Plângere contravenţională. Sentința nr. 1410/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1410/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 8331/225/2014
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDETUL MEHEDINTI
JUDECĂTORIA DROBETA T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR.1410
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 08.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. L.
GREFIER: C. P.
Pe rol fiind soluționarea procesului civil privind pe petentul U. N. în contradictoriu cu intimatul Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A - C. având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au fost lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că prin serviciul registratură, la data de 30.03.2015, petentul a depus la dosar certificatul de grefă emis de Judecătoria Dr-Tr-S. în dosarul nr._, după care;
În temeiul art. 131 C.p.c., rap. la art. 32 OG nr.2/2001, art.94 din cpciv, instanța se constată competentă general, teritorial și material să soluționeze cauza.
Nemaifiind alte incidente de soluționat și constatând închisă cercetarea judecătorească, instanța, în temeiul disp.art. 394 alin. 1 Cod proc. civilă declară închise dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 23.06.2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. sub nr._, petentul U. N. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/02.06.2014, întocmit de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C., solicitând anularea acestuia și exonerarea de plata amenzii.
În motivarea plângerii, în fapt, a arătat că în data de 18.09.2013 a vândut autoturismul numitului S. L. I. domiciliat in ., potrivit procesului verbal de scoatere din evidență întocmit de Primăria municipiului Drobeta T. S. – Direcția de Taxe si Impozite din data de 18.09.2013.
În drept nu a indicat temeiul legal.
Instanța, la primirea acțiunii formulate de către petent a constatat că cererea de chemare în judecată nu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 194-197 C.p.civ., astfel că prin încheierea pronunțată la data de 08.10.2014 a fost anulată cerere de chemare în judecată.
Împotriva acestei încheieri petentul a formulat cerere de reexaminare, cerere care a fost admisă prin încheierea din data de 15.01.2015.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat intimatului un exemplar al plângerii contravenționale și înscrisurilor anexate, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 20.02.2015 intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., prin subunitatea acesteia, Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C., a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și neîntemeiată și, în subsidiar, menținerea Procesului Verbal de Constatare a Contravenției . nr._ ca fiind temeinic și legal.
A motivat că, la data de 17.12.2013, pe DN65 Km l5+550m, pe raza localității Pielesti, jud. DJ, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând numitului N. U., cu domiciliul în mun. Dr.Tr.S.,Bulevardul Bratianu I. C, nr.12, ., ., a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 02.06.2014, a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenției . nr._ de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C..
Potrivit dispozițiilor art.l, alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
A învederat instanței că Procesul Verbal de Constatare a Contravenției . nr._ îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
Din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art.19 din O.G. nr.2/2001, reiese că Procesul Verbal de Constatare a Contravenției este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, procesul verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator Hriscu M., cu certificatul calificat emis de CertSIGN S.A.
A învederat instanței faptul ca, petentul, după încheierea contractului de vânzare cumpărare, nu a solicitat radierea din evidentele Serviciului Public Comunitar - Direcția Permise si înmatriculări Auto, așa cum este stabilit prin Ordinul 1501/2006 actualizat, art 24 - punctul 2), alin d. si art. 11, alin. 10 din OUG 195/2002, astfel ca, acesta figurează in continuare ca si proprietar, in accepțiunea legii, fiind o confuzie faptul ca radierea rolului fiscal este operațiunea implicita a radierii din evidentele serviciului mai sus menționat.
Astfel, factura fiscala sau orice alt document legal isi produce efectele asupra transmiterii dreptului de proprietate al autovehiculului dar, fara radiere, acest lucru nu implica si modificarea datelor in baza de date a Ministerului Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise Conducere si înmatriculări Vehicule, astfel ca, petentul, N. U., figurează in continuare, in baza de date accesata, ca si proprietar.
În josul paginii tipizatului pentru contractul de vânzare cumpărare a unui vehicul folosit este Certificatul de Radiere, unde este specificat Inspectoratul de Politie - serviciul circulație, document obligatoriu a fi completat si vizat, nicidecum facultativ. Pe spatele contractelor tipizate se afla detaliata procedura de vânzare cumpărare, radiere si înmatriculare a unui vehicul, unde exista clar menționata procedura de radiere.
Motivul invocat de către petent, cu privire la vânzarea autovehiculului nu este in măsura sa înlăture concluzia temeiniciei faptei reținute in sarcina sa, in condițiile in care obligația radierii din circulație ii revenea, legiuitorul prevăzând expres faptul ca "proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați sa solicite radierea din circulație in termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat in proprietatea altei persoane " ( art. 24, alin. (2), lit. d - Ordinul 1501/2006- actualizat ). Adoptarea de către legiuitor a prevederilor art. 9, alin 3 din OG 15/2002 - actualizata, s-a realizat tocmai in considerarea faptului ca in baza de date a Serviciilor Publice Comunitare Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor, se regăsesc toate informațiile actualizate, cu privire la proprietarii si utilizatorii autovehiculelor, tocmai pentru ca in sarcina proprietarilor de autovehicule sunt instituite aceste obligații de radiere in caz de înstrăinare.
Astfel, la art. 9 alin. 3 din OG 15/2002 - actualizata este prevăzut ca, in cazurile in care constatarea contravențiilor se face cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, procesul verbal de constatare a contravenției se poate încheia si in lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de către MAI - DRPCIV, sau a conducătorului auto, in cazul utilizatorilor străini.
Invocarea prevederilor legale care privesc obligațiile noului proprietar nu înlătura răspunderea contravenționala a acestuia, din moment ce înmatricularea pe numele cumpărătorului nu se poate realiza fara ca mai intai sa se procedeze la radierea autovehiculului, de pe numele vânzătorului.
În contextul situației de fata, nu i se poate retine vina apelantei contestatoare, Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica-C., pentru îndeplinirea sarcinilor de constatare si sancționare a contravențiilor, întocmirea Procesului Verbal de Constatare a Contravențiilor fiind întocmit pe numele petentului din vina exclusiva a acestuia, obligația de radiere fiind o obligație adiacenta celei de reînmatriculare, amintita de acesta a cade in sarcina noului proprietar.
A menționat că, in cauza de fata, subiectul activ este persoana înscrisa in certificatul de înmatriculare, mai exact N. U.. Prin transcrierea dreptului de proprietate, precedată de radiere, se asigura publicitatea actelor doveditoare ale transferului de proprietate, lipsa acestora determinând sancțiunea inopozabilității, prevăzuta la art. 22 alin. 1 - Cod Civil. ( "daca formalitatea de publicitate nu a fost realizata, iar aceasta nu era prevăzuta de lege cu caracter constitutiv, drepturile, actele, faptele sau alte raporturi juridice supuse publicității, sunt inopozabile terților, afara de cazul in care se dovedește ca aceștia le-au cunoscut pe alta cale ").
Pentru aceste motive, solicită respingerea contestației ca fiind nefondată și neîntemeiată și, în subsidiar, menținerea procesului verbal de constatare a contravenției ca fiind temeinic și legal.
În temeiul art. 411 (1), pct.2 N.C.P.C., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea celor susținute intimatul a depus la dosarul cauzei proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR și certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală.
În drept, și-a întemeiat prezenta pe disp. O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I nr. 769/2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
La întâmpinare au fost atașate următoarele înscrisuri: Proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR, autorizația de control a agentului constatator; Certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru ambele părți.
Analizând prezenta plângere în considerarea întregului material probator administrat in cauză și prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele situații de fapt si de drept:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/02.06.2014, încheiat de C. SA, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 și sancționată de art.8 alin.2 din același act normativ.
Astfel, s-a reținut că la data de 17.12.2013, pe DN65 Km l5+550m, pe raza localității Pielesti, jud. DJ, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând numitului N. U., a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă.
Împotriva procesului-verbal menționat petentul U. N. a formulat plângere contravențională în data de 23.06.2014, în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
În procedeul verificării legalității procesului-verbal de contravenție, instanța nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității absolute, putând fi astfel invocate și constatate de instanță din oficiu.
Sub aspectul legalității întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, se observă că acesta este întocmit cu respectarea tuturor cerințelor prev. art. 16 si 17 din O.G.2/2001.
Astfel, în speță nu au fost identificate motive de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care să poată fi invocate din oficiu, iar eventualele deficiențe de formă ale procesului-verbal de contravenție care trebuie să cuprindă elementele cerute de art. 16 din OG nr. 2/2001, sunt sancționate cu nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât de partea interesată.
Fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 175 C.proc.civ. doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Ori, nu a invocat și nici nu a dovedit vătămarea care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal contestat.
Instanța reține că au fost respectate dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001, în sensul că procesul-verbal a fost întocmit în lipsa petentului, însă a fost menționat motivul, fiind astfel îndeplinite cerințele legale.
Pentru aceste motive, văzând că procesul verbal cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientei, fapta săvârșită, data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea mențiunilor prevăzute sub sancțiunea nulității exprese de art.17 din O.G. nr.2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, autenticitate și legalitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Aceasta înseamnă că, până la proba contrară, cele consemnate de agentul constatator în procesul-verbal corespund adevărului. Această prezumție este relativă, astfel că poate fi înlăturată prin proba contrară.
Instanța, analizând probele pe care agentul constatator le folosește în dovedirea situației de fapt reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, le apreciază ca fiind concludente, întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravenției de către petent.
Astfel, potrivit art. 8 alin. 1 și 3 din OG nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă și obligarea la plata tarifului de despăgubire.
De asemenea, instanța arată că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 1 lit. c din OG nr. 15/2002, rovinieta valabilă este rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea.
În conformitate cu art. 7 din OG NR. 15/2002, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Noțiunea de utilizator român, conform art. 1 alin. 1 lit. b din O.G. nr. 15/2002, este constituită din persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Prin decizia nr.217/2013, Curtea Constituțională a reținut, pe de o parte, că certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, astfel încât se poate prezuma că autovehiculul se află în proprietatea persoanei sau, după caz, în folosința persoanei înscrise în acest certificat, iar, pe de altă parte, nici o normă legală nu interzice încredințarea spre folosință a autovehiculului unei alte persoane, cu singura condiție să posede permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehicul. În acest din urmă caz, persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare își asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit și pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea unei roviniete este obligatorie, așa încât vina de a nu deține rovinietă îi aparține. Totodată, deținătorul sau, după caz, cel care folosește în mod legal autovehiculul are acțiunea în regres împotriva persoanei căreia i-a fost încredințat autovehiculul, dacă aceasta a depășit termenii și condițiile în care i-a fost încredințat autovehiculul și a circulat pe rețeaua de drumuri naționale fără rovinietă.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv certificatul de grefă emis de Judecătoria Dr-Tr-S. în dosarul nr._ și procesului verbal de scoatere din evidență întocmit de Primăria municipiului Drobeta T. S. – Direcția de Taxe si Impozite din data de 18.09.2013, rezultă că petentul a vândut autoturismul înmatriculat sub nr._ numitului S. L. I. domiciliat in ., și potrivit certificatului de grefă menționat, pe rolul Judecătoriei Dr-Tr-S. se află înregistrat dosarul având ca obiect obligația de a face, respectiv solicitarea de a se radia autoturismul înmatriculat sub nr._ .
Pentru aceste motive instanța constată că atingerea adusă în concret valorilor sociale protejate prin OG nr. 15/2002 este minimă, astfel încât sancțiunea pecuniară aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, astfel că instanța constată că fapta săvârșită de către petent are o gravitate redusă, astfel încât, în baza art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petent în contradictoriu cu intimata și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale de 250 de lei, aplicată prin procesul-verbal cu sancțiunea «avertismentului», urmând a menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare a contravenției.
In temeiul art.34 din OG nr.2002, cpciv.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul U. N., CNP_, domiciliat in municipiul Drobeta T. S., . nr.12, .,., în contradictoriu cu intimatul Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., prin subunitatea acesteia, Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C., cu sediul în București, sector 6, .. 401A, Cod Unic de înregistrare_, nr. de ordine Reg. ..01.2004.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._/02.06.2014, încheiat de C. SA, cu sancțiunea avertisment.
Cu apel care se depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică azi 8.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. L. C. P.
Red.L.G./Tehnored.P.C.
4 ex./ 5 pag./24.04.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1421/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1422/2015.... → |
|---|
