Plângere contravenţională. Sentința nr. 1779/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1779/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 156/225/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S. JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1779
Ședința publică de la 07.05.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Grefier ședință A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul D. C. și pe intimatul I.P.J. M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că petentul a depus la dosar notă de ședință prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa, la care a atașta un act medical, după care,
În temeiul art.131 C.proc.civ., fiind primul termen de judecată, când părțile sunt legal citate în fața instanței, instanța verificându-și din oficiu competența, stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină, având ca obiect plângere contravențională în temeiul art.94 pct.3 C.proc.civ. rap. la art.32 din OG nr.2/2001.
Instanța, față de dispozițiile art. 238 din Noul Cod de procedură civilă, având în vedere obiectul cauzei, complexitatea acestuia și probele ce urmează a fi încuviințate, estimează durata necesară pentru soluționarea procesului, ca fiind de 30 de zile.
Instanța, față de proba cu înscrisuri solicitată de petent prin acțiune, respectiv înscrisurile depuse la dosar, apreciind ca fiind pertinentă, concludentă și utilă, în temeiul dispozițiilor art. 258 și 255 din Noul Cod procedură civilă, încuviințează pentru petent proba cu înscrisuri.
Instanța, față de proba cu înscrisuri și înregistrarea video solicitate de intimată prin întâmpinare, apreciind ca fiind pertinente, concludente și utile, în temeiul dispozițiilor art. 258 și 255 din Noul Cod procedură civilă, încuviințează pentru intimată probele solicitate.
În continuare, Instanța procedează la vizionarea CD-ului conținând înregistrarea video a abaterii contravenționale reținute în sarcina petentului prin procesul verbal contestat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul disp. art. 394 C.proc.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 08.01.2015 sub nr._ petentul D. C. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/ 07.01.2015 încheiat de către organe din cadrul Inspectoratul Județean de Poliție M., solicitând anularea procesului de contravenție.
În motivarea plângerii contravenționale a arătat că prin procesul verbal de contravenție a fost sancționat pentru că ar fi condus autoturismul pe drumul național DN 6 de pe raza localității Gura Văii, jud. M. cu depășirea vitezei legale maxime admise pentru acel sector de drum.
A subliniat faptul că în mod eronat s-a menționat în cuprinsul actului constatator că ar fi depășit viteza legală maximă admisă pe acel sector de drum.
De asemenea, a apreciat că nu este vinovat nici de săvârșirea celorlalte două contravenții înscrise în procesul de contravenție.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.
A atașat în original copie procesului verbal de contravenție, iar în copie actul de identitate.
La data de 26.01.2015 petentul a depus cerere de complinire a lipsurilor acțiunii (fila 12), în cuprinsul căreia a menționat că intimat este I. M.. A atașat dovada achitării taxei de timbru.
La data de 23.02.1015 intimatul I. M. a depus la dosar întâmpinare (file 17-18), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiate și menținerea procesului verbal ca valabil încheiat.
În expunerea situației de fapt a arătat că la 07.01.2015, la ora 15.55, petentul a condus autoturismul marca Daewoo Nubira cu nr. de înmatriculare_ pe drumul național DN 6 în localitatea Gura Văii, jud. M., cu o viteză de 88 km/h, fiind înregistrat cu aparatul video radar marca Autovision montat pe autoturismul MAI cu nr._. De asemenea, s-a reținut că nu a avut aprinse luminile de întâlnire pe sectorul de drum european E 70, precum și că nu a purtat centura de siguranță.
Pentru contravențiile săvârșite petentul a fost sancționat astfel:
-cu amendă în cuantum de 390 lei (4 puncte amendă) și 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din OG nr. 195/2002 rep.,
-cu sancțiunea avertismentului și 2 puncte penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 7 din OUG nr. 195/2002 rep.,
-cu sancțiunea avertismentului și 2 puncte penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002 rep.
Intimatul a mai precizat că aparatul radar deține buletin de verificare metrologică valabil, iar acesta își face automat autotestarea la punerea sistemului în funcțiune, conform manualului de utilizare.
De asemenea, a învederat că agentul șef principal de poliție deține atestatul nr._/29 din 21.05.2013, conform căruia este autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar „AUTOVISION” și că acest aparat a fost verificat metrologic conform buletinului de verificare metrologică nr._ din data de 17.04.2014.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu înregistrarea video a faptei contravenționale.
Potrivit art. 411 din Legea 134/2010 C.proc.civ., s-a solicitat judecata în lipsă.
A atașat întâmpinării documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție, respectiv - buletinul de verificare metrologica al aparatului radar, raportul agentului constatator, atestat operator „AUTOVISION" și CD-ul privind abaterea săvârșită de petent.
La data de 09.03.2015 petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare (fila 26), prin care a solicitat admiterea acțiunii, apreciind că nu este vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție contestat.
La termenul de judecată din 07.05.2015, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar pentru intimată a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu înregistrarea video a faptei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/07.01.2015 (fila 3) întocmit de către agentul intimatului, petentul D. C. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 390 lei (4 puncte amendă) și 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din OG nr. 195/2002 rep., cu sancțiunea avertismentului și 2 puncte penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 7 din OUG nr. 195/2002 rep., precum și cu sancțiunea avertismentului și 2 puncte penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002 rep.
S-a reținut în sarcina petentului faptul că la 07.01.2015, la ora 15.55, a condus autoturismul marca Daewoo Nubira cu nr. de înmatriculare_ pe drumul național DN 6 în localitatea Gura Văii, jud. M., cu o viteză de 88 km/h, fiind înregistrat cu aparatul video radar marca Autovision montat pe autoturismul MAI cu nr._. De asemenea, s-a reținut că nu a avut aprinse luminile de întâlnire pe sectorul de drum european E 70, precum și că nu a purtat centura de siguranță.
Petentul a semnat procesul-verbal de contravenție, iar la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat faptul că acesta nu are obiecțiuni de formulat.
Instanța constată ca plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 08.01.2015, împotriva procesului verbal încheiat la data de 07.01.2015.
Instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant cã indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzatã de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, autenticitate și legalitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Aceasta înseamnă că, până la proba contrară, cele consemnate de agentul constatator în procesul-verbal corespund adevărului. Această prezumție este relativă, astfel că poate fi înlăturată prin proba contrară.
Instanța, analizând probele pe care agentul constatator le folosește în dovedirea situației de fapt reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, le apreciază ca fiind concludente, întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravențiilor de către petent.
a)Cu privire la contraventia prev. de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din OUG nr. 195/2002 rep.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare.
A.. 2 al aceluiasi articol din HG nr. 1391/2006 stipuleaza ca nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constata de politistii rutieri cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Conform dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din OUG nr. 195/2002 rep., constituie contravenție depășirea cu 21 – 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către intimatul I. M., respectiv buletin de verificare metrologică nr._ din 17.04.2013, atestat operator agent constatator nr._/29 din 21.05.2013, raport agent constatator (file 18-21), precum și înregistrare video radar a faptei contravenționale reținute in sarcina petentului (fila 36), rezultă că la 07.01.2015, la ora 15.55, petentul a condus autoturismul marca Daewoo Nubira cu nr. de înmatriculare_ pe drumul național DN 6 în localitatea Gura Văii, jud. M., cu o viteză de 88 km/h, fiind înregistrat cu aparatul video radar marca Autovision montat pe autoturismul MAI cu nr._.
De asemenea, din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către intimatul I. M. (filele 18-21), rezulta că la momentul controlului realizat de către agenții intimatului aparatul radar utilizat era verificat metrologic conform buletinului de verificare metrologică_ din 17.04.2013 (fila 21), valabilitatea verificării metrologice fiind de 1 an, astfel încât la data săvârșirii faptei contravenționale (07.01.2015) actul mai sus menționat se afla în perioada de valabilitate a verificării, iar din atestatul de operator nr._/29 din 21.05.2013 emis de Serviciul Rutier din cadrul I. Mehedinti (fila 19) reiese ca operatorul T. G. era autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar.
Viteza cu care circula autoturismul marca Daewoo Nubira cu nr. de înmatriculare_ la momentul înregistrării de către aparatul video radar era de 88 km/h, conform înregistrării video radar depusa la dosar de către intimata, din conținutul acestei înregistrări rezultând în mod indubital viteza de deplasare a autoturismului petentului.
Intimatul a probat astfel cu respectarea normelor metrologice instituite prin Ordinul nr. 301/2005 faptul că petentul a circulat cu viteza de 88 km/h pe raza localității, încălcându-se astfel dispozițiile legale în materie conform cărora viteza maximă în interiorul localității este de 50 km/h.
Normele de metrologie care reglementează erorile de măsurare a vitezei de către cinemometre sunt luate în calcul cu ocazia verificării și omologării metrologice, însă odată verificate, se consideră că aceste aparate indică o valoare reală, eliberându-se buletinele de verificare metrologică, care până la proba contrară se consideră ca fiind actul ce certifică faptul că aparatul indică o valoare convențional adevărată, întrucât este știut că nici un aparat de măsurare în orice domeniu nu poate prezenta o valoare adevărată absolută.
Printr-o motivare contrară s-ar considera că toate măsurătorile efectuate s-ar afla sub semnul îndoielii și, în consecință, nu s-ar putea realiza o activitate de control, deși din interpretarea juridică a normelor invocate rezultă că acestea sunt considerate ca cerințe obligatorii și premergătoare, ce trebuie avute în vedere de specialiștii în materie cu ocazia verificării aparatelor și anterior eliberării buletinelor de verificare metrologică.
Din buletinul de verificare metrologică rezultă că acesta a fost emis la data de 17.04.2013, iar cinemometrul de control rutier tip Autovision are ca rezultat al verificării mențiunea de admis, fiind vorba de o instalație etalon pentru verificarea pe teren a cinemometrelor în condițiile NML 021-05, valabilitatea verificării fiind pe o perioadă de un an de zile, astfel că la data întocmirii procesului verbal de contravenție, 07.01.2015, cinemometrul se afla în perioada de valabilitate a verificării, îndeplinind cerințele metrologice și tehnice prevăzute de punctul 3 din Norma de Metrologie Legală 021–05.
În consecință, încadrarea într-o anumită faptă încriminată de legea contravențională depinde de măsurarea exactă a vitezei autovehiculului condus de contravenient, iar pentru a se asigura o măsurare cât mai corectă, în toate cazurile, legiuitorul a prevăzut că viteza se determină cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
De asemenea, verificarea metrologică este modalitatea de control metrologic legal prin care se constată și se confirmă că mijlocul de măsurare îndeplinește cerințele prevăzute în reglementările de metrologie legală, această verificare realizându-se atât inițial, înainte de darea în folosință, cât și periodic, la intervale regulate de timp stabilite în lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal.
Având în vedere cele expuse mai sus raportat la ansamblul materialului probator administrat în cauză se concluzionează că petentul nu a făcut dovada existenței unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
b) Cu privire la contraventiile prev. de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 7 din OUG nr. 195/2002 rep. și de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002 rep.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. a pct. 7 din OUG nr. 195/2002 rep., constituie contravenție nerespectarea obligației de a folosi luminile de întâlnire și pe timpul zilei, pe autostrăzi, drumuri expres și pe drumuri naționale europene (E).
De asemenea, conform dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002 rep., constituie contravenție nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către intimata I. M. (filele 18-21), în special raportul agentului constatator (fila 18 dosar), rezulta că la data de 07.01.2015 petentul a circulat cu autoturismul marca Daewoo Nubira cu nr. de înmatriculare_ pe sectorul de drum european E 70 de pe raza localității Gura Văii, jud. M. fără a avea aprinse luminile de întâlnire pe sectorul de drum european E 70, precum și că nu a purtat centura de siguranță.
Instanța observă că starea de fapt reținută în procesul verbal cu privire la aceste contravenții reprezintă constatarea personală a organului de poliție, iar petentul nu a reușit să dovedească, prin probele propuse, existența unei alte stări de fapt contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
În acest sens instanța amintește că potrivit art. 47 din OUG nr. 195/2002 rep., dispozițiile prezentei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă.
Legiuitorul a stabilit prin art. 249 din C.proc.civ. faptul că cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
În prezentul dosar se constată faptul că petentul nu a făcut dovada contrară a celor reținute în procesul verbal de contravenție.
Instanța subliniază că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, câtă vreme petentul nu a reușit să dovedească prin probele propuse în plângerea contraventională că fapta consemnată în cuprinsul procesului verbal contestat, în cazul de față contravențiile reglementate de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 7 din OUG nr. 195/2002 rep. și de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002 rep., nu corespunde adevărului, procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, autenticitate și legalitate.
Pe cale de consecință se constată că starea de fapt consemnată în procesul-verbal contestat cu privire la aceste contravenții corespunde realității, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat.
Având în vedere considerentele expuse mai sus raportat la ansamblul materialului probator administrat în cauză se concluzionează că petentul nu a făcut dovada existenței unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
In ceea ce priveste individualizareasanctiunilor aplicate petentului, instanța arată că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Totodată, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise.
Față de criteriile reglementate de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că sancțiunea aplicată în cuantumul minim prevăzut de textul de lege, respectiv amenda în cuantum de 390 lei (4 puncte amenda) si 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din OG nr. 195/2002 rep., iar pentru contravențiile prevăzute de art. art. 108 alin. 1 lit. a pct. 7 din OUG nr. 195/2002 rep. și de art. de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002 rep. aplicarea sancțiunii avertismentului, sancțiunile aplicate sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor reținute în sarcina petentului, servind finalității de evitare a săvârșirii pe viitor a unor astfel de fapte.
Avand în vedere cele expuse mai sus, apreciind că situația de fapt reținută prin procesul-verbal de contravenție contestat corespunde realității, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contraventională formulată de petent împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/07.01.2015 încheiat de către agentul intimatului, și va menține procesul-verbal contestat ca legal si temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul D. C. cu domiciliul în mun. Drobeta T. S., ., ., ., CNP –_, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M., cu sediul în Drobeta T.-S., .. 75, județul M., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/07.01.2015 încheiat de către agentul intimatuluI.
Menține procesul-verbal contestat ca fiind legal și temeinic.
Cu drept de apel, care se va depune la Judecătoria Drobeta T. S., în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. F. A. M.
Red. - Tehn. – C.F.
4 ex./ 27.05.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1783/2015. Judecătoria... | Succesiune. Sentința nr. 1843/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
