nu poată lua legătura cu minorii.

Va proba cu martori așa cum a spus in întâmpinare si in cererea reconvenționala ca a fost împiedicat sa îi vadă pe copii pana si la scoală si la grădinița, iar de fiecare data reclamanta si tatăl sau i-au întins capcane care au dus la intervenția organelor de politie sub diferite pretexte. In câteva rânduri învățătoarea minorului B. D. C. i-a reproșat sa nu mai vină la scoală la minor deoarece i-ar tulbura orele de curs minorului. Alta data i-a spus clar ca mama minorului nu este de acord sa îl vad pe minor, iar pe minora B. A. M. E. nu a mai dus-o la grădinița pentru ca pârâtul sa nu mai poată sa o vad când îi este dor de ea.

Reclamanta ii instruiește pe minori sa nu primească cadouri de la pârât, iar minorul B. D. C. îi ia uneori interogatorii cu privire la viața sa personala, iar in ceea ce privește dorința sa de a comunica cu el, este întrerupta de diverse „învățăminte" ale reclamantei, care fac ca întrevederile la scoală sa fie greoaie.

Nu este de acord cu prezentarea sa la domiciliul reclamantei pentru a-i lua in weekend in prima săptămâna si a treia săptămâna si solicită in continuare ca minorii sa-ăi fie prezentați la primărie sau in . public din oraș, deoarece prezenta sa la domiciliul reclamantei ar duce la conflicte cu ea si familia acesteia.

F. de aceasta situație, solicită respingerea acțiunii principale si admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost formulata .

Instanța a încuviințat și a administrat pentru reclamantă și pârât proba cu înscrisurile de la dosar și proba testimoniala cu martorii M. D., M. E., G. C. și D. G..

Au fost efectuate anchete psihosociale la domiciliile părților.

La termenul de judecată din 26.02.2015, reclamanta a renunțat la petitul privind exercitarea în exclusivitate a autorității părintești asupra minorilor, iar instanța, în temeiul art.22 C pr civ, a calificat obiectul acțiunii ca fiind situație juridică minor.

Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanța reține următoarele:

Prin sentința minori și familie nr.525 din data de 23.09.2013, pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia nr.4/A/MF din 20.01.2014 a Tribunalului M., instanța a dispus desfacerea căsătoriei părților, exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorilor B. D. C., născut la 25.03.2008 și B. A. M. E., născută la 13.03.2012 și stabilirea locuinței minorilor la reclamantă.

Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține că, în vara anului trecut, reclamanta a intenționat să plece, împreună cu cei doi minori, în Anglia, pentru a vizita o verișoară a sa, care locuiește în Anglia, însă pârâtul, deși inițial și-a exprimat acordul pentru ca reclamanta să plece în străinătate, împreună cu minorii, ulterior a refuzat să-și exprime consimțământul în acest sens.

Potrivit art.18 alin.2 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, deplasarea copiilor în țară și în străinătate se realizează cu înștiințarea și cu acordul ambilor părinți; orice neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătorească.

Conform art.17 alin.1 lit.a și alin.2 din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, minorilor cetățeni români care nu a împlinit vârsta de 14 ani și care nu se află în una dintre situațiile de suspendare a exercitării dreptului la libera circulație în străinătate li se eliberează pașapoarte simple sau pașapoarte simple electronice numai la cererea ambilor părinți, a părintelui supraviețuitor, a părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă sau, după caz, a reprezentantului legal, iar emiterea pașaportului simplu sau a pașaportului simplu electronic pentru minor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecată, care se pronunță în condițiile legii.

Instanța subliniază că, potrivit art. 2 alin. 1 și 3 din Legea 272/2004, orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al acestuia. Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.

Având în vedere situația de fapt reținută, precum și temeiul de drept incident și expus anterior, constatând că, fără motive temeinice, pârâtul refuză a-și da consimțământul pentru ca cei doi minori să plece în străinătate împreună cu mama lor, instanța va admite în parte acțiunea și va dispune suplinirea consimțământului pârâtului B. C., necesar pentru emiterea pașaportului simplu pentru minorii B. D. C., născut la 25.03.2008 și B. A. M. E., născută la 13.03.2012 și pentru deplasarea minorilor în străinătate, împreună cu reclamanta, în perioada vacanțelor școlare și în week-enduri.

Cât privește cererea reconvențională formulată de pârât, instanța reține că, potrivit art. 496-al.5 C.civ. „Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia.”

Din cuprinsul acestei dispoziții se deduce preocuparea legiuitorului ca fiecare dintre părinți să aibă posibilitatea de a menține și dezvolta legături personale cu copilul său chiar dacă nu i s-a stabilit domiciliul la el.

Pe de altă parte trebuie precizat că dispoziția menționată, în opinia instanței, este în concordanță cu disp.art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivit căreia orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale. Deși prin deciziile CEDO Curtea nu a definit ce este aceea viață de familie, în cuprinsul deciziei Lebbnik c.Olandei, viața de familie este înțeleasă ca fiind o legătură biologică și/sau juridică(rudenie, căsătorie, adopție etc.) peste care se suprapune o relație personală reală, efectivă. Dacă așa este văzută noțiunea de viață de familie, nu este mai puțin adevărat că prin dispozițiile art.8, paragraful 2 sunt consacrate obligațiile statului de a face toate demersurile pentru a proteja viața de familie, dar, în același timp, nu este admisă nici o ingerință în această viață de familie. Așadar, prin măsurile pe care statul le ia, trebuie respectată viața de familie a unei persoane, iar pentru un părinte și copilul său, a fi împreună (cauza Ticli și Mancuso c. Italiei, hotărârea din 23.03.1999), ca și exercițiul drepturilor părintești(cauza R c.Marii Britanii, hotărârea din 08.07.1987) sunt elemente esențiale al vieții de familie.

Potrivit dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții și rudele, aceste relații putându-se realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea și găzduirea copilului pe perioade determinate. În realizarea acestui deziderat, Legea nr. 272/2004 impune respectarea principiului interesului superior al copilului, principiu impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal, acest principiu prevalând în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.

Modalitatea în care se realizează această legătură trebuie adaptată permanent la vârsta copilului, la evoluția sa continuă fizică și psihică, fiind în interesul acestuia să crească în apropierea ambilor părinți, beneficiind de grija, afecțiunea și interesul acestora.

Interesul minorului cere ca acest drept legal să fie exercitat continuu, iar în situația în care există neînțelegeri cu privire la exercitarea acestuia, intervine instanța de judecată prin stabilirea unui program de vizitare.

Este în interesul superior al copilului, dar și al părintelui căruia nu i-a fost încredințat copilul, de a avea o viață de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin menținerea legăturilor personale în mod efectiv, fără o ingerință din partea celuilalt părinte, astfel încât împiedicarea sau limitarea legăturilor firești dintre părinte și copil este de natură să afecteze dreptul la respectarea vieții de familie garantat de art.8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Dreptul părintelui de a păstra legături personale cu minorul, ca de altfel toate drepturile părintești, trebuie să fie exercitate numai în interesul copilului, instanța urmând să țină seama, printre altele, de condițiile morale, de temperamentul părintelui, implicit de manifestarea comportamentală a acestuia față de copil.

Instanța apreciază că, date fiind împrejurările de fapt rezultate din dosarul cauzei, pentru a-i asigura copilului întregul echilibru emoțional și afectiv, de siguranță și valorizare treptată și certă a tatălui în conștiința sa, față de care în prezent manifestă un sentiment de afecțiune, se impune ca legăturile tatălui cu minorii să se realizeze stabilirea unui program de vizitare în concordanță cu interesul acestora.

Astfel, este necesar a se stabili un echilibru corect între interesele părinților și cele ale minorilor, având în vedere că trecerea timpului poate avea consecințe iremediabile asupra relațiilor dintre copii și părintele care nu locuiește cu aceștia.

Instanța apreciază că este atât dreptul minorilor cât și al pârâtului de a avea o viață de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin stabilirea și dezvoltarea unor relații personale în mod efectiv și fără nici o ingerință.

In ceea ce privește modalitatea concretă de realizare a dreptului de vizitare, instanța are în vedere că dreptul părintelui divorțat de a avea legături cu copilul său încredințat celuilalt părinte, trebuie să se realizeze efectiv și real, prin stabilirea unui program de vizitare extins. In consecință, legăturile personale ale minorei cu pârâtul trebuie să fie menținute cu regularitate și nu cu un caracter sporadic, accidental, iar perioada de timp petrecută împreună trebuie să aibă o durată suficientă astfel încât aceste legături să fie efective.

In consecință, având în vedere interesul superior al minorilor, și anume acela de a dezvolta legături normale, firești cu tatăl lor, dar și acordul reclamantei în acest sens, exprimat cu ocazia administrării interogatoriului, instanța va încuviința ca pârâtul să aibă legături personale cu minorii, la domiciliul său, după următorul program: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă de la ora 10,00 până duminică la ora 18,00; o lună de zile în vacanța de vară, respectiv luna iulie, trei zile în vacanța de P., o săptămână în vacanța de C..

In vederea asigurării intimității necesare relației personale dintre pârât și minori, care să contribuie la stabilirea unei apropieri și interacțiuni reale între tată și copii, instanța consideră că se impune ca relațiile personale să se desfășoare la locuința tatălui, însă cu obligația pârâtului de a lua și de a aduce minorii la terminarea vizitelor, la sediul Primăriei Drobeta T. S., unde vor fi aduși și luați de reclamantă. Instanța va dispune ca minorii să fie luați și aduși la sediul Primăriei, dat fiind că, din întregul material probator administrat, rezultă că între părți există în permanență o stare tensionată, de natură să afecteze stabilitatea emoțională și afectivă a copiilor.

Instanța reamintește ambilor părinți că, de buna lor înțelegere și cooperare în ceea ce privește creșterea și îngrijirea copiilor, depinde formarea personalității lor și echilibrul lor interior și așa afectat de divorțul acestora, imixtiunile și încercările de denigrare, în orice fel, a imaginii celuilalt părinte fiind nepermise, tocmai datorită urmărilor grave asupra psihicului copiilor .

În temeiul art.453 alin.2 C pr civ, instanța va dispune compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta B. A. R., CNP_, domiciliată în Dr.Tr.S., ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul B. C., CNP_, domiciliat în Dr.Tr.S., ..12, ., jud. M..

Admite cererea reconvențională.

Dispune suplinirea consimțământului pârâtului B. C., necesar pentru emiterea pașaportului simplu pentru minorii B. D. C., născut la 25.03.2008 și B. A. M. E., născută la 13.03.2012 și pentru deplasarea minorilor în străinătate, împreună cu reclamanta, în perioada vacanțelor școlare și în week-enduri.

Încuviințează ca pârâtul să aibă legături personale cu minorii, la domiciliul său, după următorul program: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă de la ora 10,00 până duminică la ora 18,00; o lună de zile în vacanța de vară, respectiv luna iulie, trei zile în vacanța de P., o săptămână în vacanța de C., minorii urmând a fi luați de pârât de la sediul Primăriei Drobeta T. S., unde vor fi aduși de reclamantă și vor fi aduși de pârât la sediul Primăriei Drobeta T. S., la sfârșitul programului de vizită.

Dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Drobeta T. S..

Pronunțată în ședința publică din 02.04.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

Red. .>

4 ex. - 04.05.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497

← Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 334/2015....		Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 266/2015.... →

Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 215/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 215/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN