Plângere contravenţională. Sentința nr. 1534/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1534/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 15737/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1534/2015
Ședința publică de la 17 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. - A. B.
Grefier ședință: L. G. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D. V. și pe intimata DIRECȚIA DE POLIȚIE LOCALĂ din cadrul primăriei Tr. S., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns petentul, prin avocat P. E. și martorii B. V. și B. D. P., lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosar procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere.
După legitimarea martorilor, instanța procedează la audierea acestora, sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Întrucât nu mai sunt alte cereri de formulat ori incidente procedurale de soluționat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea fondului cauzei conform art. 392 C. Pr. Civ.
Avocatul petentului solicită admiterea plângerii și anularea procesului-verbal, iar în subsidiar, solicită înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului. Din probatoriul administrat, nu se poate trage o concluzie, declarațiile martorilor nefiind concludente. În circumstanțele arătate, așa cum rezultă și din fotografii, petentul a oprit ocazional în acel loc. Între timp a venit poliția, care l-a fotografiat, deși petentul le-a spus că va pleca imediat. Consideră că gravitatea faptei este minoră, putându-se aplica sancțiunea avertismentului.
Cât privește modul de aplicare a sancțiunii, acesta ridică semne de întrebare, în legătură cu semnătura martorului asistent. Se poate presupune că semnătura acestuia este doar fictivă, raportat la faptul că în declarația dată a arătat că nu poate identifica mașina, nici persoana sau zona în care s-a petrecut fapta. Așa cum a arătat, a fost numit martor asistent, într-un mod fictiv, în multe cauze asemănătoare. Fotografiile depuse arată că fapta s-a petrecut în zona Progresul, lângă Bazarul central, zonă pe care martorul asistent o cunoaște, însă nu a vrut să răspundă.
Nu există o dovadă că petentul a parcat în acea zonă. Agentul constatator a întocmit procesul-verbal fără a detalia mijloacele de probă pe care se întemeiază actul de constatare.
Constatând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în temeiul art. 394 alin 1 C. Pr. Civ., instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 20.11.2014, sub nr._, petentul DRIND V. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, . nr._/20.10.2014, întocmit de Direcția de Politie Locala din cadrul Primăriei Dr Tr S..
În fapt, a arătat că în data de 20.10.2014 ora 12:33, in localitatea Dr. Tr. S., a oprit autoturismul personal in zona Finanțelor Publice pentru a o aștepta pe soție, de la serviciu. Între timp, a apărut un agent de la Politia Comunitara care i-a cerut sa mute mașina. Petentul i-a explicat motivul pentru care a oprit si faptul că va pleca imediat, însă acesta s-a răstit la el si l-a amenințat cu amenda.
A precizat că, ulterior, in data de 05.11.2014 a primit acasă procesul verbal contestat, in care s-a constatat faptul că a „adresat injurii si cuvinte jignitoare agenților de politie locala ".
A fost sancționat cu amenda in suma de 400 lei, întrucât s-a considerat că fapta săvârșita constituie contravenția prevăzuta de art.3 alin.l pctl, din. Legea nr.61/1991R și sancționată de art. 4 alin. L lit.b din Legea nr.61/1991R
Consideră că agentul de poliție a înscris în procesul verbal, în mod tendențios, aspectele prezentate mai sus, fără ca acestea să corespundă realității:
A precizat că nu a oprit pe trecerea de pietoni, aflându-se in mașina, cu motorul pornit, agentul nu i-a cerut sa se identifice si nu i-a spus ca urmează să încheie un proces verbal in acest sens.
A arătat că amenda contravențională aplicată încalcă principiul proporționalității, în ceea ce privește gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Datorita modului in care a fost întocmit procesul- verbal, fără a se detalia mijloacele de proba pe care se întemeiază actul de constatare, consideră ca instanța nu poate verifica temeinicia acuzației aduse, astfel ca in temeiul art.34 alin.l din OG 2/2001, a solicitat admiterea plângerii si anularea actului de constatare.
Având in vedere faptul că procesul verbal contestat a fost comunicat prin procesul verbal de afișare nr.05.11.2014, a făcut trimitere la Dec.10 din 10.06.2013 a ICCJ și dispozițiile art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
In aceste condiții, efectuarea unei proceduri de comunicare care contravine prevederilor legale echivalează cu necomunicarea actului de constatare, fapt ce atrage prescripția executării amenzii contravenționale.
A mai învederat că scrisul din rubrica „alte mențiuni", este tot al agentului constatator, fapt ce confirmă ca acesta nu i-a permis sa înscrie mențiunile in actul de constatare si că acesta a completat după bunul plac această rubrica, in lipsa petentului.
A invocat și faptul că, având in vedere prevederile art. 16 alin.l din OG nr 2/2001, agentul constatator trebuia sa realizeze o descriere concreta a contravenției săvârșite, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului si a tuturor circumstanțelor, de natură a imprima faptei caracterul contravențional, fapt omis de agentul constatator.
Cerința este imperativa, întrucât rațiunea instituirii ei fiind aceea de a permite instanței cercetarea legalitatii actului constatator prin stabilirea faptelor materiale si verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o si a justei sancțiuni aplicate, iar în situația de fata procesul verbal nu conține elemente suficiente pentru a se stabili cu certitudine contraventiiilor constatate.
În drept, a invocat disp OG 2/2001.
În scop probatoriu, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba testimonială.
În conformitate cu dispozițiile art. 200 alin. 1 și 2 C.Pr.Civ., instanța a pus în vedere petentului să completeze, în termenul prevăzut de art. 200 alin. 2 C. Pr. Civ., lipsurile cererii de chemare în judecată, conform rezoluției din data de 21.11.2014 (fila 06 dosar).
La data de 03.12.2014, prin serviciul registratură, petentul a complinit lipsurile cererii de chemare în judecată.
Urmare a complinirii lipsurilor plângerii formulate, prin rezoluția din 04.12.2014 (f.11), în raport de disp. art. 200 al. 1 C. Pr. Civ, instanța a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor anexate, intimatului, cu mențiunea că are obligația de a formula întâmpinare, în termen de 25 de zile, de la comunicare, sub sancțiunea de a nu mai propune probe sau de a invoca excepții.
La data de 17.12.2014, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal ca valabil încheiat.
În fapt a arătat că, în ziua de 20.10.2014, în jurul orelor 12.33, în timp ce executa serviciul de patrulare un echipaj de poliție locală din cadrul Direcției de Poliție Locală Drobeta T. S., C. Circulație, din care făcea parte și agentul constatator, a depistat pe petent care, în calitate de conducător auto, a oprit voluntar autoutilitara marca VOLKSWAGEN cu numărul de înmatriculare_, pe trecerea de pietoni vizibil marcată, situată la intersecția străzii Mrș. A. cu . sosirea la autoturism, la cererea îndreptățită a agentului constatator, a refuzat să se legitimeze cu actul de identitate și să dea relații cu privire la identitatea sa, totodată adresând injurii si expresii jignitoare la adresa agenților de Poliție Locală, faptă ce contravine prevederilor art. 2 pct. 31 și art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 R,
S-a trecut la identificarea conducătorului auto, prin verificarea în baza de date prin Dispeceratul Direcției de Poliție Locală Drobeta T. S., după numărul de înmatriculare al autovehiculului și după vizualizarea fotografiei, stabilindu-i-se identitatea în persoana petentului, deoarece acesta s-a urcat în autoutilitară și a plecat din zonă.
Față de cele constatate, agentul constatator, a întocmit în lipsă, procesul-verbal . nr._/20.10.2014, prin care a aplicat sancțiunea contravențională cu amendă în cuantum de 400 lei, pentru cumul de contravenții în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/199IR, sancționat de art. 3 alin. (1), lit. a) și art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/199IR, sancționat de art. 3 alin. (1), lit. b) din același act normativ.
Au fost respectate în totalitate prevederile art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, descrierea faptei fiind în conformitate cu prevederile legale.
S-a menționat că petentul a fost sancționat și pentru oprire neregulamentară, cu procesul-verbal de contravenție . nr._/20.10.2014, care face obiectul Dosarului nr._/225/2014, aflat pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S..
În concluzie, a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului- verbal ca valabil încheiat.
În scop probatoriu, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba testimonială.
In drept, a invocat dispozițiile art. 205 Noul Cod de Procedură Civilă, O.G. nr. 2/2001, Legea nr. 61/1991R.
În temeiul art 411 din Legea 134/2010 privind Codul de Procedură Civila a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La dosar, a depus un set de înscrisuri: Planșe foto, Procesul-verbal de contravenție . nr._/20.10.2014.
Prin rezoluția din 18.12.2014, aflată la fila 20 dosar, instanța a dispus citarea petentului cu duplicat întâmpinare și cu mențiunea de a depune la dosar, răspuns la întâmpinare, în termen de 10 de zile de la comunicare.
Prin rezoluția din 06.01.2015, aflată la fila 25 dosar, instanța a fixat primul termen de judecată la data de 30.01._ și a dispus citarea părților.
În scop probatoriu, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială, în cadrul căreia au fost audiați martorii B. V. și B. D. P..
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate in cauza și raportat la dispozițiile legale in materie, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenție . nr._ din data de 20.10.2014, petentul, DRIND V., a fost sancționat cu amendă în cuantum de 400 lei, reținându-se că, la cererea îndreptățită a agentului constatator, a refuzat să se legitimeze și să dea relații cu privire la identitatea sa, adresând injurii și expresii jignitoare la adresa agenților de poliție.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
Referitor la susținerea petentului, în sensul că, în cadrul procesului-verbal, s-a realizat o descriere insuficientă a faptei, nefiind indicate toate datele referitoare la locul și condițiile în care fapta a fost săvârșită, instanța o apreciază ca neîntemeiată.
Conținutul art. 17 din OG 2/2001 este în sensul că: - Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art.16 si art.17 din OG nr.2/2001, menționat anterior, rezultă cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter. Cerința este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator, prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și justețea sancțiunii aplicate.
Instanța constată că, în procesul-verbal, s-au menționat următoarele: a refuzat să se legitimeze cu actul de identitate și să dea relații în vederea stabilirii identității.
Fapta, astfel cum a fost descrisă în procesul-verbal, cuprinde toate elementele necesare pentru încadrarea acestuia, neputându-se reține vreo omisiune, în acest sens.
În ceea ce privește nesocotirea dispozițiilor legale care obligă agentul constatator să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de formula obiecțiuni, instanța reține că, în această situație, suntem în prezența unui caz de nulitate expresă, dar relativă.
În acest sens a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție. Potrivit Deciziei nr. 22/2007 pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii, nesocotirea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal, astfel încât, pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, este necesar ca reclamantul-contravenient să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația de a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției. În cauza de față, nu numai că petentul nu a invocat existența unei vătămări cauzate de neaducerea la cunoștință a dreptului de a formula obiecțiuni și a împrejurării că această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat, ci, lipsa obiecțiunilor este obiectiv justificată de faptul că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit în lipsa petentului, situație permisă de lege.
Instanța apreciază că petentul avea posibilitatea să prezinte toate obiecțiunile pe care nu a avut posibilitatea să le formuleze cu ocazia întocmirii procesului-verbal.
Se constată că agentul constatator a indicat motivele pentru care nu s-a putut identifica un martor asistent, cu respectarea astfel a dispozițiilor art.19 alin.3 din OG 2/2001. Mai mult de atât, rolul martorului nu este acela de a confirma situația de fapt reținută de către agentul constatator (martorul nu trebuie să fie prezent la constatarea faptei contravenționale, ci la întocmirea procesului verbal), rolul său fiind acela de a arăta că procesul verbal s-a încheiat în vreuna dintre situațiile prevăzute de art.19 din OG nr.2/2001, respectiv contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze.
Analizând legalitatea procesului-verbal, instanța constată că, în cauză, poate fi aplicată această prezumție, întrucât exista o proporționalitate între mijloacele folosite, scopul urmărit și în același timp se asigură posibilitatea petentului de a-și dovedi susținerile și de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, prin contestarea procesului-verbal de contravenție în instanță.
Procesul-verbal fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale, și anume: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, data și locul săvârșirii faptei, semnătura agentului.
În ceea ce privește temeinicia, instanța reține că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul lui până la proba contrară, probă ce incumbă petentului, potrivit art. 249 C. pr. civ., întrucât cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Referitor la modalitatea de comunicare a procesului-verbal, instanța constată că, deși petentul a invocat faptul că acesta nu a fost trimis, inițial și prin poștă, nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens, la dosar nefiind depus procesul-verbal de afișare.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenție și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României (cererea nr. 7034/07) că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 C.Civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Petentul a invocat, prin plângerea contravențională, faptul că, în data de 20.10.2014, ora 12:33, în loc. Dr. Tr. S., a oprit autoturismul personal în zona Finanțelor Publice pentru a o aștepta pe soția sa. A precizat că se afla cu motorul mașinii pornit și că urma să plece, în scurt timp de la momentul aparției agenților de circulație; de asemenea, a învederat că a nu a adresat injurii sau cuvinte jignitoare agenților.
Potrivit art. 2 pct. 31 și art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991 R, constituie contravenție refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, și proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică
Declarațiile martorului-asistent nu oferă detalii cu privire la situația de fapt, însă instanța reține că, potrivit art. 19 din OG nr. 2/2001, rolul acestuia este doar acela de a confirma condițiile în care a fost încheiat procesul-verbal, și anume în lipsa petentului.
Martorul B. D. P., a cărui declarație se află la fila 47, a arătat că nu cunoaște motivele pentru care a fost chemat în instanță, arătând doar că autoturismul din fotografiile depuse la dosar îi aparține petentului.
Întrucât acesta din urmă nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul-verbal, având în vedere și dispozițiile art. 249 C. Pr. Civ., potrivit cărora cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, instanța va respinge plângerea și va constata temeinicia procresului-verbal.
Referitor la gradul de pericol social al faptei, analizând prevederile art. 5 și art. 21 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații din care să rezulte că nu ar fi acționat cu scopul eludării dispozițiilor legale aplicabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul DRIND V., domiciliat în Dr.Tr.S., . nr.3, B1.A1, ., Jud. M., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA DE POLIȚIE LOCALĂ DR. TR. S., cu sediul în Drobeta T. S., ., județul M., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.10.2014, ca fiind legal și temeinic.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere ce se va depune la Judecătora Drobeta T. S..
Pronunțată în ședința publică din data de 17.04.2015.
Președinte Grefier
D. A. B. L. C.
Red. B./tehnored LGC/14.05.2015
5 ex/.> Cod operator 6497
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1375/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1529/2015.... → |
|---|
