Pretenţii. Sentința nr. 1633/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1633/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 16961/225/2014
DOSAR NR._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S., JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1633
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M.- G. U.
GREFIER: B. A.-M.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul S. C. JUDEȚEAN C. în contradictoriu cu pârâtul P. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la verificarea competenței, potrivit art. 131 din NCPC, întrucât se află la primul termen de judecată când părțile sunt legal citate și constată că este competentă să judece prezenta cauză, atât din punct de vedere general, material cât si teritorial.
În temeiul art. 238 C. proc. civ., instanța, având în vedere obiectul litigiului și susținerile părților, estimează că procesul va avea o durată de un termen.
În temeiul art.255 coroborat cu art.258 Cod procedură civilă, apreciind că sunt legale, utile, verosimile, pertinente și concludente, încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisuri.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 22.12.2014, sub nr._, S. C. Județean C. în calitate de reclamant în contradictoriu cu pârâtul P. M., a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata sumei de 4.272,92 lei cu titlul de despăgubiri reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate persoanei mai sus menționate precum și majorările de întârziere calculate de la externarea victimei în spital și până la plata efectivă a debitului.
În motivarea acțiunii, s- a arătat, în esență că, în data de 17.07.2011 pârâtul P. M. a fost internat la Secția Chirurgie I a Spitalului Județean de Urgență C., în perioada 17.07.-25.07.2011, iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 4.272, 92 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite astfel condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru, prevăzute de art. 998 și art. 999 C.Civil precum și condițiile prevăzute de art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma îmi domeniul sănătății.
A precizat reclamanta că angajarea răspunderii civile delictuale a autorului faptei presupune întrunirea a patru condiții cumulative - existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs și vinovăția făptuitorului și că fapta ilicită în cazul acesta constă în neformularea unei plângeri penale împotriva agresorului/ autorului accidentului pentru a atrage incidența prevederilor art. 313 din Legea 95/2006, prejudiciul cauzat unității constă în contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului cu ocazia internării acestuia în cadrul Spitalului C. Județean de Urgență C., prejudiciu care are un caracter cert și determinat, cuantumul rezultând din decontul de cheltuieli atașat prezentei, el nefiind reparat până în prezent și reprezentând paguba efectiv-cauzată .instituției care a acordat îngrijirile medicale și în al cărui patrimoniu s-a produs un efect negative ca urmare a nerecuperării cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat pârâtului.
A mai precizat, de asemenea, reclamanta, că este îndeplinită și condiția vinovăției făptuitorului ca atitudine psihică a acestuia față de fapta sa și -prejudiciul produs, în momentul săvârșirii faptei, în cazul răspunderii civile delictuale răspunderea autorului un faptei fiind antrenată chiar în cazul celei mai ușoare forme a culpei, culpa levissima și că debitul solicitat reprezintă,-potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 "prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând-cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata și face parte din categoria „altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat”
A mai arătat reclamanta că obligațiile fiscale sunt definite de art 22 din Codul ele procedura Fiscala, precum și că termenul de prescripție al dreptului la acțiune, este de 5 ani și potrivit alin.l termenul începe să curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept conform dispozițiilor art.13 I Cod procedură fiscală, întrucât debilul menționat în cererea de chemare în judecată este o creanța bugetară.
Reclamanta a precizat că debitul solicitat face parte din categoria alte venituri bugetare, întrucât unitatea în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera aceste sume de bani și de a le returna Casei de Asigurări de Sănătate.
A precizat reclamanta că acțiunea este supusă prevederilor Codului de procedură fiscală și nu Decretului 167/1958.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 998și 999 C.Civil, 1 12 Cod Procedura Civila si aii. 313 «lin Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în eventuala lipsă.
La cererea formulată reclamanta a atașat copie de pe decontul de cheltuieli al pârâtului.
Instanța, prin rezoluția din data de 07.01.2015, având în vedere dispozițiile art. 201 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, a comunicat pârâtului un exemplar al cererii de chemare în judecată și înscrisurilor anexate, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 26.01.2015 pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare în care a precizat faptul că a fost internat în spital, în urma unui accident de circulație în care a fost implicat și în urma căruia a suferit leziuni însă, este persoană asigurată în sistemul asigurărilor de sănătate și beneficiază de îngrijiri și tratament medical gratuit fiind pensionar, motiv pentru care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin rezoluția din data de 02.02.2015, instanța, în temeiul art. 201 al. 2 C., a dispus comunicarea unei copii de pe întâmpinare către reclamantă cu mențiunea de a formula răspuns în termen de 10 zile de la comunicare.
Instanța, prin rezoluția din data de 02.03.2015, față de dispozițiile art. 201 alin. 4 C.proc.civ., a constatat întrunite condițiile prevăzute de lege pentru fixarea primului termen de judecată și a dispus citarea părților.
Deși legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în instanță.
Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar (filele 4), instanța reține faptul că pârâtul P. M. a primit îngrijiri medicale în cadrul Spitalului Județean de Urgență C. C., ÎN urma unui accident rutier, fiind internat în perioada 17.07._11 .
Reclamantul nu a specificat exact cauza vătămărilor suferite de pârât, din decontul de cheltuieli rezultând numai leziunea suferită și perioada spitalizării și a cheltuielilor.
Reclamantul a invocat în susținerea cererii atât dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, cât și dispozițiile art. 998-999C. CIV.
În ceea ce privește referirile făcute la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța constată că textul de lege invocat de reclamant este inoperant împotriva pârâtei, deoarece pârâta nu este o persoana care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Conform 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății – persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii se servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora.
Prin urmare, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 nu se poate solicita tragerea la răspundere civilă pentru cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală a victimei agresiunii sau accidentului decât a unei terțe persoanei (alta decât victima) care să fie răspunzătoare de daunele aduse sănătății persoanei spitalizate.
În cauza dedusă judecății, prejudiciului încercat de reclamant (cheltuielile de spitalizare) sunt consecința directă a raportului de drept născut în temeiul legii între unitatea spitalicească reclamantă și pârâtă, raport în baza căruia reclamantul a acordat îngrijiri medicale pacientului.
Acest raport de drept are la bază dispozițiile normative prevăzute chiar de legea invocată de reclamantă, respectiv Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății.
Conform art. 92 din Legea nr. 95/2006 – (1) Acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului. Aceasta va include și misiunile de salvare aeriană și navală. (2) Acordarea asistenței medicale publice de urgență nu poate avea un scop comercial.
Potrivit art. 91 din Legea nr. 95/2006 – (7) Asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurată de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale, iar conform art. 93 din Legea nr. 95/2006 – (1) Finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății, bugetul Ministerului Administrației și Internelor, precum și prin bugetele altor ministere și instituții cu rețea sanitară proprie, din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum și din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații și sponsorizări
Având în vedere că legea nu face nici un fel de distincție între cazurile în care persoanele victime ale accidentelor sau agresiunilor necesită intervenții medicale de urgență (după cum acestea sunt sau nu asigurate), obligația unității spitalicești de a acorda asistență medicală are la bază un temei legal atât în situația în care persoana spitalizată este asigurată, cât și în situația în care aceasta nu este asigurată (urmând ca prejudiciul să fie recuperat de la terțul vinovat de producerea agresiunii sau accidentului, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006).
În ceea ce privește invocarea răspunderii civile delictuale a pârâtului ca temei legal al acțiunii, instanța constată că în cauză nu au fost dovedite condițiile impuse de art. 998-999 C. civ, respectiv condițiile răspunderii civile delictuale, din probele administrate nerezultând existenta faptei ilicite și a prejudiciului produs de pârât reclamante și nici o legatura de cauzalitate între acestea.
Față de cele expuse la cele expuse, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., jud. D. în contradictoriu cu pârâtul PLÎVIȚU M., cu domiciliul în Dr.Tr.S., ., ., ., jud. M..
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, apel ce se depune la Judecătoria Dr.Tr.S..
Pronunțată în ședința publică, azi 27.04.2015, la sediul Judecătoriei Dr.Tr.S.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. M.G.U./Tehn.SNLC
4 ex./3pag./04.06.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1682/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Pretenţii. Sentința nr. 1394/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
