Plângere contravenţională. Sentința nr. 1693/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1693/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 9772/225/2014
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T. S., JUD. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1693
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 30.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. LULINIȚA
GREFIER: P. L.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul B. V. în contradictoriu cu intimatul Direcția G. Regională A Finanțelor Publice – A.F.P. M. .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat B. N. pentru petent, consilier juridic D. D. pentru intimată și martorii C. I. și V. I. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul petentului, depune la dosar, în copie, traducerea din limba germană a contractului de muncă al petentului B. V..
Instanța, în temeiul art. 311 și următoarele C., procedează la audierea martorilor prezenți, sub prestare de jurământ, răspunsurile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat ori excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petentul prin apărător, solicită admiterea plângerii, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea „ avertisment”, învederând instanței că petentul nu se ocupă cu comercializarea țigărilor, ci țigările erau pentru uzul personal al petentului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea plângerii, arătând că petentul a mai încălcat legislația vamală și fiscală, acesta ocupându-se cu comercializarea țigărilor.
INSTANȚA :
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 23.07.2014, petentul B. V. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție ./20 nr._ din 02.07.2014 încheiat de intimatul Direcția G. Regională A Finanțelor Publice – A.F.P. M., prin care a solicitat admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.
În motivarea plângerii, a arătat prin procesul-verbal mai sus enunțat, a fost sancționat cu 20.000 lei amenda, agenții vamali susținând ca a deținut mai multe pachete de țigări si 37 litri de alcool etilic in scopul comercializării acestora.
Consideră ca in mod greșit agenții vamali l-au sancționat contravențional întrucât atât țigările cat si alcoolul erau pentru consumul propriu.
Mai mult decât atât aceste produse au fost cumpărate din vama pe parcursul mai multor luni fără a depăși limita admisa de lege si depozitate in vederea consumului propriu aspecte dovedite si in fata organelor de politie in dosarul penal nr. 4173/P/2013.
Petentul este căsătorit are un serviciu stabil in Germania si nu se ocupa cu comercializarea produselor mai sus menționate si nu exista nici o dovada in acest sens
Având în vedere toate aceste aspecte, solicită plângerea contravenționala, anularea procesului verbal de contravenție . ,nr._, nr. 251 E/02.07.2014.
In subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii cu un avertisment conform art.7 din OG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, având in vedere ca este prima sancțiune care i-a fost aplicata și ca nu a sustras pachetele de tigari de la controlul vamal, nu a comercializat aceste produse, împrejurările in care s-a întâmplat fapta conferindu-i acesteia un grad de pericol social redus.
De asemenea, sancțiunea aplicata este mult prea severa raportat la fapta sa, la situația personala de a deține aceste produse, astfel ca va solicită sa se restabilească proporționalitatea dintre fapta săvârșita si sancțiune aplicata, conform art.21 alin 3 din OG 2/2001.
In drept, și-a întemeiat plângerea pe disp. art. 31 din O.G. nr. 2/2001 cu modificările ulterioare.
In dovedirea plângerii înțelege să se folosească de proba testimoniala cu martorul R. G. si înscrisuri .
Intimatul a formula întâmpinare, la plângerea contravențională promovată de către B. V., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./200 nr._/251 E/02.07.2014 întocmit de către Direcția Regională Vamală C. și, pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor atacat, precum și a măsurilor dispuse prin acesta: amenda în cuantum de_ lei și confiscarea cantității de 369 pachete cu țigarete diverse mărci și 37 litri de alcool etilic, fără marcaje fiscale.
Ca o chestiune prealabilă, învederează instanței de judecată faptul că în cauză, se impune a fi conceptată Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. la sediul din mun. C., .. 2, jud. D., cod poștal_.
Prezenta solicitare de a fi citată în cauză, Direcția G. a Finanțelor Publice C. este motivată de faptul că: Potrivit art. 10 și art. 11 din O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, care a intrat în vigoare la data de 29.06.2013:
„Art. 10.
(1) începând cu data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art. 13 alin. (1) se înființează în subordinea Agenției (Agenția Națională de Administrare Fiscală -subl.n.) direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică, și care sunt conduse, prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de un director general, funcționar public.
(5) Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice preiau prin fuziune prin absorbție direcțiile regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiile județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale din aria de competență stabilită potrivit prevederilor alin. (3).
Art. 11
(3) Pentru litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată, Agenția și direcțiile generale regionale ale finanțelor publice se subrogă în toate drepturile și obligațiile Autorității Naționale a Vămilor și ale direcțiilor generale ale finanțelor publice, după caz, și dobândesc calitatea procesuală a acestora, începând cu data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art. 13 alin. (1). De la aceeași dată, în litigiile în care direcțiile generale ale finanțelor publice județene au fost mandatate să asigure reprezentarea structurilor ierarhic superioare, calitatea de reprezentant al acestora se transmite către direcția generală regională a finanțelor publice care a preluat activitatea direcțiilor generale ale finanțelor publice județene respective."
Potrivit art. 23 din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care a intrat în vigoare la data de 01.08.2013:
„Art. 23
(1) Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice se înființează prin transformarea direcției generale a finanțelor publice a județului, respectiv a municipiului București în care este stabilit sediul direcției generale regionale, prin fuziunea prin absorbție a celorlalte direcții generale ale finanțelor publice județene din aria de competență stabilită potrivit anexei nr. 2, care își pierd personalitatea juridică.
(2) Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice preiau prin fuziune prin absorbție direcțiile regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiile județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale, precum și birourile vamale de interior și de frontieră din aria de competență stabilită conform anexei nr. 2 (în Anexa nr. 2 la nr. crt. 4 este prevăzută aria de competență a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. și anume: D., Gorj, M., O., V.)...."
Având în vedere cele invocate mai sus, învederează instanței de judecată că, în cauza supusă soluționării Judecătoriei Drobeta T. S., se impune introducerea și citarea distinctă a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C..
A arătat că, la data de 02.07.2014, în mun.Drobeta T. S., jud. M., urmare a Ordonanței de clasare din 13.05.2014 întocmită de către P. de pe lângă Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul penal nr.4173/P/2013 comunicată autorității vamale în vederea luării măsurilor legale s-au constatat următoarele: la data de 18.10.2013 în baza unor autorizații de percheziție domiciliară emise de către Judecătoria Drobeta T. S., organele de poliție au descoperit la adresele aparținând d-lui B. V. din mun. Drobeta T. S., ..161, ..1, ap.28 și ., ., precum și în două autoturisme aparținând petentului, un număr de 369 pachete cu țigări, diverse mărci (7380 buc.țigarete) și 37 litri de alcool etilic, fără marcaj fiscal românesc și fără documente de proveniență .
Fiind audiat de către organele de cercetare penală, dl B. V. a declarat că întreaga cantitate de țigarete găsită în urma perchezițiilor îi aparține.
Prin Ordonanța de clasare din data de 13.05.2014 în dosarul penal nr.4173/P/2013 P. de pe lângă Judecătoria Drobeta T. S. a reținut că: „ Având în vedere probele administrate în cauză, față de B. V. se va dispune clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.270 alin.3 din Legea nr.86/2006, întrucât probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine că acesta a cunoscut că alcoolul deținut provine din contrabandă, existând cauza care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale prev.de art. 16, lit.b, teza a doua C.p.p.
Cu privire la infracțiunea prev. și ped. de art.296 ind.1, alin.1, lit.1 din Legea nr.571/2003, față de inculpatul B. V. se va dispune clasarea întrucât fapta săvârșită de acesta nu este prevăzută de legea penală, fiind contravenție".
Astfel, art. 2961 alin. (1) lit. I) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare stipulează că, deținerea de către orice persoana, in afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false peste limita a_ țigarete (500 pachete), 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, constituie infracțiune care se pedepsește cu închisoare de la un an la 4 ani.
Ori, în urma cercetărilor efectuate de către organele penale s-a constatat că B. V. deținea o cantitate de 7380 țigarete (369 pachete), diverse mărci și 37 litri alcool etilic, fără marcaje fiscale legale.
Fapta săvârșită de către B. V., respectiv de deținere de produse accizabile fără marcaj fiscal legal, constituie contravenție și se încadrează în textul prevăzut de art. 2213 alin. 2 lit. b) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal al României, cu completările și modificările ulterioare: „deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art.2961 alin.d) lit.l) din titlul IX ", sancțiunile fiind prevăzute de alin. 3, al aceluiași articol .
în aceste condiții prin Ordonanța de clasare din 13.05.2013 în dosarul penal nr.4173/P/2013, P. de pe lângă Judecătoria Drobeta T. S. a dispus sesizarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. în vederea confiscării bunurilor și aplicarea unei sancțiuni contravenționale în limitele prevăzute de Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Urmarea celor constatate, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./200 nr._/251 E/02.07.2014, autoritatea vamală a dispus sancționarea domnului B. V. cu amendă în cuantum de_ lei și confiscarea cantității de 7380 țigarete și 37 litri alcool etilic, fără marcaje fiscale legale, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2213 alin. 2 lit. b) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal al României, cu completările și modificările ulterioare, sancțiunile fiind prevăzute de alin. 3, al aceluiași articol.
În raport de cele invocate mai sus, arată că, contravenția există și a fost săvârșită de B. V., astfel că, în mod corect, și legal, autoritatea vamală a încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./200 nr._/251 E/02.07.2014.
Textul de lege la care am făcut referire mai sus incriminează deținerea de produse accizabile fără a fi marcate, neprezentând relevanță scopul în care acestea sunt deținute.
Potrivit art._ alin. 1 și 3, din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu completările și modificările ulterioare: prevederile privind marcarea „se aplică următoarelor produse accizabile: a) produse intermediare si alcool etilic, cu excepțiile prevăzute de normele metodologice; b) tutun prelucrat. ...(3) Produsele accizabile prevăzute la alin. (1) pot fi eliberate pentru consum ... numai dacă acestea sunt marcate conform prevederilor legale."
Responsabilitatea marcării produselor accizabile revine într-adevăr antrepozitarilor autorizați, operatorilor înregistrați sau importatorilor autorizați astfel cum dispune art._ din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu completările și modificările ulterioare (antrepozitarul autorizat fiind persoana fizică/juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă, în exercitarea activității acesteia, să producă, să transforme, să dețină, să primească și să expedieze produse accizabile într-un antrepozit fiscal; operatorul înregistrat fiind persoana fizică sau juridică autorizată să primească în exercitarea activității economice produse supuse accizelor în regim suspensiv, provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, acest operator nu poate deține sau expedia produse în regim suspensiv ; importator autorizat fiind persoana autorizată care efectuează import, astfel cum această noțiune este definită de Codul fiscal), însă B. V. a fost sancționat pentru faptul că deținea produse accizabile nemarcate, fapta astfel săvârșită și descrisă de autoritatea vamală, încadrându-se în prevederile art. 2213 alin. 2 lit. b) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal al României, cu completările și modificările ulterioare.
Conform art._ alin. 10, din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu completările și modificările ulterioare: „este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită".
Dovada plății accizei pentru produsul în cauză este dată de marcaj (timbrul fiscal, în speță).
Din cuprinsul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu completările și modificările ulterioare - ,,instanța competentă să soluționeze plângerea... administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal ..." rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, prezumție ce nu este răsturnată, astfel cum am arătat mai sus, nici prin apărarea din cuprinsul plângerii contravenționale.
Analizând „motivele" invocate în plângerea contravențională de B. V., rugăm instanța de judecată să observe că, petenta nu prezintă nici un argument care să demonstreze nelegalitatea/netemeinicia procesului verbal de contravenție, neaducând nici un argument de fapt și de drept care să combată constatările organelor de control.
Subliniază că, scopul deținerii acestor produse accizabile este irelevant sub aspectul constitutiv al contravenției săvârșite de către petent.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită, de modul și mijloacele folosite, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În prezenta cauză consideră că a fost respectat principiul proporționalității faptei cu sancțiunea aplicată, deoarece fapta reținută în sarcina petentului B. V. aduce atingere relațiilor privind normele fiscale, prin aplicarea amenzii urmărindu-se înlăturarea faptelor de evaziune fiscală și a practicilor de comerț la negru, astfel încât spunem noi că se impune respingerea solicitării petentului de a se înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertisment.
Fapta săvârșită în speța de față prezintă o gravitate majoră, apreciere ce rezultă din minimul și maximul amenzii stabilite pentru această contravenție: amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, având în vedere că, obiectul faptei contravenționale îl reprezintă țigarete din tutun și alcool etilic pentru care nu sunt achitate obligațiile fiscale (accize) la bugetul de stat.
Legiuitorul a prevăzut pentru contravențiile la regimul produselor accizabile sancțiuni mai aspre, intenția fiind aceea de a descuraja activitatea ilicită cu astfel de produse.
În consecință, având în vedere motivele de fapt și de drept arătate mai sus, solicită respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate și, pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor atacat, precum și a măsurilor dispuse prin acesta .
Anexează alăturat, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./20 nr._/251 E/02.07.2014, adeverință de reținere a bunurilor nr.91A/02.07.2014, Raport privind îndeplinirea ordinului de misiune nr.237/30.06.2014, ordonanța de clasare nr.4173/P/2013 din 13.05.2014, proces verbal n.9842/02.07.2014 .
Sub aspectul materialului probator a fost administrată proba cu înscrisuri, respectiv cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorii V. I. N. și C. I..
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal de contravenție nr.251E/02.07.2014 petentul B. V. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 20.000 lei și confiscarea a 37 l alcool etilic și 369 pachete țigarete, toate fără marcaje fiscale, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.221 ind.3 alin.2 lit.b din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, republicată, cu completările și modificările ulterioare potrivit căruia deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sancționată de alin.3 al aceluiași articol.
În temeiul art. 34 alin.1 din O.G.2/2001 instanța verifică legalitatea si temeinicia procesului-verbal.
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/29.01.2015, instanța va verifica dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, și dacă procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Astfel, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
În fapt, din probatoriul administrat în cauză, instanța reține că la data de 18.10.2013, în baza unor autorizații de percheziție domiciliară, lucrători din cadrul IPJ M. au descoperit, la domiciliul petentului, precum și în două autoturisme aparținând petentului, un număr de 369 pachete cu țigări, de diferite mărci și 37 litri alcool etilic, fără marcaj fiscal românesc și fără documente de proveniență. Fiind audiat de către organele de poliție, petentul a declarat că întreaga cantitate de țigări găsită în urma perchezițiilor îi aparține.
Instanța are în vedere faptul că, potrivit dispozițiilor art.2213 alin.2 lit.b din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, republicată, cu completările și modificările ulterioare, este incriminată deținerea de produse accizabile fără timbru fiscal sau marcate necorespunzător, fără a prezenta relevanță scopul în care acestea sunt deținute, simpla deținere, constituind, conform articolului menționat, contravenție.
Cu privire la aspectul marcării, instanța reține faptul că potrivit disp. art.20661 alin.1 și 3 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, prevederile privind marcarea se aplică produsului accizabil alcool etilic și tutun prelucrat, produsele menționate putând fi eliberate pentru consum numai dacă acestea sunt marcate potrivit prevederilor legale. Potrivit dispozițiilor art.20663 alin.1 și 3 aceeași lege, marcarea produselor se efectuează prin timbre sau banderole aplicate în loc vizibil.
Petentul a recunoscut faptul că întreaga cantitate de produse accizabile descoperite în urma perchezițiilor îi aparține, susținând însă că acestea le deținea pentru consumul propriu și nu pentru comercializare.
Martorul V. I. N. a confirmat faptul că asupra petentului au fost găsite alcool și tutun, acesta declarând că nu cunoaște proveniența bunurilor și nici scopul pentru care petentul deține aceste bunuri.
De altfel, chiar dacă petentul ar fi dovedit faptul că produsele găsite asupra sa sunt pentru consum propriu, acest aspect ar fi fost lipsit de relevanță, întrucât actul normativ sancționator incriminează deținerea de produse accizabile, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător. De asemenea, nu are relevanță scopul în care aceste produse erau deținute de către contravenient, legea sancționând simpla deținere de produse accizabile fără timbru fiscal sau marcate necorespunzător.
Față de cele arătate, având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, în raport de probele administrate în cauză, rezultă că petentul se face vinovată de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Procedând la verificarea aspectelor legate de sancțiunea aplicata, instanța apreciază că sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin procesul-verbal, respectiv sancțiunea amenzii în cuantum de 20.000 lei (cuantumul minim prevăzut de lege) este corect individualizată în raport cu realizarea scopului aplicării sancțiunii, aplicându-se, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina petentei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, fiind respectat principiul proporționalității faptei cu sancțiunea aplicată, întrucât fapta reținută în sarcina petentei aduce atingere relaților privind normele comerciale și fiscale, iar acestuia i-a fost aplicată o amendă în cuantum minim prevăzut de lege.
Instanța mai reține că, similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educațională constând în procesul de învățare a individului să respecte anumite norme de comportament și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce legea.
Pentru aceste motive, instanța constată că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, constituind modalitatea adecvată de realizare a tuturor funcțiilor sancțiunilor contravenționale, înlocuirea cu sancțiunea avertismentului nefiind utilă atingerii acestor funcții.
Totodată, instanța mai are în vedere că scopul sancțiunii contravenționale nu poate fi atins decât prin executarea amenzii contravenționale aplicate în măsura în care petentul s-a manifestat în sensul nerecunoașterii faptelor săvârșite, acesta dovedind perseverență în săvârșirea faptelor de acest gen (procese verbale de contravenție filele 105-109 dosar) .
Față de considerentele expuse mai sus, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat instituită de legea română nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petent și având în vedere disp.art.34 coroborat cu art.31 din OG nr.2/2001, instanța urmează să respingă plângerea formulată de petentul P. I., în contradictoriu cu intimatul IPJ M., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul B. V., cu domiciliul procesual ales în Dr.Tr.S., ., jud. M., în contradictoriu cu intimatul Direcția G. Regională a Finanțelor Publice – Administrația Finanțelor Publice M.. Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. ..
4 ex. - 25.05.2015
Cod operator 6497
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1694/2015. Judecătoria... | Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 1491/2015.... → |
|---|
