Plângere contravenţională. Sentința nr. 1257/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1257/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 15149/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
Sentința civilă nr. 1257/2015
Ședința publică de la 27 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. - A. B.
Grefier ședință C. - M. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . SRL și pe intimatul I. M., având ca obiect plângere contravențională
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns, pentru intimat, consilier juridic U. M., lipsă fiind petenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că pricina a fost repusă pe rol în temeiul art. 395 alin 3 C..
Apărătorul intimatei arată că formulează aceleași concluzii reținute în încheierea din 20.02.2015.
Instanța reține cauza spre soluționare
INSTANTA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 06.11.2014, sub nr._, petentul . SRL a formulat în contradictoriu cu intimatul I. M. plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 21.10.2014, de către doi inspectori din cadrul Inspectoratului Teritorial de munca M., prin care, in baza art. 260 alin. 1 lit.e din Legea 53/2003 republicata a fost sancționată cu amenda in suma de 20.000 lei. Procesul verbal a fost comunicat la data de 24.10.2014.
În fapt, a arătat că la data de 17.10.2014, la punctul de lucru - atelier confecționat armătura fier beton - pentru construcții aparținând subscrisei, situat in Dr. Tr. S., ., jud. M. s-au prezentat 2 inspectori de munca din cadrul I. M..
Prin procesul verbal de control nr._ încheiat la 21.10.2014 se retine ca la data de 17.10.2014 inspectorii I. au identificat la punctul de lucru al societății pe numiții L. P.-V. si U. C., care ar fi declarat ca lucrează ca muncitori din aceeași zi, însa nu au semnat contract de munca, fiind încălcate astfel prevederile art. 16(1) din legea 53/2003- republicata, iar, din verificările efectuate, persoanele identificate nu figurează in evidenta informatizata a I. M. privind registrul general evidenta salariați, încălcându-se astfel prevederile art. 4 alin. 1 lit a din HG 500/2011.
A precizat că numitul L. P.-V. il aștepta pe administratorul societății pentru a se interesa daca urmează sa se facă angajări in societate, iar numita U. C. este fina administratorului societății, si se afla in vizita, în acel moment, împreuna cu copilul minor al patronilor pe care îl avea in grija; că societatea petentă nu a intenționat să angajeze vreodată raporturi de munca cu nici unul dintre cei doi; că acest control s-a desfășurat în lipsa reprezentanților societății, care nici măcar nu cunoscuseră intenția pentru care L. P. se afla la punctul de lucru.
Se învederează faptul că modalitatea in care s-a efectuat controlul, precum si faptul ca inspectorii I. au profitat de credulitatea acestor persoane, a fost de natura sa ii timoreze si intimideze, determinându-i, astfel, sa declare că, începând cu dimineața aceleiași zile, lucrau la acea unitate.
Prin urmare, arată că presupusele contravenții sancționate prin procesul verbal . nr._ nu exista, prin lipsa faptelor propriu-zise și că societatea petentă are un număr suficient de angajați, care sa permită desfășurarea activității, astfel că nu intenționa să facă angajări.
În concluzie, a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenție si exonerarea de plata amenzii.
În scop probator, a solicitat administrarea probei înscrisuri si următorii martori: L. P.-V., cu domiciliul in . S., jud. M., U. C., cu domiciliul in Dr. Tr. S., .. 34, ., . si R. D. N., domiciliata in Dr. Tr. S., . bis, jud. M..
In drept, a invocat disp. art 31 alin. ldin OG nr. 2/2001-modificata prin Legea 180/2002.
În conformitate cu dispozițiile art. 200 alin. 1 și 2 C. Pr. Civ., instanța a pus în vedere petentului să completeze în termenul prevăzut de art. 200 alin. 2 C. Pr. Civ., lipsurile cererii de chemare în judecată, conform rezoluției din data de 07.11.2015 (fila 20 dosar).
La data de 20.11.2014, prin serviciul registratură din cadrul acestei instanțe, petentul a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru în sumă de 20 de lei.
Prin rezoluția din 21.11.2014 (f.22), în raport de disp. art. 200 al. 1 C. Pr. Civ, instanța a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor anexate, intimatului, cu mențiunea că are obligația de a formula întâmpinare, în termen de 25 de zile, de la comunicare, sub sancțiunea de a nu mai propune probe sau de a invoca excepții.
La data de 09.11.2014, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal ca valabil încheiat.
În fapt, a arătat că la data de 17.10.2014, s-a efectuat un control în domeniul relațiilor de muncă la punctul de lucru „Atelier confecționat armature fier beton" din Drobeta T. S. ., aparținând . SRL, ocazie cu care, inspectorii de muncă din cadrul I.T.M M. au găsit prestând activitate 4 persoane, care au precizat natura raporturilor de muncă existente cu angajatorul în cauză. Dintre persoanele care desfășurau activitate la atelierul menționat două persoane, respectiv L. P. V. și U. C. au declarat că lucrează fără forme legale de angajare.
În acest sens numitul L. P. V. a precizat că desfășoară activitate pentru petentă ca muncitor necalificat, că nu a negociat salariul, fiind in probă de lucru și nu a semnat contract individual de muncă având un program de lucru de 8 ore/zi, menționând colegii cu care iși desfășoară activitatea iar numita U. C. a precizat că desfășoară activitate pentru petentă ca magazioner, nu a negociat salariul, fiind in probă de lucru,nu a semnat contract individual de muncă însă un program de lucru de 8 ore/zi, menționând colegii cu care iși desfășoară activitatea.
Față de cele declarate de persoanele găsite în activitate si ținând cont de faptul că nu au putut fi verificate toate documentele solicitate, inspectorii de munca au invitat angajatorul sa se prezinte la sediul I. M. la data de 20.10.2014,cu documentele menționate în înștiințarea nr._ în vederea definitivării actului de control, invitație la care societatea petentă nu a dat curs.
In drept, a invocat disp. art.205 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, Codul Muncii, HG nr.500/2011 modificata si completata si O.G.nr.2/2001.
În scop probator, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La dosar, a depus, în copie certificată, un set de înscrisuri procesul verbal de contravenție nr._/21.10.2014, adresă de înaintare procesul verbal de contravenție nr._/21.10.2014 -înstiintarea nr._, Procesul verbal de control nr._/21.10.2014 anexa de constatare nr. 1 La Procesul verbal de control nr._, confirmarea de primire extras REVISAL, fisele de identificare ale numiților L. P. V. și U. C..
Prin rezoluția din 16.12.2014, aflată la fila 25 dosar, instanța a dispus citarea petentului cu copie întâmpinare și cu mențiunea de a depune la dosar, răspuns la întâmpinare, în termen de 10 de zile de la comunicare.
La data de 23.12.2015, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare solicitând admiterea acțiunii, anularea procesului verbal contravențional și exonerarea de la plata amenzii pentru aceleași motive invocate în cuprinsul plângerii formulate.
Prin rezoluția din 06.01.2015, aflată la fila 57 dosar, instanța a fixat primul termen de judecată la data de 30.01.2015 și a dispus citarea părților.
În scop probator, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba testimonială în cadrul căreia a fost audiat martorul proba testimonială în cadrul căreia a fost audiați martorii L. P. V. și U. C..
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate in cauza și raportat la dispozițiile legale in materie, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenție . nr._/21.10.2014, petenta, S.C. UP E. C. S.R.L.a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 20.000 lei, reținându-se că, la data de 17.10.2014, cu ocazia controlului efectuat la punctul de lucru al societății, din Dr. Tr. S., ., s-a constatat că numiții L. P. V. și U. C. își desfășureau activitatea acolo, fără forme legale.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
Analizând legalitatea procesului-verbal, instanța constată că, în cauză, poate fi aplicată această prezumție, întrucât exista o proporționalitate între mijloacele folosite, scopul urmărit și în același timp se asigură posibilitatea petentului de a-și dovedi susținerile și de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, prin contestarea procesului-verbal de contravenție în instanță.
Procesul-verbal fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale, și anume: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, data și locul săvârșirii faptei, semnătura agentului.
În ceea ce privește temeinicia, instanța reține că procesul-verbal face dovada situației de fapt, menționată în cuprinsul lui, până la proba contrară, ce incumbă petentului, potrivit art. 249 C. pr. civ., întrucât cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive, prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petenta și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acesteia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
În prezenta cauză, se apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 20.000 lei, aplicată unei persoane fizice, în calitate de titular al unei întreprinderi individuale, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că, față de petentă, a fost formulată o „acuzație în materie penală”, potrivit jurisprudenței CEDO.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Astfel, simpla negare a petentei, în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Petenta a invocat, prin plângere, faptul că în mod greșit s-a reținut de către inspectorii I. inexitența contractului individual de muncă, pentru numiții L. P. V. și U. C., întrucât primul dintre el îl aștepta pe administrator pentru a se interesa dacă urmează să se facă angajări de către societate, iar cea de-a doua persoană este fina administratorului și, la momentul controlului, se afla in vizită, împreună cu copilul minor al. patronilor, pe care îl avea în grijă.
Pentru stabilirea situație de fapt, este necesară analizarea dispozițiilor legale incidente.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), ,,Contractul individual de munca se incheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului. Forma scrisa este obligatore pentru incheierea valabila a contractului, iar potrivit art. 10 din Codul Muncii contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica denumita salariat se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator persoana fizica sau juridica in schimbul unei remuneratii denumita salariu.”
În sensul celor retinute mai sus s-a pronuntat si Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 448/15.09.2005, prin care s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a disp. art 16 alin. 1 si ale art. 276 alin. 1 lit e din Codul muncii, în considerentele acestei decizii, reținându-se că „ raspunderea pentru incheierea contractului individual de munca revine, în mod firesc angajatorului. Existenta contractului previne comportamentul abuziv al angajatorului, dar și atitudinea incorectă a salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat. Încadrarea în muncă doar cu forme legale, pe baza unor contracte individuale de muncă asigură și cunoasterea și exercitarea obligațiilor legale ce le revin celor care folosesc forță de muncă salariată.”
Prin declarația sa, martora U. C. a afirmat că se afla, la societatea nașilor săi, împreuna cu sora sa, când au apărut 4 inspectori de la I., care i-au cerut să dea o declarație. Susținerile acesteia nu se coroborează, în totalitate, cu cele ale petentei, formulate în cuprinsul plângerii.
Mai mult decât atât, afirmația că, la momentul controlului, inspectorii I. i-au solicitat să declare, în scris, că este angajată la societate, deși acest lucru nu era adevărat, însă a înțeles conținutul celor declarate, nu poate fi reținută.
Petenta nu a reușit să aducă o explicație rațională pentru care, în fișa de identificare de la fila 34, martora a scris „nu am semnat contract de muncă”, „nu am negociat salariul”. Faptul că, la momentul audierii, este prezentată o altă versiune, nu poate conduce la concluzia că cele consemnate la momentul controlului nu corespund realității, de vreme ce toate probele se coroborează și conduc la concluzia că, între părți, nu s-a încheiat contractul individual de muncă, în formă scrisă.
Nici afirmațiile martorului L. P. C. nu pot fi apreciate ca obiective. Acesta a arătat că s-a prezentat la punctul de lucru al societății pentru a se interesa dacă se fac angajări, dar, cu toate acestea, a dat și el declarație, în scris, în sensul că este angajat al petentei, că nu a semnat contract de muncă, nu a negociat salariul și nu a semnat fișa de protecție a muncii.
Esențial, pentru valabilitatea contractului de muncă, este ca angajatul și angajatorul să negocieze condițiile în care urmează să se desfășoare raporturile de muncă și, în lipsa acestora, nu se poate constata existența unui consimțământ valabil.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate petentei instanța arată că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Totodată, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise.
Față de criteriile reglementate de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că sancțiunea aplicată în cuantumul minim prevăzut de textul de lege, respectiv amenda în cuantum de 20.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 coroborat cu art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina petentei, servind finalității de evitare a săvârșirii pe viitor a unor astfel de fapte.
Instanța apreciază că pericolul social al faptei angajatorului prev de art.16 alin.l din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii este deosebit de grav, deoarece abia după momentul încheierii contractului individual de muncă salariații dobândesc drepturile prevăzute de lege, drepturi ce izvorăsc din calitatea lor de salariat( vechime în muncă, drepturi de pensie, dreptul la somaj, dreptul la asigurări de sănătate, dreptul la concediu), iar raportul de muncă există doar între persoanele care sunt parte într-un contract individual de muncă. De altfel, conform prevederilor art. 16 alin 3 din Codul Muncii, doar munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă, îi conferă salariatului vechime în muncă.
Având în vedere cele expuse mai sus, apreciind ca situația de fapt reținută prin procesul-verbal de contravenție contestat corespunde realității, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța urmează să respingă, ca neîntemeiată, plângerea contravențională, formulată de petentă împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/21.10.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. UP C. E. S.R.L., SRL., cu sediul in ., ., M., in registrata la ORC sub nr. J_, CUI_, în contradictoriu cu intimatul I.T.M. M., cu sediul în Dr Tr S., ..3, jud M., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/21.10.2014, ca fiind legal și temeinic.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere ce se va depune la Judecătora Drobeta T. S..
Pronunțată în ședința publică din data de 27.03.2015.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Martie 2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red B../ Tehn. BMC. 4 ex/..04.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1135/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1263/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
